|
Semn de întrebare
Semn de întrebare
Interviu cu Csaba Ferenc Asztalos realizat de Aurora Martin
1. La 20 de ani de la
Revoluţie, cum vedeţi evoluţia relaţiei minoritari –
majoritate?
2. Care este implicarea minorităţilor în viaţa
politică?
3. Cum se reflectă, la nivel instituţional, impactul
intrării în Uniunea Europeană asupra minorităţilor?
4. Sunt minorităţile un factor de stabilitate sau de
instabilitate?
Csaba Ferenc Asztalos
- preşedintele Consiliului Naţional pentru
Combaterea Discriminării, fost consilier pe probleme de drepturile omului al
preşedintelui U.D.M.R., licenţiat în ştiinţe juridice, doctorand în drept
internaţional public la Facultatea de drept din Universitatea Bucureşti, curs
postuniversitar la Centrul European pentru studii de Securitate „George C.
Marshall” – Germania, absolvent al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională,
Executive Master in Public Administration - CERRIS România, CIPPA Belgia (Center
for International Public Policy and Administration) şi University of Limerick -
Irlanda, formator Institutul Naţional pentru Magistratură.
1. După
revoluţie, în evoluţia relaţiei minoritari – majoritate
se disting două etape: o etapă a confruntării, între
1990 – 1996 şi o a doua etapă, a parteneriatului
minoritari – majoritate, din 1996 şi până astăzi. Se
poate spune că minorităţile naţionale au avut un rol
determinant în procesul de integrare a României în NATO
şi în Uniunea Europeană, respectiv în procesul de
consolidare a statului de drept după revoluţie. Poziţia
minorităţilor naţionale a contribuit la adoptarea unor
măsuri de reformă, a unor legi în domeniul restituirii
proprietăţilor, al învăţământului, respectiv al
drepturilor omului.
2. În România, comunitatea maghiară
este cea mai implicată în viaţa politică, datorită atât
capitalizării politice cât şi reprezentării politice în
Parlament şi la nivel local. Evident, şi celelalte
minorităţi au un rol foarte important, dar, neavând
reprezentarea politică, prin trecerea pragului
electoral, optează pentru sprijinirea puterii în fiecare
mandat parlamentar.
3.
Provocarea cea mai mare a României, în domeniul
minorităţilor naţionale, rămâne îmbunătăţirea situaţiei
comunităţii romă, iar cele mai multe petiţii soluţionate
de CNCD se referă la sesizări cu privire la fapte de
discriminare săvârşite împotriva membrilor acestei
comunităţi. Îmbunătăţirea condiţiei comunităţii romă
presupune un efort pe termen lung, atât din partea
majorităţii, cât şi din partea romilor. Numărul
petiţiilor privitoare la fapte de discriminare săvârşite
faţă de alte minorităţi naţi-onale a fost destul de
redus. Fenomenul în sine se explică prin faptul că
gradul de acceptare a celorlalte minorităţi naţionale
decât romă este mai mare şi eventualele neînţelegeri
ivite în aceste relaţii sunt soluţionate prin dialog
politic sau de altă natură.
4. Pentru
România, minorităţile naţionale au contribuit ca factor
de stabilitate în regiune, până la integrarea în NATO şi
UE şi consider că, după acest proces, ele vor rămâne în
continuare un factor de stabilitate, dar va trebui să-şi
găsească locul şi rolul în noul context al UE. Marea
provocare pentru minorităţile naţionale din România
rămâne păstrarea identităţii naţionale prin creşterea
competitivităţii membrilor lor. Pentru acest demers, ele
au la dispoziţie noi instrumente oferite de calitatea de
stat membru a României în UE.
sus
|
