Arhiva

Arhivele Sfera Politicii
 

ZOLTÁN SIPOS

Materialul prezentat în acest număr este oferit de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN) din Cluj-Napoca.

 

In this issue of Sfera Politicii we are offering a new material, published with the courtesy of the Romanian Institute for Research on National Minorities (ISPMN) in Cluj-Napoca.

Masă rotundă (II)¹
Economie şi moralitate: Factori care influenţează conflictele interetnice din Secuime
text editat de Zoltán Sipos

La data de 20 Iunie 2009, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN) a organizat o masă rotundă la sediul institutului din Cluj-Napoca. Tema mesei rotunde a fost dată de conflictele din două sate ale judeţului Harghita. Au participat ziarişti, cercetători, cadre didactice universitare şi un specialist în drepturile omului, toţi cei prezenţi având experienţă în analiza diferitelor aspecte ale relaţiilor interetnice din Secuime. Discuţia a avut drept scop definirea conceptelor şi paradigmelor ştiinţelor sociale care ar putea constitui o bază teoretică pentru interpretarea evenimentelor violente din cele două sate, precum şi în regiunea mai largă. Lista participanţilor în ordine alfabetică: Tímea BAKK-DÁVID ziarist, redactor al portalului Transindex, László FOSZTÓ,antropolog, cercetător ISPMN, István HALLER, membru al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, István HORVÁTH,sociolog, profesor universitar, Universitatea Babeş-Bolyai, preşedinte ISPMN, Tamás KISS, sociolog, cercetător ISPMN, Gergő PULAY,antropolog, doctorand Universitatea Central Europeană, Zoltán SIPOS,ziarist, redactor Transindex, Vilmos TÁNCZOS,etnolog, profesor universitar Universitatea Babeş-Bolyai, Catedra de Etnografie şi Antropologie Maghiară, Stefánia TOMA,sociolog, cercetător ISPMN.

Textul editat al dezbaterii a fost publicat în limba maghiară de portalul Transindex (11-12 august 2009).

De ce tocmai acolo şi de ce tocmai acum?

Horváth István: – Discursul de extremă dreaptă este singurul discurs accesibil oricui: nu există alt discurs pe piaţa ideilor. Să nu ne aşteptăm ca la Sâncrăieni să fie un subiect de discuţie spusele lui Horváth István sau Kiss Tamás în legătură cu penetrarea instituţională. Însă anumite sloganuri care interpretează dintr-un punct de vedere politic cele întâmplate, pot deveni populare. Discursul  Jobbik a umplut acest gol în Ungaria şi dă o explicaţie politică chestiunii rome. În România nu există comunicare despre romi, şi după părerea mea, aceasta este cea mai mare deficienţă. Sfera politică a ajuns la un pact: ei nu intervin, trebuie făcut tot ce cere UE. Problema e că în acest fel acţiunile – care au succes momentan sau sunt un eşec – nu au o viziune care poate fi comunicată, şi cu care oamenii se pot identifica. Politicile publice în România se adoptă bifând anumite cerinţe ale UE. Când s-a cerut ca romii să aibă reprezentanţi în forurile decizionale, atunci s-a hotărât ca fiecare prefectură trebuie să angajeze un consilier pe problema romilor. Dar ce studii trebuie să aibă aceşti consilieri, ce resurse au la dispoziţie – nu se ştie. Există a mulţime de politici publice, din care una sau două s-au dovedit a fi eficiente. Am adoptat anti-segregarea ca şi directivă UE, dar nu a existat o dezbatere publică despre această temă: nu se ştie care sunt opţiunile acolo unde există posibilitatea formării unor instituţii separate. Nu ştim de exemplu care e atitudinea bisericii în legătură cu aceasta.

