Migraţii

Migraţia şi euforia remitenţelor.
Implicaţii ale crizei economice actuale

 

GABRIELA PRELIPCEAN

The literature on migration and remittances is interested now in two problems: the effects of post-enlargement EU migration and the consequences of the actual and contagious crisis. Five years after EU-10 enlargement free migration represent a solution rather than a foe for labor markets, but the crisis gives another dimension for the open character of labor markets moving to a different stage. This study mainly focused in remittances determinants and consequences together with new trends in European migration.

Keywords: Globalisation, migration, remittances, remittances euphoria, migration policies, EU

1. Introducere

Globalizarea a indus şi impus noi mişcări în spaţiul internaţional, iar printre cele mai importante se numără mişcarea relativ liberă a oamenilor, bunurilor şi capitalului. Efectele economice ale comerţului internaţional şi ale fluxurilor de capital au fost măsurate, analizate şi pot fi bine precizate, în timp ce efectul net al migraţiei a fost mult mai puţin studiat şi înţeles, chiar dacă fluxurile migraţioniste au apărut cu mult înaintea fluxurilor de bunuri şi capital.

În ultimii ani, migraţia a devenit subiect de dezbatere publică şi de analiză economică, iar astăzi reprezintă unul dintre cuvintele cheie pentru antreprenorii vizionari şi pentru factorii decizionali. Consecinţele migraţiei pot fi de natură economică, socială şi psihologică, migraţia afectând atât migranţii, cât şi nativii. În acest studiu aspectele economice primează.

Din literatura de specialitate se desprinde clar ideea că migraţia poate fi benefică pentru toate părţile implicate, indiferent că este vorba de ţările emitente, ţările receptoare sau migranţii înşişi. Nu poate fi negată existenţa câştigătorilor şi a perdanţilor procesului, însă efectul global net este pozitiv.

Unii autori argumentează faptul că mobilitatea internaţională a forţei de muncă trebuie să fie deplină, astfel încât să poată fi obţinute avantaje asemănătoare comerţului internaţional. Pritchett evidenţiază faptul că mobilitatea internaţională a forţei de muncă poate conduce la bunăstare mondială.¹ Kahanec şi Zimmermann arată că soluţionarea problemelor demografice şi economice la nivelul UE ţine de fenomenul de circulaţie liberă, de fenomenul de brain-drain (circulaţia „creierelor”); migraţia liberă nu trebuie să mai fie considerată în opoziţie cu deschiderea pieţei muncii şi cu sistemele de securitate socială din UE.²

Cercetarea economică în domeniul migraţiei poate fi realizată în diverse maniere (analiza cost-beneficiu, modelarea datelor rezultate din cercetări empirice, analiză financiară dinamică), iar pentru un specialist nu este surprinzător faptul că migraţia internaţională poate fi apreciată şi analizată diferit în funcţie de obiectivele urmărite. Existenţa unor diferenţe mari între ţări privind salariile sau PIB-ul conduce la migraţie; fluxurile de migranţi alterează distribuţia venitului în ţările emitente şi în cele receptoare.

Complexitatea proceselor (cu puncte de cotitură, inflexiune şi întoarcere) induse de migraţie şi efectele sau consecinţele acestora au atras specialiştii în cercetări în acest domeniu, ceea ce a condus la existenţa mai multor şcoli şi curente de gândire, dialogul rămânând deschis. Astfel, există studii referitoare la analiza echilibrului între veniturile din remitenţe, considerate cadouri financiare neaşteptate pentru economiile ţărilor emergente³ şi a riscul plecării segmentului educat⁴. Ratha⁵ arată că intrările de remitenţe contrabalansează pierderile pe care ţara de origine le are prin migraţie, iar Leon-Ledesma şi Piracha⁶ demonstrează că, în ţările din centrul şi estul Europei, se manifestă efecte pozitive ale remitenţelor asupra investiţiilor şi consumului privat, iar elasticitatea consumului este aproape dublă faţă de cazul investiţiilor.

