|
Arhiva
Gogu Rădulescu
Arhivele Sfera Politicii
STELIAN TĂNASE
...A fost un personaj cam atipic. A apărut în 20 decembrie 1989 la televizor alături de Ceauşescu şi ultimii lui fideli. Era un veteran al subteranei comuniste, în care intrase în timpul studenţiei sale, când a reuşit să ajungă preşedintele Frontului Studenţesc Democrat, o organizaţie bidon a PC(d)R. În 1937 a fost răpit de pe stradă de legionari, dus la Căminul studenţilor medicinişti pe Splaiul Independenţei şi bătut. Motivul - îl „calomniase pe căpitan.” După acest moment, activitatea sa utecistă este nulă, şi este dat afară din U.T.C. de colegii lui, printre ei Miron Constantinescu, Constanţa Crăciun etc, care vor avea după 1945, cariere importante. Gogu Rădulescu a lucrat alaturi de Belu Zilber la Institutul de Conjuntură al lui Virgil Madgearu. Belu Zilber era cel mai bun prieten al lui Lucreţiu Pătrăşcanu din acel timp, şi protector al lui Gogu Rădulescu. Amândoi se găseau în 1953, în închisoare, vor fi judecaţi în aprilie 1954. Cel mai spectaculos episod din viaţa lui Gogu Rădulescu s-a petrecut în noaptea de 21/22 iunie 1941 când ca locotenent al armatei române, a dezertat la ruşi. Aici a fost anchetat de KGB, a stat în lagăr până când situaţia lui s-a lămurit, şi în anii 1943-4 a făcut muncă de propagandă pentru URSS. S-a întors târziu în România, în 1946, data la care începe carierea sa. În 1953 este arestat, cu intenţia de a fi amestecat în „lotul Vasile Luca”. În iarna 1952/3 se pregătea sub conducerea lui Gheorghiu Dej, la instigarea lui Stalin, un proces mai larg, cu Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu, Vasile Luca, Teohari Georgescu. Ar fi trebuit să aibă loc în 1954, după ce procesul de la Praga care îl avusese ca protagonist chiar pe şeful partidului, Rudolf Slanski se terminase şi fusese un „succes „ după părerea organizatorilor lui. Lucrurile s-au oprit aici pentru că în 5 martie 1953 Stalin a murit. Documentul nostru aparţine acestui moment moment. Gheorghiu Dej va organiza totuşi două resturi ale acestui mare proces, unul contra lui Patrăşcanu, altul contra lui Luca. Ana Pauker şi Teohari Georgescu, şi alţii, sute de arestaţi, au fost eliberaţi. Mai târziu Gogu Rădulescu a fost reabilitat şi cariera sa şi-a reluat cursul. A fost vicepremier, ministru, membru al C.C. şi al Biroului Politic al P.C.R. A murit în ianuarie 1990, într-un azil de bătrâni. Fusese arestat imediat după căderea lui Ceauşescu şi eliberat la presiunea unui număr de intelectuali pe care în anii ‘80 îi aduna în casa lui din spatele Pieţei Filantropia.
… Was a rather special character. He came out on TV, on the 20th of December, alongside Ceauşescu and his acolytes. He was a veteran of the Communist underground which he had actually entered during his collage years, when he also managed to be named president of the Students’ Democratic Front, an accessory organization of the RCP. In 1937 he was kidnapped, right from the middle of the street, by the legionaries, who then carried him off to a student house located in Splaiul Independentei. The action was taken under the reason of him, „defaming the Captain”. In the aftermath of this incident his work as an activist has turned almost to inexistence; eventually he ended up expelled from the Union of Communist Youth, following a decision taken precisely by his comrades, among which there could be also found Miron Constantinescu and Constanţa Crăciun, characters whose careers would blossom after 1945.
