Uniunea Europeana: structuri si asteptari

Continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene
- micro-analiza economica -
 

ALINA BUZAIANU

The study asses the economic effects of the enlargement process, as the enlargement towards East is considered an economical success. Important observations regard the last step of enlargement, from May 1 2004. The conclusion is that for the future extensions of commercial exchanges will depend on the existing demand.

Efectele economice ale procesului de extindere a UE
Extinderea Uniunii Europene catre Est a reprezentat un succes din punct de vedere economic. Comertul dintre vechile si noile state membre este in continua dezvoltare. Investitiile straine aduse de companiile din vest au ajutat la crearea de sute si mii de locuri de munca in centrul si estul Europei si a generat totodata profituri de miliarde de euro pentru companiile investitoare. Lucratori din Polonia, Ungaria si celelalte tari au acoperit decalajele in privinta calificarii profesionale existente in acele tari ale Uniunii Europene care au deschis portile pietelor lor fortei de munca venite din exterior. Tot mai multi bani din bugetul UE curge catre zonele mai sarace din est; pana si fermierii est-europeni – anterior, cei mai ferventi eurosceptici din regiune – sunt satisfacuti acum ca isi pot vinde produsele intregii Europe si au un oarecum acces la subventiile agricole ale Uniunii Europene. Vor fi insa necesare alte schimbari ulterioare pe masura aprofundarii integrarii pietei unice, iar unele tari din cadrul zonei-euro vor trebui sa-si modifice orientarea in sensul cresterii flexibilitatii pe piata fortei de munca (vezi Anexe, Tabelul 2 inainte ca est-europenii sa castige dreptul de a aplica pentru obtinerea de locuri de munca pe intregul teritoriu al Uniunii Europene incepand cu anul 2011 (posibil, in anumite tari chiar mai devreme).

Totusi, perceptia larg raspandita cum ca noile state membre ar fi ultra-liberale, cu economii caracterizate prin taxe reduse ce ar produce daune sistemului social european este gresita; exista diferente mari intre tarile est-europene. In general, nivelul de impozitare al acestor tari , la fel ca si cheltuielile bugetare sunt doar relativ mai reduse decat in celelalte state vest-europene si totodata detin un sistem de asigurari sociale generos care insa se afla sub o severa presiune exercitata de o rata a somajului constant ridicata. Printre altele si la fel ca multi dintre vechii membrii UE, nou-venitii se lupta sa ramana competitivi in fata concurentei preturilor mici impusa de o Asie ce se dezvolta in ritm alert. Ca urmare a acestui fapt, tarile est-europene nou integrate cauta sa produca mai multe bunuri si servicii high-tech si mai putine produse manufacturate de baza.

In termeni relativi, cresterea populatiei (20%) si a suprafetei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii, a Danemarcei si Irlandei, a fost proportional mai mare, din punctul de vedere al populatiei. Extinderea din 1995 cu includerea Austriei, Suediei si Finlandei a fost proportional mai mare din punctul de vedere al suprafetei teritoriale. Ultima extindere este diferita de extinderile anterioare datorita diferentelor economice: in noile tari membre PIB-ul pe cap de locuitor este in medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazata pe puterea de cumparare). Aceasta extindere se aseamana cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei si Portugaliei, din 1986, care a dus la o crestere cu 16% a populatiei UE: PIB-ul acestor tari reprezenta in medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea data (paritate bazata pe puterea de cumparare).

O alta diferenta intre ultima extindere si extinderile precedente este aceea ca majoritatea noilor membri se afla in etapa de tranzitie de la tipul de economie planificata la sistemul economiei de piata si au trecut prin reforme economice dificile, independent de eforturile lor de a intra in UE.

Odata cu integrarea celor 10 noi state membre, UE si-a sporit forta economica, devenind cea mai mare piata unica (mai mult de 450 milioane de consumatori), si acoperind cca 18% din comertul mondial. Mai mult, potrivit evaluarii Comisiei Europene, realizate la un an de la aderare, exporturile si importurile intre noile state membre si vechile tari membre au crescut pe parcursul anului 2004, impulsionate fiind de desfiintarea ultimelor bariere comerciale si de beneficiile specifice pietei interne unice (vezi Anexe, Tabelul 1). In plus, toate tratatele internationale, inclusiv cele din cadrul OMC, sunt negociate de Comisia Europeana in numele celor 25 de state. Pe langa avantajele functionarii uniunii vamale intre noile si vechile tari membre ale UE, cresterea exporturilor noilor state membre in 2004 s-a datorat si inviorarii activitatii economice in tarile UE-15 si a dinamismului comertului mondial in aceasta perioada. Pe de alta parte, cresterea importurilor din noile state membre s-a datorat nu numai impactului aderarii, ci si sporirii considerabile fata de 2003 a preturilor internationale la energie si alte materii prime. In acelasi timp, toti indicatorii care ilustreaza parerea cetatenilor despre diferite chestiuni legate de contextul economic si politic al UE au crescut o data cu valul de integrare din mai 2004.          

