|
Arhiva
Vintilă Horia & Premiul Goncourt
Arhivele Sfera Politicii
STELIAN TĂNASE
Vintilă Horia & Premiul Goncourt
În 1960 Vintilă Horia a fost desemnat câştigător al premiului anual de literatură conferit de Academia Goncourt pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Era un premiu prestigios rîvnit de toţi scriitorii pentru că aducea consacrarea. Vintilă Horia era român, se născuse la Segarcea în 1915. Aderase în tinereţe la mişcarea legionară. Fusese de altfel judecat şi condamnat în 1945 pentru activitatea sa publicistică de partea extremei drepte, şi ca susţinător al guvernului Antonescu (fusese ataşat de presă în anii ′40 la Berlin şi Viena). Din 1945 trăia în exil, în Argentina. La aflarea veştii cîstigării premiului, ambasada română din Paris l-a invitat să participe la mai multe recepţii. Ambasadorul de atunci, Mircea Bălănescu (ilegalist, Eugen Bender pe numele lui adevărat), i-a cerut mai multe întrevederi, toate refuzate de scriitor. Planul Bucureştiului era să îl atragă în sfera sa de influenţă şi să se folosească propagandistic de premiul Goncourt. Când acest plan a eşuat, în faţa refuzului ferm al lui Vintilă Horia de a colabora cu regimul comunist, s-a trecut la „planul B” - compromiterea scriitorului. Securitatea în colaborare cu Uniunea Scriitorilor condusă atunci de Mihai Beniuc, a constituit un dosar cu „activităţi” legionare din tinereţea lui Vintilă Horia, şi, prin intermediul ambasadei române l-a plasat la L’Humanite, cotidianul partidului comunist francez, şi de aici în întreaga presă de pe malurile Senei. Scandalul a izbucnit. „La Rive Gauche” era încă foarte puternică, domina peisajul intelectual parizian. Fireşte era o presă care ignora complet că Bucureştiul se afla într-o periodă de maximă persecuţie a intelectualilor. La 1 martie 1960 avusese loc procesul Noica/Pillat în care 23 de intelectuali erau judecaţi pentru „delictul de opinie” (Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Nicu Steinhardt, Dinu Pillat, Pastorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Marietta Sadova etc.). Ignora şi „procesiunile de demascare” organizate de partid şi securitate împotriva unor intelectuali apropiaţi de regim care începuseră să critice regimul (Militza Pătraşcu, Liviu Nasta, Jacques Costin, Mihai Andricu etc.). Presa bucureşteană era în plină campanie împotriva libertăţii de spirit, a „cosmopoliţilor şi deviaţioniştilor de linia partidului” în tradiţia stalinistă declanşată în jurul „cazului Pasternak” care publicase „Doctor Jivago” în Occident. Pe acest fundal intervine decizia Academiei Goncourt şi contraatacul regimului comunist de la Bucureşti. Scopul acţiunii Securităţii&Uniunea Scriitorilor&M.A.E (ministru de externe era Corneliu Mănescu) a fost să îl impiedice pe Vintilă Horia să capete un prestigiu internaţional care i-ar fi făcut glasul mai bine auzit. Al doilea scop a fost să intimideze şi amuţească vocile critice ale exilului românesc cu trecut „inavuabil” (Emil Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, Aron Cotruş etc.) Trebuie să spunem că operaţia a reuşit. Vintilă Horia a anunţat într-o conferinţă de presă că renunţă la premiu. Emil Cioran, Mircea Eliade etc. au ales în perioada care a urmat acestui incident să se abţină de la critici vizavi de Bucureşti.
Vintilă Horia and the Goncourt Prize
In 1960 Vintilă Horia has won the annual prize for literature, awarded by the Goncourt Academy, for his novel “God was born in exile” („Dumnezeu s-a născut în exil”). It was a prestigious prize, coveted by all the writers, because it traditionally equalled fame. Horia Vintilă was born in 1915 in Segarcea, Romania. During his youth, he used to join in the Legion. In 1945 he has been actually judged and convicted for the reason of extreme right journalism and obvious support for Antonescu (during the 40s he was a press attache in Berlin and Vienna). From 1945 he lived in exile in Argentina.