Gogu Rădulescu used also to work with Belu Zilber at Virgil Madgearu’s Institute. In fact, Belu Zilber was in those years Lucreţiu Pătrăşcanu’s best friend and concomitantly Gogu Rădulescu’s close protector. In 1953 they both found themselves imprisoned and soon after judged, right in the same time, in April 1954. The most spectacular episode in all his life took place during the night between the 21st to the 22nd of June 1941 when he deserted, as a lieutenant in the Romanian army. He was consequently put under KGB’s harsh investigation, time during which he has been cast to a concentration camp. In a good end he returned to Romania, in 1946, moment when his career has finally debuted. In 1953 he was arrested, with the intention of being mixed up in the „Vasile Luca group”. During winter time, between 1952-1953, under Gheorghiu Dej’s leadership and Stalin’s instigations, an extensive trial, targeting Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu, Vasile Luca and Teohari Georgescu was on its way. The trial should have initially taken place later, in 1954, soon after Rudolf Slanski, the leader of the Party, would have been successfully put on probation in Prague. Instead, everything ended on the 5th of March 1953, when Stalin died, juncture about which the document we are reproducing in the following actually speaks. Gheorghiu Dej would however go on with this process, namely against Pătrăşcanu and respectively against Luca. Ana Pauker, Teohari Georgescu and some other few hundreds held in custody would eventually be set free. In a good end, Gogu Rădulescu himself has been rehabilitated and consequently his career put back on track. He was named vice-minister, minister, member of the C.C. and of the Political Bureau of the R.C.P. He died in January 1990, in a nursing home. He’s been arrested immediately after Ceausescu’s fall, but soon released thanks to the pressure made by a group of intellectuals, who, during the 80s, he used to welcome in his house in Filantropia Square.
Arhivele Statului
Fd 95
Dosar 122402
20 februarie 1954
- 2102 -
STRICT SECRET
2 APRILIE 1954
Se va trece în evidenţă
în dosarul de obiectiv
cpt. M. Zalman
REFERAT
Privind pe numitul GOGU RĂDULESCU,
Fost director adjunct al M.C.E.-
RĂDULESCU GHEORGHE, zis GOGU, s-a născut la 5 septembrie 1914, la Bucureşti, de naţionalitate şi cetăţenie română, în prezent profesor la o Şcoală Medie (fostul liceu Kreţulescu). Este licenţiat al Academiei Comerciale din Bucureşti. Domiciliază în Bucureşti, str. Roma, nr.31. În anul 1937, a fost incorporat la Regimentul 3 Călăraşi – Ploieşti, făcând stagiul militar ca T.T.R-ist, eliberându-se în 1938.
În anul 1938 a fost angajat la Institutul de Conjunctură, unde a lucrat până în toamna anului 1940, când Institutul a fost desfiinţat.
În aprilie 1941, se angajează la Institutul Central de Statisitcă, unde lucrează până în luna iunie a aceluiaşi an, când este mobilizat şi trimis pe front. A doua zi, după isbucnirea războiului antisovietic, GOGU RĂDULESCU se predă Armatelor Sovietice.
În anul 1946, s-a întors în ţară cu un lot de prizonieri şi în acelaşi an este numit Director General al Ministerului Comerţului şi Industriei, apoi Secretar general, apoi Ministru adjunct la M.C.E.
Această funcţie a îndeplinit-o până în luna iunie 1953, când a fost destituit din funcţie şi exclus din Partid pentru activitatea sa.
Din verificările Comisiei Controlului de Partid, care a luat în cercetare cazul lui GOGU RĂDULESCU, au reeşit următoarele: în anul 1933, GOGU RĂDULESCU, a fost primit în U.T.C., iar în anul 1935 a fost ales Preşedintele F.S.D. (Frontul Studenţilor Democraţi).
Din declaraţiile sale făcute în faţa Comisiei Controlului de Partid, GOGU RĂDULESCU arată că în anul 1936 a fost arestat de comisarul TURCU, pentru activitatea sa în cadrul F.S.D., care i-a propus să lucreze pentru el, lucru pe care l-a refuzat.
În timp ce era preşedintele F.S.D., GOGU RĂDULESCU era indisciplinat, anarhic, împotrivindu-se controlului Partidului şi C.C. al U.T.C. În acelaşi timp avea relaţii strânse cu ZILBER HERBERT, spion englez, arestat. Pentru atitudinea sa anarhică, în anul 1937 a fost exclus din U.T.C. şi scos din funcţia de Preşedinte al F.S.D. De la această dată GOGU RĂDULESCU nu a mai avut legături cu mişcarea revoluţionară.
