Romania. Prima zi

Societatile comerciale romanesti in Uniunea Europeana
 

DANIEL-MIHAIL SANDRU

This article presents the commercial legislation of the European Union and the way in which the Romanian organizations will catch up with the norms regarding the share companies, as they are provided by the European directives. In Romania, the changes in the commercial organizations law (1997, 1999, 2003, and 2005) have tried to embed the acquis in the field, thus being considered that the Romanian legislation is aligned to the acquis’ provisions. Notwithstanding all these, in the present the Ministry of Justice prepares new major changes of this law.

 

Introducere

Operatiunile comerciale, presupuse de dreptul integrarii (si, de toate consecintele acestui proces) au urmari dintre cele mai diverse. Totusi, impactul cel mai important este impactul asupra operatorilor. Astfel, s-a facut un salt de la operatiunile comerciale (actul de comert) la instrumentul care facea posibile aceste operatiuni (societatile). Spre exemplu, scopul libertatii de stabilire a urmarit desfiintarea oricarei bariere pe care frontiera nationala o ridica in calea exercitarii aptitudinilor antreprenoriale si organizationale ale companiilor din fiecare stat membru pentru a da esenta obiectivului privind utilizarea efectiva a resurselor din cadrul pietei interne.¹ Societatile comerciale au luat locul statelor, avand cel mai important rol in economia mondiala. In contextul globalizarii, acestea actioneaza dincolo de granitele statelor in care s-au constituit.²

Aplicarea Tratatului CE s-a realizat, in domeniul societatilor, la inceput, prin armonizarea anumitor institutii din domeniul dreptului material al societatilor comerciale. Desigur aceasta opera legislativa, care se regaseste in cele 12 directive, desi eficienta in anumite puncte, a lasat posibilitatea dezvoltarii unor entitati noi, proprii sistemului pietei unice.³ Societatile comerciale – in special societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata – au fost supuse unui proces continuu de armonizare.

A doua etapa de integrare a entitatilor comerciale in cadrul Comunitatilor europene a fost propunerea pentru adoptare, a unei reglementari privind statutul societatii europene. Asa cum vom observa, acest proiect, s-a dezvoltat mai tarziu si in directia societatii cooperative europene. “Societatea europeana” a urmat un drum sinuos, o prima actiune fiind aceea a adoptarii unei reglementari referitoare la grupul european de interes economic (1985). Corolarul legislatiei unificate in materia entitatilor europene este adoptarea unei reglementari – in 2001 – privind societatea europeana.

Metoda de reglementare este de doua categorii: armonizate si uniforme.

Prima categorie se refera la armonizarea anumitor aspecte din legislatiile nationale, in care societatile comerciale trebuie sa indeplineasca anumite conditii comune tuturor statelor membre; armonizarea dreptului societatilor comerciale s-a realizat prin directive – lasand la latitudinea statelor anumite aspecte, obligatia acestora fiind teleologica. In multe din cele 12 directive statele nu au avut o marja de interpretare prea larga, dat fiind caracterul strict al acestui domeniu.

A doua categorie de reglementari se refera la o legislatie europeana uniforma, care, in cazul grupului de interes economic are o sorginte nationala – franceza, dar care, in forma ultima – societatea europeana – se constituie intr-o solutie novatoare din punct de vedere juridic. Reglementarea acestor entitati s-a realizat prin regulamente – acestea aplicandu-se direct – fara a fi transpuse de catre state. Desi sub aspect tehnic regulile comunitare sunt uniforme, totusi regulamentele lasa posibilitatea statelor de a interpretare sau de a institui conditii suplimentare pentru entitatile la care facem referire (GEIE, SE, SEC) sau de a aplica legislatia nationala.

James Hanlon a subliniat ca toate directivele tintesc spre o “armonizare”, “apropiere” sau “coordonare” fara sa se solicite statelor membre sa introduca o lege uniforma in materia societatilor,⁴ sau numai cu privire la anumite forme juridice de societate comerciala (de exemplu, in cazul societatilor pe actiuni). O propunere de uniformizare a dreptului societar european ar fi respinsa intrucat exista traditii diferite, chiar si in cadrul aceluiasi sistem de drept (romano-germanic), dar si intre cele doua bazine juridice (romano-germanic si anglo-saxon).