On hearing the news of winning the famous prize, the Romanian Embassy in Paris invited Vintilă Horia to attend several receptions. The Ambassador, Mircea Bălănescu (belonging to the political underground, Eugene Bender on his real name), asked him for several meetings, all declined by the writer. The officials’ plan in Bucharest was to attract Vintilă Horia in their sphere of influence and to make use of the Goncourt prize in a propagandist way. When Horia Vintilă firmly refused to cooperate with the communist regime, they switched to “Plan B” – compromising the writer. Consequently, Securitatea, in collaboration with the Writers’ Union led by Michael Beniuc, coined a dossier, filled up with extreme right “activities”, recycled from Vintilă Horia’s youth, and placed it through the Romanian Embassy at L’Humanité, the French Communist Party daily, and from here all across the Southern bank of the river Seine. The scandal erupted.
La Rive Gauche was still very strong, dominating the Parisian intellectual landscape. Of course, it was a kind of press that completely ignored the fact that Bucharest was going through a period of extreme persecution of the intellectuals. On March 1, 1960 the famous Noica / Pillat trial has taken place. 23 intellectuals were sentenced for “crimes of opinion” (Constantin Noica Alexandru Paleologu, Nicu Steinhardt, Dinu Pillat, Pastorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Marietta Sadova etc.). Paris consistently ignored the “processions of unmasking”, orchestrated by the Party and by Securitatea, against those intellectuals who, from a point, have started to criticize the regime (Militza Pătraşcu, Liviu Nasta, Jacques Costin, Mihai Andricu etc).
A media campaign against freedom of spirit was unfolding in Bucharest, condemning the “cosmopolitans and the deviants from the official party line”; it was the Stalinist tradition which started after the “Pasternak case”, triggered by the publication of Doctor Zhivago in the West.
On this background came out the decision of the Goncourt Academy and the communist regime’s counterattack in Bucharest. The purpose of the Securitatea, along with the Writers’ Union and the Ministry of Foreign Affairs (Corneliu Mănescu being the Foreign Minister in office), was to prevent Vintilă Horia from acquiring international prestige. This would have granted him much more visibility and would have turned his voice more echoing. The second purpose was to intimidate and to turn off the critical voice of the Romanian exile (Emil Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, Aron Cotrus, etc.).
Eventually, the operation was successful. Horia Vintilă announced in a press conference that he gave up the prize. Emil Cioran, Mircea Eliade and the others chose, for the period that followed this incident, to refrain from criticizing Bucharest.
Serviciul Român de Informaţii ( S.R.I.)
Dosar 40018
Vol.8
Fila 2
TRIBUNALUL POPORULUI CABINETUL 10
ORDONANŢĂ
5 IUNIE 1945
Noi, I.D.Ioan, Acuzator public al Cab.10, de pe Tribunalul Poporului;
Având în vedere dispoziţiunile legii nr.312/945, prin care se ordonă urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul Ţării sau crime de război;
Având în vedere că art. 2 al. c. din Legea sus menţionată, defineşte ca vinovaţi de dezastrul Ţării, prin săvârşirea de crime de război, pe cei care s-au pus în slujba hitlerismului sau fascismului şi au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice.
Având în vedere lista de legionari şi colaboraţionişti ( gazetari) trimisă de acest Cabinet de către Dl. Acuzator Şef, printre care figurează şi Vintilă Horia Caftanciogulu.
Având în vedere art.5 al.2 din aceeaşi lege prin care se dispune că sesizarea pentru cercetarea şi instruirea vinovaţilor prevăzută de această lege, se poate face şi din oficiu.
DISPUNEM:
Cercetarea şi urmărirea lui Vintilă Horia Caftanciogulu pentru crima prevăzută şi pedepsită de art.2 al o şi art. 3 din Legea 312/945. Se va cere de la Siguranţa Generală a Statului dosarul de Cazier, cum şi întreg materialul de propagandă privitor pe numitul.
Dată în Cabinetul nostru din Bucureşti, la sediul Tribunalului Poporului, Bvd. Ferdinand, nr.92, azi 5 iunie 1945.
ACUZATOR PUBLIC,
I.D.Ioan
Semnătură indescifrabilă
......................................................................
