Arhiva

Arhivele Sfera Politicii
 

LAVINIA BETEA

Cum l-a înştiinţat Brejnev pe Ceauşescu de invazia Cehoslovaciei în august 1968

Ce-i supărase pe reprezentanţii ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia în reformele pragheze? Cum s-a luat decizia invaziei? Aflase Ceauşescu despre pregătirea ei? Ce scria în scrisoarea adusă de solul lui Brejnev la Bucureşti? Răspunsul la aceste şi alte întrebări în volumul „21 august 1968 – Apoteoza lui Ceauşescu”,  autori Lavinia Betea (coord), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu (colecţia „Istorii subterane” îngrijită de Stelian Tănase), Editura Polirom, Iaşi, 2009. 
Ceauşescu a primit scrisoarea lui Brejnev în noaptea dintre 20 -21 august 1968. Pe la ora 1 -1, 30 după ce trupele a cinci state membre ale Tratatului de la Varşovia intraseră în Cehoslovacia. S-a trezit la lătratul câinelui, iritat de cearta dintre ofiţerul de pază şi Ion Stănescu care solicita impetuos ca şeful statului să fie sculat din somn. Şeful Consiliului Securităţii Statului se prezentase cu plicul ce fusese adus la sediul CC de către un anume Basov, „lucrător” al Ambasadei Sovietice la Bucureşti, puţin după miezul nopţii. Scrisoarea, în limba rusă, era adresată CC al PCR şi... nesemnată! În ea sunt prezentate motivaţiile  „ajutorului frăţesc”. Fără vreo referinţă  însă la cauza pentru care românii nu fuseseră înştiinţaţi de invazia militară a Cehoslovaciei deşi erau membri ai Tratatului de la Varşovia.
Prezentăm în cele ce urmează documentul aflat în arhivele CC al PCR.

How did Brezhnev inform Ceauşescu about the invasion of Czechoslovakia in August 1968

What precisely got the members of the Warsaw Pact that mad about the Prague Spring reforms? How did they decide upon the invasion? Did Ceauşescu know anything about it? What was written in the letter brought to Bucharest by Brezhnev’s envoy? The answers to all these questions can be found in various works, as for example 21st August 1968 – the apotheosis of Ceauşescu, written by Lavinia Betea (coord.), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu (21 august 1968. Apoteoza lui Ceauşescu, Polirom Editing House, Istorii Subterane collection, edited by Stelian Tănase, Iaşi, 2009).

Ceauşescu got Brezhnev’s letter during the night between the 20th and the 21st of August 1968, around 01.00 - 01.30 a.m., immediately after the troops, belonging to five of the Warsaw Pact member states, got settled in Czechoslovakia. He was woken up by the dog’s barking, irritated by a quarrel going on between the security officer and Ion Stănescu, who was impetuously asking for the head of the sate to be woken up. The chief of the State Security Council was there, with the envelope brought to the headquarters of the Central Committee soon after midnight by a so called Basov, an employee of the Soviet Embassy in Bucharest. The letter, written in Russian, was addressed to The Central Committee of the Romanian Communist Party, and... it was not signed. In it there could be found all the reasons disclosing “the fraternal help”, making instead no reference to the reason for which Romania was not invited to take part in the military invasion, although it was undoubtedly member of the Warsaw Pact.

In the following we are bringing forward the document archived in records of the Central Committee of the Romanian Communist Party.

Scrisoarea adusă la sediul CC al PCR în noaptea de 20 spre 21 august 1968 din partea Ambasadei URSS la Bucureşti

Comitetului Central al Partidului Comunist Român

Comitetele Centrale ale Partidului Comunist Bulgar, Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, Partidului Socialist Unit din Germania, Partidului Muncitoresc Unit Polonez şi Partidului Comunist al Uniunii Sovietice consideră de datoria lor să vă comunice că majoritatea membrilor Prezidiului C.C. al P.C. din Cehoslovacia şi al guvernului R.S. Cehoslovace ni s-au adresat cu rugămintea de a acorda poporului cehoslovac ajutor neîntîrziat în lupta împotriva forţelor de dreapta, antisocialiste şi contrarevoluţionare, întrucît, ca urmare a evoluţiei evenimentelor din R.S. Cehoslovacă, a apărut pericolul real al contrarevoluţiei şi al pierderii cuceririlor socialismului.

