Arhiva

Arhivele Sfera Politicii
 

STELIAN TĂNASE

PRINŢUL ROŞU

Despre Scarlat Callimachi azi nu se mai ştie nimic. Nu a lăsat urme, în afara câtorva cărţi fără interes, deşi promitea în tinereţe o frumoasă carieră de istoric. O anecdotă zice că într-o discuţie la Capşa, un oarecare îl sîcîia cu trecutul lui şi îl întreaba ce a dat el românilor. Ah, mai nimic, a raspuns, cîţiva domnitori ! Era adevărat. Grigore Callimachi a domnit în Moldova, (1761-64, 1767-69). Scarlat Callimachi a domnit de trei ori în Moldova (1806, 1807-10,1812-1819) şi cîteva luni în Ţara românească, (1821) terminând asasinat la Constantinopol, în decembrie 1821, sub bănuiala că e prorus şi proEteria. Paradoxal cel care avea o extracţie atît de înaltă, era un radical de stânga, având multe poziţii procomuniste. I se spunea de altel „prinţul roşu”. Era apropiat de cercurile de avangardă. (* vezi Stelian Tănase, „Avangarda în arhivele Siguranţei, ed.Polirom 2008 ”). Prezenţa sa în subterană ne aminteşte că mitul partidului comunist ca bastion al proletariatului, mai ales al proletariatului industrial, este mit, Lenin, Alexandra Kolontai, Cicerin, Djerjinski  erau artistocraţi. Erau anturaţi de o serie de „cadre” provenind din burghezie, prea mulţi pentru a-i aminti aici. Situaţia se repetă şi în cazul comuniştilor români, unde Mihai Macavei, moşier, Lucreţiu Pătrăşcanu şi Mihai Gheorghiu Bujor sunt şi ei de sânge albastru.  Marcel Pauker, Matei Socor, I.Gh Maurer, C-ţa Crăciun, etc. provin din rîndurile burgheziei.    

Scarlat Callimachi s-a născut la 20 septembrie 1896 la Bucureşti. A murit la 2 iunie 1975 în Bucureşti. Wikipedia notează doar că „este un scriitor român în vecinătatea mişcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism şi expresionism. A fost licenţiat în drept şi a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul şi altele. A fost redactor-şef la revista Punct şi director al ziarului Glasul nostru din Botoşani. În 1933 a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului.” Cum vedem în documentul reprodus aici, „faptele sale de arme“ sunt altele. Adevărul este că activitatea sa s-a consumat într-o opoziţie radicală faţă de „regimul burghezo-moşieresc” şi numai extracţia sa domnească şi evident relaţiile în înalta societate (unde este privit doar ca un excentric) l-au salvat de multe ori de procese şi detenţie. S-a rupt de mediul lui, însurîndu-se împotriva preceptelor cu o actriţă evreică, (circumstanţă agravantă în epocă). A preferat să traiască în boema bucurşteană, ca un iconoclast, o figură contestatară, ambiţionînd diverse proiecte, dar ratînd de fiecare dată. A păţit-o totuşi odată cînd a fost judecat şi condamnat pentru „les majestate”. Aveţi în paginile care urmează o listă a „faptelor sale” alcatuită de serviciul Cadre comunist după venirea la putere. E o listă care trebuia să stabilească atitudinile lui Scarlat Callimachi în perioada interbelică, şi în consecinţă să i se stabilească rangul în ierarhia puterii şi - ca efect - privilegiile. A fost numit director al muzeului relaţiilor ruso-române, care îşi avea sediul la Casa Creţulescu, unde se  află azi muzeul literaturii romane. În anii 40/50 cei mai mulţi dintre cei aparţinînd vechii elite româneşti erau închişi sau siliţi să emigreze. Prezenţa sa în nomenklatura comunistă era exotică. Comuniştii s-au folosit  de numele lui pentru a se legitima. La mijloc era ideea unei convergenţe a întregii istorii, o estompare a luptei de clasă prin părăsirea de către boieri a poziţiilor lor şi recunoasterea „adevărului marxist leninist” care a produs - ca o concluzie, un final, al istoriei - „regimul comunist, dictatura proletariatului”. Nu erau Marx si Engels, doi burghezi ? Era o teză frecventată în epocă, parte a ideologiei oficiale. Petru Dumitriu, de exemplu în câteva episoade în „Cronica de familie” face caz de asemenea destine.