S.R.I.
Dosar 40018
Vol.8
Fila 3
ROMÂNIA
Tribunalul Poporului
ACUZATORUL PUBLIC CAB.10
B-dul Ferdinand Nr.92
Bucureşti
Nr. 454
5 iunie 1945
DOMNULE DIRECTOR GENERAL,
Am onoarea a vă ruga să binevoiţi a ne comunica de urgenţă dacă la dumneavoastră se găseşte trecut cu dosar de cazier şi material de propagandă Vintilă Horia Caftanciogulu, publicist.
În cazul când numitul are cazier şi material de propagandă vă rugăm să binevoiţi a dispune să fie înaintet acestui Cabinet, fiind necesar cercetărilor ce se fac cu privire la numitul. Vă facem cunoscut că cererea noastră este bazată pe dispoziţiunile Legii Nr.312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul Ţării.
Acuzator Public
I.D.Ioan
......................................................................
S.R.I.
Dosar 40018
Vol.8
Filele 22,24,25
TRIBUNALUL POPORULUI
Cab. 10
ACUZAT: VINTILĂ HORIA
Scriitor cu pretenţii, Vintilă V. Caftanciogulu, născut la Segarcea- Dolj în 1915, publică versuri, romane şi eseuri sub pseudonimul literar de Vintilă Horia. Sub acelaşi pseudonim desfăşoară şi o prodigioasă activitate ziaristică, militând în primele momente ale apariţiei sale în presă pentru realizarea principiilor de bază ale fascismului şi hitlerismului.
Într-o vreme când politica oficială a României era cea democratică, alături de marii aliaţi, deci nu se putea vorbi de normative obligatorii, Vintilă Horia se alătura cu entuziasm lui Alex. Gregorian, la Sfarmă Piatră şi a dus violente campanii împotriva democraţiei, împroşcând cu insulte reprezentanţii ei cei mai aleşi, aţâţă cu vehemenţă la ura de clasă şi prea măreşte fascismul şi hitlerismul. El se situează astfel printre creatorii climatului de opinie ce a făcut posibilă instaurarea disctaturii filogermane în România.
Odată cu venirea lui Antonescu la putere, propaganda fascisto-hileriste a lui Vintilă Horia nu mai cunoaşte margini. Cu o vehemenţă sporită, el militează pentru realizarea şi desăvârşirea scopurilor politice ale fascismului şi hitlerismului. Răsplata pentru această bogată activitate, Vintilă Horia şi-a primit-o foarte curând fiind numit la 1 iulie 1941, corespondent de presă la Berlin, apoi ataşat de presă la Viena la 11 mai 1942, funcţionând în ultima vreme ca vice Consul la Viena.
Temele folosite de Vintilă Horia sunt următoarele:
I. Propaganda pentru fascism şi hitlerism şi pentru aderarea României la politica Axei
Această propagandă este realizată de Vintilă Horia cu deosebită îndemânare, folosind mijloace cele mai variate:
A. Elogierea ditiramică a fascismului şi hitlerismului şi a reprezentanţilor lor:
a) Apariţia lui Benito Mussolini este un eveniment epocat ( Povestea Ducelui, Sfarmă Piatră, 23 septembrie 1937).
b) Adolf Hitler este o genială minte politică ( Semnificaţia unei revoluţii, Sfarmă Piatră, 2 februarie 1941).
c) Adolf Hitler şi nu Napolen este primul om politic al epocii moderne care merită calificativul de mare european ( Mare European, Sfarmă Piatră, 5 iulie 1941).
d) Naţional socialismul este asemănător ca forţă şi întindere religiei în Evul Medidu şi artei în timpul Renaşterii ( Hommo europeus, Sfarmă Piatră, 17 decembrie 1941).
e) Germania stăpâneşte destinele Continetului ( Elogiul curajului, Sfarmă Piatră, 27 februarie 1941).
f) Fuehrer-ul a aşezat armata şi poporul german în fruntea capitolelor eroice ale lumii moderne ( Elogiul curajului, Sfarmă Piatră, 27 februarie 1941).