In Regulamentul referitor la societatea europeana se prevede in preambul (pct. 4) ca actualul cadru juridic “in care intreprinderile trebuie sa isi desfasoare activitatile in cadrul Comunitatii se bazeaza inca, in principal, pe legislatia interna, si, din aceasta cauza, nu mai corespunde cadrului economic in care ele trebuie sa se dezvolte pentru a permite atingerea obiectivelor enuntate la art. 18 din Tratat (libera circulatie a persoanelor). Aceasta situatie prezinta un obstacol serios in calea gruparii unor societati aparti-nand unor state membre diferite.”

Din punct de vedere cronologic cele doua procese au avut loc aproape concomitent; in practica armonizarea legislatiilor a fost primul pas, urmata de uniformizarea anumitor domenii.

In doctrina s-a subliniat (in 1994) ca progresul armonizarii in domeniul dreptului societatilor comerciale este inca dezamagitor. Provocarile adresate de europenizarea afacerilor nu li s-a raspuns corespunzator; in general, reglementarile din ultimii ani sunt in materii tehnice si constituie obstructii in privinta dreptului de stabilire.⁵ Din 1994 si pana in prezent s-au realizat modificari si – chiar daca nu exista o reglementare uniforma – s-a accentuat rolul societatii europene, ca entitate care sa satisfaca regulile unui comert global accentuat.

Armonizarea dreptului comercial european in materia societatilor comerciale

Este esentiala asigurarea, in masura in care este posibil, a unitatii economice si juridice in cadrul Comunitatii. In acest scop, trebuie adoptate dispozitii pentru crearea, alaturi de societatile reglementate de catre dreptul national specific, de societati care sa deruleze activitati in baza dreptului creat de catre un regulament comunitar direct aplicabil in toate statele membre.⁶

Dispozitiile unui astfel de regulament vor permite crearea si administrarea societatilor cu o dimensiune europeana, libere de obstacolele provenite din disparitate si din aplicarea teritoriala, limitata a dreptului national al societatilor comerciale.⁷

Fara a se aduce atingere nevoilor economice care pot aparea in viitor, daca obiectivul esential al regulilor juridice care reglementeaza SE trebuie atins, trebuie sa fie posibila cel putin crearea unei astfel de societati, atat pentru a permite societatilor din diverse state membre sa fuzioneze ori sa creeze o societate holding, cat si pentru a permite societati-lor si altor persoane juridice care exercita activitati economice si care sunt reglementate de catre legislatia diverselor state membre sa infiinteze filiale comune.⁸

Este necesarca sa se permita ca o societate pe actiuni, cu sediul statutar si cu sediul administrativ central in Comunitate, sa se poata transforma intr-o SE fara a trece prin lichidare, cu conditia ca aceasta sa aiba o filiala intr-un stat membru, altul decat cel in care se afla sediul sau statutar.⁹

Dispozitiile nationale aplicabile societatilor anonime care ofera propriile actiuni prin oferta publica, precum si tranzactiilor cu valori mobiliare trebuie sa se aplice, de asemenea, in situatia in care o SE este infiintata prin intermediul unei oferte publice de valori mobiliare, precum si SE care doresc sa utilizeze astfel de instrumente financiare.¹⁰

SE trebuie sa ia forma unei societati pe acti-uni,¹¹ care reprezinta forma cea mai potrivita, atat in privinta finantarii cat si a managementului, pentru nevoile unei societati care exercita activitati la scara europeana. Pentru asigurarea faptului ca astfel de companii au dimensiuni rezonabile, trebuie fixat un capital minim, astfel incat acestea sa aiba un patrimoniu suficient, fara a impiedica IMM-urile sa infiinteze SE.¹²

O societate europeana trebuie sa fie administrata in mod eficient si supravegheata corespunzator. Trebuie avut in vedere ca in prezent, in Comunitate, exista doua sisteme diferite de administrare a societatilor anonime. Desi unei SE trebuie sa i se permita alegerea intre cele doua sisteme, trebuie definite in mod clar responsabilitatile care revin celor insarcinati cu administrarea si celor insarcinati cu supravegherea.¹³

