Arhiva

Tânărul Ceauşescu
Arhivele Sfera Politicii
 

STELIAN TĂNASE

Tânărul Ceauşescu

Nu avem încă o biografie a lui Ceauşescu deşi câteva încercări s-au făcut. Ce a lipsit şi lipseşte încă este cercetarea de arhivă, şi punerea cap la cap a miilor de documente care îşi aşteaptă cercetătorul. Partea cea mai obscură, deşi s-a vorbit/scris mult despre el, este cea care priveşte ucenicia lui în celulele comuniste din anii ‚30. Formaţia sa este foarte interesant de urmărit. Nu are şcoală, este un seminalfabet. A intrat repede în subterana comunistă şi s-a iniţiat în tehnicile clandestinităţii. Aparţinea periferiei societăţii româneşti, venise dintr-un sat, fără meserie, şi încerca cu ajutorul rudelor să îşi facă un viitor. A nimerit la Bucureşti pe fundalul polarizării Europei după ascensiunea lui Hitler. A găsit repede drumul spre P.C.R, deşi avea un frate legionar. Îl vedem pe adolescentul Ceauşescu agăţat în diferite organizaţii fantomatice patronate de PCR. În autobiografia sa din 1946, reprodusă mai jos, declară că a intrat în U.T.C în 1933, şi că a acţionat pe linie antifascistă, etc. A făcut şi un periplu, prin organizaţiile regionale (vorba bine, ele fiind alcătuite din 4-5 naivi repede anihilaţi de Poliţie). În Oltenia, de exemplu, îi succede Esterei Radosovetki, agent Komintern, viitoarea soţie al lui Alexandru Moghioros. În altă parte lucrează cu Matei Socor, un fanatic bolşevic,( fiul lui Em. Socor, marele gazetar, la un moment dat director la Adevărul şi Dimineaţa) care o dată a dirijat un concert la Sala Dalles într-un frac roşu, pentru a-şi arăta simpatiile politice!!! Mai apare un personaj interesant, Petre Vulpescu, secretar al C.C al U.T.C, apropiat de Gogu Rădulescu, Fischer-Navodaru, (socru mai târziu al lui Paul Goma), Ilie Constatinovki, (plecat în 1940 în U.R.S.S, ca şi Gogu Rădulescu în 1941). Petre Vulpescu era agent al S.S.I, a lucrat pentru Moruzov şi Cristescu. După război a fost închis de foştii lui tovarăşi. Apare şi Ofelia Manole, activistă de cursă lungă, asasinată decenii mai târziu în casa ei din Cartierul Primăverii. Apar Scarlat Callimachi, „prinţul roşu” şi Lucreţiu Pătrăşcanu întâlnit după ieşirea de la Tg. Jiu dar care nu prea îl bagă în seamă devreme ce nu îi dă nimic de făcut chiar în preajma loviturii de la 23 august 1944 în care era unul din capii complotului. De aici Ceauşescu iese din ilegalitate, conduce un efemer U.T.C reînfiinţat în toamna 1944, apoi face cariera ştiută, e deja istorie.

Desigur din autobiografia ritualică, pe lângă contactele la nivel înalt, sunt înşirate şi marile fapte de arme în urma cărora a fost capturat. În ianuarie 1936 este arestat pentru activitate comunistă şi condamnat într-un proces la Braşov la 2 ani şi şase luni. Eliberat în 1938, este apoi arestat în 1940, pentru a fi eliberat în 1944 august. În paginile scrise de mână, Ceauşescu aminteşte închisorile prin care a trecut. Traseul clasic Doftana, Caransebeş, lagărul de laTg. Jiu, unde îl întâlneşte pe Gheorghe Gheorghiu Dej şeful „grupului din închisori”, devenit repede patronul lui politic. A fost şi sancţionat, în 1942, deoarece a poposit cu Elena Petrescu într-o casă conspirativă pentru alte scopuri decât lupta antifascistă. Tovarăşii nu prea au înţeles şi i-au dat un vot de blam. În general tânărul de mare viitor stătea prost la capitolul conspiraţie, după cum vedem şi din alte referiri.

