Arhiva

Războiul civil din Spania (II)
Arhivele Sfera Politicii
 

STELIAN TĂNASE

Arhivele Naţionale
Dosarul 01313/SSI
Fila 65,66,67,68,69,70,71                       26 Februarie 1945

NOTA

După isbucnirea răsboiului civil din Spania, Legaţia spaniolă din Bucureşti s-a scindat în două tabere, după ideologiile politice care erau în conflict. Unii dintre funcţionari însă, din nehotărâre sau din oportunism au adoptat o atitudine de espectativă prelungită. Aceste tabere au avut fiecare miniştrii săi, aşa că , la un moment dat, Spania avea două reprezentanţe diplomatice la Bucureşti: naţionalistă şi republicană.

Spania naţionalistă era reprezentată prin ministrul PRAT Y SOUTZO, iar guvernul Republican spaniol avea ca reprezentant pe ministrul MANUEL LOPEZ REY.

Între aceste două tabere şi mai ales între fruntaşii acestora, era o adevărată luptă pentru supremaţie, fiecare voind să arate, în relaţiile ce le aveau cu autorităţile locale sau cu reprezentanţele diplomatice străine, legalitatea prezenţei sale.

În afară de misiunile ce le aveau ca reprezentanţi diplomatici, cei doi miniştri erau promotorii a două curente propagandistice ce se desfăşurau la noi în ţară şi – am spune- conducătorii micilor servicii de informaţii ale legaţiilor respective.

Acest lucru a fost confirmat de însăşi MANUEL LOPEZ REY în împrejurările următoare: printre funcţionarii legaţiei Spaniole din Bucureşti, care la începutul răsboiului civil din Spania adoptase acea atitudine de espectativă, se afla şi fostul secretar al legaţiei, ALCOVER, care rămăsese în Bucureşti fără a avea vreo calitate oficială. Numitul solicitând un post Guvernului republican spaniol, Ministerul de Externe din Barcelona a cerut lui LOPEZ REY informaţii cu privire la ALCOVER. Ca răspuns, la cererea Ministerului de Externe Spaniol, LOPEZ REY a trimis la Barcelona un raport. Prin acest raport LOPEZ REY. Dă relaţiuni defavorabile cu privire la ALCOVER şi printre altele spune: „această legaţie întreţine un modest serviciu de informaţii, care o informeaz despre acesta (adică despre ALCOVER) şi despre alte chestiuni, pe care la timpul oportun au fost şi sunt transmise Excelenţei Voastre”.

Deci, incontestabil că legaţia Spaniei Republicane avea un serviciu de informaţii şi MANUEL LOPEZ REY activa în acest sens. Dealtfel mai avem o serie întreagă de indicii şi chiar documente care demonstrează acest lucru. În aprilie 1937, MANUEL LOPEZ REY a trimis o scrisoare Directorului Vămii Odessa, prin care cere expedierea la Constanţa a unui cufăr provenind din Valencia. În afară de aceasta, îi mai cere cheia şi lista explicativă pe care acesta a primit-o de la LOUIS LANZ din Valencia. În mai 1937 REY aprimit o circulară de la JUAN JOSE DOMENCHINO, şeful serviciului de informaţii al guvernului din Valencia, prin care era anunţat că Serviciul Spaniol de Informaţii a fost reorganizat complet. În consecinţă, îi cerea lui REY relaţii asupra materialului de propagandă; indicaţii asupra felului de propagandă potrivit intereselor locale; trimiterea de nume şi adrese persoanelor sau societăţile de la noi care ar putea lucra pentru cauza lor şi care urmau să primească instrucţiuni.

La sfârşitul aceleaşi luni, Ministrul de Stat din Valencia de la Secţiunea a II-a Europa mulţumeşte lui REY pentru un raport ( Nr.96 din 18 mai 1937), prin care i-a dat impresiuni asupra defilării militare din Bucureşti la 10 mai 1937. Deasemeni, REY a primit mulţumiri pentru un raport prin care a făcut cunoscut situaţia comercială de la noi. El făcea numeroase rapoarte şi note pe care le trimitea Ministrului de Stat la Barcelona. La 11 mai 1938 a trimis o astfel de notă ( avea 33 de pagini), prin care făcea un raport asupra situaţiei interne şi externe a României, având foarte multe expresii urâte la adresa Poporului Român şi fostului Rege Carol al II-lea.

Pentru îndeplinirea anumitor misiuni se pare că erau folosite şi alte persoane, cărora li se eliberau cu uşurinţă paşapoarte. În acest scop REY a primit prin curier de la Belgrad un stoc de paşapoarte imprimate pe hârtie obişnuită, fără număr general de serie şi fără vreo particularitate care să împiedice falsificarea lor. Astfel, cum erau concepute, paşapoartele puteau fi eliberate orcărei persoane, indiferent de naţionalitatea sa, lipsa unui număr de serie împiedicând orice control al lor.

Pentru transmiterea informaţiilor obţinute în România, MANUEL LOPEZ REY se folosea de vasele angajate pentru transportul produselor petrolifere româneşti în Spania. Concomitent cu acţiunea informativă, legaţia Spaniei Republicane desfăşura la noi şi o intensă activitate propagandistică. Secţiunea Presei şi Propagandei de pe lângă legaţie era condusă de JUAN FUSTER, care primea materialul necesar propagandei din partea centrului din Barcelona.

