Politică internă

Selectoratul partidelor politice româneşti

 

IONUŢ CIOBANU

The article is dealing with one of the most important function provided from political parties-the candidate selection-having two main goals. The first one it’s to study how the Romanian parties select their candidates to be elected in Parliament and the second one it’s to see how the type of the national electoral system it’s connected with the candidate selection process. The paper shows that the Romanian parties use a variety of methods but essentially their selectorates are located at the superior levels of the party’s elite.Using a a short comparative analysis this article also shows how the national electoral systems are not decisive for the candidate selection methods and therefore are not the main tool but just one of them, toward a responsible political class.

Keywords: Romanian political parties,
selectorate, electoral systems

Introducerea sistemului electoral majoritar uninominal va produce apropierea clasei politice de electorat şi reformarea acesteia. Este una dintre cele mai întâlnite afirmaţii pe care politicienii, ziariştii şi analiştii o fac în această perioadă în care ideea introducerii unui sistem uninominal a fost plasata în agenda publică în mod irevocabil de către preşedintele Băsescu.

În acest context, atenţia a fost concentrată pe efectele mecanice ale unui sistem majoritar uninominal asupra formatului sistemului de partide (în sensul reducerii numărului de partide) şi asupra mult doritei dar deocamdată doar ipotizatei întăriri a legăturii dintre electorat şi clasa politică. Datorită acestei concentrări excesive asupra aspectelor de mai sus, s-a neglijat total o fază crucială a activităţii partidelor politice şi anume selecţia candidaţilor. Introducerea unui sistem electoral poate produce o apropiere a candidaţilor de electorat dar el nu poate influenţa în mod direct selecţia candidaţilor deoarece electoratul român nu are acces direct la selecţia acestora, ea fiind o chestiune internă a fiecărui partid. Cetăţenii pot alege parlamentarii prin diverse sisteme electorale însa ei pot influenţa selecţia numai dacă partidele aleg metode de alegere a candidaţilor de tip inclusiv. Introducerea unui sistem uninominal în România actuală, corelată cu menţinerea selecţiei candidaţilor în mâinile organelor de partid de tip exclusiv este doar un pas mic spre normalizarea relaţiilor dintre electorat şi parlamentari şi nu reprezintă în niciun caz soluţia salvatoare.

Acest scurt articol pleacă de la distincţia între electorat şi selectorat, analizează metodele prin care partidele româneşti îşi selectează candidaţii şi demonstrează printr-o sumară analiză comparată că selecţia candidaţilor nu este influenţată într-un mod semnificativ de către sistemul electoral existent în diverse ţări. Prin urmare, demonstrează că un sistem majoritar uninominal nu garantează strângerea relaţiilor dintre clasa politică şi electorat şi nici nu creşte gradul general de accountability şi responsivness al sistemului deoarece cheia nu stă doar în formatul sistemului electoral ci şi în metodele de selecţie a candidaţilor, metode care sunt domeniul exclusiv al partidelor¹ şi care care reprezintă o fază crucială în procesul de recrutare a clasei politice influenţând însăşi natura unui regim democratic.²

Cadrul analitic

Studiul are ca fundament convingerea că analiza celor care aleg este extrem de importantă într-un sistem democratic. Nu se concentrează pe cine e ales, nu pentru că ultima categorie nu ar fi importantă ci pentru că cine alege are o influenţă decisivă asupra sistemului în general.

Distincţia dintre electorat şi selectorat, cu alte cuvinte dintre cei care au drept de vot şi care aleg parlamentarii şi cei care stabilesc candidaţii în interiorul unui partid este baza demersului analitic. Dacă electoratul este destul de uşor de delimitat, fiind compus în sens larg de toti cetăţenii care au drept de vot şi în sens efectiv de toţi cei care se prezintă la un scrutin şi ale caror voturi sunt valide, selectoratul este mai dificil de decupat.