Young Ceauşescu

Up till now nobody has ever written Nicolae Ceauşescu’s full biography, although few attempts have been made. What misses the most are the rigorous researches based on archived documents, and respectively drawing those proper links between all these documents. Even if submitted to intense research, the darkest part of Ceauşescu’s life still remains his apprenticeship from the 30s. His professional specialization might be also worth noticing. He had no studies, he was almost an illiterate. He quickly joined in the communist undergrounds and followed a training program in clandestine techniques. He was practically an outcast, coming from a small village, jobless, trying with a little help from his relatives to do something for a living. He arrived in Bucharest in the context of Hitler’s ascension, time during which the Romanian society was highly polarized. In accordance with this, he turned to the Romanian Communist Party (R.C.P.), even if his brother was enrolled in the legionary movement. Thus, we have laying in front of our eyes a young Ceauşescu, hanging on several shadow organizations, clinging in their turn on the R.C.P. In his biography written in 1946, biography that we actually reproduce in the following, he states that he entered the Union of Communist Youth in 1933, as an antifascist gesture. He then after took a journey throughout regional organizations (which were as a matter of fact almost annihilated by Police forces). In Oltenia, for instance, he succeeds Esther Radosovetki, a Comintern agent and the future wife of Alexander Moghioros. Elsewhere, he worked with Matei Socor, a fanatical Bolshevik (son of Em. Socor who was an eminent journalist, at a time director of Adevărul and Dimineaţa) who once conducted a concert at Sala Dalles dressed up in a red tailcoat, all to show his political sympathies! Another interesting character shows up: Petre Vulpescu, secretary of the C.C. of the U.C.Y., close to Gogu Rădulescu, Fischer-Navodaru (later on Paul Goma’s father in law), Ilie Constatinovki (who left for the U.S.S.R in 1940, soon followed by Gogu Radulescu in 1941). Petre Vulpescu used to be a Secret Intelligence Service agent, working for Moruzov and Cristescu. After the War, Ceauşescu has been imprisoned right by his former comrades. At this point Ophelia Manole turns up. She was a long run activist, who decades later would be murdered in her home in Primăverii district. Scarlat Callimachi, also known as “The Red Prince” and Pătraşcanu come out too. Ceauşescu encountered them both after leaving Tg. Jiu. They however ignored him and gave him practically nothing to do, not even in the eve of August 23, 1944 Coup, where he was one of the leaders of the plot. From this moment on Ceauşescu exits the undergrounds, leading instead a newly re-founded transient U.C.Y. eventually scaling the heights of glory, as already known.

Of course, his ritual biography masterly depicts both his high-level acquaintances and the great feats of arms preceding his capturing. In January 1936 he got arrested for communist activity and sentenced to two years and six months of prison. He has been set free in 1938, then arrested once again in 1940 and eventually released for good in 1944. In the hand written pages Ceauşescu recalls all the jails and prisons he went through. The classic route starts with Doftana, followed by Caransebeş and finally by the Tg. Jiu camp, place where he actually met Gheorghe Gheorghiu Dej, head of the “imprisoned group”, soon to became his political patron. He was also sanctioned in 1942, because, along with Elena Petrescu, he rested for a short while in a safe house apparently for other purposes than fighting against fascism. The comrades have not really understood and gave him a reprimand. Generally speaking, this promising young man proved to be a pretty poor conspirator, as several other citations well prove.

 

Arhivele Statului
Fd 95/D. 14323/832
Fila 69, 70

Consiliu de Răsboiu la Corpului II Armată

Avem onoarea a înainta pe numiţii FREUD DEMOSTENE, ani 21, student la matematică, domiciliat în Calea Moşilor nr. 78, CEAUŞESCU NICOLAE, de ani 17, cismar, domiciliat în strada Canonicul Bucur, nr. 14 şi SCHWARTZ IOSIF, de ani 16, funcţionar comercial, domiciliat în strada Traian, nr.13, însoţiţi de două procese verbale, un chitanţier, o scrisoare compusă din patru file şi şase declaraţiuni din care se constată că numiţii au fost arestaţi în ziua de 26 august a.c la întrunirea clandestină care s-a ţinut în strada Echinoxului nr. 53 a Comitetului Antifascist şi Antirăsboinic.

La percheziţia corporală ce s-a făcut lui SCHWARTZ IOSIF s-a găsit asupra lui chitanţierul aflat la acte şi asupra lui FREUD DEMOSTENE s-a găsit scrisoarea compusă din patru file în care se critica situaţia lucrătorilor de la fabricile industriale din Bucureşti.