Haller István: – Acest lucru nu este valabil doar în această chestiune. Codul penal a fost adoptat pentru că asta aştepta UE, nu pentru că aşa e bine pentru noi. Cu politicile publice ale romilor este la fel: motivaţia nu este că ar trebui să ajutăm o comunitate să nu mai trăiască în izolare şi în sărăcie, ci pentru că asta vrea UE. Dacă UE dă bani pentru aşa ceva, atunci o să avem politici publice pentru romi, dacă nu, nu. România în ultimii ani a cheltuit câte 3 lei pe cap de locuitor pe politici publice pentru romi.

Kiss Tamás: – Da, trebuie să facem ceva şi nu doar ca romii să nu trăiască în sărăcie şi la marginea societăţii, ci şi pentru ca unele spaţii să rămână spaţii sociale locuibile. Aceste două aspecte sunt interdependente.

Pulay Gergő: – În Europa şi în Ungaria se vorbeşte despre falimentul alternativei liberale. Înainte de aderare, liberalii credeau că relaţiile dintre naţii şi etnii se vor rezolva automat, de la sine, în momentul integrării în UE. În ultimii 10-15 ani fundaţiile, ONG-urile şi iniţiativele menite să ajute romii s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Acestea, majoritatea,  se bazau pe un discurs liberal, axat pe drepturile omului. Eficienţa, precum şi susţinerea din partea majorităţii a acestui discurs este însă din ce în ce mai mică. Din acest punct de vedere cea mai mare provocare din punct de vedere intelectual şi politic este reformularea acestui discurs. Trebuie menţionat că la foarte multe organizaţii care se ocupă cu romi se poate întâlni un fenomen pe care eu îl numesc cultul urgenţei: există o problemă foarte mare, care necesită intervenţie imediată. Nu este timp de gândire, de evaluare a situaţiei, de consultare cu specialişti. Aceasta a dus la un număr incredibil de programe inconsecvente, gândite cu amatorism. Rezultatul este că în zilele noastre este un argument politic ce spune: s-au cheltuit sume mari pentru integrare şi nu s-a întâmplat nimic. Astfel este uşor de învinuit victima, adică comunitatea cu pricina, cu toate că drumul acestor bani este mult mai complicat.

Horváth István: – Să vorbim despre reacţia autorităţilor: consiliul judeţean ar fi vrut să dea imediat 30 de mii de RON consiliului local ca să se cumpere păşune pentru caii romilor, autorităţile locale însă erau nevoite să refuze ajutorul, pentru că localnicii se împotriveau. Poate că dacă consiliul local ar fi primit suma din timp, ar fi fost posibil să rezolve problema treptat, cu discreţie. Dar, prin această acţiune pripită s-a creat o situaţie în care toţi par a fi intoleranţi.

Câmp media comun: import de discursuri din Ungaria?

Horváth István: – Revenind la comparaţia cu Ungaria, mulţi susţin că deşi nu se poate vorbi de un import de ideologie, există o schimbare la nivelul discursului media. Şi aceste discursuri se îndepărtează tot mai mult de corectitudinea politică. Aceasta ar putea explica de ce aceste atrocităţi au apărut tocmai în sate maghiare.

Sipos Zoltán: – Recitind cele apărute în presă despre eveniment, cred că putem afirma că au apărut materiale relativ echilibrate. E drept, că pe lângă afirmaţiile preşedintelui consiliului judeţean şi pe lângă afirmaţiile primarului, nu prea apar opiniile romilor şi în puţinele cazuri existente este interogat doar conducătorul comunităţii, respectiv apar câteva propoziţii care nu sunt corecte politic. Dar retorică preluată din Ungaria eu nu prea am citit şi acest fapt face îndoielnică răspândirea ideologiei Jobbik în Transilvania.