2. Remitenţele - factor determinant al migraţiei

Una dintre principalele consecinţe pozitive ale migraţiei internaţionale sunt remitenţele. Remitenţele pot fi definite ca transferuri băneşti spre ţara de origine, iar cele asociate forţei de muncă migrante ca fluxuri transmise de migranţi spre familii, prieteni, văzute ca o compensaţie pentru fenomenul de „brain-drain” şi, în general, pentru ieşirile de capital uman.

Motivaţiile pot fi: endogene (cele care ţin de migrant înşăşi), dată de atitudinea altruistă, faţă de familie şi de cei apropiaţi rămaşi acasă (nivelul depinde de tipul migraţiei: temporară sau permanentă, de educaţia şi abilităţile migrantului etc.) şi exogene (cele care ţin de mediul extern), precum securitatea în transmiterea fondurilor, reducerea sau anularea taxării sumelor transmise, distribuţia geografică a migranţilor şi diferenţele de PIB între ţara de origine şi cea de destinaţie.

Remitenţele cresc veniturile ţării din surse externe, cu efecte în domeniul creşterii nivelului de trai al celor ce le primesc, al dezvoltării economice locale, prin creşterea consumului şi a investiţiilor, precum şi prin reducerea presiunii asupra guvernului pentru implementarea reformelor economice şi sociale.

Nu există totuşi un consens referitor la contribuţia remitenţelor la creşterea economică şi la crearea de noi locuri de muncă. Ratha a demonstrat în cazul Mexicului că există un efect de levier consistent, un mecanism de multiplicare a sumelor intrate⁷, iar Orozco, pe exemplul ţărilor din Europa de Est şi Asia, au evidenţiat existenţa unui efect de multiplicare redus în ţările receptoare de remitenţe.⁸ Remitenţele produc efecte, in principal, pe termen scurt; pe termen lung nu există studii care să ateste impactul pozitiv asupra dezvoltării economice.

Unele studii arată că până la 80% din volumul remitenţelor sunt utilizate pentru consumul de bază al familiilor, iar între 5-10% sunt utilizate pentru investiţii în capitalul uman (educaţie, sănătate, nutriţie). Diferenţa poate cuprinde: cumpărare de terenuri, locuinţe etc. adesea văzute ca active ale emigranţilor, o mică parte este cheltuită pe evenimente socio-culturale, pentru plata creditelor, economii şi o foarte mică parte pentru crearea de activităţi productive⁹.

Principalii beneficiari ai remitenţelor sunt, la nivel microeconomic sunt familiile rămase în ţară. Studii OCDE demonstrează stabilitatea structurii utilizării remitenţelor, o pondere redusă a „investiţiilor productive”, dar poate reprezenta un sistem financiar suport prin efectul de back-up pentru situaţii de criză, asigurarea educaţiei copiilor etc. La nivel macroeconomic, poate fi evidenţiată creşterea consumului intern, susţinerea balanţei de plăţi, dar există şi efecte asupra inflaţiei, ratei de schimb, exporturi, importuri.

3. Remitenţele şi reproiectarea politicilor migraţioniste

Politicile de migraţie diferă de la ţară la ţară şi pot fi evidenţiate mai multe tipuri. Australia, Noua Zeelandă şi Canada utilizează un sistem de tip scoring, prin care indivizii cu nivel ridicat de calificare sunt favorizaţi. SUA foloseşte un sistem de cote pentru migraţia legală, din care 2/3 din cotă sunt pentru membrii familiei, ai cetăţenilor şi rezidenţilor din SUA. Ţările UE accentuează statutul refugiaţilor şi azilanţilor în luarea deciziei de imigrare şi impun restricţii pe piaţa muncii pentru forţa de muncă din ţările nou intrate în UE.¹⁰

Măsurarea efectelor migraţiei are în vedere, de regulă, doar o parte a fenomenului, însă migraţia afectează bunăstarea societăţii în ansamblul ei şi, astfel, devine un element sensibil şi important pentru politicile din domeniu, politici care necesită formularea unor aspecte importante referitoare la consecinţele migraţiei asupra pieţei muncii, adaptarea şi integrarea migranţilor în ţările gazdă, competiţia bunăstării.¹¹ Toate acestea au nevoie de date corecte, complete şi armonizate pentru a putea face recomandări de politici corecte.

