|
Recenzie
Politica la români
Alexandru Radu, Un experiment politic românesc
Alianţa “Dreptate şi Adevăr PNL-PD”
Editura Institutul European, Iaşi, 2009
Editura Institutul European din Iaşi în cadrul colecţiei sale intitulată „Ştiinţe politice”, publică lucrarea profesorului Alexandru Radu cu titlul Un experiment politic românesc Alianţa „Dreptate şi Adevăr PNL-PD”.
Autorul este profesor universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti. De asemenea, este membru fondator al Asociaţiei Române de Studii Politice Aplicate (AROSPA), membru al Societăţii Române de Studii Politice (SRSP) şi redactor al revistei Sfera Politicii. Ca vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanente, a fost membru de drept în Biroul Electoral Central la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale din 2004. Profesorul Alexandru Radu nu este la prima lucrare în specializarea istoriei politice având publicate lucrări în acest domeniu. Amintim dintre acestea: Partidele politice româneşti după 1999, Bucureşti, Editura Paideia, 2003, Sisteme politice contemporane. Mică enciclopedie, Bucureşti, Editura Cartea Universitară, 2004, Cum am fraudat alegerile?!, Editura Ziua, Bucureşti, 2005, Sisteme electorale. Tipologie şi funcţionare, Bucureşti, Editura ProUniversitaria, 2008. La acestea se adaugă o serie de articole şi studii de specialitate publicate în revista Sfera Politicii. Observăm din prezentarea lucrărilor cum preocupările autorului sunt în domeniul istoriei politice recente. Acest demers este important deoarece în bibliografia românească postdecembristă există puţine lucrări de specialitate. Cartea intitulată Un experiment politic românesc: Alianţa „Dreptate şi Adevăr PNL-PD” reprezintă o analiză a evenimentelor politice foarte recente.
Analiza porneşte de la originile şi evoluţia Alianţei Dreptate şi Adevăr, până la „sucombarea” acesteia. Cartea are 270 de pagini. Din punct de vedere tematic este împărţită în două părţi. Prima parte ce cuprinde 233 de pagini sunt rezervate studiului în timp ce a doua parte ce însumează 37 de pagini este rezervată anexelor. Această parte este alcătuită din 21 de anexe cu informaţii despre alegerile politice naţionale începând cu 20 mai 1990 şi încheind cu 30 noiembrie 2008, la care se adaugă anexe cu lista cabinetelor Tăriceau I – 29 decembrie 2004, Tăriceanu I restructurat – decembrie 2006, Tăriceanu II-aprilie 2007, Tăriceanu II-noiembrie 2008 şi Boc – decembrie 2008. Alături de acestea sunt publicate două anexe cu informaţii importante: anexa nr.6 în care este Platforma Program al Alianţei PNL-PD şi anexa nr. 7 care publică „Legea partidelor politice, nr.14 din 9 ianuarie 2003”.
Temele abordate în capitolele cărţii sunt: „Originile. De la C.D.R. la AD.A”, „Naşterea” (n.a. alianţei), „Tinereţea”, „Maturitatea”, „Criza”, „ Apusul”, „ Decesul”, „ Post-Mortem” şi „ Lecţia Alianţei”.
În primul capitol intitulat „Originile. De la C.D.R. la AD.A” autorul realizează o introducere prin prezentarea unei scurte istorii a partidelor politice, care vor alcătui mai târziu alianţa, respectiv P.N.L. şi P.D pornind de la evenimentele postdecembriste. Pe parcursul paginilor fiecare partid este analizat prin trasarea evoluţiilor pe care le-au cunoscut. O remarcă importantă trebuie făcută: istoria alianţei D.A este analizată în paralel cu fosta CDR.
Al doilea capitol este în realitate primul capitol rezervat Alianţei Dreptate şi Adevăr şi este intitulat „Naşterea”. Pe parcursul capitolului sunt explicate motivele care au stat la baza creării acestei alianţe, criticile venite din interiorul celor două partide, regulile care au stat la baza alianţei, reacţia PSD, identificarea acesteia cu defuncta C.D.R şi odiseea înregistrării.