Haller István: – În ceea ce priveşte relatările media, mie mi s-a părut că evenimentele au fost prezentate unilateral şi limitat. De cele mai multe ori, erau intervievaţi aceiaşi oameni. De altfel, dacă în media maghiară din Transilvania nu apare, în conştiinţa colectivă a maghiarilor apare sloganul că Ungaria trebuie  dezrobită de sub ocupaţia străină. Părerea mea este că aceste sloganuri auzite din Hir TV² şi alte părţi au un rol foarte important în cele întâmplate în Ciuc. De multe ori aud că romii să plece din Secuime şi mă tem că aceasta se datorează atmosferei generale din Ungaria.

Horváth István: – Probabil că cei din Secuime – urmărind discursul media din Ungaria – încep să creadă în anumite păreri negative, anumite soluţii politice. Nu zic că felul de a gândi al oamenilor de aici, privind soluţionarea adecvată a problemei romilor este înlocuită cu ideologiile din Ungaria, dar aceste discursuri incorecte, susţinute de presa din Ungaria, îi încurajează. Pînă acum oamenii se ruşinau puţin din cauza acestor fapte, exista o distanţare sau cel puţin încercau să ia mai în glumă aceste lucruri: inhibarea nu înseamnă că secuii roşeau în timp ce beau pălincă în crâşmă. Dar când despre aceste moduri de rezolvare se vorbeşte pe unele forumuri ca şi despre acte de civism, atunci avem o problemă. Iar generaţiile următoare nu interpretează aceste modele ca fiind problematice, ci vor crede că acest mod de rezolvare a conflictelor este acceptabil.

Pulay Gergő: – Văd două narative în legătură cu cele întâmplate. Una nu trebuie să o excludă pe cealaltă, după părerea mea. Prima narativă descrie Ungaria ca un focar a rasismului, de unde se propagă tensiunile. Influenţa Ungariei în acest caz este în mod evident supradimensionată şi se poate folosi ca argument politic. Cealaltă narativă vede cauzele celor întâmplate în total alte lucruri, ce nu au nicio legătură cu Ungaria. Pericolul acestui discurs este accentuarea diferenţelor: e ca şi cum am presupune că Secuimea este o planetă aparte, cu probleme şi legi specifice. Nu ştiu dacă există statistici în acest sens, dar putem intui afilierea politică, culturală a turiştilor din Ungaria care vin în Transilvania şi care se arată interesaţi de comunitatea maghiară de aici. Eu cred că aceştia sunt în mare parte preselectaţi şi care – intrând în discuţii cu localnicii – simt nevoia să-i informeze. Ca cercetător am întâlnit în unele localităţi din Transilvania situaţii în care musafirii sau prietenii din Ungaria dădeau parcă lecţii de antisemitism. Şi de multe ori am văzut că această retorică – desigur, schimbată, adaptată – a devenit parte a limbajului localnicilor. De asemenea putem remarca că în Transilvania accesul la bunurile culturale din Ungaria este şi astăzi îngrădit: cei interesaţi în schimburi culturale sunt o pătură socială preselectată. În Transilvania se poate merge la un concert Edda³, dar mai puţin la concertele formaţiilor în vogă din Budapesta. Am auzit de multe ori despre concert Romantikus Erőszak⁴ în Odorheiu Secuiesc, dar despre concert Quimby⁵ mult mai rar. Se întâmplă adesea ca ceva ce în Ungaria este considerat extremism sau inacceptabil, să îşi piardă contextul politic, doar mulţumită faptului că ajunge în Transilvania. Devine în primul rând un bun cultural din Ungaria, având o importanţă minimală faptul că în Budapesta unii consideră acel bun cultural rasist sau pur şi simplu depăşit, demodat. Şi mai trebuie să ştim că cei care propagă aceste discursuri extremiste ar da orice pentru a câştiga popularitate în Transilvania. Vor să vadă cât mai mulţi tineri secui pe Magyar Sziget⁶ şi la alte manifestaţii naţionaliste. Dacă rămânem doar la nivelul descrierii celor întâmplate în satele amintite, atunci nu vom putea da contraargumente celor ce cred că acesta este un import, parte a unui val de violenţă. Această interconexiune există, chiar dacă nu ne limităm la aceste localităţi şi ea poate influenţa comentariile asupra  evenimentelor. Kuruc.info⁷, de exemplu, trata subiectul între termenii preexistenţi: secuii sunt ungurii cei mai autentici, uite cu câtă bărbăţie au pus la punct o chestiune ce în Ungaria se poate rezolva doar prin înfiinţarea Gardei Maghiare⁸.

