CUPRINS nr. 136

ARHIVA

2009 Alegeri europarlamentare


PSD resurrected
o analiză a rezultatelor PSD obţinute la alegerile pentru Parlamentul European din 2007 şi 2009

 

BOGDAN DIMA

The article emphasizes the evolution of Social Democrat Party’s votes in the two European Parliament election rounds held in Romania (November 2007 and June 2009). After loosing the first place in the romanian political arena in 2007, the Social Democrat Party recovered lost votes and regained the first place starting with parliamentary elections in November 2008. The new European Parliament elections held in June 2009 confirmed the hierarchy from previous elections. The results and percentages obtained by Social Democrat Party in european elections are analysed comparatively and on a regional basis with the results and percentages obtained in the local and parliamentary national elections. Moreover, we shall discuss if and how this results will affect the presidential campaign in November/December 2009.

Keywords: European Parliament elections, local and parliamentary elections, electoral hierarchy, electoral trends, regional electoral scores

 


Alegerile europene din România. Un context specific

La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, alegerile organizate în iunie 2009 au reprezentat cel ce-al şaptelea ciclu electoral european1. Este pentru prima dată când toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene votează în acelaşi timp 736 de membri în Parlamentul European2.

România se află la a doua rundă de alegeri pentru Parlamentul European. Între cele două runde de alegeri europene au fost organizate alegeri locale în iunie 2008 şi alegeri parlamentare în noiembrie 2008. Ultimele au determinat schimbarea guvernului: prim-ministrul Tăriceanu şi guvernul minoritar PNL - UDMR au fost înlocuiţi cu Emil Boc şi un guvern PD-L - PSD, cu o largă susţinere în Parlamentul României.

Cetăţenii români au fost chemaţi la urne de cinci ori în doi ani şi urmează să fie chemaţi a şasea oară în noiembrie 2009, o dată cu alegerile prezidenţiale:
19 mai 2007 - referendumul pentru demiterea Preşedintelui României suspendat de Parlament în şedinţa comună a celor două camere în data de 19 aprilie 2007.
25 noiembrie 2007 - primele alegeri pentru Parlamentul European organizate în România, în paralel cu referendumul iniţiat de Preşedintele României pentru introducerea votului uninominal (scrutin majoritar cu un singur tur - varianta susţinută de Traian Băsescu, PD şi PLD, care a fuzionat la 15 decembrie 2007 cu PD, formând PD-L).
1 iunie 2008 - alegerile locale pentru primari, consilieri locali, consilieri judeţeni şi preşedintele consiliului judeţean şi 8 mai - turul II pentru primari.
30 noiembrie 2008 - alegerile parlamentare pentru Camera Deputaţilor şi Senat.
7 iunie 2009 - alegeri pentru Parlamentul European.
Noiembrie/decembrie 2009 - primul şi al doilea tur al alegerilor pentru Preşedintele României.

Perioada 2007 - 2009 este cea mai consistentă din punct de vedere electoral din toată istoria postdecembristă a României şi a determinat o serie de modificări majore în sistemul de partide, dar şi în cadrul raporturilor dintre acestea. În primul rând, criza constituţională şi politică din primăvara lui 2007 a generat un sprijin puternic din partea cetăţenilor pentru Traian Băsescu şi PD, fiind şi una dintre cauzele importante care au propulsat PD(-L)3 pe locul unu în opţiunile de vot ale românilor şi care au generat modificarea sistemului de partide din România4.  În al doilea rând, alegerile parlamentare din 2008 s-au remarcat prin intrarea în Parlamentul României doar a cinci formaţiuni politice (PSD+PC, împreună, PD-L, PNL şi UDMR). S-a făcut trecerea de la pluralismul extrem la pluralismul moderat. Astfel, a intervenit o echilibrare relativă între principalele partide politice (totuşi, este vorba doar de o tendinţă care trebuie reconfirmată de PNL şi PDL la următoarele două cicluri electorale naţionale)5.

În al treilea rând, realizarea coaliţiei PD-L-PSD în decembrie 2008 consfinţeşte dispariţia clivajului definitoriu al politicii româneşti postcomuniste, cel dintre FSN/FDSN/PDSR/PSD şi celelalte forţe politice6.

Acesta este contextul politic intern care a influenţat în mod hotărâtor campania partidelor, mesajele liderilor, strategiile electorale şi rezultatele obţinute de actorii politici la alegerile pentru Parlamentul European.

