|
Arhiva
Arhivele Sfera Politicii
STELIAN TĂNASE
Războiul civil din Spania
Războiul civil din Spania a fost semnalul celui „de al doilea război mondial”. Folosesc această sintagmă din comoditate, pentru că, asemenea altor cercetători, cred că secolul XX a cunoscut un singur război mondial, desfăşurat în două reprize, 1914-1918 şi 1939-1945, cu un intermezzo între 1919-1939. Felul cum a rezonat în România situaţia dramatică din Spania este încă prea puţin cercetat. Nu există astăzi un studiu sistematic, un volum al unui autor sau grup de cercetători, care să se fi oprit asupra acestei teme. Fondurile de arhivă legate de războiul civil din Spania, presa vremii, memorialistica şi corespondenţa diplomatică, au rămas necercetate. Dacă acest lucu este de înţeles pentru perioada 1945-1989, când Spania a trăit sub un regim franchist, de dreapta, conservator, România sub un regim de stânga, totalitar – mai puţin de înţeles este de ce după 1989 nu a apărut nici un studiu istoric, la Madrid sau Bucureşti, despre „România şi războiul civil din Spania”. Nici în perioada 1996-1999, când a existat un interes special pentru drama spaniolă din anii ‚30, nu am constatat acţiuni specifice în asemenea ocazii ale editurilor, institutelor. Nu s-au organizat seminarii etc. Acest fapt este cu atât mai surprinzător cu cât „tema” incită la nenumărate controverse, este generoasă, cu multe aspecte care sunt departe de a fi clarificate. Românii au participat la război de o parte şi de alta. Unii, puţini, s-au alăturat lui Franco, toţi aparţinând mişcării legionare. Alţii, circa 500 (nu există azi o cifră exactă), au luptat de partea Guvernului Republican. Aici, în ciuda a tot ce a afirmat istoriografia oficială după 1948, comuniştii erau numai o parte a voluntarilor. Asupra acestui aspect voi reveni în alt număr al Sferei Politicii.
Am ales pentru rubrica noastră documente care surprind alt aspect: activitatea diplomatică a celor două părţi combatante, la Bucureşti, şi felul cum acestea sunt surprinse în dosarele celor care se ocupau de supravegherea lor – fondul „Direcţia Generală a Poliţiei” aflat la Arhiva Naţională.
Pentru a face mai inteligibile paginile reproduse mai jos (toate inedite), redau scurta cronologie:
– 1936
16 februarie, Frontul Popular cîştigă alegerile. La 18 iulie are loc „Pronunciamento”-ul generalului Franco. La 27 iulie Sevilla cade sub controlul forţelor naţionaliste. La 8 august graniţele Franţei sunt închise – este începutul politicii de neintervenţie. La sfârşitul lunii august primii emisari sovietici ajung în Spania. La 18 septembrie la Moscova, Kominternul decide formarea Brigăzilor Internaţionale, şi îl numeşte pe Andre Marty, comunist francez, comandantul lor. La sfârşitul lunii octombrie începe bătălia Madridului. La 29 octombrie, tancuri sovietice intervin pe front. Aviaţia germano-italiană bombardează Madrid. La 6 noiembrie Guvernul republican se mută la Valencia.
– 1937
februarie, are loc bătălia de la Jarama. Martie, are loc bătălia de la Guadalahara. 26 aprilie, este bombardată Guernica. În mai se instalează un nou guvern, prezidat de Juan Negrin. În iulie are loc bătălia de la Brunete. La sfârşitul lui octombrie guvernul se mută la Barcelona. Decembrie 1937 – ianuarie 1938 are loc bătălia de la Teruel.
– 1938
Iulie-noiembrie, are loc bătălia de pe Ebru. 30 septembrie, Chamberlain, Daladier, Hitler şi Mussolini semnează acordul de la Munchen. 15 noiembrie, are loc parada de adio a Brigăzilor Internaţionale la Barcelona.
– 1939
ianuarie, forţele lui Franco ocupă Barcelona. Retragerea brigăzilor Internaţionale în sudul Franţei. La 27 februarie Londra şi Parisul recunosc Guvernul naţionalist. Martie, Guvernul lui Juan Negrin se refugiază în Franţa. 15 martie, Germania ocupă Cehoslovacia. Martie, forţele lui Franco ocupă Madridul. Mai-iunie, forţele germane şi italiene sunt retrase.