 

Nobody knows anything today about Scarlat Callimachi. Even though in his youth he was promising to turn into an appreciated historian, in the end the only things to remain were some pretty uninteresting books. An anecdote tells that one day, while in the middle of a conversation at Capsa, one was bothering him with his personal past, asking what precisely he gave to Romanian people. “Ah, not much; just a few princes” he replied. Perfectly true: Grigore Callimachi ruled over Moldavia (1761-1764 / 1767-1769). Scarlat Callimachi ruled for three times in a row over Moldavia too (1806 / 1807-1810 / 1812-1819) and some few months over Valahia (1821), eventually being assassinated in Constantinople in December 1821, as he was suspected for going along with Russia and the Eteria. In an odd manner, he, having such sophisticated origins, was in fact a fervent supporter of the radical left, showing thus a heavily procommunist attitude. In this fashion he was often called “The Red Prince”. He was also very close to the Avant-Guardian circles (*see Stelian Tanase, Avangarda in arhivele Sigurantei, Polirom, 2008). In fact, his distinguished presence in the communist underground challenges the myth according to which the Communist Party was the stronghold of the proletariat, especially of the industrial workers; Lenin, Alexandra Kolontai, Cicerin, Djerjinski had all aristocratic origins. They were all surrounded by a series of bourgeoisie figures, later belonging to the communist apparatus, too many in numbers to recall them in this moment. The story repeats in the case of Romanian communists, where Mihai Macavei, was a landlord, Lucretiu Patrascanu and Mihai Gheorghiu Bujor where blue blooded too, while Marcel Pauker, Matei Socor, I. Gh. Maurer, Constanta Craciun etc., they all belonged to the bourgeoisie.

Scarlat Callimachi was born on September 20, 1896, in Bucharest and he died on June 2, 1975 in Bucharest. Wikipedia notes that “he was a Romanian writer staying pretty close to the Avant-Guard movement, cultivating a type of poetry belonging as style to both constructivism and expressionism. He took his Bachelor Degree in Law; he was a journalist in the communist press, collaborating with Flacara, Chemarea, Clopotul and so on. He was also Editor in Chief of Punct magazine and the director of Glasul Nostru form Botosani. In 1933 he has been imprisoned for writing a pamphlet called Caderea Babilonului (The Fall of Babylon).”

As we can well see in the document below, his “deeds of arms” are yet a little different. The truth is that his actions were actually opposing the “bourgeoisie regime” and only his noble origins and the relationships he had with the high society (who treated him as an “eccentric”) saved him several times from processes and prison. He broke the ties with his environment and inherited traditions, getting married with a Jewish actress (aggravating circumstances in that era). He chose to live among Bucharest bohemians, as an iconoclast, as an anti-establishment supporter, boosting up various projects, but failing quite in all the time. Still, once he got in big trouble being accused of regicide.

In the following you can hence read a list with some of his deeds, assembled by the “Serviciul de cadre comunist” (the communist office for personnel management) after coming into power. We are speaking about a list which was supposed to shed light on Callimachi’s attitudes and behaviors during the entire interwar period and consequently to help establishing his rank and privileges in the communist hierarchy of power. In this fashion he was named director of the Russian-Romanian relationship museum, having its headquarters in the Cretulescu House, the same place where we can find today the Romanian Museum of Literature.

During the 40’s and the 50’s all the figures belonging to the Romanian old elite were in fact either forced to emigrate either sent to prison. Therefore, it is quite obvious why his presence among Romanian nomenclature was such an exotic one. The communists used his name for legitimating themselves. The core idea was that of a convergence of the whole history, blurring class struggle by abandoning any kind of noble origins for the sake of accepting “the Marxist-Leninist truth”, creating in this way – as a conclusion, as an end of history – “the communist regime and the dictatorship of the proletariat.” Weren’t Marx and Engles belonging to the bourgeoisie too? This was a frequently used thesis in that era, part of the official ideology. For example, Petru Dumitriu, in some episodes in his novel Cronica de famile (Family chronicle) made great use of destinies of this kind.