In baza regulilor si principiilor generale ale dreptului international privat,¹⁴ in situatia in care o intreprindere controleaza o alta supusa unui sistem juridic diferit, drepturile si obligatiile sale in privinta protectiei actionarilor minoritari si a tertilor sunt reglementate de catre legea intreprinderii controlate, fara a se aduce atingere obligatiilor impuse asupra intreprinderii care exercita controlul prin propria lege, de exemplu, in ceea ce priveste cerinta de elaborare a conturilor consolidate. Fara a se aduce atingere consecintelor oricarei coordonari ulterioare a legilor statelor membre, in prezent, nu sunt necesare reguli specifice pentru SE in acest domeniu. Regulile si principiile generale ale dreptului international privat trebuie, prin urmare, aplicate atat unei SE care exercita controlul, cat si societatii controlate. Trebuie specificata regula astfel aplicabila in situatia in care o SE este controlata de catre o alta intreprindere si, in acest scop, trebuie facuta referire la legea care reglementeaza societatile anonime in statul membru in care SE are sediul sau statutar.¹⁵

S-a afirmat,¹⁶ ca in linii mari legislatia societatilor comerciale era compatibila cu regulile fundamentale ale dreptului comunitar, avandu-si izvorul in legislatia franceza, germana si italiana a societati-lor comerciale, legislatii care stau la baza dreptului comunitar.¹⁷

Reglementarea de catre institutiile comunitare a acestui domeniu prin directive indica intentia de a lasa statelor membre o marja de apreciere in transpunere. In acelasi timp, directivele pot fi invocate de catre particulari (societati comerciale si persoane fizice interesate) impotriva statelor sau a autoritatilor publice.¹⁸

Directivele referitoare la modalitatile de functionare a societatiilor pe actiuni

Functionarea societatilor pe actiuni este reglementata de mai multe directive:

- Directiva privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale.¹⁹ Directiva a II-a²⁰ pentru constituirea, organizarea si functionarea societatii pe actiuni, se aplica societatilor pe actiuni in scopul declarat ca “tinzand la coordonarea, in vederea echivalentei lor, a garantiilor care sunt cerute de statele membre, societatilor in sensul art. 58 alin. 2 iin prezent, art. 48s din Tratat, pentru protectia intereselor atat ale asociatilor, cat si ale tertilor, in ceea ce priveste constituirea societatilor anonime ca si mentinerea si modificarile capitalului lor”.

Aparitia directivei a fost anuntata prin Programul general de eliminare a restrictiilor la libertatea de stabilire, initiata de Directiva 68/151/CEE; reglementarea este deosebit de importanta in ceea ce priveste societatile anonime, dat fiind ca activitatile acestor societati se extind frecvent dincolo de frontierele teritoriului national.

Coordonarea dispozitiilor nationale privind constituirea societatilor anonime si mentinerea, majorarea si diminuarea capitalului lor este deosebit de importanta pentru a asigura o protectie minima echivalenta atat pentru actionarii, cat si pentru creditorii societatilor pe actiuni. Totusi, aceasta directiva nu a putut fi invocata in cazul Centros.

Importanta acestei directive este data de contextul in care a fost adoptata, cand se considera ca era necesara adoptarea unor reguli uniforme privind societatea europeana.

Modificarea din anul 2006 a Directivei a II-a. In vederea realizarii libertatii de stabilire pentru o activitate determinata, Consiliului, dupa Consultarea Comitetului economic si social, hotaraste prin directive (art. 44 par. 1 din Tratat).

In Comunicarea “Modernizarea dreptului societatilor si guvernarea corporatista in Uniunea Europeana – un plan de a merge mai departe”, din 21 mai 2003, Consiliul si Parlamentul european au ajuns la concluzia ca este necesara o simplificare si o modernizare a Directivei 77/91/CEE. Aceasta modificare ar contribui intr-o manevra semnificativa la promovarea eficientei si competitivitatii societatilor, fara a reduce protectia de care se bucura actionarii si creditorii.

In acest sens a fost adoptata Directiva 2006/68/CE a Parlamentului european si a Consiliului din 6 septembrie 2006 pentru modificarea Directivei 77/91/CEE a Consiliului in ceea ce priveste constituirea societatii pe actiuni si mentinerea si modificarea capitalului acestora.²¹ Modificarile din 2006 se refera in principal la evaluarea aportului care formeaza capitalul social.