La Bucureşti, în acest timp (1936-1939), au funcţionat două reprezentanţe diplomatice. Prima condusă de Lopez Rey Y Arrojo Manuel, pentru guvernul republican, şi a doua condusă de Pratt Y Soutzo pentru Guvernul de la Burgos al lui Franco. Disputa lor pe scena de la Bucureşti era inevitabilă. Rolul şi importanţa, ca şi recunoaşterea oficială şi felul cum au fost trataţi cei doi de autorităţile române s-au schimbat pe parcursul războiului, în funcţie de victoriile şi înfrîngerile de pe front. Serviciul Secret, condus de Mihail Moruzov, a supravhegheat îndeaproape cele două reprezentanţe diplomatice, aşa cum vedem în paginile alăturate.
The Spanish Civil War
The Spanish Civil War is widely seen as a token gesture, announcing the Second World War. Should it be confessed from the very beginning that I employ these words because, like other researches, I have this belief that the XXth century encountered only a single World War, taking place in two acts, 1914-1918 and 1939-1945, with an intermezzo between 1919-1939. The way in which the state of affairs in Spain affected Romania is still largely unknown. We have neither a dedicated systematic study, nor a rigorous volume written either by a single author or by a group of researchers. Nobody actually came to examine at least the archives, the press or the memories of the era. Certainly, this silence can be explained by the fact that between 1945-1989 Romania was under Communist rule, while Spain undergone a right-wing, Francoist regime; but still, no one is able to justify the absence of a challenging study, published either at Bucharest or Madrid, after 1989, about “Romania and the Spanish Civil War”. The same lack of interest in examining Spain in the 30s persists even after 1996. Strange enough, one might say; because the topic is undoubtedly juicy and so many aspects are still far from being elucidated. Romania fought on both sides. Some Romanians joined Franco, most of whom belonging to the Iron Guard. Some others, around 500 in number (we don’t have firm statistics yet), fought for the Republican Government. And at this point we should note that, in spite of the thesis launched by the Communist historiography, in reality the Communists were only a small fraction of those engaged in fighting. But on this topic I will debate in a further issue of The Sphere of Politics.
For the present issue I have chosen to discuss another matter: the diplomatic activities in Bucharest of the two fighting sides and the way in which they are depicted by those in charge with the supervision – The Police Department General Fund, located at National Archives.
For making the following pages easier to peruse I will mirror here a short chronology:
– 1936
February 16, The Popular Front wins the elections. July 18, Franco’s ‘Pronunciamento’ takes place. July 27, Seville is conquered by the nationalist forces. August 8, Spain decides the closing of the French border, thus marking the beginning of the non-interventionist strategy. September 18, Moscow moulds the International Brigades and names Andre Marty, a notorious French communist, the commander in chief. At the end of October débuts the struggle for Madrid. October 29, Soviet Tanks engage in the field and soon the German-Italian Air Force would set fire upon Madrid. November 6, the Republican Government relocates in Valencia.
– 1937
In February the battle of Jarama comes about, in March opens the Battle of Guadalajara and in April 26 the Bombing of Guernica. In May the new government ruled by Juan Negrin takes office and in July begins the Battle of Brunete. At the end of October the new government moves to Barcelona, while between December 1937 and January 1938 the Battle of Teruel eventuates.
– 1938
July – November follows the Battle of Ebru. On December 30, Chamberlain, Daladier, Hitler and Mussolini sign The Munich Agreement. On March 15 takes place La Pasionaria’s farewell to the International Brigades.
– 1939
In January Franco’s army invades Barcelona and The International Brigades withdraw in the South of France. On February 27 London and Paris agree on the Nationalist Government, while in March Juan Negrin flees into exile in France. On March 15 Germany invades Czechoslovakia and soon after Franco’s army conquers Madrid. Between May and June the German and Italian armed forces draw back.
During all this time (1936/39) two diplomatic offices functioned in Bucharest. The first one was led by Lopez Rey Y Arrojo Manuel, who represented the Republican Government, while the second one was led by Pratt Y Soutzo who assumed the role of Franco’s Government. Their dispute in Bucharest was thus inevitable. The role and the importance of each of then in the eyes of the Romanian authorities, as well as their official recognition alternated, depending on the battlefield victories and defeats. And, as we shall see in the following pages, the Secret Service, headed by Mihail Moruzov, closely watched over the two diplomatic offices in question.
Arhivele Naţionale
Fondul Direcţia Generală a Poliţiei
Fila 3
Secţia III-a 14 ianuarie 1936
Verificat
NOTA
Astăzi a sosit în Capitală şi descins la hotel Grand Lafayette camera 121, supusul spaniol LOPEZ REY Y ARROJO MANUEL, secretarul Legaţiei spaniole din Praga, împreună cu soţia sa.