Impactul extinderii din 1 mai 2004
Uniunea Europeana si tarile din centrul si estul Europei au inceput sa demoleze barierele comerciale bilaterale inca de la inceputul anilor 1990, chiar inainte de a se pune de acord asupra programului de liberalizare completa prin intermediul acordurilor europene.

La nivelul anului 2001 nu mai existau nici un fel de tarife sau cote comerciale pentru bunurile industriale cu toate ca au mai ramas unele restrictii in privinta comertului cu servicii si binenteles a produselor agricole. Diminuarea barierelor comerciale in cadrul UE – impreuna cu o rapida reconstructie industriala – a alimentat o crestere foarte mare a exporturilor in zona Europei centrale si de est si care a fost definitorie pentru revigorarea regiunii. In cei zece ani de dinaintea aderarii, exporturile din Ungaria au crescut cu 380% (crestere exprimata in dolari), iar cele din Cehia cu 280 %. In anul 2000, marile state din Europa centrala si de est isi orientasera deja 60-75% din exporturi catre Uniunea Europeana. Cu alte cuvinte, cu mult timp inainte de obtinerea statutul de membru, aceste tari dezvoltau schimburi comerciale cu UE mai consistente decat cele inregistrate de vechii membri UE intre ei.

Boom-ul exporturilor a fost strans legat de fluxurile pe scara larga de investitii straine directe (ISD). Aderarea in sine la Uniunea Europeana a facut destul de putin in ceea ce priveste sporirea atractivitatii tarilor din centrul si estul Europei pentru companiile straine. Dar procesul de pre-aderare a fost important pentru investitiile straine directe din mai multe motive: in primul rand, pe masura ce tarile Europei de est preluau politicile si regulile UE, mediul lor de afaceri a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu cel din Europa de vest, astfel incat investitorii straini au reusit mai bine sa se familiarizeze cu acesta; in al doilea rand, in timp ce Uniunea Europeana isi deschidea tot mai mult pietele proprii pentru bunurile din Polonia, Estonia si Slovacia, acestea au devenit locatii mai interesante pentru productia de export; si in al treilea rand, perspectiva de a fi membru al Uniunii Europene a actionat ca o „ancora externa” pentru reformele economice, garantand astfel o anumita stabilitate si asigurand investitorii impotriva politicilor reversibile.

Ca rezultat al acestor evolutii, companiile din tarile membre ale Uniunii Europene au investit mai mult de 150 de milioane de euro in cele zece tari integrate din centrul si estul Europei incepand cu 1990. Pentru Europa de vest aceste sume reprezentau o valoare destul de redusa: in 2004, vechile UE-15 au investit reciproc de 11 ori mai mult in propriile economii decat in cele ale noilor state membre. Dar pentru multe dintre tarile din estul Europei afluxurile de investitii dinspre Uniunea Europeana se situau frecvent la nivelul a 5-10% din PIB-ul national.

Pe scurt, integrarea economica graduala in Uniunea Europeana a reprezentat cheia succesului economic al noilor state membre. Incepand cu mijlocul anilor 1990, statele din centrul si estul Europei au intrecut in mod consecvent cresterile economice din vechile state membre ale UE. De exemplu, Polonia a inregistrat o crestere medie de 4,4% pe an pe perioada ultimului deceniu, Ungaria de 3,6%, iar Estonia de 5,4%. Prin comparatie, Germania a reusit doar o crestere medie de 1,3% intre anii 1995-2004 si Franta de 2,2%. Tarile aderante, de asemenea, s-au comportat considerabil mai bine decat acele tari care nu si-au depus inca candidatura (sau nu li s-a oferit perspectiva) pentru statutul de membru UE, ca de exemplu Rusia, Ucraina sau Moldova (ale caror rate medii de crestere economica s-au situat intre 1995-2004 la nivelul a 2,9%, 1,5% si respectiv 1,4%).