Intrarea in vigoare a Directivei 2006/68/CE. Directiva va intra in vigoare in cea de-a 20-a zi de la data publicarii (25 septembrie), data de la care statele sunt obligate sa ia masuri pentru transpunerea acesteia. Masurile de punere in practica a dispozitiilor directivei trebuie sa fie aplicabile cel mai tarziu la 15 aprilie 2008, data la care in toate statele Uniunii Europene societatile pe actiuni vor putea avea aceleasi conditii.

- Directiva referitoare la structura societatilor pe actiuni precum si drepturile si obligatiile organelor acestora. Directiva a V-a a fost redactata in 1972, prevedea coordonarea legislatiei statelor membre in ceea ce priveste structura societatilor pe actiuni precum si drepturile si obligatiile organelor acestora.²² Directiva a V-a nu a fost adoptata.

Atat directiva a V-a cat si directiva a X-a au fost retrase de catre Comisie in anul 2001 din cauza unui blocaj politic. Acest esec a subliniat dificultatile armonizarii legislatiilor nationale.²³

- Directiva privind societatile cu raspundere limitata cu asociat unic. Directiva a XII-a (89/885/CEE/21 decembrie 1989) in materie de drept al societatilor comerciale, privind societatile cu raspundere limitata cu asociat unic.²⁴

Aceasta dispozitie este necesara in vederea coordonarii, in vederea echivalarii, a anumitor garantii impuse in statele membre societatilor definite in art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor si tertilor.

Faptul ca toate partile sociale sunt detinute de la un moment dat de catre un singur asociat si identitatea asociatului unic trebuie facute publice prin mentionarea intr-un registru accesibil publicului.

Deciziile luate de catre asociatul unic, in calitatea sa de adunare generala, trebuie inregistrate in scris.

Contractele incheiate intre un asociat unic si societatea sa reprezentata de catre asociatul in cauza trebuie, de asemenea, sa fie inregistrate in scris, in masura in care contractele respective nu privesc operatiunile curente desfasurate in conditii normale.

Armonizarea regulilor fiscale

Reglementarea fiscala a fost armonizata prin mai multe directive:
- Directiva referitoare la conturile anuale ale societatii comerciale. Directiva a IV-a²⁵ din 25 iulie 1978 adoptata in baza prevederilor art. 54 paragraful 3 subparagraful g) din Tratat si referitoare la conturile anuale ale anumitor forme de societati.²⁶

- Directiva privind conturile consolidate. Directiva a VII-a din 13 iunie 1983 in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate.

- Directiva privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile. Directiva a VIII-a a Consiliului din 10 aprilie 1984, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratatul CEE, privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile (84/253/CEE) a avut ca motivatie existenta Directivei a IV-a, in care se prevede controlul conturilor anuale.

Armonizarea regulilor referitoare la sediu, transferul societatii si publicitate

Acest tip de armonizare este reglementat de urmatoarele directive:

- Directiva referitoare la fuziunea societatilor pe actiuni. Directiva a III-a (78/855/CEE/9 octombrie 1978) privind fuziunea societatilor pe actiuni (anonime).²⁷

- Directiva privind divizarea societatilor pe actiuni. Directiva a VI-a (nr. 82/891/CEE/17 decembrie 1982) privind divizarea societatilor pe actiuni²⁸subliniaza ca datorita similitudinilor care exista intre operatiunile de fuziune si divizare, riscurile ca garantiile oferite in ceea ce priveste fuziunile de Directiva 78/855/CEE sa fie eludate pot fi evitate doar daca adopta dispozitii pentru o protectie echivalenta in cazul divizarilor.

- Directiva asupra fuziunilor transfrontaliere ale societatilor de capital. Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005 asupra fuziunilor transfrontaliere ale societatilor de capital, publicata in JOCE, L, 301 din 25.11.2005.

Directiva va intra in vigoare in cea de-a 20-a zi de la publicare (art. 20) si va trebui transpusa in legislatia statelor membre pana la 15 decembrie 2007.