B. Difamarea democraţiei şi reprezentanţilor ei:
a) Ne zvârcolim în democraţie ca într-o ţeapă pe care ne-am pregătit-o singuri (Cultura democraţei noastre, Sfarmă Piatră, 4 februarie 1937).
b) Nu vom reuşi să fim români decât rupând legăturile cu democraţia ( Cultura democraţiei noastre, Sfarmă Piatră, 4 februarie 1937).
c) Ţara dispreţueşte pe toţi reprezentanţii democraţiei, indiferent de valoarea lor (Gh. Şeful Strull Cuten- Mihail Sadoveanu, Sfarmă Piatră, 11 februarie 1937).
d) Democraţia este inutilă ( Pe rugul unei Vieţi, Sfarmă Piatră, 18 martie 1937).
C) Difuzarea temelor antisemite, elemente constitutive ale hitlerismului:
a) Curente semite au aruncat Occidentul în decadenţă ( Nordul în Mediterană, Sfarmă Piatră, 9 iunie 1941).
b) Iudaismul este un pericol dizolvant ( Elogiul curagiului, Sfarmă Piatră, 27 februarie 1941).
c) Marile democraţii sunt stăpânite de evrei (Elogiul curagiului, Sfarmă Piatră, 27 februarie 1941, şi Preşedintele judaismului mondial, Sfarmă Piatră, 14 februarie 1941).
d) Izrael vroia să-şi facă o bogată Patrie în România ( De ce tineretul României a fost şi este antisemit, Sfarmă Piatră, 16 aprilie 1941).
D. România trebuie să fie indisolubil legată de axă deoarece:
a) Hitler va salva Occidentul ( Nordul în Mediterană, Sfarmă Piatră, 9 iunie 1941).
b) În spatele lui Hitler stă întreaga lume care râvneşte la libertate (Elogiul curagiului, Sfarmă Piatră, 27 februarie 1941).
c) Alianţa cu Axa fereşte ţările de ororile pe care le-au cunoscut aliaţii Angliei (Valoarea morală a actului tripatit, Sfarmă Piatră, 4 martie 1941).
d) Hitler creiază spaţiul Pacific ( Adevărata pace balcanică, Sfarmă Piatră, 5 martie 1941).
e) Ordinea nouă creiază numai binefaceri ( Fuehrer-ul în Balcani, Sfarmă Piatră, 24 aprilie 1941).
f) Hitler va fi biruitor, el reprezentând ideea cea nouă care va învinge ideea cea veche ( Valoarea morală a pactului tripartit, Sfarmă Piatră, 4 martie 1941).
II. Sprijinirea dictaturii antonesciene
A. Vintilă Horia nu se sfieşte să spună pe toate tonurile că marele merit al lui Antonescu este acela de a fi închinat ţara lui Hitler.
a) Generalul Antonescu a integrat România în ritmul Europei noui (Funcţia de azi a presei, Sfarmă Piatră, 19 mai 1941).
b) România şi-a găsit destinul prin fapta generalului Antonescu ( Cuvinte pentru strădaniile noastre, Sfarmă Piatră, 7 mai 1941).
c) Prin Antonescu România şi-a recăpătat încrederea Reich-ului ( Ecouri despre Plebiscit, Sfarmă Piatră, 13 martie 1941).
B. De aceea nu precupeţeşte laude la adresa lui Antonescu.
a) Salvarea nu poate veni decât de la Antonescu, singurul Român nepătat şi bun ( Salvaţi sufletele noastre, Sfarmă Piatră, 28 ianuarie 1941).
b) Antonescu a izbutit împlinirea unui miracol ( Ecouri despre Plebiscit, Sfarmă Piatră, 13 martie 1941).
c) Portretul lui să-l punem la icoană ( Salvaţi sufletele noastre, Sfarmă Piatră, 28 ianuarie 1941).
Culpabilitatea lui Vintilă V. Caftanciogulu zis Vintilă Horia, este astfel complect dovedită, deoarece prin acţiuni directe-articolele sale - a contribuit cu intenţiune criminală, la realizarea scopurilor politice ale hitlerismului în România: aderarea României la Axă şi menţinerea dictaturii antonesciene; folosind acestor scopuri prin activitatea sa, el s-a pus în mod evident, în slujba hitlerismului.