Selectoratul este compus din totalitatea persoanelor care stabilesc candidaţii unui partid. Poate fi compus dintr-o singură persoană, de exemplu preşedintele partidului până la întreg electoratul unei ţări - cazul Statelor Unite, ceea ce caracterizează nivelul de inclusivitate;poate fi executat într-o singură fază sau în mai multe de acelaşi selectorat sau de unul mixt; poate fi centralizat sau descentralizat sau poate produce/ stabili candidaţii prin alegeri sau nominalizare.³

Între aceste extreme există un continuum care poate fi descris în termeni de exclusivitate-inclusivitate, de la controlul unui organ restrâns de partid asupra procesului de selecţie până la posibilitatea întregului electorat de a se implica în acest proces. În funcţie de posibilitatea influenţării selecţiei de către un număr cât mai mare de organe de partid, membri de partid sau de câtre întregul electorat, Hazan⁴ a stabilit patru niveluri ale continuumului exclusivitate-inclusivitate:
- primul nivel al continuumului este şi cel mai inclusiv şi cuprinde tot electoratul unui stat;
- al doilea nivel dă posibilitatea membrilor unui partid să se implice în procesul de selecţie, cu condiţia ca aceştia să fi plătit cotizaţia la zi, de o anumită vechime. De asemenea partidele pot apela la votul poştal sau electronic.⁵
- al treilea nivel - spre versantul esclusivităţii - este constituit de organele elective de partid care se pot implica sau pot decide selecţia finală. În funcţie de mărimea lor, acestea se pot diferenţia pe sub nivel al inclusivităţii/exclusivităţii, de la Congres până la organe executive restrânse numeric;
- al patrulea nivel, cel mai exclusiv, este constituit de organe elective constituite ad-hoc. Cele mai exclusive dintre acestea sunt cele alcatuite dintr-o singură persoană sau dintr-o reţea informală retrânsă.⁶

Indiferent de poziţia unui partid în acest continuum este necesar să distingem între fazele metodei de selecţie. Aceasta se poate desfăşura într-o singură fază, în mai multe faze sau se poate desfăşura în faze mixte, când selectorate de componenţă diversă sunt implicate.⁷

Este a doua dimensiune analitică pe care acest articol este construit.

Cea de-a treia dimensiune este dată de nivelul de centralizare a selectoratului. Centralizarea se poate realiza în două moduri - teritorial sau corporativ. La nivel teritorial aceasta se poate realiza la nivel naţional sau local⁸, iar la nivel corporativ se pot asigura reprezentarea diverselor grupuri - sindicate, femei, minorităţi. Când candidaţii sunt aleşi exclusiv de un selectorat naţional se poate vorbi de o metodă centralizată.⁹

A patra dimensiune individuată de Hazan este metoda de alegere a candidaţilor: vot sau nominalizare. Candidaţii sunt aleşi prin vot atunci când aceştia sunt stabiliţi prin aceasta metodă şi niciun alt selectorat nu poate modifica lista. Întrun sistem de nominalizare pur, candidaţii sunt stabiliţi fără a avea nevoie de o aprobare din partea diverselor organe de partid.¹⁰

Acestea vor fi dimensiunile analitice care vor fi individuate în funcţionarea statutară a partidelor româneşti. După încadrarea analitică a acestora şi prefigurarea unei clasificări se va analiza influenţa sistemului electoral asupra metodelor de selecţie folosite de diverse partide din diverse ţări. În secţiunea concluziilor se vor trasa şi posibile influenţe asupra sistemului de partide şi asupra sistemului politic românesc a introducerii unui sistem majoritar uninominal pur (în ceea ce priveşte selecţia candidaţilor şi a capacităţii de agregare a sistemului).

Partidele care vor fi analizate sunt următoarele: Partidul Social Democrat, Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Conservator, Partidul România Mare, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Partidul Noua Generaţie - Creştin Democrat, Partidul Iniţiativa Naţională, Partidul Liberal Democrat, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Partidul Socialist Român, Partidul Alianţa Socialistă, Partidul Stângii Unite. Sunt luate în considerare statutele actuale ale acestor partide, din acest punct de vedere analiza fiind una sincronică. În cazul PSD este analizat statutul adoptat de Congresul din 2005.