Pasii care vor urma...
Proiectul extinderii Uniunii Europene catre sudul si estul continentului ramane deschis dupa aderarea Romaniei si Bulgariei in anul 2007. Croatia si Turcia forteaza vointa europenilor. Este posibil ca interesele geostrategice ale marilor puteri sa le ridice mingea la fileu si, intr-o perspectiva ceva mai indepartata, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Serbia si Muntenegru sa fie avute serios in vedere ca posibile tari membre. Cum va arata Uniunea Europeana in anul 2015 este greu de spus. Linia orizontului devine incerta dupa momentul 2007, an in care Romania si Bulgaria isi schimba statutul din tari candidate in tari membre. Incertitudinea rezida mai putin in planurile Uniunii Europene, cat in potentialele accidente de parcurs. Presupunand insa ca proiectele gandite la Bruxelles au sanse maxime de reusita, peste un deceniu Uniunea Europeana ar putea cuprinde 35 de tari. Turcia ar putea culege roadele celor 40 de ani de candidatura la obtinerea statutului de tara membra in 2010 sau 2012. Croatia si-a manifestat oficial dorinta in 2003 si a inceput in martie anul trecut negocierile de aderare si este foarte posibil ca in 2009 sa fie acceptata ca tara membra.

Fostele state iugoslave, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Serbia si Muntenegru, au fost nominalizate pentru inceperea negocierilor de aderare in anul 2003, cand Consiliul European de la Salonic a fixat ca prioritate a extinderii Uniunii Europene, zona Balcanilor. Atunci a fost estimata si perioada de timp necesara acestor tari pentru a se alinia la standardele Uniunii Europene. In ipoteza in care conjunctura politica si economica regionala si mondiala ramane cea de astazi, acestor tari le sunt necesari inca 12 ani pentru a fi pe deplin pregatite. Ultima, dar nu cea mai lipsita de importanta tara ce intra in calculele Uniunii Europene extinse este Albania, tara careia nu i s-a fixat o data pentru inceperea negocierilor de aderare, dar care, din ratiuni de stabilizare a zonei Balcanilor, este luata in considerare ca posibil membru al Uniunii Europene in 2015.

Directiva europeana privind liberalizarea serviciilor
Dupa doi ani de dezbateri, Parlamentul European a adoptat la 16 februarie un raport asupra proiectului de directiva referitoare la serviciile de pe piata interna – o problema majora pentru Uniunea Europeana. Principiul sau motor, cel al “tarii de origine”, a fost eliminat, in locul sau fiind stabilita o clauza care stipuleaza “libera circulatie a serviciilor”. Conform acestei reguli, un stat membru trebuie sa respecte dreptul unui prestator dintr-un alt stat membru de a furniza servicii si de a i se garanta “liberul acces si libera exercitare a serviciilor pe teritoriul primului stat membru”.

Ca regula generala, nu va mai fi posibila obligarea unui prestator de a deschide un birou in tara in care furnizeaza temporar un serviciu, nici nu i se va mai putea interzice sa se doteze cu “o anume infrastructura”. Este interzis sa i se impuna inscrierea intr-un registru profesional sau sa i se interzica sa utilizeze la fata locului materialul sau obisnuit de lucru. Statele membre nu mai au dreptul sa aplice un “regim contractual particular intre prestator si destinatar, care sa limiteze prestarea de servicii cu titlu independent”.

Daca directiva, rectificata pe baza propunerilor Parlamentului, va fi aprobata de Consiliul de Ministri, se va aplica urmatoarelor categorii de servicii: servicii de interes economic general – servicii postale, distribuire de apa, electricitate, managementul deseurilor; serviciile de afaceri – consultanta in management, certificarea si testarea, managementul si securitatea birourilor, publicitatea, serviciile de recrutare si serviciile agentilor comerciali; serviciile de care beneficiaza atat mediul de afaceri cat si consumatorii, inclusiv serviciile imobiliare, cele din constructii (inclusiv serviciile arhitectilor), organizarea de targuri comerciale, inchirierea de masini, agentiile de turism; serviciile in beneficiul consumatorilor – turism, activitati de agrement si centre sportive.

Urmatoarele sectoare nu sunt incluse in proiectul de directiva: serviciile specifice sistemului privat si public de sanatate; serviciile financiare; comunicatiile si retelele electronice; retelele de transport; serviciile juridice; serviciile audiovizuale; jocurile de noroc si loteriile; profesiile si activitatile legate de exercitarea autoritatii publice (notariate); serviciile de taxe si impozite; serviciile de interes economic.