Faptul se i se impută este prevăzut şi penal în art.2 al o. comb. cu art. 3 din Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul Ţării şi de crime de războiu.
......................................................................
S.R.I.
Dosar 40018
Vol.8
ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
PREFECTURA POLIŢIEI CAPITALEI
DIRECŢIUNEA POLIŢIEI DE SIGURANŢĂ
CONFIDENŢIAL.
Nr. 13664 din 3 iulie 1945
TRIBUNALUL POPORULUI
CABINETUL 10
La adresa Dvs. Nr. 491/1945, în legătură cu identificarea, arestarea şi înaintarea lor la Tribunalul Poporului a unui număr de publicişti care au colaborat între anii 1940-1942, la gazeta Sfarmă Piatră, avem onoarea a comunica următoarele:
1. LĂZĂRESCU CODIN a fost arestat şi înaintat Dvs.
2. GRIGORIAN ALEXANDRU, ziarist, fost cu domiciliu în str. Aurel Vlaicu, nr. 138, este plecat împreună cu soţia încă din vara anului 1944 în Elveţia, la adresa de mai sus locuieşte fratele său, avocat.
3. MARINESCU CUZA a locuit în str. Vasile Lascăr, nr.2, apart. 21, la doamna Ida Solomon, de unde a plecat în toamna anului 1942, neplătindu-i chiria şi luându-i diferite obiecte casnice. Este născut la 30 ianuarie 1911, necăsătorit, de profesiune ziarist, născut în comuna Ghipaz, Vlaşca, fost în serviciu la Ministerul Muncii, fost condamnat la 3 luni de închisoare, având dosarul Nr. 1093, pentru activitate legionară, în prezent dispărut.
4. STEGĂRESCU DUMITRU a locuit pe strada Bonaparte, Nr. 21, la dl. doctor DRĂGĂNESCU ŞTEFAN, de unde a dispărut de multă vreme.
5. DĂNILĂ CONSTANTIN, ziarist, cu domiciliul la B.1, nr.18, parcul Rahovei, iar din cercetări s-a născut într-o comună din jurul Bucureştiului, dispărut.
6. CĂCIULĂ NICOLAE, preot, născut în 1903, a domiciliat în strada prof. Murgoci, în prezent dispărut.
7. VINTILĂ HORIA- CAFTANCIOGULU s-a născut pe 18 noiembrie în comuna Segarcea, a fost cu domiciliu în Bucureşti, iar în urmă cu doi ani a fost trimis vice consul la Viena, iar din informaţiuni în prezent s-ar afla pe Coasta de Azur. Părinţii lui locuiesc la bulevardul Domniţei, nr. 21.
8. PAUL ŞTEFAN a fost identificat în persoana ziaristului PAUL ŞTEFAN-CLUJ, născut în Iaşi, cu domiciliu în strada Antim, nr.4, care a fost înaintat Tribunalului Poporului şi pus în libertate chiar în aceeaşi zi, întrucât din cercetările dvs. Nu era cel căutat. Foarte probabil că numele de PAUL ŞTEFAN este un pseudonim al cărui purtător nu a fost identificat până în prezent.
9. MUCENIC AURELIAN născut în Albeşti-Argeş în 1914, fost cu domiciliu în str. General Angelescu, nr.33, iar din luna iulie 1944 se află plecat în Germania.
10. NIŢULESCU HORIA este născut în anul 1914, fost cu domiciliul în str. Cobălcescu, nr.56, iar din decembrie 1944 a plecat în concentrare de unde până în prezent nu s-a înapoiat. Soţia sa este plecată în provincie fără să se ştie localitatea, iar lucrurile casnice sunt lăsate la adresa de mai sus.
11. V. BENES fost cu domiciliul în str. Ştirbei Vodă, nr.94, a plecat în Germania în luna iunie 1944 împreună cu soţia iar la adresa sa locuieşte doar soacra sa.
12. HORIA STANCA, din caracterizările făcute până în prezent nu a putut fi identificat, iar la fişele generale din Serviciul Controlul Populaţiei nu se găseşte decât un avocat cu acest nume, care nu are nicio legătură cu cel căutat de noi, investigaţiile noastre sunt în curs.