Numitul CEAUŞESCU NICOLAE este arătat de individul MARIAN DURBACĂ ce v-a fost înaintat Dvoastră cu adresa noastră nr. 99570 în 10 august a.c., actualmente depus de Dvoastră la închisoarea Jilava că este acela care i-a dat lui manifestele găsite asupra lui şi (pe) care urma să le împartă (...) lucrătorilor de la fabrica Industria Bumbacului din şoseaua Iancului nr. 90.

Individul IOAN (...) a fost arestat şi înaintat Dvoastră cu adresa mai sus menţionată, iar Niculae Ceauşescu a vrut să dispară şi a fost arestat de noi la 26 august a.c. şi urmează a se face de către Dvoastră confruntarea între ei.

......................................................................

Arhivele Statului
Fd 95/D. 14323/832
Fila 78, 79, 80.

Proces – Verbal

Astăzi, anul 1934, luna septembrie, ziua 20, ora 22. Noi Ananiu Anton, comisar ajutor de poliţie, comisariatul circ. 13 din Prefectura Municipiului Bucureşti, domiciliat în Calea Călăraşi nr. 224, fiind de serviciu la biroul comisariatului, am fost anunţat de dl. Enache Petre, proprietarul imobilului din str. Foişor, nr.9, unde are sediul Comitetului Antifascist, sectorul II, negru, că mai mulţi indivizi ţin întrunire la acel sediu. Cum acest Comitet nu posedă autorizaţia Corpului II Armată, ne-am transportat la faţa locului unde am găsit mai mulţi indivizi cărora le vorbea tânărul MATEI SOCOR despre fascism şi cerea egalitate pentru toţi cetăţenii.

Somându-i să părăsească sediul, numiţii s-au opus, continuând întâlnirea. Văzând opunerea lor am intervenit telefonând la Prefectura Poliţiei Bucureşti, care ne-a trimis o camionetă cu 12 gardieni publici, cu concursul cărora am putut să-i ridicăm şi aduce la comisariat, unde i-am identificat şi arestat. Aceştia se numesc: MATEI SOCOR, domiciliat în str. Koch, nr.3, VULPESCU PETRE, domiciliat în str. Eremia Grigorescu nr.22, SCARLAT CALIMACHI, domiciliat în str. Romană nr. 5, DOMOCOŞ VLADIMIR, domiciliat în comuna Cahul, Basarabia, PREOTEASA GRIGORE, domiciliat în str.(...) nr.51, CEAUŞESCU NICULAE, domiciliat în str. Canonicul Bucur, nr.14, NAUM GELU, domiciliat în Str. Ocolului, nr. 22, (...) MIHAIL, domiciliat în str. Nouă, nr. 39,DUMITRU CEAUŞESCU, domiciliat în str. Moşilor, nr.92, ELEFTERESCU DUMITRU, domiciliat în str. Mihail Bravu, nr.28, SIMA DUMITRU, domiciliat în str. Grand, nr 30, EDELSOHN RIVA, domiciliat în str.Vitan, nr. 100, IOAN DROIŞENEANU, domiciliat în str. Mogoş Vornicu nr. 4, LEVIT I. IACOB, domiciliat în str. Balenelor, nr. 16, IACOB COHN, domiciliat în str. Oraţiu, nr.28, MARINESCU BADEA, domiciliat în str. Aleea B.N.R, nr 14, SOLOMON MILLE, domiciliat în str. Koch, nr.3, KOHN ANGHEL, domiciliat în str. Minotaurului, nr.7, ALBESCU CONSTANTIN, domiciliat în str. Câmpineanu, nr.7, MIŞU MARCOVICI, domiciliat în str. Barbă Rasă, RĂDULESCU TUDOR, domiciliat în str. Rădulescu (indescifrabil).

Se menţionează de noi, că în timpul opunerei faţă de subsemnatul şi faţă de gardieni, s-au spart nouă geamuri de la uşi şi unul de la fereastră. Drept care am adresat prezentul proces – verbal care împreună cu indivizii se trimite Prefecturii Poliţiei Municipiului Bucureşti, serviciul Poliţiei Sociale.

Comisar
Indescifrabil

......................................................................

Arhivele Statului
Fd 95/D. 14323/832
Fila 12

Ceauşescu Nicolae

M-am născut în 1918 ianuarie 26 în comuna Scornicaţi, jud. Olt. Părinţii sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria, au cam 10 ha. pământ pot fi consideraţi mijlocii.

Tata a fost liberal. La vârsta de 11 ani am venit la Bucureşti şi am intrat ucenic la cismărie. Ca ucenic am intrat în legătură cu tineretul sindical de pe lângă Sindicatul Ciocanul.