O bună parte din literatura de specialitate cu privire la alegerile europene s-a axat în principal pe analizarea acestui tip de alegeri prin raportare la alegerile naţionale, în special cele parlamentare. Analiza pertinentă a lui Karlheintz Reif şi Hermann Schmitt7 din 1980 rămâne reprezentativă pentru studiul alegerilor europene. Pentru aceştia, alegerile europene sunt considerate a fi second order national elections (alegeri naţionale de rangul doi - t.n.) şi sunt influenţate de alegerile naţionale de rangul unu (first order national elections). În plus, alegerile europene apar drept competiţii interne între formaţiunile politice autohtone, temele principale de campanie fiind problemele interne şi nu problemele care ţin de activitatea Uniunii Europene8.

În sinteză, cinci elemente fundamentale caracterizează alegerile pentru Parlamentul European prin comparaţie cu alegerile naţionale. Toate aceste elemente au fost confirmate de cele două runde de alegeri europene desfăşurate în România (vezi Tabelul 1). Astfel:

Participarea la vot este mult mai redusă.

Prezenţa la vot la alegerile europene din 2007 şi 2009 a fost cea mai scăzută din toate ciclurile electorale postdecembriste.

Partidele care sunt la guvernare pierd voturi prin raportare la voturile obţinute la alegerile naţionale parlamentare anterioare.

PSD şi PD-L, partide aflate la guvernare în 2009 au obţinut procente şi voturi mai puţine decât în alegerile locale şi parlamentare din 2008.

Pierderile pe care le suferă partidele aflate la guvernare diferă în funcţie de momentul la care sunt organizate alegerile pentru Parlamentul European faţă de alegerile naţionale.

Alegerile pentru Parlamentul European din 2007 au fost organizate la aproximativ trei ani de la alegerile parlamentare din 2004. Popularitatea pentru partidele aflate la guvernare urmează un model ciclic: după o scurtă perioadă de euforie postelectorală, suportul popular pentru partidele aflate la guvernare scade drastic pentru a creşte apoi spre sfârşitul mandatului9. Astfel, conform acestei teorii se poate explica de ce PNL, partid aflat la guvernare în 2007 a obţinut un rezultat mult mai slab la alegerile europene din 2007 decât la alegerile locale şi parlamentare din 2008. De asemenea, întrucât alegerile europene din 2009 au fost organizate la relativ puţin timp de la învestirea noului guvern, partidele de la guvernare (PSD şi PD-L) au avut un rezultat nu foarte slab în comparaţie cu alegerile locale şi parlamentare din 2008.

Bineînţeles, acest argument nu este singurul factor explicativ pentru rezultatele obţinute de partide la alegerile din 2007 şi 2009.

Partidele mari pierd voturi.

Cele trei partide mari care au rezultat în urma alegerilor locale şi parlamentare din 2008 (PD-L, PSD şi PNL) au pierdut voturi şi au obţinut procente mai slabe decât la alegerile naţionale locale şi parlamentare.

Partidele mici obţin rezultate mai bune prin raportare la rezultatele obţinute la alegerile parlamentare.

PRM, UDMR, dar şi doi independenţi (Lazlo Tökes în 2007 şi Elena Băsescu în 2009) au obţinut rezultate bune, care le-au permis intrarea în Parlamentul European.

Tabelul 1 - rezultatele naţionale la alegerile pentru Parlamentul European
 (2007-2009), alegerile locale şi alegerile parlamentare (2008)

An

2007

2008

2009

Tip alegeri

PE10

A.L.11

A.P.12
CD                    S

PE

PSD/
PSD+PUR

1.184.018
23,11%

2.207.745
28.22%

2.279.449
33,09%

2.352.968
34,16%

1.504.218
31,07%

PD/PD-L

1.476.105
28,81%

2.220.313
28.38%

2.228.860
32,36%

2.312.358
33,57%

1.438.000
29,71%

PNL

688.859
13,44%

1.458.490
18.64%

1.279.063
18,54%

1.291.029
18,74%

702.974
14.52%

PRM

212.596
4,15%

285.475
3.65%

217.595
3,15%

246.395
3,57%

419.094
8,65%

UDMR

282.929
5,52%

425.218
5.43%

425.008
6,17%

440.449
6,39%

431.739
8,92%

PLD

398.901

7,78%

 