Vom comunica la timp rezultatul cercetărilor noastre.
DIRECTORUL POLIŢIEI DE SIGURANŢĂ,
Ss indescifrabil
ŞEFUL SERVICIULUI
Ss indescifrabil
S.R.I
Fond „ D”
Dosar 11707
Filele 1,2
20 decembrie 1961 STRICT SECRET
NOTA
Caftanciogulu Vintilă Horia s-a născut la 18 decembrie 1915 în comuna Segarcea, reg. Oltenia, fiul lui Vintilă şi Elena, de profesie ziarist şi scriitor.
Până în anul 1940 a fost colaborator la revistea Gândirea, scriind totodată romane şi poezii. În perioada guvernării legionare a fost redactor la ziarul legionar Sfarmă Piatră şi ataşat de presă la Roma.
În iunie 1941, ministrul propagandei, NICHIFOR CRAINIC l-a numit corespondent de presă la Berlin, iar în mai 1942 i s-a dat funcţia de ataşat de presă la Viena. Face parte din organizaţia legionară din anul 1933, fiind cunoscut că a fost activ atât în ţară cât şi în străinătate.
În anul 1945 a fost judecat în lipsă de către Tribunalul Poporului, fiind considerat criminal de război şi condamnat la detenţie grea pe viaţă şi confiscarea averii. Din anul 1945, până în anul 1949 a stat în Italia, unde a desfăşurat activitate intensă împotriva regimului din R.P.R.
În perioada 1949-1959 s-a stabilit în Argentina sub numele de Vincenţiu Horia, ocupând funcţia de profesor de literatură română la Facultatea de Litere din Buenos Aires şi colaborând la toate publicaţiile reacţionare ale fugarilor români din Argentina. A fost ales şi ca vice-preşedinte al organizaţiei „ Liga Românilor LiberI”din Argentina.
Animat de interese meschine materialiste şi cuprins de o ură puternică faţă de regimul democrat-popular din ţara noastră, trădătorul de patrie Caftanciogulu Vintilă Horia a pregătit un roman cu caracter defăimător al R.P.R., intitulat „ Dumnezeu se află în exil”.
Sprijinit de cercurile literare reacţionare din Franţa, trădătorul Caftanciogulu a participat cu acest roman la concursul pentru premiul „ Goncourt” pe anul 1960, ce s-a ţinut la Paris, juriul hotărând să-i acorde premiul.
În urma acestui fapt, organele noastre au strâns materiale documentare demascatoare, privind activitatea fascistă a trădătorului de patrie Caftanciogulu, activitate ce a adus prejudicii atât ţării noastre cât şi celorlalte state care au suferit de pe urma fascismului, pe care le-a pus la dispoziţia presei franceze prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al R.P.R.
Fiind publicate în presa franceză, aceste materiale au compromis atât pe trădătorul de patrie Caftanciogulu cât şi pe cei care îi acordase iniţial premiul I, punându-i în situaţia retragerii premiului.
Din unele informaţii rezultă că trădătorul de patrie ar fi plecat în Spania în urma eşecului suferit.
În ţară are următorele rude:
- Caftanciogulu Vintilă, tată, născut la 29 iunie 1887, fiul lui Constantin şi Sofia, de profesie inginer, pensionar, domiciliat în Bucureşti, str. Hristo Botev, nr. 13. Nu este cunoscut cu activitate politică.
- Caftanciogulu Alexandru Prosper, frate, născut la 5 aprilie 1919 în Chişinău –U.R.S.S, fiul lui Vintilă şi Elena, de profesie inginer la Direcţia Tehnică din Ministerul Construcţiilor, domiciliat în str. Logofăt Luca Stroici, nr.5, Bucureşti.
- Caftanciogulu Gheorghe, văr, născut la 9 martie 1909 în Rm. Sărat, fiul lui Constantin şi Alexandrina, de profesie avocat, cu ultimul domiciliu în bvd. 1848, nr.6, Bucureşti.
STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii: Cioran şi Securitatea, Editura Polirom, Iaşi 2010, Clienţii lu' Tanti Varvara, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.
sus
|