În noiembrie 1933 noiembrie am devenit membru al U.T.C. În 1934 am fost stras în Comitetul Raional din Negru unde am lucrat până în august când am fost dat să muncesc în mişcarea antifascistă. Am făcut parte din Comitetul Naţional Antifascist şi în Comitetul Central al tineretului antifascist. Am lucrat cu MATEI SOCOR, MOISESCU şi alţii.

Am fost arestat de mai multe ori în acest timp dar am fost imediat pus în libertate.

În 1933 ianuarie am luat parte la Conferinţa Comitetului Judeţean al U.T.C. După conferinţă am fost oprit de agentul Guşe, la mine s-a găsit chitanţa de închiriere a casei unde s-a ţinut conferinţa şi un carnet cu unele notiţe pe care îl uitase acolo OFELIA MANOLE. Am reuşit pe drum să fug. În februarie am fost trimis în Olteniţa ca instructor. Am lucrat acolo cu ESTERA RODOŞEVEŢKI, care era conducătorul Regiunei. După arestarea ei în iulie 1935 am rămas eu cu conducerea regiunei Prahova. În ianuarie 1936 am fost arestat, fiind dat de un provocator, Olteanu. În proces am fost 19 inşi printre cari PETRE JUBU şi TARNOVSCHI VLADIMIR, un polonez. N-am dat nicio declaraţie privitor la munca mea sau a altora. Procesul s-a judecat la Braşov şi am fost condamnat la 2 ani şi 6 luni. Închisoarea am executat-o la Doftana. La Braşov în 1936 am fost încadrat în partid. La Doftana am fost încadrat în celula de partid şi am fost pus la diferite munci organizatorice. În 1938 august cu ocazia încercărilor provocatoare am fost sancţionat cu o observaţie pentru lipsa de vigilenţă. M-am eliberat în decembrie 1938. Am luat imediat legătura cu POPA EMIL şi cu DAVID CONSTANTIN. Am fost dat să lucrez la tineret în Comitetul Judeţean care se ocupă cu tineretul.

În prim... am fost dat în Comisia Centrală a Tineretului unde am lucrat cu TAŞCĂ. Am luat parte la conferinţa din septembrie 1939 a tineretului unde am făcut raportul asupra tineretului şi am propus reorganizarea unei organizaţii revoluţionare a tineretului şi creiarea unui front patriotic al tineretului. Prima propunere a fost respinsă atunci de FORIŞ reprezentatntul C. C. al Partidului.

În iunie-iulie am fost o lună la şcoala de cadre împreună cu încă 5 tovi, problema principală care a fost prelucrată a fost Istoria Partidului Bolşevic.

În noiembrie 1939 s-a organizat U.T.C. Am fost pus în Comitetul Central al U.T.C., împreună cu TAŞCĂ , MIRON şi mai târziu cu alţii.

Am muncit aici până în iulie 1940 când am fost arestat. Arestarea se datoreşte lipsei de vigilenţă şi de conspiraţie din partea mea. Eu eram condamnat 3 ani în lipsă şi cu toate acestea umblam ziua pe stradă şi în case compromise.

La prefectură n-am dat nici o declaraţie, după câteva zile am fost trimis la Consiliu de Răsboiu şi de acolo la închisoarea Jilava unde am stat până în februarie 1942. În timpul şederii la Jilava obţinând posibilitatea să merg la spitalul Militar pentru repararea danturii am făcut o mare greşeală mergând împreună cu o tovă la o casă tehnică care erau nişte cunoscuţi de-ai noştri.

În 1942 februarie am fost trimis la închisoarea Caransebeş. Aici am fost sancţionat cu un vot de blam pentru greşeala menţionată mai sus.

În august 1943 m-am eliberat şi am fost trimis în lagăr unde am stat până în august 1944. M-am eliberat pe la 5 august cu ocazia unei Comisi de eliberare. Am fost eliberat în urma sforţărilor depuse ca să ne eliberăm cât mai mulţi.

Am ieşit împreună cu POPA şi PREOTEASA GRIGORE. Am găsit după câteva zile legătura cu mişcarea prin PĂTRĂŞCANU, dar n-am fost puşi niciunul la muncă până la 23 august. După 23 august am fost dat să muncesc la tineret.

STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii: Cioran şi Securitatea, Editura Polirom, Iaşi 2010, Clienţii lu' Tanti Varvara, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.

 sus