 

 

 

Alţii

702.285
13,71%

965.016
12,37%

674.414
9,79%

244.856
3,55%

139.728
2,88%

Laslo Tokes

176.533
3,44%

 

 

 

 

EBA

 

 

 

 

204.280
4,22%

Total VVE13

5.122.226

7.821.148

6.886.794

6.888.055

4.840.033

Sursa: Biroul Electoral Central


Revenirea PSD. Pierderea de către PDL a locului I în opţiunile electoratului

Alegerile parlamentare uninominale din 2008 au marcat momentul în care PD-L a pierdut în faţa PSD locul întâi în ierarhia electorală (ca număr de voturi şi procentual).

PD(-L) a fost partidul care a pus capăt perioadei lungi de dominaţie hegemonică a PSD. În noiembrie 2007, o dată cu primele alegeri pentru Parlamentul European, PD a trecut pe locul întâi în opţiunile de vot ale românilor, folosindu-se de simpatia puternică a electoratului faţă de Preşedintele Traian Băsescu, reconfirmat în funcţie prin referendum. Au fost şi alţi factori care au întărit PD atât la nivel central, cât şi la nivel local: fuziunea cu PLD şi transformarea în PD-L, criticile dure lansate de liderii PD-L şi de Traian Băsescu la adresa Guvernului liberal condus de Tăriceanu şi sprijinit de PSD în Parlament.

Alegerile din noiembrie 2007 au demonstrat că:

PD(-L) a fost primul partid în opţiunile electoratului, în condiţiile în care PSD a pierdut votanţi către PD începând cu 2003, momentul în care Traian Băsescu a devenit un critic vehement al PSD şi lider al Alianţei Dreptate şi Adevăr PNL - PD. PD a continuat să acumuleze voturi de la PSD până la alegerile din noiembrie 2007 când PSD a obţinut cel mai slab scor electoral al partidului din istoria electorală postdecembristă.

PD(-L), deşi a obţinut cel mai mare număr de voturi, a avut rezultate cu mult sub scorurile indicate în sondajele de opinie (PD-L a eşuat să devină noul partid hegemonic din România).

De altfel, PD(-L) a reuşit să se claseze pe primul loc doar la două cicluri electorale (alegerile europene din 2007 şi alegerile locale din 2008).

Tabel 2 - Rezultatele PSD pe regiuni
la alegerile desfăşurate în 2007, 2008 şi 2009

An

Muntenia14

Transilvania

Moldova

Oltenia

Dobrogea

Banat

2007
noiembrie

273.215
27,16%15

240.585
15,26%

348.808
30,56%

166.528
29,96%

54.583
23,72%

38.110
16,95%

VVE

1.005.630

1.575.875

1.141.084

555.789

230.095

224.754

2008
iunie16

626.369
33,60%

427.56117
17,90%

565.656
32,32%

323.172
33,61%

172.757
42,40%

90.229
24,10%

VVE

1.863.828

2.387.326

1.749.715

961.418

407.399

374.375

 

2008

noiem-brie

CD18

533.343
36,23%

437.820
22%

556.626
37,96%

345.437
43,65%

146.133
43,95%

81.097
28,26%

VVE

1.472.042

1.989.763

1.466.144

791.237

332.423

286.885

S19

550.070
37,31%

454.042
22,81%

566.817
38,73%

356.029
45,03%

158.528
47,24%

81.689
28,49%

VVE

1.474.092

1.989.766

1.463.494

790.551

335.515

286.684

2009

iunie

405.502
36,06%

304.233
20,63%

355.803
36,87%

242.975
40,22%

57.904
33,11%

58.192
28,05%

VVE

1.124.313

1.474.360

964.797

603.940

174.837

207.428

Sursa: Biroul Electoral Central


Tabel 3 - Rezultate PSD în Bucureşti

An

Rezultate

2007
noiembrie

62.189
15,98%

VVE

388.999

2008
iunie

129.357
24,28%

VVE

532.603

2008
noiembrie

CD

175.418
33,42%

VVE

524.740

S

182.661
34,82%

VVE

524.492

2009
iunie

77.561
28,04%

VVE

276.598

Sursa: Biroul Electoral Central


După alegerile din noiembrie 2007, PSD şi-a oprit tendinţa de scădere şi a început o nouă perioadă de creştere, verificabilă prin rezultatele obţinute la alegerile locale, parlamentare şi europene din 2008 şi 2009.