Arhivele Statului
Fd 95
D/100/1213/vol III
Filele: 98-113

CALIMACHI SCARLAT

Privitor la Calimachi Scarlat, fiul lui Alexandru şi Maria, născut în Bucureşti în 1896, la fişe aflăm următoarele:
- o notă din 29.VIII. 1934, arată că Scarlat Calimachi, publicist, domiciliat în str. Romană nr. 55, face parte din Comitetul Asociaţiei „ Amicii U.R.S.S.”.
- o notă din 6.IX.1934, arată că din iniţiativa lui Scarlat Calimachi, N.D. Cocea şi Petre Constantinescu, conducătorii unui grup antifascist, va apare la Bucureşti, o publicaţie săptămânală, în editura „ Adevărul” intitulată „ Ideea socială”, care va avea caracterul unui organ de extremă stângă, „ cu o pronunţată tendinţă semită, de unde cei trei speră să tragă foloase materiale”.
- ziarul „ Tempo” din 14.IX.1934, publică o informaţie referitoare la hotărârile luate de Plenara Comitetului Naţional de luptă contra fascismului, în care arată că printre participanţi a fost Scarlat Calimachi, scriitor, care a fost ales în noul Comitet de Conducere.
- ziarul „ Dimineaţa” din 24.IX. 1934, publică o scrisoare a lui Scarlat Calimachi, în care acesta aduce la cunostinţa publicului tratamentul barbar la care a fost supus de către organele poliţieneşti şi de câţiva membri ai Gărzii de Fier, pentru faptul că în seara zilei de 20.IX.1934, a convocat şi a ţinut o şedinţă a Comitetului Antifascist din sectorul IV Negru.
- o informaţie apărută în ziarul „ Adevărul” din 4.XI.1934 arată că publicistul Scarlat Calimachi intenţionează să publice o broşură în limba franceză în care să arate teroarea la care sunt supuse în România organizaţiile de stânga.
- în mai multe articole apărute în presă între 1.IX.1934 şi 3.XII.1934, se arată că în urma unui denunţ făcut de către un avocat cuzist din Botoşani, Scarlat Calimachi a fost judecat şi condamnat de către Tribunalul din Botoşani la un an închisoare corecţională, 10.000 de lei amendă şi un an interdicţie. Aceasta pentru faptul că în revista „ Clopotul” a publicat un articol întitulat „ Căderea Babilonului”, articol în care a luat apărarea muncitorilor care au participat la grevele de la Griviţa C.F.R. În urma apelului pe care l-a făcut, Scarlat Calimachi a fost achitat de către Curtea de Apel din Iaşi, la 24.III.1935.
- o notă din 7.XII.1934, arată că Scarlat Calimachi fost director-proprietar al revistei de propagandă „ Clopotul”, care a fost suspendată,colaborează la „ Cuvântul Liber”.
- o notă din 23 ianuarie 1935, arată că Scarlat Calimachi şi Socor Matei au fost însărcinaţi de către Comitetul Antifascist Mondial ca să pună bazeke unei filiale a „Alianţei Internaţionale a Intelectualilor”, în Bucureşti. În acest scop, s-a creiat un Comitet compus din Scarlat Calimachi, Eugen Mihăileanu, ziaristul Mihai Socor şi studentul Vulpescu. Pentru începerea activităţii acestei organizaţii, camuflate de stânga, Calimachi şi Socor au primit instrucţiuni de la doamna Ostrowschy, soţia ministrului sovietic la Bucureşti, - scrie nota.
- o notă din 1.III.1936, arată că la locuinţa lui Scarlat Calimachi din Bucureşti, au avut loc mai multe consfătuiri ale fruntaşilor antifascişti, în legătură cu intensificarea propagării ideilor de stânga, consfătuiri la care au participat Eufrem Mihăileanu, avocatul Gherasim, studentul Vulpescu şi alţii.
- o notă din 31.V.1935, spune că înfiinţarea societăţii pentru întreţinerea raporturilor culturale dintre România şi U.R.S.S., a fost pusă la cale de către Comitetul de Conducere al „ Ligii Antifasciste”, din iniţiativa unui grup format din Scarlat Calimachi, Constantinescu-Iaşi şi avocaţii Mihăileanu Alexandru şi Gherasim Victor.
- ziarul „ Zorile” din 28.VIII.1935, arată că o serie de intelectuali, scriitori şi ziarişti protestează cu energie împotriva suspendării revistelor şi ziarelor săptămânale între care şi „ Raza”, de sub conducerea lui Scarlat Calimachi.
- o notă din 8.IX.1935, arată că cu prilejul unei conferinţe ţinute de Dem Dobrescu, s-au distribuit broşuri, reviste, ziare, între cari şi ziarul „ Soarele” al lui Scarlat Calimachi din Botoşani.
- o notă din 20.IX.1935, scrie că acţiunea de captare a elementelor muncitoreşti la „Frontul Popular”, continuă cu intensitate, potrivit instrucţiunilor Comitetului Organizaţiei, compus din Scarlat Calimachi, prof. Constantinesci Iaşi şi Eufrem Mihăileanu.
- o notă din 23.IX.1935, scrie că Scarlat Calimachi a fost ales membru în Comitetul Frontului Popular Socialist, la o şedinţă secretă ce a avut loc cu partizanii lui Constantin Popovici, membru în Comitetul Executiv al Partidului Socialist Unitar.