Kiss Tamás: – După părerea mea cauzele sentimentelor anti-rome din Ungaria sunt în multe privinţe asemănătoare celor de aici. Dar desigur, sunt şi diferenţe. În orice caz, popularitatea crescândă a portalului de extremă dreaptă kuruc.info şi voturile primite de Jobbik sunt simptome, nu cauze. Cauza e mecanismul de funcţionare al societăţii de după 1989, care marginalizează unele categorii sociale. Trebuie analizat cum decurge aceasta în România şi în Ungaria. Nu cred că putem accepta o explicaţie simplistă precum ar fi aceea că aceste conflicte sunt cauzate de spaţiul media comun. Importul ideologic de extremă dreaptă este o problemă mare, dar nu cred că în satele secuieşti romii au fost bătuţi din cauza influenţei kuruc.info. Problema importului ideologic constă în creşterea popularităţii discursului unde pe de o parte sunt cei care sunt „buni maghiari”, „patrioţi”, iar pe cealaltă parte sunt „trădătorii naţiunii”, „colaboratorii”. Din cauza acestei retorici nu vom mai putea vorbi în termeni raţionali despre problemele noastre. Această ideologie erodează canalele de comunicare.

Horváth István: – Dacă ne gândim la mentalitatea localnicilor, putem spune că ideologia antiegalitară adoptată de Jobbik se întâlneşte cu o mentalitate tradiţională, în care egalitarianismul nu are nicio tradiţie. Secuii privesc lumea diferenţiat, ei sunt altfel, noi suntem altfel. Vorbim despre universuri normative diferite: universul normativ în care viaţa acestor comunităţi se desfăşoară şi nu are nimic de-a face cu drepturile omului, cu individualismul, cu multiculturalismul. Deci, dacă spunem că – din perspectiva unui discurs al drepturilor omului – membrii acelei comunităţi sunt rasişti, atunci acest mesaj nu va avea niciun efect sau în cel mai rău caz va scandaliza comunitatea. Din perspectiva universului normativ al drepturilor omului nu se poate aproba ceea ce se petrece acolo, dar ei acţionează pe baza unui univers normativ diferit. Putem vorbi despre penetrarea ideologiei Jobbik, dar să punem întrebarea: în ce măsură opiniile, faptele lor sunt influenţate de individualism şi de drepturile omului?

Bakk-Dávid Tímea: – După evenimentul din Sânmartin toţi spuneau că este posibil ca acesta să se repete şi în alte localităţi din Secuime. Oare faptul că acest conflict a fost mediatizat, în ce măsură i-a influenţat pe cei din Sâncrăieni să-şi facă dreptate singuri? De altfel în interviurile făcute de mine, niciunul dintre interlocutori nu a menţionat că şi în Ungaria s-ar întâmpla asemenea lucruri.

Haller István: – Când la începutul anilor ‚90 erau incendieri asemănătoare şi acte de violenţă şi mai dure, pentru că oameni erau linşaţi, atunci la Bolintineanu ziceau că am făcut aşa cum au făcut la Mihail Kogălniceanu. Când am fost la Hădăreni, oamenii ziceau că am făcut aşa cum au făcut la Bolintineanu. Aceste cazuri de violenţă se răspândesc prin puterea exemplului, oamenii zic că dacă acolo s-a făcut, atunci facem şi aici. Dacă acolo nu au fost consecinţe, atunci nici aici n-o să fie. Deci există, într-adevăr, un asemenea efect şi tocmai de aceea autorităţile ar trebui să intervină la timp, înainte ca violenţa să se răspândească în alte 30-40-50 de localităţi.