Ce s-a petrecut în Cehoslovacia în ultimul timp? Defăimînd tot ce a făcut poporul cehoslovac în cei 20 de ani după revoluţia socialistă, activitatea P.C. din Cehoslovacia, forţele antisocialiste, contrarevoluţionare au adus un serios prejudiciu poziţiilor P.C. din Cehoslovacia, au subminat într-o mare măsură influenţa lui în rîndul maselor, inclusiv în rîndurile clasei muncitoare. Acest lucru îl demonstrează cît se poate de convingător asemenea fapte ca alegerea, în multe întreprinderi, de comitete sindicale fără comunişti, larga răspîndire în ţară a lozincii „Soviete fără comunişti“.

Partidul Comunist trece în prezent printr-o grea perioadă de efectivă sciziune, care a lovit atît conducerea sa cât şi, într-o anumită măsură, organizaţiile de bază. Ca urmare a schimbării în masă a cadrelor, în cursul căreia a fost dată o lovitură multor comunişti cinstiţi care în majoritatea lor nu au avut nimic comun cu greşelile trecutului, organizaţiile de partid din regiuni şi raioane au fost slăbite. Teroarea morală împotriva comuniştilor cinstiţi a dezorientat masele de membri de partid, a băgat teama în mulţi tovarăşi.

Discreditarea socialismului, a cuceririlor acestuia, lovitura dată Partidului Comunist au dus la dezorientarea maselor populare care în mare măsură au fost derutate, iar o anumită parte din oameni, mai puţin pregătiţi din punct de vedere politic, a fost de fapt antrenată în campania antisocialistă.

Dimpotrivă, în cele 8 luni care au trecut, forţele contrarevoluţionare s-au organizat, au creat un sistem de organizaţii şi partide politice care acţionau sub lozinci făţiş antisocialiste, au acaparat mijloacele de informare în masă care constituie o parte importantă a aparatului de stat şi le-a folosit pentru activitatea lor subversivă. Acestea promovează în mod consecvent o linie de îndepărtare a comuniştilor de la putere, de reântoarcere la democraţia burgheză, la rânduielile capitaliste.

Forţele reacţionare din Cehoslovacia încearcă să reorienteze politica ei externă, să determine ieşirea R.S. Cehoslovace din organizaţia Tratatului de la Varşovia, din comunitatea socialistă. Ele desfăşoară o largă campanie de discreditare a Tratatului de la Varşovia şi a participanţilor la acest tratat şi înfăptuiesc măsuri care urmăresc să pregătească reorientarea Cehoslovaciei spre Occident.

Activitatea forţelor reacţionare din Cehoslovacia constituie o parte a acţiunilor antisocialiste ale imperialismului internaţional. Forţele şi organizaţiile antisocialiste din R.S. Cehoslovacă acţionează în strânsă legătură şi de fapt sub conducerea centrelor reacţionare străine. Astfel, Partidul Socialist este legat de centrul ceh contrarevoluţionar de emigranţi de la Paris. Acelaşi centru şi organul său de presă „Sfideteţtvo“ este strîns legat de clubul „231“ în conducerea căruia se află mulţi foşti agenţi ai serviciilor de spionaj imperialiste. Partidul Popular (catolic) întreţine contacte cu centrul de la Viena în frunte cu iezuitul Gliniţa şi Kosteliţki – agenţi ai Partidului Popular (catolic) austriac. Partidul Social-Democrat din Cehoslovacia, care a fost de fapt reconstituit acţionează la indicaţiile Internaţionalei Socialiste de care acesta este legat în primul rînd prin intermediul social-democraţiei austriece, precum şi al celei vest-germane. El menţine, de asemenea, contacte permanente cu centrul din străinătate al aşa-numitului „Partid Social-Democrat Cehoslovac în exil“. În sfîrşit, mulţi din conducătorii organizaţiilor contrarevoluţionare au strînse legăuri cu cercurile imperialiste americane şi din Europa occidentală. Astfel, unul din cei mai înrăiţi anticomunişti, conducătorul ideologic al clubului celor fără de partid activi, Ivan Svitak, întreţine o legăură permanentă cu persoane apropiate de cercurile imperialiste americane. Elementele antisocialiste au stabilit contacte directe cu postul de radio reacţionar „Europa Liberă“. Din străinătate parvine o parte considerabilă a mijloacelor folosite de organizaţiile antisocialiste din Cehoslovacia.