Parlamentul European spera ca noua lege sa promoveze competitia in sectorul serviciilor, care este responsabil pentru aproximativ jumatate din si pentru 60% din locurile de munca. Rezultatul ar fi, in cele din urma, preturi mai mici si o oferta mai variata de servicii.

Pentru a intra in vigoare, directiva va trebui sa primeasca mai intai aprobarea tuturor tarilor membre ale Uniunii Europene.

Prognoza economica pentru tarile candidate si potential-candidate aderare la Uniunea Europeana
In tarile candidate si potential-candidate, cresterea produsului intern brut este previzionata a ramane la cote relativ ridicate, astfel: la mai mult de 5% pe parcursul fiecarui an, in Bulgaria, Romania si Turcia, in timp ce in cazul Croatiei va accelera pana la 4 % in 2007. Principalele surse ale acestei expansiuni continue par sa fie marirea productivitatii muncii si o complexa si extensibila rezerva de capital. De asemenea, in toate tarile cererea interna va continua sa surclaseze productia, impulsionata de consumul privat si de o solida performanta investitionala.

In Bulgaria si Romania, cheltuielile din zona consumului privat au crescut considerabil in ultima perioada de timp, dar este de asteptat o reducere graduala a vitezei de crestere in viitorul apropiat. De asemenea, inflatia va cunoaste o perioada de regres sau de relativa estompare. Productivitatea in continua crestere si concurenta din cadrul acestor economii, combinate cu o reala apreciere a monedelor nationale contribuie la conturarea acestei perspective de viitor pentru tarile in cauza. In orice caz, in toate statele candidate si potential-candidate cresterea preturilor la produse va avea o influenta destul de importanta asupra inflatiei: fie printr-un efect de incetinire a fenomenului de dezinflatie¹ in Romania si Turcia, fie printr-o crestere temporara a inflatiei in Bulgaria si Croatia.

Cel mai probabil, piata fortei de munca va beneficia, de pe urma unei cresteri sustinute a productiei: rata de ocupare a fortei de munca este preconizata a creste, in special in Turcia cu peste 2% anual. Ca atare rata somajului este asteptata sa scada in 2007, pana la aproximativ 7% in Romania, 9% in Bulgaria si Turcia si 12% in Croatia.

Se prevede ca Bulgaria sa inregistreze un echilibru al bilantului guvernamental in timp ce Romania, ajutata de o puternica crestere economica va reusi sa marcheze deficite mai reduse. In Croatia si Turcia, deficitele se situeaza in prezent la cote ridicate, dar pana in 2007 se asteapta o diminuare a acestora, la mai putin de 3 % in Turcia si in jurul a 3,5% in Croatia.

Pe toata durata anului 2005, deficitul de cont curent din toate statele candidate si potential-candidate a fost intr-o continua crestere datorita evolutiei ascendente a cererii interne cumulata cu explozia pretului petrolului. In 2006 si 2007 deficitul balantei de plati externe va ramane in continuare ridicat in Bulgaria si Romania, unde deficitele de cont curent sunt preconizate a oscila in jurul valorii de 10% din PIB, in timp ce in Croatia si Turcia acestea vor atinge aproape 6% din PIB pe fiecare an.

Concluzii
Impactul economic si politic al aderarii este semnificativ. Uniunea Europeana a devenit cea mai importanta putere economica, in termeni de produs intern brut, ca urmare a largirii spre Est. Este insa de asteptat nu numai ca beneficiile complete ale integrarii sa difere calitativ de la o tara la alta sau de la o regiune la alta, dar si in timp si intensitate. Cele mai multe dintre studiile academice sugereaza efectul pozitiv pe care urmeaza sa il aiba largirea spre est asupra cresterii economice mai ales prin adancirea competitiei si cresterea activitatii pe pietele financiare.

Impactul direct al extinderii spre est asupra vechilor state membre ale Uniunii Europene a fost marginal. Procesul de largire a UE a dus la cresterea presiunii competitive asupra mai vechilor state membre si se pare ca acest fenomen va fi resimtit si in viitor. Asa cum mediul de afaceri arata, acest lucru este exact ceea ce era necesar pentru a impulsiona economiile cu ritm anevoios de crestere din Zona Euro. Performantele economice solide ale noilor membri au adaugat poate un oarecare grad de dinamism economiei europene, dar din moment ce noile 10 state membre conteaza in masura a numai 5% din PIB-ul Uniunii Europene (sau 10%, daca este sa masuram la paritatea puterii de cumparare), acestea sunt prea mici pentru a actiona din postura de motor al economiei europene.

