Migraţii

Migraţia forţei de muncă şi resursele umane – impact geostrategic 

 

FLAVIA BRISTENA NICOLAE

Migration and particularly labor migration has a high importance in economy, sociology and other related disciplines. It affects us all, because of the overfill in some areas, lake of personnel in other fields and specializations, economical problems that recently occurred, sociological problems a.s.o. The purpose of this article is try to underline the importance of this phenomena in our everyday life and to build awareness and understanding of the migration, to stimulate fresh thinking about effective policy and programs. Also, we try to understand the factors that influence migrations. We point out the problems and the situation in Romania (in the context), prospects and policies, with some conclusions.

Keywords: Migration, ways of migrating, impact, labor, causes, effects of migration

 

Resursele umane sunt implicate în tot ceea ce înseamnă activitate economică. Practic, vorbim de oameni, de planificarea şi gestionarea unei resurse extrem de importante, la fel de importante ca şi materiile prime şi resursele energetice. Fără oameni, exploatarea zăcămintelor nu este posibilă, cum de altfel nu este posibilă nici o acţiune, indiferent de tipul ei. Vorbim dincolo de orice de implicaţiile pe care această forţă le are, forţă care este de multe ori privită superficial şi considerată doar ca şi masă de manevră şi modalitate de atingere a unor obiective. Societatea înseamnă oameni. Aceşti oameni, angrenaţi în diverse acţiuni, crează sau distrug, dezvoltă, restructurează, exploatează resurse, pornesc războaie, crează opere de artă sau arme. Societatea în sine este guvernată de reguli care îi permit funcţionarea în anumiţi parametri şi dezvoltarea într-o anume direcţie. Regulile sociale şi politice se schimbă permanent, într-o mişcare continuă care ne influenţează pe toţi, într-o societate aflată într-o interdependenţă din ce în ce mai accentuată. Căutarea de resurse, lupta pentru ele, motivaţia satisfacerii unor nevoi cel puţin bazale sunt însă  comune societăţii omeneşti din toate timpurile.

În perioada actuală, internaţionalizarea firmelor, globalizarea proceselor a accentuat un fenomen de care ne lovim din ce în ce mai mult: migraţia forţei de muncă. Mişcările geografice ale populaţiei au existat din toate timpurile, urmând liniile comerciale şi aglomerările de resurse, însă mişcările respective de forţă de muncă s-au organizat şi reglementat diferit astăzi. S-a schimbat contextul legislativ, cel politico-administrativ, însă nu şi substratul motivaţional ce stă la baza alegerilor şi acţiunilor umane. Dacă privim teoria lui Maslow (care este poate cea mai simplă teorie a motivaţiei umane), la baza acţiunilor umane stă motivaţia, iar la baza acesteia avem nevoia satisfacerii unor trebuinţe biologice, bazale. Acele persoane care nu au asigurat un minim de resurse şi cărora aceste trebuinţe de bază nu le sunt satisfăcute vor tinde să şi le satisfacă inclusiv prin migrarea către zone care pot asigura acel minim considerat confortabil şi necesar existenţei lor. Aceste nevoi şi această tendinţă stau la baza unor strategii economice, exploatate din plin de unele companii şi societăţi. Fenomenul de atragere de forţă de muncă ieftină se regăseşte adaptat şi în zilele noastre în strategiile unor corporaţii, care folosesc ca şi forţă de muncă persoane din state în curs de dezvoltare sau zone defavorizate, pe care le exploatează. Este suficient să ne gândim la exodul de „inteligenţă” din Europa de Est către Occident şi către SUA. Nu trebuie înţeles însă ca fiind factorul exclusiv care stă la baza fenomenului migraţiei, ci doar ca o explicaţie parţială, teoriile şi studiile efectuate reliefând o multitudine de cauze interrelaţionate.

Cauzele migraţiei1pot fi diverse, de la cele economice, la cele sociale şi politice. Oamenii părăsesc o zonă fie în căutarea unor oportunităţi de dezvoltare şi un nivel socio-economic mai bun, fie se refugiază în altă zonă în urma unor calamităţi sau dezastre, războaie, persecuţii religioase sau politice. Studiile dezvoltate şi aplicate, recent sau nu, au dus la elaborarea anumitor teorii care încearcă să surprindă atât modalităţile cât şi cauzele migraţiilor, pentru o mai bună estimare a impactului şi o anticipare a mişcărilor populaţiilor. Putem explica migraţia prin prisma echilibrării deficienţelor de pe pieţele forţelor de muncă, între cerere şi ofertă, putem coborî la nivel micro pentru a explica fenomenul prin estimarea beneficiilor migrării de către fiecare individ, în raport cu costurile preconizate. Însă în realitate, simpla diferenţă economică între state este incapabilă să explice un proces complex şi perpetuu. În realitate, considerăm că factorul economic, deşi este important şi rămâne unul dintre factorii actuali ai migraţiei, nu este singurul implicat în luarea deciziei de migraţie. Există migraţie cu substrat politic – oamenii părăsesc o zonă în care sunt persecutaţi sau trăiesc într-un climat nesigur, tensionat – sau determinate de cauze individuale.  În acelaşi timp, factorul politic pune restricţii migraţiei, reducând acest fenomen, dar poate de asemenea favoriza migraţia prin programe de atragere de forţă de muncă.