În Cehoslovacia a apărut o opoziţie antisocialistă legală, care se pregăteşte să ia puterea în mîinile sale.

Dumneavoastră vă este cunoscut faptul că Comitetele Centrale ale P.C. Bulgar, P.M.S.U., P.S.U.G., P.M.U.P. şi P.C.U.S. au făcut, în ce le  priveşte, tot ceea ce este posibil pentru ca, în calitate de prieteni, să ajute popoarele Cehoslovaciei, Partidul  Comunist, să învingă criza periculoasă, să dea o lovitură, prin mijloace politice, forţelor crescânde ale contrarevoluţiei.

Contactele permanente ale conducătorilor partidelor comuniste şi guvernelor ţărilor socialiste, convorbirile bi şi multilaterale cu reprezentanţii conducerii cehoslovace au fost dictate de năzuinţa sinceră de a-i sprijini pe fraţii noştri comunişti, pe toţi oamenii muncii din R.S. Cehoslovacă, să preîntîmpine o întorsătură periculoasă a evenimentelor. Aceloraşi scopuri au servit întîlnirile dintre Biroul Politic al C.C. al P.C.U.S. şi Prezidiul C.C. al P.C. din Cehoslovacia care au avut loc la Cierna-nad-Tissou, iar ulterior consfătuirea celor şase partide frăţeşti de la Bratislava.

La aceste întîlniri reprezentanţii C.C. al P.C. din Cehoslovacia au dat asigurări că ei vor lua în timpul cel mai scurt măsuri concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei din ţară, pentru întărirea şi apărarea cuceririlor socialiste. Noi toţi am dorit să sperăm că aceste asigurări reflectă hotărîrea de a face tot ce este necesar pentru respingerea contrarevoluţiei. Dacă, într-adevăr, ar fi fost înfăptuite în practică toate cele asupra cărora s-au înţeles la Cierna-nad-Tissou conducătorii P.C.U.S. şi P.C. din Cehoslovacia, precum şi la Bratislava conducătorii celor şase partide, inclusiv P.C. din Cehoslovacia, atunci în dezvoltarea politică a Cehoslovaciei ar fi intervenit o cotitură.

Însă după întîlnirea de la Cerna şi consfătuirea de la Bratislava conducătorii R.S.C. au încălcat înţelegerea reciprocă şi nu au făcut nimic pentru a da o ripostă contrarevoluţiei iar forţele de dreapta, antisocialiste şi-au intensificat şi mai mult activitatea.

Ţelul pe care şi l-au pus forţele reacţionare a fost formulat de către acestea într-o serie de documente, inclusiv în „Memorandumul adresat poporului Cehoslovaciei“, elaborat de comitetul de organizare al „Partidului Socialiştilor cehoslovaci drepţi“. În acest „Memorandum“ se spune:  Legea pe care o vom adopta trebuie să interzică orice activitate comunistă în Cehoslovacia. Noi vom interzize P.C.C. şi-l vom dizolva, pentru că este un partid criminal, fascist“. În apelul difuzat de „Comietul revoluţionar al Partidului Democrat din Slovacia în ilegalitate“ au fost formulate, de exemplu, cereri de a fi restituite ţăranilor, pînă la sfîrşitul lunii septembrie, pămînturile colectivizare şi de a fi despăgubiţi pentru pămîntul care le-a fost „luat“; să se permită activitatea legală a partidului democrat-burghez din Slovacia; alegerile pentru organele puterii să fie organizate sub controlul internaţional al Angliei, S.U.A., Italiei şi Franţei; să înceteze publicarea în presa comunistă a articolelor îndreptate împotriva statelor occidentale, îndreptînd eforturile acesteia spre demascarea „agresiunii comuniste ruseşti în Vietnam”. Acest document se termina cu cuvintele „Moarte partidului comunist!“

În ultimele zile, forţele antisocialiste au organizat campanii pentru strîngerea de semnături în favoarea cererilor privind dizolvarea miliţiei muncitoreşti, care a fost creată în cursul luptei pentru socialism în anul 1948. Aceste campanii au fost însoţite de mitinguri şi demonstraţii cu caracter antisocialist. A avut loc o manifestaţie ai cărei participanţi au aruncat cu pietre în clădirea C.C., strigînd lozinci huliganice, anticomuniste. În presă s-a desfăşurat o campanie antisocialistă deşănţată. Unele publicaţii că, de exemplu, „Literarny Listi“, care se situează pe poziţii deosebit de reacţionare, au început să publice materiale, în care politica ţărilor socialiste era identificată, oricît ar părea de monstruos, cu politica hitleristă, iar presa ţărilor frăteşti era pusă pe acelaţi plan cu maşina de propagandă a lui Göebbels.