- o notă din 4.XI.1935, arată că avocatul Saphir Emanuil, cunoscut partizan al mişcării comuniste, întreţine relaţii şi colaborează cu mai multe persoane din mişcarea antifascistă din Capitală între cari şi cu Scarlat Calimachi, publicist.
- o notă din 13.XII. 1935, arată că Scarlat Calimachi a sosit la Deva în ziua de 4.XII.1935, unde a luat parte la o consfătuire a delegaţiilor Frontului Popular, Frontului Plugarilor şi Uniunei Muncitorilor maghiari, în vederea creării unui Front democrat cu partidele naţional-ţărănist al lui Mihalache şi ţărănist –radical al lui Gr. Iunian.
- o notă din 19.XII.1935, scrie că secretariatul „ Blocului cetăţenesc pentru apărarea libertăţilor democratice”, a început să expedieze prin poştă, la diferite adrese, scrisori circulare, în care se arată necesitatea grupării şi organizării forţelor democrate. Aceste scrisori sunt semnate de Constantinescu-Iaşi, Scarlat Calimachi, şi avocatul A. Joja.
- o notă din 20.XII.1935, scrie că Scarlat Calimachi a fost numit în Comitetul de Cordonare a activităţii Frontului Popular.
- o notă din 2.I.1936. arată că Scarlat Calimachi a participat la o consfătuire a conducătorilor Frontului Popular, în ziua de 29.XII.1935, la domiciliul lui Dem Dobrescu şi că acolo a făcut oservaţia că la întrunirea de la Tomis, au luat cuvântul numai prietenii fostului primar, neglijându-se să se dea posibilitatea membrilor Frontului Popular să-şi exprime punctul lor de vedere.
- o notă din 10.I.1936, în legătură cu mişcările de stânga, scrie că se fac sforţări pentru reapariţia mai multor ziare printre care şi „ Clopotul” lui Scarlat Calimachi.
- o notă din 28.I.1936, arată că Scarlat Calimachi face parte din semnatarii apelului lansat către organizaţiile democratice din ţară, în vederea ralierii tututor forţelor muncitoreşti, politice şi sindicale, la Frontul popular de luptă împotriva fascismului.
- o notă din 31.I.1936, arată că Scarlat Calimachi, Alexandru Mihăileanu, Victor Gherasim, vor pleca în jud. Mehedinţi şi Hunedoara, în vederea alegerilor parţiale.
- o notă din 3.III.1936, arată că Scarlat Calimachi, N.D.Cocea, şi E.Mihăileanu, au avut un schimb de vederi cu Dem Dobrescu, în vederea începerii unei acţiuni în favoarea antifasciştilor condamnaţi la Chişinău. Calimachi, Cocea se vor prezenta lui Mihalache şi Iunian cari le vor solicita sprijinul în această acţiune.
- o notă din 21.V.1936, arată că Scarlat Calimachi vice-preşedinte al Blocului pentru apărarea libertăţilor democratice, Atanase Joja, Dori Goldstein, Haia Cotlaar, G.Taraş, I. Pomârleanu şi Zoe Frunză, au semnat un apel, publicat în presa de stânga, prin care caută să mobilizeze masele cu ocazia alegerilor comunale de la T.Severin.
- o notă din 8.X.1936, arată că Scarlat Calimachi, avocatul Joja, av. Gherasim, Euf. Mihăileanu şi alţi fruntaşi ai fostului Bloc Democratic, au avut mai multe convorbiri în vederea aflării modalităţii reluării agitaţiei, hotărând ca imediat ce Comitetul „ Acţiunii pentru pace” va începe să activeze, toţi membrii fostului Bloc să se înscrie în această organizaţie, unde să activeze cât mai intens. S-a hotărât deasemenea, ca membrii Blocului să participe la meetingul naţional-ţărănist de la Arenele Romane, în grup şi cu pancardă pe care să fie înscrise lozinci comuniste.
- o notă din anul 1936, arată că Scarlat Calimachi, Bujor, Mihăileanu şi Gherasim, au trimis o telegramă prof. Constantinesci Iaşi, aflat în închisoarea militară de la Chişinău, prin care îl asigură de solidaritatea antifasciştilor din România în lupta pentru eliberare.
- într-o adresă oficială a D.G.P. din 18.VI.1937, se arată că în cursul lunii mai 1937, urma să apară în Bucureşti o revistă cu caracter antifascist, scoasă de un grup de scriitori şi publicişti notoriu cunoscuţi pentru activitatea lor de stânga, în frunte cu Scarlat Calimachi, Tudor Teodorescu-Branişte şi alţii. Revista urma să apară su titlul „Munca”, sub direcţia avocatului Cruceanu. Printre colaboratori era desemnat şi Albescu C-tin, secretarul şi colaboratorul lui Calimachi, cunoscut pentru activitatea comunistă desfăşurată în rândurile tineretul naţional-ţărănist, din care organizaţie face parte şi el. Pe lângă Calimachi, Teodorescu Branişte, Cruceanu şi Albescu, s-au mai asociat publiciştii N.D.Cocea, Sandu Tudor, Al. Mihăileanu, E. Mihăileanu, Mihail Ralea şi Sandu Eliad, toţi cunoscuţi pentru sentimentele şi activitatea lor antifascistă.