Această propagandă era susţinută prin diferite broşuri- cum era broşura intitulată „Libertate”, fotografii arătând distrugerile provocate de avioanele naţionaliste în diverse oraşe ale Spaniei, etc. Materialul de propagandă era primit în majoritate de la diferitele oficioase de propagandă spaniole din Paris. În special de „Agenca Espana”. În afară de Paris mai primea material din Spania, iar într-un timp MANUEL LOPEZ REY a cerut material de propagandă şi secţiei de presă de pe lângă legaţia Spaniei din Londra.

Celălalt ministru al Spaniei la Bucureşti, PRAT Y SOUTZO, reprezentantul naţionaliştilor, avea şi el organizat un serviciu de informaţii format din ruşi albi. În acest serviciu de informaţii al legaţiei Spaniole exista un birou de informaţii deghizat al Legaţiei U.R.S.S din Bucureşti. Legaţia Spaniei întreprindea acţiuni foarte îndrăzneţe. Astfel, oferea ceaiuri, mese, etc., diferitelor personalităţi; punea la cale acţiuni pentru ca apoi să fie speculate conform indicaţiunilor primite de la legaţia Sovietică. Ministrul Spaniei solicita diferitelor Departamente statistice, studii, etc, pe care legaţia Sovietică nu le putea procura. Între altele s-a cerut Ministerului de Interne diferite situaţii asupra diverselor acţiuni de la noi, ca fascistă, antifascistă, comunistă etc.

Pe lângă ministrul PRAT Y SOUTZO, un alt personagiu important care lucra în serviciul de informaţii al legaţiei era LUIS BENEYTO Y MARTI. Rolul jucat de BENEYTO în acest serviciu se poate vedea dintr-un memoriu al său, în care, printre altele, spune: „De acord cu ataşaţii noştri navali la Roma şi Berlin, FRANCISCO REGALODO şi MANUEL ESPINOSA, m-am ocupat încă din septembrie 1936 şi până la terminarea răsboiului din Spania, cu Serviciul de Informaţii Naval, având zilnic 21 de convorbiri telefonice cu porturile Constanţa, Brăila, Galaţi şi Sulina, comunicând prin cifre toate informaţiile la Roma şi făcând rezumatul săptămânal scris, al tuturor vaselor bănuite că atingeau Rusia sau alte porturi care puteau interesa armata navală”.

LUIS BENEYTO folosea ca informator la Sulina pe George Popescu, vice-consul, iar la Brăila pe Mihail Schnell, vice-consul onorar. În afară de aceştia BENEYTO avea legături şi cu MANZZONI, directorul „Institutului de Cultură Italiană” şi conducător al „Casei Fasciilor” din Bucureşti. Între ei se stabilise o înţelegere asupra colaborării în domeniul propagandei şi activităţii informative în România.

Deşi politica externă a Spaniei era alături de axa Berlin-Roma, unii din spaniolii trimişi cu misiuni în străinătate au fost şi au rămas agenţi credincioşi ai S.S-ului britanic. Un asemenea caz a fost acela al soţilor ALFONSO MERRY DEL VAL, care lucrează în Intelligence Service de mai mulţi ani. ALFONSO MERRY DEL VAL în activitatea sa informativă era strâns legat de ERNESTO NOGUES, fost însărcinat de afaceri al Argentinei la Bucureşti, sub ale cărui directive se pare că lucra.

Activitatea legaţiei Spaniole din Bucureşti; care am văzut că lucra într-un timp pe tărâm informativ şi pentru unele puteri străine, în prezent se rezumă mai mult la diverse afaceri comerciale. În aceste afaceri se foloseşte de o serie de evrei, unii dintre aceştia fiind chiar funcţionari ai legaţiei Spaniei. În unele cercuri intime ale legaţiei Spaniei se spune că afacerile ce se fac sunt necesare, pentru ca în felul acesta să se poată susţine cheltuielile legaţiei, deoarece viramentele făcute prin Băncile Naţionale respective nu sunt suficiente în acoperirea spezelor pe care legaţia trebuie să le susţină la Bucureşti.

În legătură cu afacerile de contrabandă şi bijuterii, valute şi mărfuri de valoare, făcute de unii membri ai legaţiei Spaniei, se pot spune următoarele: curierii spanioli întroduc în ţară diferite mărfuri şi bijuterii. Într-un timp s-a remarcat o mare abundenţă de ceasornice elveţiene de aur, ţigarete Camel, precum şi napoleoni. De câteva ori au fost aduse bancnote americane din Turcia şi din Bulgaria, unde erau cu mult mai ieftine decât la Bucureşti. Toate aceste articole sunt manipulate prin comerţ clandestin, efectuat în special de evrei.

Marchizul MERRY DEL VAL, fost secretar de legaţiei la Bucureşti, la sosirea lui în România avea o proastă stare materială. Locuia în două camere mobilate. Mai târziu, în urma unor afaceri cu valută şi contrabandă, a devenit posesorul unei apreciabile averi, trăind pe picior larg. O altă persoană care se ocupă cu asemenea afaceri este şi LUIS BENEYTO, consul general la Bucureşti.

STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii: Cioran şi Securitatea, Editura Polirom, Iaşi 2009, Clienţii lu' Tanti Varvara, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.

 sus