Intenţiile forţelor şi organizaţiilor contrarevoluţionare, antisocialiste constau în aceea ca făcînd presiuni asupra delegaţilor la cel de-al XIV-lea Congres extraordinar prin intermediul mijloacelor de informaţie de masă şi pe alte căi, să obţină alegerea noului C.C. îndeosebi din rîndurile elementelor revizioniste de dreapta, iar după congres să anunţe alegeri, înainte de termen, în Adunarea Naţională şi în organele locale ale puterii, sub lozinca „Să nu fie aleşi comuniştii“. Se urmărea înlăturarea Partidului Comunist de la putere şi venirea la putere a forţelor antisocialiste.

Atrage atenţia faptul că tactica contrarevoluţiei în Cehoslovacia se deosebeşte de aceea care a fost aplicată în anul 1956 în Ungaria. În Cehoslovacia reacţiunea a început cu discreditarea Partidului Comunist, a întregii cauze a socialismului pentru a ridica masele împotriva lor, iar apoi să-i învingă pe comunişti în alegeri.

Este foarte evident că, reacţiunea s-ar fi putut să aducă o ofensivă organizată împotriva socialismului, a P.C.C., dacă ea nu s-ar fi bucurat de sprijinul unor persoane cu munci de răspundere din conducerea de stat şi de partid cehoslovacă, persoane care se situează pe poziţii revizioniste de dreapta sau direct antisocialiste. Despre existenţa în conducerea cehoslovacă a unor asemenea persoane şi înainte vorbeau o mulţime de fapte, inclusiv participarea unor lideri ai P.C.C. la manifestaţiile antisocialiste, revizuirea deschisă a marxism-leninismului în cuvîntările lor. Acest lucru l-a demonstrat şi Plenara din iulie a C.C. al P.C. din Cehoslovacia, organizată ca un spectacol bine gîndit, cu participarea unor persoane alese în mod tendenţios pînă la corespondenţii presei burgheze şi care a adoptat o hotărîre ce revizuia hotărîrile plenarelor precedente cu privire la pericolul de dreapta ca pericol principal în etapa actuală de dezvoltare a R.S. Cehoslovace.

În cursul întîlnirii de la Cierna-nad-Tissou a apărut o delimitare a forţelor în Prezidiul C.C. al P.C.C. În timp ce minoritatea membrilor prezidiului în frunte cu A. Dubcek acţiona de pe poziţii făţiş de dreapta oportuniste, majoritatea a adoptat o linie principială şi a arătat necesitatea unei lupte hotărîte împotriva forţelor reacţionare antisocialiste, împotriva tolerării reacţiunii.

Elementele revizioniste de dreapta din conducerea Partidului Comunist şi a guvernului Cehoslovaciei au zădărnicit îndeplinirea înţelegerii realizate la Cerna-nad-Tissou şi Bratislava cu privire la apărarea poziţiilor socialismului în Cehoslovacia, lupta cu forţele antisocialiste şi respingerea uneltirilor imperialismului. Declarîndu-şi, pentru a se masca, intenţia lor de a apăra socialismul, aceşti oameni, de fapt, au încercat doar să câştige timp încurajînd contrarevoluţia. În urma acţiunilor mişeleşti, trădătoare a apărut pericolul real pentru cuceririle socialiste în Cehoslovacia.

În aceste împrejurări, majoritatea membrilor Prezidiului Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia şi ai guvernului Republicii Socialiste Cehoslovace s-au adresat pentru ajutor statelor socialiste frăţeşti.