Analiza

Partidul Social Democrat nu permite implicarea membrilor obişnuiţi în mod direct în procesul de selecţie decât în cazul filialelor care organizează alegeri, aceasta desfăşurându-se prin intermediul organelor elective în celelalte, încadrându-se între cel de-al doilea şi al treilea nivel al continuumului inclusivitate-exclusivitate. Procesul de selecţie se desfasoară în mai multe faze, cel puţin din punct de vedere statutar. Selecţia candidaţilor începe la nivelul Consiliului organizaţiilor municipale (conform art.30, punctul 6) care pot propune persoane care să fie înscrise în listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare. Următorul nivel de selecţie este reprezentat de Consiliul organizaţiei judeţene, care propune Comitetului Executiv Naţional candidaţi pentru alegerile parlamentare pe baza rezultatelor alegerilor preliminare, atunci când acestea sunt organizate.(art.39, pct.6) Este interesant că alegerile preliminare nu sunt obligatorii, organizaţiile judetene putând sau nu să opteze pentru acestea. Organul care confirmă listele finale de candidaţi este Comitetul Executiv Naţional. Acesta poate completa listele cu proprii candidaţi, cu consultarea organizaţiilor judeţene. (art.64, pct 17). Din punct de vedere al fazelor procesului de selecţie acesta este desfăşurat pe mai multe faze, fiind implicate mai multe organe de la nivel local şi de la nivel naţional. Totuşi, ultimul cuvant îl are un organ naţional - Comitetul Executiv Naţional - alcătuit din 95 de membri. Din punct de vedere al centralizării procesului de selectie, acesta nu este complet centralizat, deoarece în pofida influenţei importante a Comitetului Executiv Naţional acesta se desfăşoară şi la nivel local. Si din punct de vedere al felului în care aleşi candidaţii, PSD îmbină două procedee. Pentru ca în unele organizaţii se pot organiza alegeri preliminare se poate considera că partidul foloseste şi votul în procesul de selecţie. Dar pentru că CEN poate interveni plasându-şi proprii candidaţi şi pentru că alegerile nu sunt obligatorii, este folosit şi sistemul de nominalizare.

Sintetizând, PSD se găseşte între al doilea şi al treilea nivel al continuumului inclusivitate - exclusivitate, fiind un partid care foloseşte metode inclusive dar şi exclusiviste de selecţie, eşalonate pe mai multe faze în care sunt implicate diverse selectorate şi care îmbină metode centralizate şi descentralizate, precum şi votul şi nominalizarea în procesul de selecţie.

Partidul Naţional Liberal ca şi PSD-parţial, nu permite membrilor obişnuiti să participe în mod direct la procesul de selecţie, aceasta caracteristică fiind comună partidelor româneşti. Procesul se defaşoară în mai multe faze, după cum urmează: Delegaţia Permanentă Teritorială aprobă şi trimite spre validare Delegaţiei Permanente listele şi ordinea candidaţilor în cazul filialelor care au obţinut un procent superior mediei naţionale a partidului. (art.47) În cazul filialelor care au obţinut un procent inferior mediei naţionale liste este trimisă Biroului Politic.

La nivel central, Delegaţia Permanentă validează listele aprobate la nivel judeţean în cazul filialelor peste media partidului şi validează propunerile Biroului Politic Central privind celelalte filiale. (art.66, lit. h, i). Ca nivel al centralizării niciuna dintre arene în care se desfăşoară procesul nu are o putere exclusivă, fiind deci o metodă mixtă. Spre deosebire însă de PSD, întregul proces se desfăşoară pe bază de nominalizări.

Statutul Partidului Conservator nu include totalitatea membrilor în procesul de selecţie, însă prevede mai multe faze în derularea acestuia. Conferinţa Filialei Judeţene aprobă lista cu propuneri pentru alegerile locale şi parlamentare. Şi Biroul politic de la nivel central poate propune candidaţi, însă primul organ care stabileşte în mod provizoriu lista este Consiliul Naţional. Cel care stabileşte lista definitivă a candidaţilor este preşedintele partidului. (art. 47, 76, 78 si 82). Procesul se derulează deci în mai multe faze dar decisivă este poziţia preşedintelui partidului şi este în mod clar pe bază de nominalizări şi nu pe bază de alegeri, fiind mai centralizat decât în cazul celorlalte partide, din moment ce lista definitivă este stabilită de preşedintele partidului.