La alegerile europarlamentare din 2007, PD a câştigat alegerile în 21 de judeţe20 plus Bucureşti, PSD în 1521 şi UDMR în cinci22.

La alegerile europene din 2009, diferenţa s-a redus simţitor, PD-L câştigând în 18 judeţe23 plus Bucureşti24, PSD în 1725 şi UDMR în şase26. Chiar dacă PD-L s-a clasat pe primul loc în mai multe judeţe, numărul de voturi pe toată ţara a fost mai mic decât al PSD.

În noiembrie 2007, PD a obţinut cel mai mare număr de voturi în Muntenia, Dobrogea, Banat, Oltenia şi Transilvania. PSD a obţinut cel mai mare număr de voturi doar în Moldova27. La alegerile europene din iunie 2009, PSD a obţinut cel mai mare număr de voturi în Muntenia, Moldova, Dobrogea şi Oltenia. PD-L a obţinut cel mai mare număr de voturi în Transilvania şi Banat.

Aşa cum rezultă din Tabelul 2, numărul de voturi pentru PSD a crescut în toate regiunile. Spre deosebire de alegerile din 2007, PSD, în alianţă cu PC, a obţinut la alegerile din 2009 un plus de 320.200 voturi (vezi Tabelul 1). Cele mai spectaculoase creşteri se înregistrează în regiunile Muntenia şi Oltenia (+132.287 voturi, respectiv +76.447 voturi), iar cele mai mici creşteri se înregistrează în Dobrogea şi Moldova (+3.321 voturi, respectiv +6.995 voturi).

Tendinţa de creştere a PSD este observabilă şi în Tabelul 1. La alegerile din noiembrie 2007, PD deţinea primul loc în opţiunile electoratului. La alegerile din iunie 2008, PD-L a obţinut cel mai mare număr de voturi, dar PSD a redus diferenţa faţă de alegerile pentru Parlamentul European. La alegerile parlamentare din noiembrie 2008, PSD a depăşit PD-L ca număr de voturi, iar alegerile din iunie 2009 confirmă atât locul unu în ierarhia electorală, cât şi tendinţa de creştere a PSD.

Revenirea PSD este cu atât mai importantă cu cât la nivel european, grupul parlamentar al Partidul Socialist European (PSE) pierde membri. Astfel, la alegerile europene din iunie 1999, PSE avea cel mai mare grup parlamentar, format din 214 membri, în timp ce grupul Partidului Popular European (PPE) era format din 201 membri. La alegerile europene din 2004, grupul PSE avea 199 membri, grupul PPE 279, iar la alegerile europene din 2009, grupul PSE a scăzut la 161 membri şi PPE la 264 membri28.


O luptă electorală strânsă

Exclusiv din punctul de vedere al rezultatelor oficiale, câştigătorul alegerilor din iunie 2009 este PSD. PD-L a pierdut procente şi s-a situat pe locul doi, în timp ce PNL a obţinut un rezultat slab (sub 15%).

PSD se află în acest moment pe un trend ascendent, confirmat şi de sondajele de opinie date publicităţii29, dar şi de rezultatele obţinute la alegerile naţionale parlamentare şi europene din 2008 şi 2009.

Miza electorală crucială a acestui an este alegerea Preşedintelui României pentru un mandat de cinci ani. Principalii competitori sunt cei care vor fi sprijiniţi de principalele partide (PSD, PD-L şi PNL). Mircea Geoană a intrat deja în logica de campanie electorală întrucât este singurul candidat care este cotat ca intenţie de vot sub partidul care îl sprijină în alegerile prezidenţiale30.

Rămâne de văzut dacă tendinţa de creştere a PSD este dublată şi de creşterea în procente a lui Mircea Geoană. Practic, candidatul PSD are nevoie să transforme intenţia de vot pentru PSD în intenţie de vot pentru Mircea Geoană pentru a putea intra în turul II al alegerilor prezidenţiale. Dar pentru a face acest lucru, tendinţa de creştere a PSD nu este suficientă.  Vor conta, bineînţeles, şi structura de partid din teritoriu, sprijinul liderilor locali pentru candidatul la preşedinţie, dar nu în aceeaşi măsură ca la alegerile locale, parlamentare sau europarlamentare.