În concluzie, adresa respectivă arată că apariţia revistei proiectate fiind interzisă, iniţiatorii urmăresc pe orice cale scoaterea unei reviste cu caracter de stânga.
- ziarul „ Porunca Vremii” din 29.VII.1937, cere „ arestarea comunistului Scarlat Calimachi, directorul ziarului „ Glasul Nostru”, organ de propagandă bolşevică.
- ziarul „ Porunca Vremii” din 15.VIII.1937, scrie că s-a intervenit „ să se oprească de urgenţă apariţia ziarelor Clopotul, Horia, Soarele şi Raza, de sub conducerea lui Scarlat Calimachi, bine cunoscut prieten al U.R.S.S. şi care a mai fost condamnat ( la amendă) pentru activitatea din aceste ziare.
- o notă din 6.IX.1937. , scrie că Scarlat Calimachi face parte din „ Comitetul Naţional împotriva rasismului şi antisemitismului”, formaţiune comunistă camuflată. Nota arată că, cu ocazia Congresului care va avea loc la Paris între 12 şi 17 septembrie 1937, Congres numit „ Adunarea mondială contra antisemitismului şi rasismului”, va participa şi o delegaţie română compusă din Scarlat Calimachi, Dr. N. Vasiliu, A. Mihăileanu, Ion Coloţel şi av. I.Grozdea.
- o notă din 11.XI.1937, arată că întrucât delegaţia română care trebuia să plece la Paris nu a primit vizele necesare de plecare, atribuţiunile şi împuternicirea de prim delegat al României la acest Congres , au fost trecute lui Scarlat Calimachi, care se afla de mai mult timp la Paris.
- într-o scrisoare din 5.XI.1937 av. Joja îi comunică lui Scarlat Calimachi, care se află la Paris, unele lămuriri în legătură cu activitatea asociaţiilor „ Uniunea Democratică” şi „Amicala Franco-Română”. Joja îl roagă pe Scarlat Calimachi să ia contact cu V. Basch, Herriot, d-na Brault, precum şi cu alte personalităţi, pentru a pregăti constituirea Comitetului Francez de colaborare şi asociaţia „ Amicala Franco-Română”.
- o notă din 7.XII.1937, arată că pe adresa mai multor instituţii militare din Capitală s-a primit ziarul „ Deşteptarea”, o publicaţie în limba română a unui „ Comitet de români stabiliţi în America”. Gazeta respectivă apare în oraşul Detroit şi are printre colaboratori E. Bh. Bujor şi Scarlat Calimachi.
- o notă din 14.XII.1937 semnalează că în seara zilei de 12.XII. Scarlat Calimachi s-a reântors de la Paris, descinzând la hotelul Atene Palace. Aceeaşi notă zice că în ziua de 13.XII, Calimachi a a avut o întrevedere cu Iuliu Maniu, căruia i-a arătat cum privesc cercurile franceze de stânga acţiunea P.N.Ţ. În continuare nota arată că în timpul şederii sale la Paris, Calimachi a publicat o serie de articole în legătură cu situaţia prof. Constantinescu Iaşi şi a d-nei Ana Pauker. Deasemenea , nota semnalează că în cadrul activităţii asociaţiei „ Amicala Franco-Română”, Scarlat Calimachi şi Atanase Joja au luat hotărârea de a trimite la Paris, pentru presa franceză o serie de articole în legătură cu ministrul Franţei la Bucureşti, A. Thiery, în care acesta va fi înfăţişat ca un om lipsit de simţ diplomatic, prizonier al guvernului liberal.
- o notă di 5. III.1938, arată că Scarlat Calimachi a făcut un amplu expozeu al situaţiei politice din România.
- o notă din 19.I.1939, arată că Scarlat Calimachi într-o scrisoare trimisă soţiei sale care se afla la Paris, îi recomandă să ia legătura cu dr. A. Bacic, domiciliat în str. Lebel.Vincennes nr.6 şi dr. Lazovert, domiciliat în Bulevardul Hanssman nr. 171, ambii din Paris, cari o vor ajuta.