- Directiva publicitatii sau a transparentei. Directiva I²⁹ (68/151/CEE din 9 martie 1968) se mai numeste si directiva publicitatii sau a transparentei. Se aplica societatilor pe actiuni, societatilor in comandita pe actiuni si societatilor cu raspundere limitata (art. 1). Directiva I are ca obiect armonizarea dispozitiilor privitoare la publicitatea societatilor comerciale (sectiunea I, art. 2-6), valabilitatea angajamentelor asumate de o societate (sectiunea II, art. 7-9) si nulitatea societatilor (sectiunea a III-a, art. 10-12).³⁰

Scopul directivei a fost stabilirea unor reguli uniforme pentru operatorii economici din tarile membre CE, garantii minime si uniforme pentru terti precum si consolidarea schimburilor comerciale pe Piata Interna.³¹ Aceasta directiva a fost edictata – in sensul art. 44 lit. g – in scopul protejarii tertilor.³²

Sectiunea I a Directivei – “Publicitatea” – urmareste ca publicitatea sa asigure acelasi tip de informatii pentru toate societatile din UE, astfel incat cei interesati sa cunoasca actele si datele esentiale ale societatii si persoanele care o angajeaza (art. 2).³³

- Directiva privind publicitatea sucursalelor infiintate intr-un stat membru de anumite tipuri de societati care intra sub incidenta dreptului unui alt stat. Directiva a XI-a (89/666/CEE) din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor infiintate intr-un stat membru de anumite tipuri de societati care intra sub incidenta dreptului unui alt stat a fost edictata pentru a facilita exercitarea libertatii de stabilire a societatilor mentionate in art. 58 din Tratat, art. 54 alin. (3) lit. (g) si Programul general de eliminare a restrictiilor la libertatea de stabilire prevad coordonarea garantiilor impuse societatilor in statele membre, pentru protejarea intereselor asociatilor si tertilor.

In ceea ce priveste sucursalele, lipsa de coordonare, in special in domeniul publicitatii, da nastere unor disparitati in privinta protectiei asociatilor si tertilor, intre societatile care opereaza in alte state membre prin infiintarea de sucursale si cele care opereaza acolo prin constituirea de filiale.

Situatia Romaniei

Directivele Uniunii Europene in materia societatilor comerciale reprezinta un aspect al activitatii legiuitoare a organizatiei. Acestea reflecta atat stadiile prin care CE si, mai apoi UE, au trecut, si anume realizarea unor proiecte, care din lipsa unui sprijin politic, au fost retrase; reglementarea diferitelor materii s-a realizat pas cu pas. Ca o concluzie generala referitoare la respectarea directivelor, de catre statele membre, in transpunere si de catre societati, ca principale destinatare, putem afirma au fost putine litigii si ca acestea au fost respectate.

Se poate observa ca, la nivelul UE, au fost armonizate reguli disparate in materia societatilor comerciale, cele mai multe se refera la societatile pe actiuni (unele reglementari se refera si la societatile in comandita pe actiuni, ca forma derivata a SA); au fost avute in vedere si societatile cu raspundere limitata – care, in aproape toate tarile membre – au un capital social nesemnificativ si, in consecinta, sunt necesare reguli specifice de protejare a tertilor.

In Romania, modificarile suferite de Legea societatilor comerciale (1997, 1999, 2003, 2005) au avut in vedere preluarea acquis-ului in aceasta materie, considerandu-se ca legislatia romaneasca este armonizata. Cu toate acestea, in momentul de fata Ministerul Justitiei pregateste modificari majore in ceea ce priveste textul Legii societatilor comerciale; in domeniul insolventei comerciantilor, modificarea regimului s-a concretizat prin adoptarea Legii nr. 85/2006.³⁴

Ca modalitate de tehnica legislativa, legiuitorul a preferat incorporarea textelor mentionate in legea romana prin adaptarea acestora, mai ales prin sintetizarea normelor cuprinse in directive.³⁵

Obiectivul armonizarii legislatiilor poate sa fie atins fara ca normele privind societatile comerciale sa devina identice. “Formularile pot fi diferite, solutiile trebuie sa fie echivalente.”³⁶

Registrul Comertului. Preocuparea comunitara este marcata de reglementarea unei cat mai profunde transparente a operatorilor economici pe Piata Interna si posibilitatea reala pentru terti de a obtine in orice moment informatii despre societatile cu care contracteaza.