La alegerile prezidenţiale, resursa fundamentală este candidatul la preşedinţie (personalitatea, capacităţile oratorice, capacitatea de a genera dezbateri, de a răspunde la atacuri, programul electoral etc.). Oricum, avem două tururi de scrutin pentru a vedea cine reuşeşte să câştige Preşedinţia României.

 

NOTE

1 Înţelegem prin ciclu electoral european alegerile pentru Parlamentul European care se desfăşoară simultan în toate statele membre ale Uniunii Europene şi care marchează începutul unui mandat de cinci ani pentru membrii aleşi. Considerăm cicluri electorale europene doar alegerile desfăşurate în 1979, 1984, 1989, 1994, 1999, 2004 şi 2009. Nu considerăm ca fiind parte dintr-un ciclu electoral european alegerile europene organizate de statele care au devenit membre ale Uniunii Europene în timpul derulării mandatului de cinci ani pentru Parlamentul European: Grecia în 1981, Spania şi Portugalia în 1987, România şi Bulgaria în 2007.
2 Numărul membrilor din Parlamentul European nu este fix (de ex. în 1999, Parlamentul European era format din 626 de membrii, în 2007, după alegerile pentru Parlamentul European organizate în România şi Bulgaria, legislativul european avea 785 de membrii). Stabilirea numărului de parlamentari europeni se bazează pe îmbinarea a două principii diferite: reprezentarea proporţională în funcţie de numărul cetăţenilor fiecărui stat membru (ex. Germania - 99, Marea Britanie - 72, România - 33) şi reprezentarea egală, în sensul că statele cu o populaţie redusă (ex. Luxemburg - 6, Cipru - 6, Malta - 5) trimit în Parlamentul European un număr mai mare de europarlamentari decât ar avea dreptul în baza criteriului reprezentării proporţionale.
3 Vom scrie PD(-L) atunci când ne referim la toată perioada 2007 - 2009, PD atunci când ne referim exclusiv la alegerile din noiembrie 2007 şi PD-L atunci când ne referim exclusiv la alegerile din iunie 2008, noiembrie 2008 şi iunie 2009. Fuziunea dintre PD şi PLD în urma căreia a rezultat PD-L a avut loc pe 15 decembrie 2007.
4 Pentru o analiză completă a schimbărilor în sistemul de partide românesc vezi Dan Pavel (2009), „Noul Sistem. Cercetare asupra noilor tendinţe din sistemul de partide şi sistemul politic din România postcomunistă”, Sfera Politicii, anul XVII, nr. 131-132, pag. 22 - 29.
5 Ibidem, p. 27.
6 Ibidem, p. 28.
7 Karlheintz Reif şi Hermann Schmitt (1980), „Nine Second-Order National Elections. A Conceptual Framework for the Analysis of European Election Results”, European Journal of Political Research, no. 8,pp. 3 - 44. Vezi de asemenea, Karlheintz Reif (1985) „National electoral cycles and European elections 1979 and 1984”, Electoral Studies, no. 3,  pp. 244-255; Karheintz Reif (1997), „European elections as member state second-order elections revisited”, European Journal of Political Research, no. 31 (1-2), pp. 115-124 şi  Hermann Schmitt  (2005), „The European Parliament Elections of June 2004: Still Second-order?”, pp. 1 - 27, material disponibil la adresa http://www.mzes.uni-mannheim.de/publications/papers/HS_EP_ParElec_2004.pdf, accesat 5.07.2009.
8 Mark, Franklin, Cees van der Rijk, Erik Oppenhuis (1996), „The Institutional Context: Turnout” în Cees van der Rijk, Mark Franklin (editori), Choosing Europe: The European Electorate and National Politics in the Face of the Union, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1996, citat în Alexander C. Pacek, Benjamin Radcliff (2003), „Voter Participation and Party-Group Fortunes in European Parliament Elections, 1979 - 1999: A Cross-National Analysis”, Political Research Quarterly, vol. 56, no. 1., pp. 91-95, p. 91.
9 Hermann Schmitt, op. cit., pag. 3. Vezi şi E. R. Tufte (1975), „Determinants of the Outcomes of Midterm Congressional Elections”, American Political Science Review, no.  67, pp. 540-54. Autorul este citat de Hermann Schmitt.