La nivel individual, avem în acest caz o explicaţie cu mult prea simplificată a fenomenului de migraţie, iar subiectul uman este privit ca find raţional, independent de mediul social, plecându-se de la premisa conform căreia poate face o estimare corectă a raportului costuri-beneficii. Ori în mod normal, estimarea se face pe baza unor date insuficiente, cel putin la nivelul ţării de destinaţie, uneori chiar pe baza unor date eronate, care duc la estimări extrem de diferite faţă de situaţia reală.

Avansul tehnologic între ţări reprezintă un dezechilibru, însă nu trebuie să fie luate în calcul doar elemente de cercetare, dezvoltare şi investiţii în capitalul uman pentru a se explica diferenţele între state, ci trebuie privit cadrul instituţional în ansamblu, capacitatea firmei sau statului de a face faţă provocărilor mediului. Cadrul instituţional prezintă diferenţe importante între state, însă în contextul globalizării şi a comunicării la nivel internaţional diminuează aceste discrepanţe. Limitele acestei abordări constau însă în cuantificarea şi evaluarea dificile a factorilor care determină evoluţia economică, precum calitatea politicilor de guvernare sau stimularea firmelor, însă avantajul constă în sublinierea importanţei interacţiunilor. Atragerea şi folosirea unor resurse umane din alte zone geografice crează însă  alte probleme, atât de natură socială cât şi economică. Se rupe echilibrul atât în zona de provenienţă a acestei forţe de muncă, cât şi în zona în care sunt relocate. Impactul este atât la nivel individual, prin forţarea adaptării la o altă cultură şi organizare socială, dar şi la nivel macro, al societăţii în care sunt inseraţi şi al societăţii de provenienţă.

La nivel macroeconomic migraţia duce la destabilizarea pieţei de muncă, prin crearea  fie a unui excedent în anumite zone, fie la deficitul forţei de muncă, în anumite sectoare, pe anumite perioade şi în anumite zone2. Suprasaturaţia forţei de muncă într-un sector poate fi privită ca şi fenomen agresiv de către populaţia nativă.

La nivel individual apar fenomene atat pozitive, prin creşterea nivelului de trai, a mulţumirii, a sentimentului siguranţei locului de muncă, cat si negative, ce vizează în special relaţia cu grupul de provenienţă (sentiment de dezrădăcinare etc).

Impactul la nivelul României înseamnă afectarea unor sectoare (construcţii, servicii, producţie) care se confruntau cu un deficit de forţă de muncă până în ultimul semestru al anului 2008,  momentan şomaj alarmant la nivel internaţional şi naţional, ca efect al crizei care a afectat puternic diverse sectoare (construcţii, retail, financiar-bancar etc). De asemenea, o influenţă o are şi declinul populaţiei active (pierdere directă şi efecte în timp, datorate dezechilibrării structurilor pe vârste şi ca urmare a migrării populaţiei tinere).

Pe de alta parte, dacă privim situaţia din România, aportul adus economiei naţionale prin fluxurile economice a fost surprins şi este ilustrat de datele următoare: în 2005 au intrat în ţară cca 3033 milioane euro, în 2006 – 4358 mil euro, în 2007- 4987 mil euro.3Se pare că şi în contextul crizei, transferurile de bani sunt numeroase, aflate în creştere ca volum, dar mai puţin semnificative ca sume.4În cazul exodului personalului calificat către occident, în ţări precum România, cu o nevoie acerbă de manageri şi specialişti de elită, care să asigure reformarea unui sistem economic, administrativ şi social aproape falimentar, se simte acut lipsa „vârfurilor”, iar recent si cea a personalului de executie calificat5. Deşi statul investeste în formarea lor, susţinându-i în perioada studiilor prin accesul la un invăţământ de masă până de curând performant iar recent prin programe de bursă (unele insuficient de bine puse la punct6), lanţul se rupe în momentul încadrării în muncă. Brevetarea invenţiilor este dificilă, exploatarea potenţialului redusă la programe aparent minunate, însă cel puţin aplicate deficitar. „Return of Investment” pentru statul român aproape lipseşte. Programele dezvoltate în fugă, fără un suport legislativ şi administrativ coerent, făcute să impresioneze, nu să fie eficiente, nu dau roade într-un sistem administrativ încă haotic7. Birocraţia şi indiferenţa reuşesc să scârbească tinerii, să invingă până şi sentimentul naţionalist, generează frustrări şi în final apatie8. Rezultatul: plecări către locuri de muncă bine plătite în occident, uneori soldate şi cu renunţarea la cetăţenia română, lipsuri din ce în ce mai pronunţate la nivelul societăţii româneşti. Terenul acesta a fost şi este exploatat din plin de companii în căutare permanentă de resurse umane bine pregătite, pentru susţinerea strategiei lor de business şi profit maxim cu investiţie minimă.