Soarta Cehoslovaciei Socialiste este scumpă şi apropiată popoarelor tuturor ţărilor socialiste. Ele nu pot fi de acord ca duşmanii noştri comuni să abată Cehoslovacia de la calea socialismului, să creeze pericol pentru ruperea ei de comunitatea socialistă. Jertfe prea grele au dat popoarele ţărilor noastre, prea mult sînge au vărsat ele în luptele încordate ale războiului trecut, în lupta pentru eliberarea socială şi naţională, pentru a permite contrarevoluţiei să rupă Cehoslovacia de familia statelor socialiste.

Apărarea socialismului în Cehoslovacia este nu  numai o treabă internă a poporului acestei ţări, ci este după cum înţelegeţi, problema asigurării securităţii ţărilor noastre, problema apărării poziţiilor socialismului mondial.

Conducîndu-se după aceste considerente, am considerat necesar să îndeplinim cererea prietenilor cehoslovaci şi să venim în ajutorul popoarelor Cehoslovaciei pentru apărarea cuceririlor socialismului, am dat indicaţia unităţilor noastre militare să ia măsurile necesare pentru acordarea de ajutor oamenilor muncii cehoslovaci.

Adoptînd această hotărîre de răspundere, Comitetele Centrale ale partidelor noastre au avut în vedere faptul că este vorba de lupta cea mai înverşunată dintre imperialism şi socialism, că trecerea Cehoslovaciei în lagărul capitalismului ar însemna o mare înfrîngere a socialismului mondial, a mişcării revoluţionare internaţionale.

Nu se poate scăpa din vedere că o astfel de trecere dacă s-ar fi înfăptuit ar fi creat un pericol pentru securitatea şi a celorlalte ţări socialiste. Ea ar fi dus la o schimbare serioasă a raportului de forţe în Europa, nu numai în Europa. Ea ar fi inspirat imperialismul american precum şi pe cel vest-german să-şi activizeze acţiunile îndreptate spre subminarea sistemului mondial al socialismului din afară şi dinăuntru.

Nu este şi nu poate fi vorba de a ne amesteca în treburile interne ale Partidului Comunist din Cehoslovacia şi ale poporului cehoslovac. După cum am spus de nenumărate ori încă de la început, noi am înţeles că în Cehoslovacia este necesar un proces de înlăturare a greşelilor trecutului, de dezvoltare a democraţiei socialiste, de îmbunătăţire a metodelor de conducere a economiei naţionale şi de ridicare a nivelului de trai al maselor. Aceasta este treaba Partidului Comunist din Cehoslovacia însăşi, treaba poporului cehoslovac. Armatele aliate vor fi scoase de pe teritoriul Cehoslovaciei imediat după înlăturarea pericolului faţă de independenţa şi securitatea ei, viitorul socialist al popoarelor ei.

Ne dăm seama că propaganda burgheză, acum, declanşează o campanie antisocialistă dezlănţuită, va ţipa despre „amestec“ în treburile interne ale Cehoslovaciei. Probabil, vor apărea greutăţi temporare şi pentru partidele frăţeşti. Însă, pierderea pentru cauza socialismului, pentru mişcarea comunistă mondială, ar fi fost incomparabil mai mare dacă în Cehoslovacia ar fi învins contrarevoluţia.

Acordând tovarăşilor cehoslovaci ajutor frăţesc ţările noastre îşi îndeplinesc datoria lor internaţionalistă faţă de poporul cehoslovac, faţă de mişcarea comunistă muncitorească internaţională şi de eliberare naţională. Iar această datorie este pentru noi mai presus de toate.

ANIC, Fond CC al PCR – Secţia relaţii externe, 3u/1968-1970, vol.II, ff. 6-23

LAVINIA BETEA - absolvent al Facultăţii de Istorie-Filozofie, secţia filozofie-istorie şi doctor în psihologie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Actualmente profesor de psihologie socială şi politică la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad; şeful Secţiei Istorie Recentă a ziarului Jurnalul Naţional. Ultimele apariţii editoriale: Am făcut Jilava în pantofi de vară. Convorbiri cu Ioana Berindei (Editura Compania, Bucureşti, 2006); Bărbaţi şi femei. Întâlniri cu Serge Moscovici (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2007); Partea lor de adevăr (reed. convorbirilor cu Bârlădeanu, Maurer, Mănescu, Editura Compania, Bucureşti, 2008), Psihologia politică – o disciplină societală (coord. Lavinia Betea, Alexandre Dorna, Curtea Veche, Bucureşti, 2008). 

 sus