După sosirea acestui străin, la orele 15:00, KARL MEHLER s-a anunţat prin telefon, luând imediat contact şi după o scurtă convorbire s-au despărţit, LOPEZ REY retrăgându-se în camera sa, iar la orele 17:00 cu Tx.12451 a plecat la Legaţia sovietică.
Până la această oră străinul semnalat n-a venit la hotel.
Observaţia continuă.
15.I. 1937
......................................................................
Fila 3
Secţia III-a 16 ianuarie 1936
Verificat
NOTA
În continuarea notei anterioare comunicăm că supuşii spanioli LOPEZ REY, noul ministru plenipotenţiar al Spaniei în România şi secretarul său ERICH MATTIAS BLANCO sosiţi de la Praga, în ziua de 14cor., şi descinşi la hotelul Grand Lafayette, ieri, 15 ianuarie a.c. s-au mutat la hotelul Athenee Palace, camea No. 319/21 şi 318/20.
În curdul după amiazei de ieri ministrul LOPEZ REY a fost vizitat de către RIANO ANTONIO şi FOXA AUGUSTIN, iar seara au avul o convorbire în hall-ul hotelului cu ministrul plenipotenţiar al Mexicului, care locuieşte la hotel. Supravegherea este în continuare.
17.I. 1937
......................................................................
Fila 32
8 Martie 1937
În cercurile evreilor spanioli din Bucureşti, se discută cu mult interes apelul făcut pe deoparte de dl. PRATT Y SOUTZO, iar pe de altă parte de domnul LOPEZ REY, reprezentantul Spaniei guvernamentale, către supuşii spanioli din România; prin acest apel fiecare dintre cei doi diplomaţi invită pe evreii spanioli de a se înrola în armatele respective, ( guvernamentală şi naţionalistă).
Financiarii evrei spanioli din România, caută să creeze o situaţie defavorabilă naţionaliştilor, criticând atât activitatea domnului PRATT Y SOUTZO în România, cât şi toleranţa guvernului român faţă de reprezentanţii Spaniei naţionaliste.
Pe de altă parte, aceste cercuri intreţin o atmosferă favorabilă Spaniei guvernamentale.
Aceste discuţiuni se întreţin în mod obişnuit la clubul „ Sefart”, care se află în Calea Călăraşi colţ str. cu Mircea Vodă. Membrii acestui club, au hotărât organizarea unei campanii de presă contra domnului PRATT Y SOUTZO, cerând în acelaşi timp guvernului român să-i impună o atitudine mai rezervată în România.
......................................................................
Fila 33
Secţia III-a 9 februarie 1937
Sursă f. Serioasă
Spaniolii din Capitală şi Partidul Totul pentru Ţară
Pentru înlocuirea ministrului spaniei la Bucureşti, PRATT Y SOUTZO, care trecuse de parte rebelilor, guvernul de la Madrid a trimis pe FOXA AUGUSTIN. Acesta însă a intrat în legături cu PRATT Y SOUTZO, convenind să servească pe naţionalişti fără ştirea guvernului din Madrid; în consecinţă a întrebuinţat sumele primite de la Ministerul de Externe spaniol, pentru propaganda antiguvernamentală şi susţinerea materială a armatei generalului FRANCO. La sfârşitul anului trecut, fiind încă plenipotenţiar guvernamental, a făcut o vizită comandantului militar rebel la Burgos, pentru a transmite informaţii şi a primii instrucţiuni.
Trădarea a fost descoperită de guvernul CABALERO, care a destituit pe FOXA, trimiţând în schimb pe LOPEZ REY MANUEL şi RIANO ANTONIO.
FOXA a plecat acum câteva zile la Burgos punându-se la dispoziţia guvernului naţionalist.
Pentru a avea o statistică certă a simpatizanţilor supuşi spanioli din Bucureşti, LOPEZ REY a dat comunicatul apărut acum câteva zile în ziare, prin care chiamă pe toţi spaniolii pentru preschimbarea paşapoartelor, ameniţându-i în caz de nesupunere cu pierderea protecţiei diplomatice.
O intensă propagandă de rezistenţă face PRAT Y SOUTZO, care, personal sau prin interpuşi, sfătuieşte pe cei vizaţi să nu se prezinte, ameniţându-i cu grave neplăceri pe care le vor avea de suportat din partea organizaţiei „ Totul pentru Ţară”.