Selecţia candidaţilor în cadrul Partidului România Mare este asigurată de Consiliul Director care se ocupă de selecţionarea, cunoaşterea şi pregătirea membrilor de partid cu perspective de a candida pentru a ocupa funcţii în partid sau în aparatul de stat. Aceste prevederi fac din acest organ o veritabilă şcoala de partid, fiind unul dintre putinele partide româneşti care are prevazută statutar o astfel de şcoală. Şi Biroul Permanent este implicat în selecţie având rolul de a centraliza listele cu propuneri de candidaţi pentru parlament întocmite de Comisia Centrală de cadre şi Birourile executive judeţene. În mod formal selecţia este desfăşurată pe mai multe faze şi se face exclusiv pe baza de nominalizări, însă Consiliul Director are ultimul cuvânt, fiind un tip de selecţie care se apropie de nivelul maxim al centralizării, excluzând membrii ordinari de la procesul selecţiei.

Selecţia candidaţilor în interiorul Partidului Democrat este ratificată de către Biroul Permanent Naţional care este cel mai restrâns organ naţional din punct de vedere numeric, fiind compus din preşedintele partidului, preşedintele executiv, zece vicepreşedinţi şi liderii grupurilor parlamentare. Consiliul Naţional stabileşte însă criteriile de întocmire a listelor pentru alegerile parlamentare şi soluţionează litigiile privind întocmirea listelor şi cazurile în care există contestaţii la deciziile Comitetului Director. Prin urmare trei organe centrale sunt implicate în construcţia listelor, care sunt ratificate de Biroul Permanent. Rolul filialelor locale, daca există, nu este specificat în statut, facand din PD un partid care are un proces în mai multe faze care se desfăşoară doar la nivel central, exclusiv prin nominalizări.

Partidul Liberal Democrat se înscrie în ceea ce pare a fi modelul adoptat de majoritatea partidelor româneşti în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie a candidaţilor, şi anume un proces în mai multe faze, care implica şi organe locale şi naţionale, bazat pe nominalizări şi nu pe alegeri. Statutul PLD prevede că Delegaţia Permanentă Teritorială definitivează şi trimite spre aprobare Delegaţiei Permanente de la nivelul central listele cu candidaţii la alegerile parlamentare. (art. 45) Delegaţia Permanentă de la nivel central validează listele la propunerea Biroului Executiv Naţional. Acestea se fac exclusiv pe bază de nominalizări fără a fi implicate şi straturile de bază ale partidului.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România este singurul partid-organizaţie politică românească care acordă o amplă libertate filialelor teritoriale în procesul de selecţie a candidaţilor. Comitetele teritoriale elaborează metodologia desemnării candidaţilor la alegerile parlamentare pe baza recomandărilor CRU (art. 25, lit. m) care decide modul de alegere a candidaţilor. (art.57, lit.h) Organele centrale nu pot interveni în componenţa sau ordinea candidaţilor, conform normelor statutare. Modul de alegere este votul, membrii obişnuiţi având dreptul de a se implica direct în alegerea candidaţilor. Selecţia candidaţilor în cazul UDMR se desfăşoara într-o singură fază-la nivel local, prin vot direct .

Partidul Iniţiativa Naţională, prin statutul său prevede o modalitate de selecţie prin nominalizare, în care membrilor nu le este permis accesul direct. Selecţia se desfăşoară în mai multe faze, fiind implicate Adunarea Generală Judeţeană care alege candidaţii pentru alegerile parlamentare şi înaintează spre validare lista Adunării naţionale a Liderilor. Aceasta din urmă validează listele după ce acestea sunt avizate de Consiliul Liderilor PIN. (art. 41, 60). Lista finală este semnată de presşedintele partidului, care deţine o pozitie forte în partid, fiind cel care propune componenţa Consiliului Liderilor, cel mai restrâns organ al partidului.

În Partidul Noua Generaţie - Creştin Democrat, procedura de selecţie este destul de simplă, fiind implicate două organe ale partidului-Biroul Permanent Judeţean şi Preşedintele partidului. Biroul întocmeşte liste cu candidaţi pe care le supune aprobării definitive a preşedintelui, care are evident o poziţie decisivă în acest proces. (art. 26, 46) Listele se întocmesc prin nominalizare, cu excluderea membrilor ordinari.