- o notă din 12.II.1939, arată că prof. Constantinescu Iaşi trimite scrisori prietenilor săi din Franţa ( Pierre Cot, Victor Bash, Dolivet, Jean Perin, etc), prin intermediul lui Scarlat Calimachi, care pleacă la Paris.
- în februarie 1938, Scarlat Calimachi a publicat în ziarul francez „ Clarte” din Paris, un articol cu titlul „ Problema evreiască în România”, în care ia atitudine împotriva măsurilor cu caracter rasial luate în ţară.
- o notă din 31.V.1939, arată că Scarlat Calimachi, împreună cu dr. Stanielevici şi Georgescu, au constituit la Paris un Comitet cu misiunea de a face să parvină din România material informativ pentru Partidul Comunist.
- o notă din 1.VI.1939, arată că o delegaţie a Partidului Comunist din România din care face parte şi Scarlat Calimachi a participat şi la Conferinţa internaţională ţinută la Paris în zilele de 13 şi 14 mai, din iniţiativa „ Comitetului mondial contra răsboiului şi facismului”.
- o notă din 9.VI.1939, semnalează că în ziarul „ Deşteptarea” care apare în Detroit, U.S.A, ca organ de propagandă a românilor comunişti de acolo, a apărut la 27.V.1939, un articol semnat de Scarlat Calimachi. În acest articol se arată că „ România trebuie să ducă o luptă politică de apropriere cu U.R.S.S, singura ţară pacifică, cu care, în ultimul ceas, se poate încheia o alianţă militară, menită să oprească marşul trupelor hitleriste”.
- notele din 29.IX, 3.X şi 5.X.1939, arată că Scarlat Calimachi s-a întânit la „ Cafe-ul Royal” cu ziaristul ungur Sigmet Emil Huszar, „ cunoscut ca agent GPU şi ca preşedinte al asociaţiei MADOSZ, aflat în supraveghere”.
- o notă din 6.X.1939, arată că serviciul cenzurei a acordat „ bun de imprimat” lucrării lui Scarlat Calimachi, intitulată „ activitatea parlamentară a lui Gh. Vernescu”.
- o notă din 28.III.1940, arată că Scarlat Calimachi, căsătorit cu fosta artistă de teatru Dida Solomon, concentrat cu gradul de sublocotenent de rezervă, are legături cu Vladimir Sevelev de la Legaţia Sovietică. În încheiere nota spune că pentru activitatea sa din cadrul P.C.R, Calimachi ar trebui cercetat.
- o notă din 14.X.1940, semnalează că Scarlat Calimachi s-a întâlnit cu Sevelev Vladimir de la Legaţia U.R.S.S.
- într-o notă de investigaţii din 5.XI.1940, se arată că Scarlat Calimachi, născut în Bucureşti în 1896, român ortodox, domiciliază în Bulevardul Elisabeta Nr.95 A, apartamentul 71, împreună cu soţia sa Dida, născută în Bucureşti, în anul 1902, româncă, de religie catolică. Au un fiu, Dimitrie, născut în Bucureşti în 1926, elev.
- într-un referat din 29.XI.1940, se arată că Scarlat Calimachi este printre fruntaţii români cari fac legătura între Partidul Comunist şi Legaţia sovietică. Acelaşi referat arată că Scarlat Calimachi s-a întâlnit cu Vladimir Sevelev, ataşat de presă sovietic, în ziua de 24.III.1940, şi că în zilele de 24 şi 25.X.1940, a vizitat Legaţia sovietică.
- într-un tabel, fără dată, probabil din 1940, de comunişti internabili seria a-II-a, figurează şi Scarlat Calimachi.
- într-un tabel, tot fără dată, probabil din 1940, de „ simpatizanţi şi adepţii ideologiei comuniste, cari instigă masele ceferiste la acţiuni comuniste”, figurează şi Scarlat Calimachi.
- „ Porunca Vremii” din 8.I.1941, arată că printre fondatorii societăţii „ Prietenii Uniunii Sovietelor din România”, cari au publicat un apel de înscriere în asociaţie, în ziarul „Cuvântul Liber”, din 24.VII.1934, figurează şi Scarlat Calimachi.
- o adresă a S.S.I. din 21.I.1941, cere internarea în lagăr lui Scarlat Calimachi, pe motivul că este un „ cunoscut agitator comunist”, care se ocupă cu procurarea de informaţii pentru Legaţia soviatică.
