Arhiva

Arhivele Sfera Politicii
 

STELIAN TĂNASE

N.D. Cocea, un boier amoral

N.D. Cocea s-a născut la Bîrlad, în 1880 şi (ca şi Gheorghiu Dej, acesta în 1901) a devenit un jurnalist cunoscut cu câţiva ani înainte de primul război mondial când s-a alăturat lui Constantin Mille, socrul său de la Adevărul. Era boier moldovean dintr-o familie veche, fiu al generalului Dumitru Cocea. A participat la congresul Internaţionalei Socialiste de la Stuttgart. N.D. Cocea, poate în complicitate cu C. Mille, este autorul celebrei minciuni despre cei 11.000 de ţărani români ucişi în timpul răscoalei ţăranilor din 1907 care rezistă până azi. Anii primului război mondial îi petrece în Rusia, unde îşi face diverse relaţii printre bolşevicii cu care va colabora în anii ‘20, când Facla, ziarul său, va fi stipendiat o vreme de Moscova şi în alte împrejurări, Cocea devenind unul din oamenii bolşevicilor la Bucureşti. Era de altfel înregistrat de serviciul de Siguranţă ca oaspete obişnuit al ambasadei sovietice. ND Cocea, ca şi Scarlat Callimachi, alt teribil al boierimii române, a furnizat câteva scandaluri de proporţii presei. Este închis pentru les majestate în anii ‘20, după un proces zgomotos, şi trebuie să facă închisoare. Mai este judecat şi închis o dată pentru chestiuni de moravuri, mai exact „corupere de minori”, când fuge la vârsta de peste 50 de ani din ţară cu fata de 16 ani a unuia dintre cei mai bogaţi oameni ai vremii, Manolescu Strunga. Respectiva d-ră va fi o celebritate a timpului prin viaţa ei agitată. Se va mărita după N.D. Cocea cu Petru Comărnescu, şi apoi cu Ghiţă Ionescu (detalii în „Jurnal”-ul lui Petru Comărnescu şi în cel al lui Miron Radu Paraschivescu, „Jurnalul unui cobai”). Lui N.D. Cocea, care şi aşa avea o imagine proastă, ambele episoade i-au adus reputaţia unui personaj aventuros. Nu ezita să îşi folosească scrisul (tăios, polemic, vulgar) pentru a stoarce „foloase necuvenite”, să şantazeze, să se lase plătit cu voluptate şi cinism. Spre deosebire de alt gangster de presă, Pamfil Şeicaru, nu a facut avere, iar pe cea de acasă a risipit-o pentru că aşa cum îi primea îi cheltuia, mai ales în aventuri amoroase. Unele din aventurile sale le-a descris în diverse romane („Pentru un petec de negreaţă” de exemplu). A fost unul din utilizatorii „fondurilor obscure” indiferent de unde proveneau. La sfârşitul anilor ‘30 era foarte apropiat de Mihail Moruzov, şeful serviciilor secrete (erau şi vecini), care îi plătea sume importante pentru serviciile sale (informaţii din zona stângii dar şi a Palatului regal) dar mai ales pentru susţinerea în presă. Asta nu îl împiedica să fie sfătuitorul şi prietenul lui Ştefan Foriş, şeful propagandei PCdR (din decembrie 1940, şeful Partidului Comunist) pentru care scotea diferite gazete legale/semilegale, contracost. Secretarul din acea vreme al lui Ştefan Foriş, Mircea Bălănescu (Eugen Bender, n.a.) mi-a povestit, la începutul anilor ‘90, mai multe episoade ale acestei colaborări, relatări demne de luat în seamă, M.B. fiind însărcinat să îi achite lui N.D. Cocea sumele de bani din partea PCdR. Aceste istorioare îmi confirmau o parte din lucrurile despre N.D. Cocea, povestite mie de N.Carandino în anii ‘80. Mai târziu, în arhive, am descoperit documente, care vorbesc mai sec, aproape neutru, relativ la personajul nostru. Unele (utilizate în „Clienţii lui Tanti Varvara” - Humanitas, 2003 -, unde i-am dedicate mai multe pagini) altele le reproducem mai jos. Toate documentele sunt inedite. În anii ‘40, N.D. Cocea s-a retras la Sighişoara, unde a ţinut un interesant jurnal din care au apărut scurte extrase în Magazin istoric în 1968. Jurnalul se află astăzi la rude în Elveţia, o editură ar putea să încerce să îl recupeze şi să îl publice, dând dovadă de iniţiativă. A murit la începutul anului 1949, după ce s-a livrat ocupantului sovietic, cu acelaşi amoralism şi cinism care l-au însoţit toată viaţa.