Statutul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat instituie o procedură în care sunt implicate organe de la nivelul local şi de la cel central şi în care candidaţii sunt stabiliţi prin nominalizare. Biroul de conducere judeţean propune lista candidaţilor spre aprobare Comitetului de conducere judeţean. După ce acesta din urma aprobă lista, ea trebuie să fie confirmată de catre Biroul Naţional de Conducere. Deci procedura este derulată în faze multiple, prin nominalizare, iar din punct de vedere al centralizării, organele locale şi centrale sunt implicate într-o măsură diversă, cele locale având prim-planul.

Partidul Socialist Român face parte dintr-o categorie - a partidelor socialiste, neparlamentare - puţin studiată până acum. Procesul de selecţie se defăşoară preponderent la nivel central, prin implicarea mai multor organe. Conform statutului, organizaţiile teritoriale sunt obligate să-şi prezinte listele cu candidaţi stabiliţi prin nominalizare, care sunt aprobate de către Comitetul executiv, la propunerea Biroului Permanent şi cu avizul Consiliului Suprem. În caz de litigiu, hotărarea Consiliului Suprem este irevocabilă. (art 70) Statulul nu prevede componenţa Consiliului Suprem şi nici obligaţiile acestuia, ceea ce creează imaginea unui organ informal cu o activitate cel puţin neclară.

Partidul Alianţa Socialistă face parte din aceeaşi categorie cu PSR, însă statulul acestuia prevede o procedură de selecţie mai simplă. Biroul Executiv Central confirmă listele de candidaţi pe baza propunerilor Comitetelor judeţene. Poate face şi modificări în aceste liste după ce consultă comitetele judeţene. Aceste prevederi încadrează partidul în categoria celora care folosesc o selecţie cu faze multiple-limitată, bazată pe nominalizări, cu un avantaj al organelor centrale.

Partidul Stângii Unite, ultimul partid analizat, are o structură a selecţiei similară cu cea a PRM¹¹. Birourile executive judeţene împreună cu Comisia Centrală de cadre propune Prezidiului Permanent (cel mai restrâns for al partidului) candidaţi pentru alegerile parlamentare. Acesta din urmă definitivează şi aprobă listele de candidaţi. (art.48) Este deci un proces cu faze multiple - limitat, în care sunt implicate şi organe locale dar controlul este deţinut de cele centrale. Baza partidului est exclusă iar procesul se desfăşoară pe bază de nominalizări.

Principalele caracteristici ale procedurilor de selecţie adoptate de partidele politice româneşti pot fi urmărite în tabelul de mai jos.

Cum se desprinde destul de clar din caracteristicile relevate de acest scurt studiu, partidele româneşti-în majoritatea lor-au adoptat un model care nu permite implicarea membrilor obişnuiţi în procesul de selecţie - cu excepţia UDMR şi parţial PSD, care se bazează pe nominalizare şi nu prin alegere directă-cu aceleaşi două excepţii şi care se defaşoară în faze multiple cu implicarea selectoratelor de la un dublu nivel-central şi local (cu excepţia UDMR). În ceea ce priveşte nivelul centralizării procesului de selecţie, acesta ş-a dovedit a nu fi unitar pentru toate partidele, unele dintre ele dând o putere mai mare organelor locale - UDMR, PNTCD. Altele statuează un raport mai echilibrat între cele două niveluri - PSD şi PNL, în timp ce PC, PNG, PIN - acordă o poziţie forte preşedintelui. Mai există şi o categorie în care nivelul central deţine o poziţie privilegiată în procesul de selecţie - PRM, PD, PLD, PSR, PAS, PSU.

Încercarea de construcţie a unei clasificări nu este o sarcină facilă deoarece trebuie să se axeze pe o singură dimensiune iar categoriile trebuie să se excludă una pe alta, cu alte cuvinte un partid trebuie să poata fi încadrat doar într-o singură categorie. Dintre dimensiunile analizate, urmând modelul Hazan, una pare a avea o putere de discriminare semnificativă, şi anume raportul dintre puterile organelor centrale şi cele locale în procesul de selecţie.

Pe baza acestei dimensiuni putem identifica următoarele categorii ale clasificării şi partidele politice corespunzătoare:
- partide în care organele centrale au o poziţie dominantă: PRM, PD, PLD, PSR, PAS şi PSU;
- partide în care preşedintele are o poziţie forte: PC, PIN şi PNG;
- partide în care organele locale decid în mare masură procesul de selecţie: UMDR şi PNTCD;
- partide în care raportul este echilibrat: PSD şi PNL.