- o adresă din 12.II.1941, arată că printre intelectualii comunişti figurează şi Scarlat Calimachi, cunoscut sub numele de „Prinţul”. Rolul încredinţat acestuia a fost întotdeauna acela de a ţine legătura cu cercurile bine informate din jurul diferitelor personalităţi străine, ca de pildă ziarişti, legaţii, etc., sau cu cercurile burgheze anticomuniste româneşti, unde mişcarea comunistă nu ar fi avut posibilitatea de a se informa. Nota scrie în continuare că Scarlat Calimachi fiind bine cunoscut în cercurile stângii franceze, i s-au încredinţat în trecut diferite misiuni la Congresele şi reuniunile de la Paris, unde a desfăşurat o vastă activitate comunistă. Datorită acestei acestei activităţi, sub regimul Ex-regelui Carol a fost internat, împreună cu un număr de militanţi comunişti, într-un lagăr de concentrare. În acest timp, scrie nota, s-a dovedit a fi avut o atitudine de care partidul Comunist a apreciat-o ca fiind justă. În octombrie 1940, Scarlat Calimachi a fost eliberat din lagăr graţie intervenţiei vărului său Ghica, pe atunci Director General al Siguranţei Statului. Nota spune că P.C.R. a ştiut de intervenţia lui Ghica şi nu a avut nimic de obiectat.
- ziarul Universul din 28.III.1941, arată că printre cei cărora li s-au fixat domiciliu obligatoriu, este şi Scarlat Calimachi.
- o notă din mai 1941, scrie că Legaţia americană ar fi în posesia mai multor memorii făcute de cei cari au fost în lagărele de concentrare, memorii cari vor fi publicate în ziarele americane, între cari şi un memoriu făcut de Scarlat Calimachi.
- o notă din 9.VII.1941, arată că lui Scarlat Calimachi i s-a eliberat paşaport, graţie vărului său Ghica.
- o notă din 7.VIII.1941, arată că, Scarlat Calimachi a avut o convorbire telefonică cu un oarecare Roth din Budapesta.
- o adresă oficială a D.G.P. din 16.VIII.1941, arată că Scarlat Calimachi are domiciliu obligatoriu la locuinţa sa din Bucureşti din Bulevardul Elisabeta nr. 95. B, fiind strict supravegheat de organele poliţieneşti.
- dintr-o fişă a lui Fekete Ludovic, fost membru al P.C.R., rezultă că acesta era bun prieten cu Scarlat Calimachi.
- o notă din 5.II.1942, arată că Dida, soţia lui Scarlat Calimachi a fost vizitată de Sorana Gurianu.
- o notă din 4.IX.1942 scrie că Scarlat Calimachi „ duce o acţiune revoluţionară”, el îndrumă activitatea mişcării comuniste din România.
- o notă din 22.XII.1942, arată că în ziua de 23.XII.1942, a avut loc premierea piesei „Calea Văcăreşti”, rolul principal fiind deţinut de Dida Solomon, soţia lui Scarlat Calimachi.
- o notă din decemvrie 1942, arată că Scarlat Calimachi a fost văzut în ziua de 13.XII.1940, la bodega pasagiul Comedia, în tovărăşia lui Crişu Axente, fost prefect legionar de Mehedinţi. Nota spune că ei se întreţineau foarte amical, discutând încet, ferindu-se de observaţii şi mai ales auziţi.
- Într-un tabel din 1942, de membrii marcanţi ai P.C.R. se arată că Scarlat Calimachi are legături cu Crişu Axente, fost prefect legionar.
- într-o notă din 4.XI.1943, scrie că lui Scarlat Calimachi i se aduc acuzaţii că ar fi scris articole antisovietice la începutul războiului.
- într-un tabel din anul 1944, de comunişti propuşi pentru internare, figurează şi Scarlat Calimachi.
- o notă din 27.VI.1944, arată că Scarlat Calimachi prietenul lui Demostene Botez, împreună cu N.D.Cocea, Suchianu şi alţii, desfăşoară o acţiune de captare de aderenţi la mişcarea lui Ralea.