Modalităţi de migrare

Tendinţa observată în migraţie este de a evita clandestinitatea sau de a o reduce la minim. Se exploatează breşe legislative, nevoi de forţă de muncă. În România anilor ’90 s-a bazat pe solicitare de azil, cu încadrarea pe piaţa forţei de muncă până la soluţionarea cererii de azil. O altă modalitate a fost reprezentată de ieşirea de pe teritoriul ţării cu viză turistică, urmată de încadrarea ilegală în muncă în ţara de destinaţie. Această modalitate are la bază reţeaua de migranţi deja existentă, contactele stabilite cu comunitatea românească de pe teritoriile ţărilor de destinaţie.9

Pentru zone în care se poate obţine permis de muncă, s-a preferat această modalitate, ulterior, în cazul în care angajatorul a recurs la abuzuri sau nu mai era considerat atractiv, trecându-se în multe cazuri şi la clandestinitate. Contractele de muncă, prin care persoana care prestează munca este obligată să ramână în slujba angajatorului ce i-a obţinut permisul ducea la abuzuri: lipsa plăţii orelor suplimentare, nerespectarea contractului, reţinerea paşaportului etc). Statul de origine nu poate decât să exercite un control asupra mediatorilor acestor contracte, nu şi să îşi manifeste ulterior autoritatea pe teritoriul altui stat (poate doar solicita ajutor şi monitorizare din partea statului respectiv).

O altă modalitate de migraţie este cea intermediată de către stat, iar incă o modalitate este părăsirea ţării de origine prin identificarea angajatorilor potenţiali din ţara de destinaţie chiar de către migrant (fără intermediere). Aici intra din nou în funcţiune reţeaua de migranţi deja stabiliţi în zonă şi mai este folosită ca şi modalitate şi de către persoanele cu calificare înaltă.

Migraţia ca şi efect al internaţionalizării companiilor

Dată fiind evoluţia companiilor în mediul internaţional, apar efecte şi la nivelul comunicaţilor umane. Crearea de locuri de muncă duce automat la atragerea de forţa de muncă în acele zone cu dezvoltare economică. Cum însă  interesul companiilor este acela de a maximiza profitul, odata cu minimizarea costurilor, ele se orientează spre pieţe cu forţă de muncă ieftină, însă  stabile din punct de vedere social şi politic. Dacă pot exploata şi o oportunitate de piaţă de desfacere în aceste zone, cu atât mai mult va creşte interesul lor. Cum acest lucru nu este neapărat posibil, se merge pe deschiderea de puncte de lucru. Pentru a se păstra anumite standarde, o parte din personal vine cu know-how-ul, pentru formarea şi supravegherea execuţiei. O altă situaţie este cea în care companiile atrag forţa de muncă ieftină din alte ţări către punctele lor de lucru deja existente, costurile cu relocarea acestei forţe de muncă putându-se amortiza din profit. Vorbim de o piaţă concurenţială, de un adevărat război economic”. Contează din ce în ce mai mult asigurarea de resurse umane ieftine, calificate şi mai puţin orientate spre dezvoltare profesională, mai mult dispuse să desfaşoare o activitate susţinută pe aceeaşi poziţie. Planificarea resurselor umane pe termen lung ţine cont de modificările demografice şi de problemele sociale asociate: scăderea forţei de muncă active, procreerea scăzută, creşterea speranţei de viaţă, ceea ce duce la un procent crescut de persoane în vârstă. Competiţia la nivel internaţional în ceea ce priveşte ocuparea locurilor de muncă de către persoane cu pregatire profesională superioară s-a simţit puternic în ultimii ani. Chiar în perioada de criză atragerea de personal de vârf în organizaţii continuă. Am putea spune că este posibil ca ea să se accentueze, tocmai în vederea creşterii eficienţei firmelor. Perioada de criză înseamnă în primul rând o nevoie acerbă de creştere a eficienţei economice, într-o perioadă în care câştigurile nu mai sunt fabuloase, iar firmele nu îşi mai permit să investească pe termen lung în formarea personalului. Se preferă atragerea acelor persoane care sunt deja calificate, ori în această direcţie piaţa de forţă de muncă estică devine cu atât mai mult atractivă pentru head hunting (şi nu numai).