Tánczos Vilmos: – Îmi vine greu să cred că un sat secuiesc o ia razna din cauza a ceea ce se întâmplă astăzi în Ungaria. Nu spun că ştirile din Ungaria nu au niciun efect, dar nu cred că trebuie să dramatizăm situaţia. Acum câteva zile – cu sau fără cauză, justificat sau nejustificat – funcţionarea organizaţiei Garda Maghiară a fost interzisă în Ungaria. Din cauza asta aproximativ 20 de tineri au demonstrat legal în faţa consulatului general al Ungariei din Miercurea Ciuc şi asta nu a însemnat sfârşitul lumii. Nu cred deci, că din cauza aceasta ar trebui tras un semnal de alarmă şi a instiga. Cei ce fac acest lucru o fac pentru interesul lor, în detrimentul altora. În Sâncrăieni am întrebat cine erau cei care au atacat romii? Ei nu erau pleava, aşa cum relatările media au încercat să arate, ci majoritatea erau oameni înstăriţi, maturi. Majoritatea nu erau tineri, ci de vârstă medie. Nu cred că aceste 150 de gospodari erau înfierbântate de relatările media din Ungaria. Cei care trăiesc din munca de zi cu zi nu urmăresc îndeaproape situaţia politică de acolo.În plus, trebuie să ţinem seama de faptul că în Transilvania – şi în special în aceste sate – există o aversiune faţă de Ungaria, din cauza nefericitului referendum din 2005⁹. Din această cauză este puţin probabil că secuii erau influenţaţi de ideile confuze care vin de acolo. Cauzele precum şi rezolvarea trebuie căutate deci, în locul respectiv. Din păcate, un conflict precum acesta este folosit de cei care trăiesc din ideologii: mă gândesc acum la societatea civilă roma, la politicieni care văd lumea prin prisma intereselor de partid, şi la media.Aceste lucruri pot fi explicate cel mai uşor prin construcţii ideologice, după gustul fiecăruia. În această privinţă eu într-adevăr mă tem de ideologii, fie ele de stânga sau de dreapta. Ideologiile extremiste, aberante nu au început să fie preluate din Ungaria acum – acestea, din păcate, sunt de mult aici. Pericolul, după părerea mea, nu constă doar în faptul că o să vorbim despre problemele comunităţilor de romi din Transilvania în termenii discursului care există acum în Ungaria. Mă tem că situaţiile care trebuie rezolvate vor fi acoperite de cuvinte false. care sunt false pentru că sunt ideologice şi care nu reflectă realitatea, ci au alt înţeles. Putem însă spera că prin gândirea mai tradiţionalistă, maghiarii din Transilvania pot judeca mai realist situaţia comunităţilor de romi decât ceea ce vedem dincolo, în Ungaria.

Kiss Tamás: – Pentru mine întrebarea cea mare nu este cum putem salva Transilvania de ideologiile extremei drepte, ci cum putem opri aceste procese de segregare, de migraţie internă din unele regiuni din Secuime. Dacă într-adevăr va fi o segregare teritorială – şi lângă Braşov, în unele locuri din Covasna avem toate şansele să fie – atunci întrebarea este ce facem cu aceste regiuni? Care va fi rolul statului în acele locuri de unde piaţa, agenţii economici pleacă? Se va putea oare să se păstreze aceste regiuni locuibile? Va putea oare garanta statul locuri de muncă? Sau doar va pune câteva posturi de poliţie la graniţe? Care sunt şansele ca aceste viziuni sumbre să se adeverească şi ce ne vom face dacă se vor adeveri?

NOTE

ZOLTÁN SIPOS - ziarist, redactor Transindex. 

 sus