 

N.D. Cocea, an immoral boyar

ND Cocea was born in Bârlad, in 1880 (Gheorghiu-Dej was also born in Bârlad, albeit in 1901) and became a renowned journalist a few years before the outbreak of the first world war when he joined Constantine Mille, his father in law, then writing for the daily newspaper Adevărul („The Truth”). Cocea was a Moldavian boyar, from an old, noble family, the son of General Dumitru Cocea. He attended the sessions of the Socialist International in Stuttgart. N.D. Cocea is considered to be, presumably together with C. Mille, the author of the notorious lie about the 11,000 Romanian peasants, murdered during the 1907 peasant uprisings, a mystification that survived until now. During the war he settles in Russia where he establishes a few contacts among the Bolsheviks with whom he would collaborate during the 1920’s when Facla (“The Torch”), his newspaper, will be financed for a while by Moscow, Cocea becoming one of its reliable friends in Bucharest. Besides, he was also registered by the secret police (Siguranţa) as being regular guest of the Soviet Embassy.

N.D. Cocea delivered some major scandals to the press, just as Scarlat Callimachi, another rebel of the Romanian nobility, did. He is sentenced during the 1920s, after a noisy lawsuit, and must go to jail for offending his majesty the King. He is also trialed and locked up for a while charged with “bad mores”, specifically for “child corruption” charges when as he ran away with the 16 years old daughter of one of the wealthiest man of the time, Manolescu Strunga. Cocea was over 50 at the time. The 16 years old would soon become famous, due to her agitated life. She would marry Petru Comărnescu, after parting ways with Cocea, and then with Ghita Ionescu (for more details see P. Comărnescu’s Journal and that of Miron Radu Paraschivescu - The Journal of a guinea Pig). Both episodes consolidated Cocea’s reputation as an adventurer, thus adding to its blemished public image. He didn’t hesitate to use his writing (his biting, polemic, vulgar style) for extorting “inappropriate benefits”, to blackmail, to voluptuous and cynically accept money. Unlike Pamfil Şeicaru, another “gangster” of the press, Cocea didn’t become wealthy as for the wealth he inherited - he threw it all away, mostly on love affairs. He described some of them in various novels (Pentru un petec de negreaţă, for example).

He was one of those who constantly disposed of “obscure funds”, regardless of their origin. At the end of the 1930s he was close to Mihail Moruzov, chief of the secret police, (they were also neighbors) who paid him serious amounts of money for his services (meaning information regarding the leftist circles and the Royal Palace) but especially for the press support. This didn’t stop Cocea to counsel and become friends with Ştefan Foriş, the man in charge with the Communist Party of Romania’s propaganda (from December 1940 the chief of the communist party) for whom he edited various legal/semi legal gazettes, in return for money. Ştefan Foriş’s secretary at that time, Mircea Bălănescu (Eugen Binder, a.n.) told me, at the beginning of the 1990s, about several episodes regarding this collaboration, worthy accounts Bălănescu being commissioned by the party to remunerate N.D. Cocea. These stories confirmed some of my presumptions regarding Cocea, some of them communicated by N. Carandino during the 1980s. Subsequently, consulting the archives, I’ve discovered documents that talk more bluntly, almost neutral about Cocea. Some of them (used while writing Clienţii lui Tanti Varvara/ The clients of Madame Varvara, Humanitas, 2003; where I assigned several pages to his case) are rendered below. All the documents are published here for the first time. During the 1940s N.D. Cocea retired to Sighişoara where he kept an interesting journal from which a few short extracts were published in 1968, in Magazin Istoric. The journal is nowadays held by some of Cocea relatives in Switzerland. A publishing house could try to recover and publish it, thus undertaking an important initiative. N.D. Cocea died at the beginning of 1949 after previously “delivering” himself to the Soviet occupier, proving the same immorality and cynicism that guided him through life.