GOGU RĂDULESCU a continuat să aibe relaţii cu ZILBER HERBERT, cu care mergea la localuri, fiind prieteni intimi. Prin ZILBER HERBERT, GOGU RĂDULESCU a cunoscut pe VIŞOIANU, fugit în străinătate, şi pe spionul englez HUGH SEATON WATSON.
Cu HUGH SEATON WATSON, GOGU RĂDULESCU, a avut relaţii, discutând cu acesta chestiuni politice internaţionale de care se interesa WATSON, - problemele politice interne şi internaţionale , probleme privind activitatea organizaţiilor de tineret democratice şi fasciste. În timp ce se afla în prizonierat, i s-a propus de către organele sovietice o misiune în ţară, pe care GOGU RĂDULESCU a refuzat-o.
GOGU RĂDULESCU a refuzat la început să declare despre această misiune în faţa Comisiei de Partid sub pretextul că a făcut un legământ să nu declare nimănui acest lucru.
În realitate GOGU RĂDULESCU vorbise cu ZILBER încă în anul 1946 despre aceasă misiune. După venirea sa în ţară – 1946, GOGU RĂDULESCU a reluat legătura cu ZILBER, cu care în discuţiile ce le aveau, calomniau conducerea P.M.R., şi U.S-. Astfel de calomnii le făcea şi în discuţiile cu VIJOLI AUREL şi IACOB ALEXANDRU, arestaţi, cu care era bun prieten.
GOGU RĂDULESCU a cunoscut faptul că IACOB ALEXANDRU şi VASILE LUCA sabotează succesul reformei băneşti. În înţelegere cu IACOB ALEXANDRU şi VIJOLI AUREL, trimis în străinătate pentru tratative economice, elementele duşmănoase ca GHEORGHIU GHEORGHE ( arestat ), SECASIU VASILE ( arestat ) şi alţii.
GOGU RĂDULESCU a creat condiţii pentru spionaj agenţilor ţărilor imperialiste, înconjurându-se în Ministerul Comerţului Exterior de spioni şi saboteuri.
Printre aceştia au fost:
– VAIDA AUREL, fost director al importului în M.C.E., agent al serviciului de spionaj imperialist;
– CAROL ABRAMOVICI, fost consilier al M.C.E., fugit din ţară. Când ABRAMOVICI a fost propus să plece în străinătate şi Secţia Centrală de Cadre s-a opus, GOGU RĂDULESCU a intervenit la ANA PAUKER şi VOITINOVICI şi i s-a dat paşaport. Când a fost demascată fuga lui ABRAMOVICI, GOGU RĂDULESCU i-a luat apărarea.
– MONCIU MIHAIL, decedat, element cu trecut dubios, care în timpul cât a fost secretar general, apoi referent tehnic al M.C.E., a încasat sume mari de bani în valută străină de la reprezentanţii firmelor capitaliste.
– CRISOGHELOS ANDREI, în prezent arestat de poliţia economică în 1948, GOGU RĂDULESCU a intervenit pentru eliberarea sa. Deasemeni, GOGU RĂDULESCU a avut relaţii de afaceri şi cu FUNDUCAS GHEORGHE, reprezentant al unei firme turceşti care a fost condamnat la 2 ani închisoare şi care după ce a ispăşit-o a plecat în Turcia.
După condamnarea în contumacie a lui DJAVOURIS DIMITRIE, reprezentantul unei firme turceşti care a fost implicat în afacerea O.R.A.P.-ului, GOGU RĂDULESCU a asigurat pe reprezentantul acesteia, FUNDUCAS GHEORGHE, că poate rămâne în ţară şi să-şi continue activitatea, deoarece nu i se poate întâmpa nimic.
În urma verificărilor făcute de noi, privind activitatea lui GOGU RĂDULESCU, s-au stabilit următoarele:
– referitor la legăturile lui GOGU RĂDULESCU, cu spionul WATSON, arestatul VULPESCU PETRE, cercetat pentru activitatea sa în favoarea spionajului englez, declară:
În anul 1940, în timp ce se afla în străinătate, s-a întâlnit cu WATSON, de la care a aflat că îl cunoştea pe GOGU RĂDULESCU din perioada când WATSON se afla în România. Deasemeni , VULPESCU declară că în timp ce se afla în Turcia-1940- a fost întrebat de către DE CHASTELAIN, spion englez, despre GOGU RĂDULESCU, cerându-i să-i facă o caracterizare.