10 PE se referă la alegerile pentru Parlamentul European.
11 A.L. se referă la alegerile locale pentru consilieri judeţeni.
12 A.P. se referă la alegerile parlamentare pentru Camera Deputaţilor (CD) şi Senat (S).
13 Total VVE reprezintă totalul voturilor valabil exprimate.
14 Pentru Muntenia, calculul s-a făcut fără a se lua în considerare rezultatele pe Municipiul Bucureşti.
15 Procentul este rezultatul raportării numărului total de voturi pe regiune ale partidului sau candidatului independent la numărul de voturi valabil exprimate în regiunea respectivă.
16 La alegerile locale au fost luate în considerare voturile valabil exprimate pentru consilieri judeţeni.
17 Nu au fost luate în considerare voturile acordate formaţiunii Alianţa pentru România care a funcţionat în judeţul Covasna exclusiv la alegerile locale din 2009. Alianţa pentru România era formată din : PDL, PSD, PNL, PRM, PC, PNG-CD, PAS şi a obţinut 11.111 voturi, 14,41%.
18 CD se referă la rezultatele obţinute de candidaţii PSD la alegerile pentru Camera Deputaţilor în toate colegiile de deputat din toate judeţele fiecărei regiuni.
19 se referă la rezultatele obţinute de candidaţii PSD la alegerile pentru Senat în toate colegiile de senator din toate judeţele fiecărei regiuni.
20 Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Prahova, Sibiu, Timiş, Tulcea, Alba, Arad, Bihor, Bistriţa Năsăud, Braşov, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Cluj, Dolj, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa.
21 Iaşi, Neamţ, Olt, Suceava, Teleorman, Vaslui, Vâlcea, Vrancea, Argeş, Bacău, Botoşani, Brăila, Constanţa, Dâmboviţa, Galaţi.
22 Mureş, Satu Mare, Sălaj, Covasna, Harghita.
23 Arad, Timiş, Caraş Severin, Maramureş, Bistriţa Năsăud, Cluj, Alba, Sibiu, Braşov, Prahova, Buzău, Giurgiu, Călăraşi, Tulcea, Neamţ, Suceava, Botoşani.
24 În 2007, diferenţa dintre PD şi PSD în Bucureşti a fost de 91.523 voturi. În 2009, PD-L a obţinut cu doar 880 voturi mai mult decât PSD - Sursa: Biroul Electoral Central.
25 Hunedoara, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Dolj, Argeş, Olt, Dâmboviţa, Teleorman, Ialomiţa, Constanţa, Brăila, Galaţi, Vrancea, Bacău, Vaslui, Iaşi.
26 Mureş, Harghita, Covasna, Bihor, Sălaj, Satu Mare.
27 Informaţiile cu privire la modificarea ierarhiilor în judeţe se bazează pe datele oficiale ale Biroului Electoral Central.
28 Datele sunt preluate de pe site-ul Parlamentului European. Pentru alegerile din 1999 vezi http://www.europarl.europa.eu/election/results/eu4_tab.htm, accesat 5.07.2009. Pentru alegerile din 2004 vezi http://www.europarl.europa.eu/elections2004/ep-election/sites/en/results1306/graphical.html, accesat 5.07.2009. Pentru alegerile din 2009 vezi http://www.elections2009-results.eu/en/index_en.html, accesat 05.07.2009.
29 Vezi Bogdan Dima (2009), „Procente, tendinţe, ipoteze privind partidele politice şi candidaţii la alegerile prezidenţiale”, articol publicat pe site-ul Fundaţiei Horia Rusu (http://www.horiarusu.ro/noutati.php, accesat 06.07.2009)
30 La întrebarea „Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri prezidenţiale şi următoarele persoane ar candida pentru funcţia de Preşedinte al României, cu cine aţi vota?”, 36% au răspuns Traian Băsescu, 24% au răspuns Mircea Geoană şi 19% l-au indicat pe Crin Antonescu. Datele sunt preluate din ultimul sondaj CURS, derulat în perioada 19-28 iunie 2009. Vezi http://www.curs.ro/images/pdf/aaallpublicsondajiunie2009incor.pdf, accesat 05.07.2009.


BOGDAN DIMA
- Doctorand Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, Managing partner DDHM Strategic Consulting Group.

Google

 

Web

Sfera Politicii

 sus