Selectorate şi sisteme electorale: scurtă comparaţie

Această secţiune face o scurtă trecere în revistă a legăturilor - corelaţiilor - dintre sistemul electoral şi gradul de inclusivitate a selectoratului. Scopul este de a verifica dacă sistemele electorale uninominale majoritare sau mixte sunt însoţite sau produc în timp un selectorat de tip inclusiv care să asigure o implicare superioară a cetăţenilor în viaţa internă a partidelor care să permită o apropiere consistentă între partide şi candidaţi.

Dacă este adevarat că sistemele uninominale majoritare sau cele mixte asigură o mai stransă legatură între partide şi electorat, atunci în ţările în care sisteme de acest tip operează ar trebui ca metodele de selecţie să se bazeze pe un selectorat cu un grad ridicat de inclusivitate, în timp ce în ţările cu sistem proporţional ar trebui ca selectoratele să fie exclusive.

În următorul tabel vor putea fi urmărite aceste relaţii.

Sursa: Hazan (1988), p.185; * sistem folosit până la alegerile din 2006

O primă constatare este că sunt doar trei ţări care folosesc un sistem majoritar sec: Canada, Marea Britanie şi Statele Unite - toate ţări de tradiţie anglo-saxonă. Pentru că în Statele Unite procedura de selecţie face obiectul reglementărilor oficiale ea trebuie exclusă din analiză. În Canada toate partidele prevăd posibilitatea ca membri obişnuiţi să se implice în procesul de selecţie şi unele permit chiar implicarea non-membrilor.Toate dau posibilitatea ca organele centrale să controleze lista sau să îşi folosească dreptul de veto. În Marea Britanie principalele partide - Conservatorii şi Laburiştii dau membrilor ordinari dreptul de a se implica, dar exclud posibilitatea non-membrilor de a lua parte la viaţa internă a partidelor. În ambele partide organele centrale pot modifica lista finală. O concluzie referitoare la legătura dintre sistemul majoritar sec şi gradul de inclusivitate al procedurii de selecţie nu se poate trage. Şi în Canada şi în Marea Britanie partidele permit implicarea membrilor însă nu şi a non membrilor, situându-se în al doilea nivel al continuumului inclusivitate - exclusivitate. În ambele ţări organele centrale pot interveni în componenţa listei.

În ţările în care există un sistem electoral mixt - în diverse forme - Germania, Italia, Noua Zeelenda şi Japonia - doar în Germania şi Noua Zeelandă unele dintre partide acordă dreptul membrilor de a se implica. În ambele ţări non-membri sunt excluşi de la participarea la procesul de selecţie. În Italia şi Japonia, ţări care şi-au schimbat sistemul electoral partidele politice nu permit implicarea înscrişilor în procedura de selecţie. Interesant este cazul Italiei, care a experimentat diverse sisteme electorale printre care si un sistem cu o forte componentă majoritară. Însă acest lucru nu a produs nicio modificare în abordarea partidelor în ceea ce priveşte procesul de selecţie la nivel parlamentar. Doar în ceea ce priveste candidatii la functia de premier, procesul s-a inclusivizat, ca urmare în primul rând a nevoii partidelor de a prezenta candidaţi cu appeal. Şi în cazul Japoniei poziţia partidelor nu s-a modificat în ciuda modificărilor de sistem electoral. Nici în Australia şi Irlanda, unde se foloseşte un sistem de vot alternativ, respectiv un sistem cu vot simplu transferabil, partidele nu aleg în mod frecvent o procedură de selecţie care să permită implicarea membrilor.

Să analizăm acum ţările care folosesc un sistem proporţional de listă şi care formează grupul cel mai numeros. Din grupul acestora doar în două ţări - Norvegia şi Elveţia - membrii de rând nu au dreptul de a se implica direct în procesul de selecţie. Însă în Norvegia organelor centrale nu le este permis să se implice în modificarea listelor sau a ordinii candidaţilor. În toate celelate ţări - Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia - partidele prevăd ca membership-ul lor să se implice în procesul de selecţie. Numărul acestora variază de toate partidele în Finlanda până la un singur partid în Olanda. OVP-Partidul Popular Austriac dă posibilitatea şi non-membrilor de a participa (parţial), fiind singurul partid european care are această prevedere statutară. Interesant este că el se află într-o ţară care foloseşte un sistem proporţional.