VULPESCU declară că nu a putut să-i satisfacă cererea lui DE CHASTELAIN, deoarece nu îl cunoştea pe GOGU RĂDULESCU decât foarte vag şi nu cunoaşte motiv ele pentru care DE CHASTELAIN i-a cerut acest lucru. În continuare VULPESCU declară că întorcându-se în ţară s-a împrietenit cu GOGU RĂDULESCU, prin soţia acestuia pe care o cunoscuse înainte de venirea lui GOGU RĂDULESCU din prizonierat. În discuţiile avute, GOGU RĂDULESCU i-a confirmat că l-a cunoscut pe WATSON şi că a avut cu acesta multe discuţii, cărora nu le-a dat importanţă.
VULPESCU declară că GOGU RĂDULESCU i-a afirmat că WATSON i-a pus anumite întrebări la care nu i-a răspuns nimic în scris. Referitor la legăturile lui GOGU RĂDULESCU cu MONCIU MIHAI, decedat, s-a stabilit din declaraţiile numitei RADVAN BEATRICE, fosta secretară a lui RĂDULESCU, că acesta cunoştea activitatea afaceristă a lui MONCIU MIHAI, fără să ia măsuri. Astfel, după moartea subită a lui MONCIU MIHAI, GOGU RĂULESCU s-a exprimat faţă de LUNGU ŞTEFAN, că MONCIU a murit la timp, deoarece ar fi avut neplăceri în legătură cu activitatea sa din Minister.
În ceea ce priveşte legăturile lui GOGU RĂDULESCU cu FUNDUCAS GEORGE, spion turc, informatoarea Tosca, afirmă că acesta îl vizita des pe GOGU RĂDULESCU la birou, pentru chestiunile sale de afaceri. Tosca arată că FUNDUCAS îi spunea despre GOGU RĂDULESCU că este un om cu care te poţi înţelege. Nu se cunosc faptele care au motivat această apreciere a lui FUNDUCAS.
Din materialele ce deţinem, rezultă deasemeni unele legături neclare în legăturile oficiale dintre GOGU RĂDULESCU, pe atunci ministru adjunct la M.C.E. şi Legaţia Elveţiană. Este vorba despre unele promisiuni pe care GOGU RĂDULESCU le-ar fi făcut în toamna anului 1951 numitului MAX TROENDIE, şef al unei delegaţii economice elveţiene şi pe care ulterior nu le-a mai recunoscut. Acestor promisiuni a insistat şi ERIK KESSLER, însărcinatul cu afaceri al Legaţiei Elveţiei, fără rezultat, mai ales că tocmai în această perioadă GOGU RĂDULESCU a fost destituit din funcţia ce o avea. Chestiunea aceasta a format la timpul său obiectul unei corespondenţe între Legaţia Elveţiei din Bucureşti şi organele din Berna.
Întrucât materialele în cauză, deşi provenite din sursă sigură, sunt confuze, nu s-a putut formula încă cu exactitate suspiciunile.
CONCLUZII
Din referatul Comisiei Controlului de Partid, precum şi din materialele ce deţinem asupra lui GOGU RĂDULESCU, rezultă că acesta a dus o activitate duşmănoasă împotriva R.P.R., având legături cu elemente care în prezent sunt arestate pentru activitatea lor contra-revoluţionară, pe care a cunoscut-o şi GOGU RĂDULESCU. Sub acest aspect, el este urmărit pe linia Direcţiei a III-a.
Deasemeni, din materialul ce se află la această Direcţie, rezultă că în perioada 1935-1936, GOGU RĂDULESCU a avut legături dubioase cu un agent al spionajului englez, în timp ce era ministru adjuct la M.C.E.
Unele suspiciuni neclare, încă există şi asupra relaţiilor sale cu Legaţia Elveţiei.
Faţă de această situaţie, propunem a se decide care organ ( Direcţia a II-a sau Direcţia a III-a) să continue lucrarea acestui caz.
CĂPITAN DE SECURITATE
Zalman Marcu
LT. MAJOR DE SECURITATE
Sonca Ervih
STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la
Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii: Cioran şi
Securitatea, Editura Polirom, Iaşi 2010, Clienţii lu' Tanti Varvara,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Miracolul revoluţiei, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1999.
sus
|