Pe de altă parte acţiunea lui PRAT Y SOUTZO se desfăşoară în acelaşi mod, sabotând încercarea comisiunei catalane aflate în Capitală, care urmăreşte achiziţionarea de alimente pentru armata guvernamentală, aceasta, în imposibilitatea de a face angajamente oficiale până la venirea reprezentantului Băncii Spaniei, VERDAGNER MIGUEL, aranjează cu diferiţi comercianţi livrări de mărfuri pentru efectuarea contractelor.
PRAT Y SOUTZO, informat imediat prin serviciul său de urmărire a activităţilor spaniolilor guvernamentali, ameninţă în numele partidului „ Totul pentru Ţară” pe comercianţii cari privesc favorabil aceste relaţiuni de afaceri.
......................................................................
Fila 40
LOPEZ REY să fie supravegheat foarte aprope dar cu toată discreţiunea. Deasemenea vor fi supravegheaţi toţi spaniolii roşii aflaţi în Capitală.
......................................................................
Fila 51
Secţia III-a 2 aprilie 1937
REFERAT
Potrivit delegaţiunei primite raportez:
În prezent se află în Capitală numai supuşii spanioli stabiliţi de mai mult timp, cunoscuţi la Direcţiune şi care au rămas în ţară cu paşapoartele prelungite de PRAT Y SOUTZO sau de LOPEZ REY Y ARROJO MANUEL, reprezentantul Guvernului din Valencia.
Despre livrarea petrolului românesc pentru Spania s-a raportat la timp că în luna luna ianuarie sau martie 1937 vasul Compero aparţinând guvernului de la Barcelona a încărcat la Constanţa şi transportat în Spania cantitatea de 8000 şi 7500 tone de benzină, furnizate de Soc. Petrolifere Watson Youell şi Unirea.
Agenţi ai frontului popular spaniol nu se găsesc în Capitală decât cei acreditaţi cu misiuni diplomatice de către guvernul din Barcelona, însă-dat fiind că o parte a evreilor din ţară simpatizează cu regimul din Spania guvernamentală nu este exclus să se fi produs o confuzie în constatările reporterului ziarului Porunca Vremii
Menţionăm că în urma supravegherii activităţii supuşilor spanioli care urmăresc aprovizionarea armatei roşii spaniole cu arme, muniţiuni sau alimente şi pe baza rapoartelor depuse la timp s-a luat măsura izgonirii din ţară a supuşilor spanioli: KARL MEHLER, JOSE PUNET, JUAN BANUS, CONET MONLLOR, BERIGA DOLORES.
Rog binevoiţi a dispune
SECRETAR DE POLIŢIE
Indescifrabil
......................................................................
Fila 69 19 aprilie 1037
LOPEZ MANUEL REY
În continuarea notelor privitor la activitatea lui LOPEZ MANUEL REY, însărcinatul de afaceri a Spaniei la Bucureşti, comunicăm:
Ieri 18 cor. a fost vizitat de M. OSTROWSKY, însărcinat cu afaceri al U.R.S.S-ului la Bucureşti, plecând împreună cu maşina nr. 5868 B (a Legaţiei sovietice)
LOPEZ MANUEL REY a revenit la hotel la ora 20:45 condus de maşina menţionată. Supravegherea continuă.
......................................................................
Fila 290 17 august 1937
LOPEZ MANUEL REY ŞI OSTROWSKY
În cercurile emigranţilor ruşi din Bucureşti a devenit cunoscută următoarea convorbire particulară care a avut între M. OSTROWSKY, ministrul sovietic şi LOPEZ REY, însărcinat cu afaceri al Spaniei roşii la Bucureşti:
L. REY: Nu ştiu ce voi face: misiunea mea se va încheia repede, deoarece republicanilor le merge prost. Nu pot să rămân ca emigrant politic în România deoarece opinia publică de aici este contra noastră.
OSTROWSKY: Şi situaţia mea este cam încurcată; dacă voi fi rechemat în U.R.S.S. am hotărât să nu plec. Numai chestiunei ficei mele mă îngrijoreză. Ea este reţinută la Moskova. Îndată ce fica mea va fi aici cu mine îmi voi recăpăta libertatea de acţiune şi nu voi fi sub ameninţarea unei rechemări în U.R.S.S. deoarece dacă voi fi rechema nu mă voiu duce şi rămân fie în România, fie în altă parte.
Convorbirea a devenit cunoscută prin indiscreţia lui LOPEZ REY.
STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii recente: Clienţii lu' Tanti Varva, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Maestro (roman), Editura Polirom, Bucureşti, 2008.
sus
|