MINISTERUL INTERNELOR
DIRECŢIUNEA GENERALĂ A POLIŢIEI

CORPUL DETECTIVILOR
9 ianuarie 1938
SECŢIA A 2-A
ARHIVA SIGURANŢEI
Intrarea No. 957
REFERAT

Potrivit delegaţiunei primite raportez:
Din supravegherea discret efectuată la hotelul Athenee Palace cu privire la activitatea lui N.D.Cocea s-a stabilit până în prezent următoarele:
În ziua de 10 decembrie 1937, întâlnindu-se în hall-ul hotelului cu LOPEZ REY, ministrul Spaniei guvernamentale la Bucureşti, a schimbat cu acesta câteva cuvinte.
A luat contact cu ziariştii francezi veniţi în Capitală cu ocazia vizitei lui IVON DELBOS ministrul Afacerilor Străine al Franţei.
În ziua de 14 decembrie 1937 a vorbit în hall-ul hotelului cu ziaristul evreu GOLDSCHLEGHER JAQUES ( JAQUES COSTIN).
În ziua de 15 decembrie 1937, N.D.Cocea a avut o convorbire cu Petre Grozea fost ministru.
În ziua de 22 decembrie 1937, N.D.Cocea a stat de vorbă în hall-ul hotelului cu IULIU MANIU, SERGIU LECCA şi alţi partizani politici naţional-ţărănişti, discutând chestiuni politice.
În ziua de 28 decembrie 1937, N.D.Cocea împreună cu soţia sa au stat de vorbă în hall-ul hotelului cu ziariştii români cari îl aşteptau pe IULIU MANIU. De la această dată nu au mai fost văzuţi prin hotel.
Nu s-a constatat că N.D.Cocea ar fi luat contact la hotel cu PAUKER de la ziarul Adevărul sau cu alte persoane străine.