- o notă din 16.X.1944, arată că Uniunea ziariştilor profesionişti a ţinut o adunare generală pentru creiarea sindicatului unic al ziariştilor. Între membrii biroului a fost ales şi Scarlat Calimachi.
- ziarul „ Tribuna Poporului”, din 6.XII.1944, arată că în cadrul Asociaţiei ARLUS, la secţia presă a fost ales ca secretar Scarlat Calimachi.
- ziarul „ Victoria” din 23.XII.1944, publică un articol semnat de Scarlat Calimachi, în care ia atitudine împotriva guvernului pe chestiunea criminalilor de războiu.
- într-un tabel de vizitatori ai Legaţiei Greciei între 15 şi 20.IX.1944, figurează şi Calimachi, principe care a vizitat Legaţia în ziua de20.XII.1944.
- ziarul „ Victoria” din 23.XII.1944, publică un articol semnat de Scarlat Calimachi, în care arată atitudinea de înţelegere a Uniunii Sovietice în legătură cu aplicarea condiţiunilor de armistiţiu.
- ziarul „ Victoria” din decemvrie 1944, publică un articol semnat de Scarlat Calimachi, în care acesta îl atacă pe Mihalache.
- la 5.I.1945, tot în ziarul „ Victoria”, Scarlat Calimachi publică un articol în care îl atacă pe Iuliu Maniu, arătând-ul că este sprijinitor al fascismului şi un aprig duşman al muncitorimii şi al U.R.S.S.
- în numerele din 9 şi 14 ianuarie 1945, Scarlat Calimachi publică articole în legătură cu epuraţia. În numerele acestui ziar din 12 ianuarie şi 9 februarie 1945, publică articole în legătură cu problema criminalilor de războiu.
- „ Scânteia” din 12 ianuarie 1945, arată că printre cei cari au participat la deschiderea librăriei Cartea Rusă, este şi Scarlat Calimachi.
- „ Scînteia” din 18 ianuarie 1945, arată că Scarlat Calimachi a fost numit membru în Comisia de epurare a presei.
- o notă din 15.V.1945, scrie că Scarlat Calimachi din Ministerul Propagandei, admite publicarea în ziarul „ Drapelul” a ziaristul Ion Vinea, cu care este bun prieten.
- o notă din 27.VI.1945, scrie că Scarlat Calimachi s-a lansat într-o serie de afaceri. Una dintre acestea, scrie nota, este înfiinţarea societăţii „ Fruco”, cu sediul în Strada Regală nr. 9, la care Calimachi a subscris 6 milioane din capitalul total de 20 de milioane. Calimachi este preşedintele consiliului de administraţie al acestei societăţi.
- o notă din 3.XII.1945, arată că Scarlat Calimachi a conferenţiat în sala cinematografului Trianon, cu prilejul cele-i de-a 8-a aniversări a Constituţiei Staliniste.
- într-o notă din 1945, în legătură cu George Beza se arată că acesta a cunoscut între alţii şi pe Scarlat Calimachi.
- într-un referat din 9.I.1946, se arată că prinţul Calimachi a făcut o vizită d-nei Brown Saly Elisabeta, născută la Chicago 1907, supusă americană, soţia lui Brown James de la Legaţia americană, sosită în Bucureşti la 5.X.1945, numita a stat în balconul Hotelului Athenée Palace împreună cu prinţul Calimachi.
- o notă din 4.V.1946, arată că Scarlat Calimachi face parte din Consiliul de Administraţie al Societăţii Pral din Strada Regală nr. 9.
- o notă din 19.X.1946, arată că Herscovici Leon, cunoscut sub pseudonimul literar de Alexandru Leon, membru al Partidului Comunist, a avut în trecut sarcina de a redacta numeroase ziare comuniste la Botoşani, sub conducerea lui Scarlat Calimachi.

STELIAN TĂNASE - Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii recente: Clienţii lu' Tanti Varva, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Maestro (roman), Editura Polirom, Bucureşti, 2008 . 

 sus