|
Recenzie
Reinventarea lui Mişa
Adrian Cioroianu, Geopolitica Matrioşkăi. Rusia
postsovietică în noua ordine mondială
Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, 387 p.
Adrian Cioroianu este profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie al Universităţii din Bucureşti. Din punct de vedere profesional face parte din categoria selectă a istoricilor contemporani care analizează comunismul şi postcomunismul. Ultima carte publicată pe acestă temă este: Istorie, eroi, cultură politică. Reflecţii despre cavalerii memoriei şi partizanii uitării, Editura Scrisul Românesc, 2008.
Volumul de faţă intitulat Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială se focalizează pe ultimii ani ai existenţei URSS şi tranziţia de la leadership-ul sovietic al lui Mihail Gorbaciov la cel rusesc al lui Boris Elţîn pe fondul crizei morale cu care se confruntă Rusia în anii ‚90. În acelaşi timp sunt analizate încercările liderilor de la Kremlin de a face faţă provocărilor istorice apărute în imediata lor vecinătate odată cu prăbuşirea „zidului Berlinului”. Conflictelele dintre Armenia şi Azerbadjan ( Nagorno-Karabah), din Georgia (Osetia de sud şi Abhazia) ca şi din Republica Moldova (Transnistria) demonstrează că după 1991 Rusia a fost mai prezentă decât se crede în evoluţiile politice sau sociale ale vecinilor ei. Tangenţial au fost atinse şi unele aspecte ale relaţiilor dintre Rusia şi alţi vecini ai săi precum Ucraina, România sau Ţările Baltice. (p.18) Decăderea Rusiei la începutul anilor ‚90 de la rangul de superputere mondială la nivelul de putere regională a fost contracarată prin toate mijloacele de la Kremlin. Există, din acest punct de vedere, o autentică moştenire lăsată de Boris Elţîn, iar binomul Putin& Medvedev nu face decât să ducă mai departe ambiţia unei revanşe faţă de vestul mult hulit timp de mai mult de opt decenii.
Teza fundamentală a acestei cărţi este că binomul Putin& Medvedev doreşte recrearea unei atmosfere tipice unui ”Război Rece” dar care să nu se fundamenteze pe o motivaţie ideologică după tradiţia secolului trecut. Această politică reprezintă , în opinia strategilor ruşi, modalitatea ce-a mai rapidă de obţinere a unor câştiguri în planul sferelor de influenţă geopolitică şi economică.(p.135) Problematica pusă de o astfel de politică este dată de dependenţa economiei ruse de investiţiile de capital străine şi de singurul debuşeu în livrarea gazului şi deci încasarea valutei care este occidentul. Şantajul energetic la care a apelat Rusia pentru a readuce în propria sferă de influenţă foste ţări componente ale defuctei URSS şi-a dovedit eficienţa în timp însă este o metodă riscantă în raport cu UE. În primul rând stabilitatea de care a dat dovadă Rusia, odată cu venirea lui Putin la putere, se dovedeşte a fi datorată mai degrabă creşterii preţului la petrol şi gaze la nivel mondial, mai ales după al doilea război din Golf împotriva Irakului şi mai puţin datorată perfomanţelor economice interne. Căderea preţului pe pieţele internaţionale la petrol şi gaze a afectat direct bugetul Rusiei. Este adevărat că gazul rus este vital pentru multe ţări din UE ( vezi Italia şi Germania) însă este o partidă cu două faţete. Aşa cum este important ca, gazul rusesc să vină în UE este vital ca valuta să intre în visteria Gazpromului şi deci a Rusiei. În acest moment nu există o altă piaţă de desfacere. Cartea energiei este importantă însă poate să aducă deservicii în plan geopolitic pe termen lung Rusiei. Brzezinski a arătat că Moskova a crezut că este de la sine înţeles că va moşteni de jure şi de facto o zonă de influenţă în aria fostei Uniuni Sovietice.(p.326) Intrarea ţărilor baltice în NATO şi ulterior în UE a fost respinsă vehement de Rusia însă nu a avut mijloacele prin care să se opună. Din acest motiv politica de apropiere a Ucrainei şi a Georgiei de UE şi NATO a creat o adevărată isterie la Kremlin. Acelaşi Brzezinski scria că ” Nici o restauraţie imperială fie că s-ar sprijini pe CSI sau pe alt proiect euroasiatic, nu este posibil ( ptr. Rusia) fără Ucraina”.(p.236) Rusia fără Ucraina nu ar fi decât o putere regională.(p.327) Din acest motiv şantajul economic impus acestor ţări este mult mai dur tocmai pentru a împiedica o apropiere de NATO şi UE. Dependenţa geostrategică a Rusiei de Ucraina a povocat şi va provoca tensiuni la nivel bilateral urmate de consecinţe la nivel european. Blocarea livrărilor de gaze pentru Europa din această iarnă (n.a. 2008-2009) pe motivul că Ucraina nu şi-a plătit facturile a creat o stare de nemulţumire la nivelul cancelarilor europene. În realitate întrebarea pe care şi-o pun analiştii este următoarea: Rusia va acepta să se integreze economic cu ţările din U.E sau va continua să ducă o politică bazată pe confruntare?
Lucrarea profesorului Adrian Cioroianu nu a dat răspunsul la această întrebare însă prin informaţiile prezentate şi analiza fină a acestora permite cititorului interesat să aibă o imagine pertinentă asupra unui spaţiu geopolitic care după anii ‚90 a părut că a căzut în uitare. Modalitatea prin care este abordată tema cărţii ne demonstrează că autorul nu se cramponează în sfera strictă a istoriei evenimenţiale şi preia conceptele analizei de tip geopolitic. Evoluţia spaţiului sovietic, transformările care au avut loc atât în URSS cât şi în fostul lagăr al ţărilor din estul Europei nu pot fi înţelese fără o abordare conceptuală în care Rusia ca subiect al geopoliticii mondiale să nu fie analizată. Subiectul acestei cărţi nu se rezumă însă numai la nivelul relaţiilor internaţionale.
Textul acestei cărţi se citeşte cu mare uşurinţă şi de aceea este disponibil marelui public. În timp, cînd multe pasiuni se estompează, când amănuntele se uită, când vociferările dispar, această carte va fi una dintre sursele importante pentru generaţiile care vor dori să înţeleagă ce s-a întâmplat cu imperiul sovietic la cumpăna de veacuri XX-XXI.
Ioana Cristea
Drăgulin
sus
|