Riscurile şi posibilele efecte negative ale remitenţelor constau în creşterea inegalităţilor la nivelul comunităţii (de regulă, familiile foarte sărace nu migrează)¹², scăderea intenţiei de angajare în activităţi productive pe piaţa naţională, dependenţa de remitenţe, concomitent cu apariţia riscului culturii dependenţei care diminuează iniţiativa individuală¹³, apariţia presiunii inflaţioniste, deoarece cererea excesivă pentru terenuri şi case conduce la creşterea artificială a preţurilor acestora şi, nu în ultimul rând, existenţa fenomenului de brain drain şi migraţia lucrătorilor calificaţi.

Datele statistice limitate, discontinue şi dispersate impun introducerea unor metode noi de colectare, selectare, analiză şi diseminare a datelor şi informaţiilor cu privire la migraţie şi remitenţe. Concret, se propune introducerea unui capitol separat privind migraţia în Anuarul statistic şi armonizarea definirii şi calculului indicatorilor la nivel european.

4. Concluzii

Actuala criză economică globală reprezintă o provocare pentru modul în care guvernele vor şti să gestioneze această situaţie. Dificultăţile provin din faptul că nu există o situaţie identică pentru analiza datelor istorice, inexistenţa datelor referitoare la impactul crizelor economice asupra fluxurilor de migraţie şi a pieţei muncii, fluiditatea climatului economic global, afectată de necesitatea înţelegerii motivaţiilor şi comportamentului imigranţilor, precum şi natura extrem de complexă a relaţiei dintre fluxurile de migraţie şi fluctuaţiile ciclului de afaceri, pentru o evoluţie optimală a politicilor referitoare la migraţie. Pentru analişti, actuala criză pune problema tipului de evoluţie a fluxurilor de migraţie, o problemă nouă, fără repere istorice.

Studii recente demonstrează o încetinire după anul 2007 a ritmului de creştere a migraţiei. Sunt sugeraţi şi factori care au ameliorat creşterea globală a fluxurilor de migraţie, cum ar fi: creşterea aversiunii faţă de imigranţi, analiza fluxurilor de migraţie inversate, evoluţia politicilor de migraţie, măsuri mult mai ferme împotriva migraţiei ilegale prin veriga securităţii sporite a frontierelor, îmbunătăţirea condiţiilor economice şi politice în ţările sursă, înrăutăţirea climatului economic din ţările dezvoltate, menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii în unele ţări ale UE.

Cercetările referitoare la crizele economico-financiare anterioare au demonstrat că procesele asociate migranţiei şi remitenţelor au o inerţie mai mare şi sunt caracterizate printr-un decalaj specific în funcţie de ţară, faţă de evoluţia fenomenelor economico-financiare.

Prin evaluarea consecinţelor mobilităţii forţei de muncă pot fi jalonate politici în domeniul migraţiei. Existenţa restricţiilor pe imigraţie poate fi justificată pe baza menţinerii bunăstării, prosperităţii cetăţenilor săi¹⁴ sau pe temeiurile politicilor referitoare la impactul imigraţiei asupra votanţilor.¹⁵

Nici relaxările politicilor pe domeniul migraţiei despre care vorbeşte OMC nu vor fi foarte repede puse în practică, nici ţările din UE nu vor deschide total pieţele proprii ale muncii pentru forţa de muncă străină, astfel că factorii decizionali care au ca ghidaj evoluţia migraţiei internaţionale ar trebui să ţină seama şi de modul în care literatura de specialitate face referire la aceste aspecte, inclusiv compoziţia migranţilor.