Rugăm să binevoiţi a dispune
Comisar ajutor

Arhivele Statului
Fd 95
D/10/vol II
Fila: 44

MINISTERUL INTERNELOR
DIRECŢIUNEA GENERALĂ A POLIŢIEI

CORPUL DETECTIVILOR
23 Decembrie 1940 GRUPA II-a
Nr. 3040
REFERAT

În alăturata notă cu data de 18.12.1940, ni se semnalează că N.D.Cocea vine de la Sighişoara în fiecare săptămână şi ţine şedinţe la fiica lui Tanţi Cocea, şi că ar avea o tipografie.
Potrivit delegaţiunei primite am făcut informaţiuni discrete şi rezultatul este următorul:
NICOLAE DUMITRU COCEA, în vîrstă de 59-61 de ani, originar din Bârlad, de cetăţenie română este fiul generalului Nicolae Cocea, decedat, şi al Cleopatrei, de profesie publicist şi ziarist. Posedă din moştenire o vilă la Sighişoara, unde are domiciliul. Este autorul romanelor: „ Fecior de Slugă” şi „ Pentru un petec de negreaţă”.
În publicistică şi ziaristică s-a manifestat adeptul ideii şi doctrinelor politice socialiste, comuniste şi chiar revoluţionare, activitatea sa fiind cunoscută la Direcţiunea Generală a Poliţiei din dosarul Nr.10(F.I şi 2) A.S.
În anul 1923 ca redactor al revistei Facla din Bucureşti a fost dat în judecată şi condamnat la un an şi jumătate închisoare corecţională şi 10.000 de lei amendă pentru crima de Lese Majestate. Pedeapsa a executat-o.
În anul 1938 a fost directorul ziarului săptămânal Reporter, care a avut în jurul său grupaţi pe colaboratorii: Constantin Trandafirescu, Alexandru Antohi, Juju Grinberg cu pseudonimul Ilie Zaharia, D.Trost, Miron Radu Paraschivescu, Ştefan Foriş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ilie Pintilie, Emil Husar, şi alţii, toţi membri ai Partidului Comunist; iar ziarul a fost suprimat după vreo 2 luni de la apariţie de Preşedinţia Consiliului de Miniştri, pentru tendinţele comuniste şi articole alarmiste.
Numitul a fost căsătorit de mai multe ori. Ultima soţie i-a fost Gina Manolescu- Strunga fiica fostului minitru, de care s-a despărţit de mai bine de un an de zile.
Filofteia Constanţa Ionescu Cocea zisă Tanţy Cocea, artistă la teatrul „ Comedia” şi proprietară a apartamentului 8 din blocul situat în Strada Melodiei Nr.1, locuieşte împreună cu mama sa, Maria Grigorescu, şi este fiica numitului N.D.Cocea.
În iarna anului acesta N.D.Cocea a vizitat pe fiica sa Tanţy Cocea o singură dată, la 6 Decembrie 1940, de Sf.Nicolae, cu ocazia zilei sale onomastice când a primit cadou din partea fiicei un pulover, iar de atunci nu a mai fost văzut venind aici.
Deşi are domiciliul la vila din Sighişoara locuieşte în Bucureşti de 4 luni de zile, în blocul din str. C.A. Rosetti, nr. 14, et.7, apt.32, la Dina Cocea, artistă la teatrul „Regina Maria”, care îi este rudă. Între 9-19 decembrie 1940 a fost lipsă de la locuinţa sus menţionată.
În apartamentul 32 la Dina Cocea vin mai multe prietene, însă N.D.Cocea nu este vizitat de nimeni.
În apartamentele numitelor Tanţy Cocea şi Dina Cocea credem că nu ar fi posibil să fie instalată o tipografie. Asupra activităţii din ultimul tip al lui N.D.Cocea am aflat că în luna august 1940 a expediat o telegramă la Londra, conţinut scurt care n-a putut fi aflat precum şi nici persoana căreia i-a fost adresată. La susnumitele apartamente nu s-a primit nici o scrisoare pe numele N.D.Cocea. Susnumitele artiste însă primesc scrisori.
N.D.Cocea obişnuieşte să iasă din casă aproape zilnic, cam pe la orele 11 dimineaţa şi se reîntorc seara.
Faţă de constatările făcute opinăm să fie pus în supraveghere pentru a se stabili legăturile cu persoanele cu care vine în contact.

Arhivele Statului
Fd 95
D/10/vol II
Filele: 83

10 IANUARIE 1941

REFERAT

Am onoarea a vă raporta că supravegherea exercitată asupra numitului N.D.Cocea prevăzut în alăturatele acte, în zilele de 24, 25, 26 şi 27 Decembrie a.c. a dat următorul rezultat.
Numitul în aceste zile a stat mai mult la domiciliul din str. C.A.Rosetti, nr.14, apt.32, unde locuieşte fiica sa artista Dina Cocea. În oraş a ieşit în ziua de 24 după cumpărături, când nu a luat contact cu nimeni şi în ziua de 25, împreună cu fiica sa Dina, când s-a plimbat o jumătate de oră, după care s-au reîntors acasă. La locuinţă nu a fost vizitat de nimeni.
În ziua de 28 Decembrie a plecat cu rapidul nr.31 la Sighişoara, ducându-se direct la vila sa unde supravegherea este continuată de organele poliţiei locale.
Se anexează o notă de supraveghere şi raportul telefonic Jurnal 145751 al poliţiei Sighişoara, rugându-vă să binevoiţi a dispune.