In cele ce urmeaza vor fi mentionate cateva din punctele tari ale impactului favorabil avut de extindere asupra UE-25²:
• Cresterea populatiei cu 74,1 milioane persoane (19,4%) la nivelul de 456,8 milioane persoane;
• Cresterea activitatii de productie si servicii, a productivitatii si a progresului tehnologic;
• Dezvoltarea infrastructurii;
• Sporirea investitiilor directe a UE-15 in noile state membre;
• Intensificarea comertului intra-european;
• Exod redus de forta de munca din noile tari membre, contrar asteptarilor.

Dintre oportunitatile care sunt prevazute a se contura in 2005-2006, pot fi mentionate cateva mai importante:
• Cresterea rolului UE pe plan international: tarile membre UE-25 au depasit usor in 2004 contributia SUA la PNB mondial (30,4% comparativ cu 30,0%);
• Largirea UE poate sa mareasca PNB din UE-15 cu 0,5-0,7% anual in perioada 2005-2009;
• Pe termen mediu, cresterea economica si crearea de noi locuri de munca in UE-25 s-ar putea realiza prin cresterea competitivitatii UE pe scena globala. In acest sens, Planul global de aplicare a strategiei de la Lisabona, prezentat de Comisia Europeana in 2005, cu 98 actiuni concrete in opt domenii prioritare, ar putea inversa tendintele actuale manifestate pe plan mondial;
• Domeniile prioritate ale planului de actiune elaborat de Comisia Europeana in 2005 sunt: sprijinirea inovarii si cunoasterii; reforma politicii ajutoarelor de stat; imbunatatirea si simplificarea legislatiei europene ce reglementeaza activitatea intreprinderilor; finalizarea Pietei Interne a serviciilor; incheierea unui acord „ambitios pentru UE” in Runda Doha, de negocieri comerciale multilaterale; eliminarea obstacolelor privind mobilitatea fortei de munca; dezvoltarea unei abordari comune a migratiei economice; sprijinirea angajatilor afectati de restructurari.

Acest plan de actiune va fi completat cu cele 25 de planuri nationale de reforma pe care le pregatesc toate statele membre.
• Economia noilor tari membre va genera 300.000 de noi locuri de munca;
• Largirea va intensifica schimburile comerciale intre noile si vechile state membre;
• Accelerarea cresterii economice in noile state membre determina cresterea nevoii acestora pentru bunuri de investitii si cresterea importului din UE-15;
• Importul de materii prime si semifabricate din tarile noi membre va contribui la cresterea competitivitatii producatorilor si exportatorilor din UE-15;
• Va creste exportul de servicii de afaceri, financiare si comerciale ale tarilor UE-15, importandu-se servicii mai ieftine datorita costurilor reduse de pe piata muncii din noile tari membre;
• Migratia fortei de munca din noile tari membre in UE-15 se va diminua, odata cu echilibrarea diferentelor de venit pe locuitor. In primii ani dupa largire, migratia este estimata la 200-300 mii de persoane pe an, care nu va determina tulburari pe pietele UE.

In termeni economici, extinderea acestor zece state a fost comparativ echivalenta cu adaugarea unei singure economii de marimea celei olandeze la o pia-ta unica cu 380 de milioane de consumatori si la un PIB de nivelul a 10.000 de miliarde de euro. Dar ce se poate spune despre viitor? Orice alta crestere viitoare ce s-ar putea inregistra la nivelul schimburilor comerciale va depinde de cererea existenta pe marile piete europene si de evolutiile noilor membri. Anticipand faptul ca noile state membre isi vor pastra actualele rate de crestere a productivitatii (adica vor reusi sa ramana competitive), atunci exporturile lor vor continua sa se dezvolte in ritmul actualelor rate de crestere, care se prezinta a fi destul de ridicate (vezi Tabelele 1, 2, 3, 4).

NOTE
¹ Fenomenul de dezinflatie (eng. Disinflation) – semnifica o scadere a ratei inflatiei; o reducere a ratei de crestere a preturilor. Dezinflatia este considerata a fi un factor pozitiv din punct de vedere al starii economiei.
² Virginia Campeanu, „Evolutia situatiei economice in noile state membre ale UE si perspective pentru 2005-2006”, IEM, iulie 2005.

Alina BuzAianu - Cercetator, Institutul Roman de Studii Internationale.

 sus