Al treilea capitol intitulat „Tinereţea” studiază rezultatul alegerilor locale din iunie 2004, semnificaţia acestora, schimbările care au avut loc la nivelul electoratului şi reîntărirea colaborării la nivelul alianţei.
Al patrulea capitol intitulat „Maturitatea” este rezervat alegerilor pentru scrutinul din toamna anului 2004. Temele abordate privesc modul în care au fost alcătuite listele comune de candidaţi pentru alegerile parlamentare şi desemnarea candidatului pentru prezidenţiale, schimbarea candidatului la preşedinţie prin demisia preşedintelui PNL, Theodor Ştolojan, şi numirea lui Traian Băsescu ca unic candidat în locul demisionarului Ştolojan, semnificaţia acestei rocade, alegerile şi cucerirea puterii.
Următorul capitol intitulat „Criza” începe cu 7 iulie 2005, data în care Călin Popescu Tăriceanu îşi anunţă intenţia de a demisiona din funcţia de prim-ministru cu scopul organizării alegerilor parlamentare anticipate. În paginile care urmează autorul explică pe larg evenimentele acelor luni. Împlicaţiile deciziei primului ministru de a nu mai demisiona, raportul dintre preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Tăriceanu, apariţia primelor animozităţi, revenirea pe scena politică a lui Theodor Ştolojan, sunt temele dezbătute în aceste pagini.
Al şaselea capitol este intitulat sugestiv „Apusul” iar autorul prezintă atmosfera din interiorul alianţei după refuzul premierului de a demisiona, primele conflicte dintre preşedinte şi premier, ofensiva antiliberală de la Cotroceni, războiul din interiorul alianţei, tensiunile din interiorul PNL şi delimitarea PNL-ului de Traian Băsescu după episodul Teodor Atanasiu. O parte importantă a capitolului este rezervată suspendării lui Traian Băsescu, preşedintele României, şi evenimentelor care i-au urmat. Ultima parte a acestui capitol este rezervată referendumului pentru „votul uninominal” şi a „ruperii” alianţei.
Penultimul capitol intitulat „Post-mortem”prezintă raporturile dintre PNL şi PD-L de la sfârşitul anului 2007, scandalul Decebal Traian Remeş, războiul personal dintre preşedinte şi premier, atacurile instituţiei prezindenţiale asupra miniştrilor guvernului Tăriceanu, desfăşurarea campaniei electorale, alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 şi rezultatele acestora.
Ultimul capitol intitulat „Lecţia Alianţei” este în realitate rezervat concluziilor autorului. Cartea este alcătuită pe baza expunerii evenimentelor istorice în conformitate cu modelul abordării „evenimenţiale”. Acest tip de abordare este specific istoricilor şi aici se observă educaţia autorului care are la bază studii de istorie şi sociologie.
Parcurgerea textului prezentat de domnul Alexandru Radu permite cititorului să aibă o imagine completă a anilor 2003-2008 din perspectiva a două forţe politice: liberalii şi democraţii. De-a lungul acestor capitole înţelegem în ce măsură s-a modificat peisajul politic şi mentalitatea politică pe parcursul acestor ani care a permis aducerea într-o alianţă politică a doi adversari politici Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat, urmaşul politic al F.S.N. Evenimentele şi oamenii politici care au fost actorii acestora reprezintă în subsidiar eroii acestei lucrări. Oamenii politici prin judecăţile lor, prin slăbiciunile lor, prin modul în care s-au adaptat noilor realităti, au creat istoria noastră postdecembristă. Lucrarea profesorului Alexandru Radu scrisă într-un limbaj accesibil este importantă pentru istoriografia românească postdecembristă deoarece reuşeşte să prezinte evenimentele în mod clar şi fără părtinire. Din acest motiv o recomand celor interesaţi.
Sabin
Drăgulin
sus
|