SECRETAR DE POLIŢIE

Arhivele Statului
Fd 95
D/10/vol II

POLIŢIA ORAŞULUI SIGHIŞOARA

CONFIDENŢIAL
NR.940.S
9.IANUARIE 1941
SUPRAVEGHEREA LUI N.D.COCEA
OPERAT CĂTRE DIRECŢIUNEA GENERALĂ A POLIŢIEI

La ordinul Dumneavoastră nr. 98851 din 19 Decembrie 1940, raportăm următoarele:
N.D.Cocea s-a născut în Bârlad la 29 noiembrie 1880, fiul lui Dumitru şi al Cleopatrei. N.Nicorescu, de profesiune avocat şi scriitor cu domiciliu actual în Sighişoara , str. Mihail Albert, nr.10, în care oraş a domiciliat din anul 1923 până în anul 1935, a avut strânse legături cu avocatul Maurer Ion, fost procuror la Parchetul Tribunalului Târnava Mare, care în prezent se află la Bucureşti.
Acesta din urmă a luat parte ca apărător în procesul comunistei Ana Pauker şi alţii, la Cosiliu de Răsboiu al C.I.A.-Craiova şi era bănuit de noi a fi comunist, însă nu s-a manifestat pe faţă niciodată, tot timpul cât a stat în acest oraş.
N.D.Cocea, scriitor umoristic şi chiar obscenic, a fost bănuit de noi a fi comunist, încă de pe timpul cînd era în legătură de prietenie cu avocatul Maurer Ion, dar din toată supravegherea asupra sa nu s-a putut constata că ar milita în această direcţie. S-a constatat însă că, susnumitul este homosexual şi ademenitor de minore pentru cari i s-au intentat mai multe procese, de către părinţii victimelor sale.
Numitul chiar în prezent, trăieşte în concubinaj cu minora Ioana Mosora, de 19 ani, fată de ţărani săraci.
Prin anul 1934-1935, N.D.Cocea întreţinând legături de dragoste cu tânăra Manolescu Lili fiica fostului ministru de Domenii naţional-liberal, Manolescu Strungă, au fugit împreună, trăind în concubinaj circa 2 ani.
Prima soţie legitimă a lui N.D.Cocea al cărui nume ne scapă a devenit soţia lui Maurer Ion.
Din supravegherea făcută până în prezent asupra susnumitului rezultă că nu întreţine legături şi nici nu are contact cu vre-o persoană în acest oraş.
Nu desfăşoară în acest oraş vre-o activitate suspectă şi nici nu s-a putut constata că la domiciliul fiicei sale din Bucureşti, Tanţi Cocea, ar ţine şedinţe în fiecare săptămână.
Numitul a fost văzut plecând la Bucureşti dar nu se poate precize de câte ori.
Supravegherea continuă

Şeful Poliţiei                               Şeful Dir. De Sig.
Lene Vespasian                               Comisar D.Panait