Din această scurtă trecere în revistă se poate trage o concluzie parţială - sistemele electorale, indiferent de tipul acestora nu garantează creşterea gradului de inclusivitate al selectoratului. Doar partidele, cu excepţia cazurilor când selecţia este regelementată prin lege-pot decide asupra metodelor prin care îşi aleg candidaţii. Introducerea unui sistem uninominal necorelat cu o creştere a inclusivitităţii selectoratului partidelor nu va produce mult aşteptata apropiere a eletoratului de partide. Poate produce însă indisciplină în rândul partidelor, poate creşte nivelul clientelismului şi al populismului şi poate scădea capacitatea agregativă a sistemului.

Concluzii

Aşa cum a demonstrat scurta analiză comparată din secţiunea precedentă nu există o legătură directă între sistemul electoral existent într-o ţară şi gradul de inclusivitate al selectoratului. Prin urmare simpla introducere a unui sistem majoritar uninominal sau al oricărui al sistem nu garantează o apropiere a electoratului de clasa politică, cel puţin nu în sensul de inclusivitate în procesul de selecţie a cetăţenilor obişnuiti, fie ei şi implicaţi în activitatea unui partid politic.

Legăturile dintre electorat şi candidaţi se pot însă dezvolta spre o relaţie de tip clientelar. De asemenea este de aşteptat să crească localismul şi eventual populismul campaniilor electorale care vor fi personalizate, în detrimentul campaniilor axate pe programe. Aceasta este o ameninţare reală şi importantă doarece ar putea să scadă capacitatea agregativă a sistemului de partide şi la o scară mai generală ar putea influenţa chiar randamentul sistemului politic.

Introducerea unui sistem majoritar uninominal (sau alte combinaţii care să păstreze o componentă majoritară) poate influenţa şi unitatea şi disciplina partidelor pentru că parlamentarii vor fi tentaţi sa susţină proiecte individuale care să le crească vizibilitatea în teritoriu şi vor vi fi mai puţin receptivi la proiectele sistemice.

Consistenţa şi democraticitatea relaţiilor dintre partidele politice şi cetăţeni ţin la nivel general de natura sistemului democratic, de cultura politică a unei ţări, iar la nivelul sistemului de partide în sens limitat de alegerile făcute de partide în ceea ce priveşte propria activitate, inclusiv metodele de selecţie a candidaţilor.

Sistemele electorale necorelate sau neînsoţite de schimbări operate cel puţin în metodele de selectie a candidaţilor nu pot produce efectele aşteptate în ceea ce priveşte relaţiile dintre cetăţeni şi partide.

Bibliografie
Bowler, Shaun et al.(2006), „Sistemi elettorali, leggi elettorali e fortune dei partiti politici in Europa occidentale, in in Luciano Bardi (ed.) Partiti e sistemi di partito, Bologna: Il Mulino, pp.145-170
Calise, Mauro (2000), Il Partito Personale, Bari: Laterza
Farrell, David (2001), Electoral Systems: A Comparative Introduction, London-New York: Palgrave
Gallagher, Michael, Michael Marsh (1988), Candidate Selection in Comparative Perspective: The Secret Garden of Politics, London: Sage
Hazan, Y. Reuven (2006), „Metodi di selezione dei candidati: le conseguenze delle elezioni interne ai partiti”, in Luciano Bardi (ed.) Partiti e sistemi di partito, Bologna: Il Mulino, pp.171-197
Katz, Ş Richard (2001) „The Problem of Candidate Selection and Models of Party Democracy”, Party Politics, vol.7, no.3
Lijphart, Arend (1994), Electoral Systems and Party Systems: A Study of Twenty-Seven Democracies, 1945-1990, Oxford: Oxford University Press
Massari, Oreste (2004), I Partiti Politici nelle Democrazie Contemporanee, Roma-Bari: Laterza
Preda, Cristian (2005), Partide şi Alegeri în România Postcomunistă, Bucureşti: Nemira
Radu, Alexandru (2003), Partidele Politice Româneşti după 1999, Bucureşti: Paidea

IONUŢ CIOBANU - Doctorand în ştiinţe politice, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti.

 sus