În România, reglementările legislative au impus o serie de norme şi restricţii firmelor care ofereau servicii de intermediere pe piaţa forţei de muncă între cetăţeni români şi firme la nivel internaţional. Legea 156/2000 obligă firmele să păstreze secretul datelor personale, să medieze contracte doar pe baza unei oferte clare şi să formuleze contractele în limba română. Se trece astfel de la un fenomen haotic şi care expunea românii la abuzuri la un fenomen care se încearcă a fi controlat. Chiar dacă migraţia ilegală nu dispare, statul încearcă să reglementeze şi să controleze unele aspecte, asigurând un acces la informaţie şi la protecţie propriilor cetăţeni. Prin Legea 156 şi HG 384 se încearcă diminuarea unor fenomene precum traficul internaţional, exploatarea şi înşelăciunea.

Starea actuală a pieţei mondiale a forţei de muncă

Principalele centre mondiale al ocupării forţei de muncă sunt Europa Occidentală, ţările exportatoare de petrol din Asia, America de Nord, Australia10.Ratele migraţiei se pare că au crescut considerabil în ultimii ani. În 2006 au existat cca 191 milioane de migranţi la nivel internaţional în întreaga lume, în creştere faţă de anul 2000 cu 25 milioane, în timp ce în 1960 se pare că au fost doar cca 76 de milioane. Procentual, dacă în 1960 acesta însemna cca 2,5%, în 2006 procentul a crescut la 5%. La sfarşitul anului 2007 la Roma s-a publicat un Anuar Statistic cu privire la migraţie, din care reiese ca la începutul lui 2006 în UE, existau cca 28 milioane de imigranţi (5,6% din totalul populaţiei), dintre care 2/3 erau extracomunitari. Practic zona UE a atras forţa de muncă din Rusia, Turcia, alte ţări non-UE, 22% din Africa, 16% Asia, 15% America. Pe ţări, locul întâi la atragerea migranţilor în cadrul UE îl ocupa Germania, locul 2 –conform Băncii Mondiale - se află Franţa (în alte studii apar Italia si Spania), pe trei Marea Britanie, abia apoi alte state. Locaţia imigranţilor ţine de proximitatea geografică faţă de ţările de provenienţă (de exemplu în zona Veneţiei predomină albanezii şi cetăţenii fostei Iugoslavii, în timp ce în Liguria, 20% din imigranţi sunt cetăţeni ecuadorieni ca şi o consecinţă a raporturilor dezvoltate ale regiunii cu America Latină)11. Se pare ca în contextul crizei, ratele migraţiei s-au modificat din nou, în direcţia unei scăderi uşoare12. Se resimte fenomenul de revenire spre localităţile / ţara de origine, pe fondul pierderii locurilor de muncă temporare şi a celor sezoniere.

Concluzii

Fenomenul migraţiei este complex. Datele prezentate sunt destul de sumare, fenomenul în sine fiind prea amplu pentru o abordare la acest nivel. Pentru înţelegerea sa este nevoie să se deruleze în continuare proiecte de cercetare la nivel internaţional, însă aceste proiecte este putin probabil să reuşească surprinderea fenomenului imigraţiei ilegale (eventual pot fi văzute efectele negative până la un anumit nivel şi obţinute date indirecte), să surprinda mai bine cauzele reale ale fenomenului.

Pentru controlul fenomenului trebuie bine cunoscute cauzele, altfel vom încerca să tratăm doar efectul. Slaba cunoaştere a fenomenului şi a motivaţiei duce la stabilirea unor politici care nu duc la rezultatele scontate.

Problemele cu care se confruntă România în acest moment din punct de vedere al forţei de muncă, în special al celei calificate sunt cele ce necesită puţină atenţie, iar asupra fenomenului migraţiei şi al impactului său merită să ne oprim pentru a-l întelege şi încerca să îl contracarăm. Este necesară colaborarea la nivel internaţional cu privire la acest fenomen (atât la nivel de cunoaştere cât şi la nivel de control), iar în ceea ce priveşte politica României, preferabil ar fi sa se meargă atât pe susţinerea migranţilor români, cât şi pe monitorizarea mai atentă a imigranţilor străini, pe promovarea imaginii şi intereselor României pe piaţa internaţională a forţei de muncă, pe continuarea studiilor cu privire la cauzele reale ale migraţiei, fără întelegerea cărora vom continua sa tratăm disparat efecte, pe crearea unor proiecte viabile de reatragere şi susţinere a tinerilor cu potenţial.

FLAVIA BRISTENA NICOLAE - Consilier resurse umane – psiholog.

 sus