Arhivele Statului
Fd 95
D/10vol II
Fila: 97

Dragă tovarăşe Rudenco,

Am fost la Arghezi, aşa cum m-ai îndemnat. Convorbirea a ţinut vre-o două ceasuri. Părintele Galaction, deşi m-a întovărăşit, n-a luat parte la dânsa. Iat-o în rezumat:
La întrebarea mea, dacă n-ar fi dispus să scrie un articol care să apere pe cei înjuraţi de presa manistă, pe oameni ca profesorul Parhon, sau Sadoveanu, Arghezi mi-a răspuns:-pe Parhon, da. E un om de inimă şi de bună credinţă. A rămas aşa cum îl ştiu de treizeci de ani: savant modest şi dezinteresat. Comuniştii se servesc de el fără consideraţie şi fără cruţare. L-am întâlnit acum vre-o două săptămâni în tramvai, înghesuit şi bruscat de călători. Toţi puţoii voştri (reproduc textual expresia) au automobile. Bătrânul Parhon nu are nici măcar o căruţă cu un cal. În ce priveşte pe Sadoveanu nu voi scrie nici un rând. Recunosc meritele lui de scriitor. Dar ca om nu pot să-l respect. A supt la toate ţâţele politice. Onoruri şi bani a luat de la toţi. Acum ciupeşte pe comunişti. Îi şade bine în ferma lui Şeicaru. S-o stăpânească sănătos. Dar n-o să-l tămâiez pentru asta.
Întrebând-ul dacă, lăsând la o parte personalităţile, n-ar vrea să ia principial apărarea scriitorilor atacaţi, şi lăsând-ul să înţeleagă că pentru un singur articol aş putea să-i ofer 200.000 de lei, mi-a răspuns: -Voi scrie articolul, pentru că prea îşi bat politicienii joc de voi, dar bani nu primesc. Tu ştii că sunt sărac şi că abia pot să-mi hrănesc pe ai mei cu ce brumă câştig. Mă tocmesc ca un oltean cu cei ce vor să-mi publice versurile, proza sau numele pe afişe, dar de vândut nu mă vând. Regimurile capitaliste m-au silit să trăiesc ca un izolat o viaţă întreagă. Proletariatul, pentru izbânda căruia am luptat amâdoi de când ne cunoaştem, mă condamnă la aceeaşi izolare. În Rusia, un reacţioanr ca Pavlov, a fost ridicat în slăvi de comunişti. În România, cele câteva mari talente autentice, sunt ţinute la periferia vieţii sociale şi politice. Acum vre-o şase săptămâni am cerut să mi se autorizeze apariţia „ Biletelor de papagal”. Nu mi s-a răspuns. Oameni ca Ivaşcu sau Pas, pe care i-am cunoscut ca slugi de casă a lui Donescu la legionara Vremea au vădit mai multă trecere la comunişti, decât un om care a putut să întindă mâna uneori dar n-a fost slugă niciodată. Nu fac din asta o vină specială a comuniştilor. Sînt şi ei ca toţi ceilalţi. Au aceeaşi slăbiciune, ca şi ciocoii, pentru transfugi şi renegaţi. Oameni sînt. Le place să fie gâdilaţi la şezut. Îşi pleacă mai bucuros urechea la mormăielile lichelelor simpatice, decât la glasul iritant al adevărului. Ai nevoie de un nume? Mi-ar trebui un pomelnic lung cât calendarul ortodox. Cum spuneai şi tu însă: să nu facem personalităţi. Dar nici să nu-mi ceri să iau apărarea unui regim, care, cel puţin în domeniul artei şi literaturei, proslăveşte mediocritatea şi ignorează pe cei, măcar de-o muchie de cuţit, mai răsăriţi.
Ultimele cuvinte ale lui Arghezi, ca de altfel mai toată convorbirea avută cu el, au fost însoţite ori de un rictus amar în colţul gurii, ori de usturătoare sfichiuri ironice.
Din tot ce mi-a spus, convingerea mea sinceră şi intimă, e că Arghezi se socoteşte şi azi, mai ales azi, un mare nedreptăţit. Nu din orgoliu, ci din conştiinţa valorii lui ca scriitor, se ridică împotriva celor care azi ca şi ieri îl ţin în izolare. Mi-a spus la un moment dat: -„ crezi tu că eu n-aş putea să muncesc, ca tine la Direcţia generală a teatrelor, sau ca oricari altul, în folosul tututror?” şi sunt convins că dacă i s-ar oferi un post de răspundere şi de mare suprafaţă, ca de pildă tocmai această „ Direcţie generală a teatrelor”, - pe care din toată inima aş ceda-o pentru el-am avea treptat într-însul, dacă nu un tovarăş, cel puţin un prieten mai sigur decât toţi cei veniţi la comunism după 23 August.
Îţi restitui, tovarăşe Rudenco, cei 200.000 de lei pe care Arghezi a refuzat să-i primească, şi fă cum crezi că e mai bine pentru poet şi pentru cauza noastră.

Cu încredere
N.D.Cocea
15 aprilie 1946

3.ex.ap.
25.II.1972

Arhivele Statului
Fd 95
D/10/vol II
Filele: 102-103-104

STELIAN TĂNASE - Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii recente: Clienţii lu' Tanti Varva, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Maestro (roman), Editura Polirom, Bucureşti, 2008 . 

 sus