La ultimul raport de comprehensiune (monitorizare), din 2005, Comisia aprecia ca Romania, desi a implementat aproape intregul acquis, exista reticente din punct vedere administrativ, deoarece nu va fi capabila sa faca fata noilor conditii. “Trebuie continuate eforturile de imbunatatire atat a raportarilor financiare a societatilor romanesti cat si a supravegherii eficiente a societatilor care nu se conformeaza prevederilor legale.” Temerile referitoare la Registrul Comertului (sau Oficiul National...) sunt in continuare in discutie si posibile, atata timp cat institutia nu are o forma juridica definitiva. In 1990, Registrul Comertului a fost creat ca parte a Camerei de Comert si Industrie. Din mai multe motive (contribuie cu o suma importanta la buget, dar si plangeri numeroase – si justificate – cu privire la functionarea institutiei) in anul 2000 registrul a trecut de sub patronajul CCI la Ministerului Justitiei; in 2006, prin lege, desi Ministerul Justitiei a facut presiuni, Registrul a trecut din nou la Camerele de Comert. Insa interventia Curtii Constitutionale, care a declarat legea, in intregime, neconstitutionala, a blocat aceasta operatiune. Indiferent de “proprietarul” Registrului Comertului, acesta se va afla in dificultate la 1 ianuarie 2007 daca nu-si va pregati din vreme “temele”; in plus, in situatia in care vor aparea persoane care vor dori sa constituie filiale sau sucursale ale societatilor straine se vor intalni cu practici aproape necunoscute in (cele mai multe state din) Europa.

Capitalul social. Capitalul social al societatilor romanesti este diferentiat in functie de raspunderea asociatilor; daca la societatile cu raspundere nelimitata (societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla), legea nu prevede o limita minima, pentru societatile cu raspundere limitata legea prevede o limita minima fixata in 1997, respectiv 200 RON. Aceasta suma, ridicola in multe alte tari, are totusi echivalent; societatile cu raspundere limitata fiind considerate societati cu o importanta redusa, care functioneaza mai mult in micul comert ori in afaceri care nu solicita efectuarea de operatiuni financiare complicate. Secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania afirma “Vom deveni cu adevarat ancorati in regulile unei economii de piata viabile numai cand si alte prevederi, deja perimate, vor fi modificate. Va dau un singur exemplu: eliminarea capitalului minim de 200 de lei pentru constituirea unui SRL. Ce rost mai are acesta?”³⁷

Societatile pe actiuni au avut, din 1997, un capital social minim de 2500 RON; intrucat era necesara armonizarea legislatiei, in 2003, a fost introdusa o dispozitie din care reiesea ca “Guvernul va putea modifica, anual, prin hotarare, valoarea minima a capitalului social, tinand seama de rata inflatiei, astfel incat, pana la data de 31 decembrie 2005, pentru societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, capitalul social sa nu fie mai mic decat echivalentul in lei al sumei de 25.000 euro. Hotararea Guvernului va cuprinde si termenul pentru completarea capitalului social.” (Guvernul nu trebuie sa tina seama de rata inflatiei ci de cursul de schimb...). Printr-o lege, in 2005, s-a trecut la fapte, (dar nu printr-o Hotarare de Guvern) stabilindu-se capitalul social minim la 25.000 euro, in echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii. Termenul de majorare a capitalului – care in practica nu trebuie modificat decat pe hartie pana la 25.000 de euro – a fost stabilit pana la 27 octombrie 2006. La data limita societatile care nu-si modificau capitalul puteau fi desfiintate; dar, printro interpretare interesanta, Directorul Registrului Comertului afirma ca “in opinia noastra, termenul legal pentru efectuarea majorarii capitalului social la valoarea de minimum 25.000 euro nu este unul de decadere, in sensul ca societatile – pot solicita efectuarea acestei operatiuni sau schimbarea formei si dupa 30 octombrie 2006, pana la data cand hotararea tribunalului de dizolvare va ramane irevocabila”.³⁸ In termenul legal mai mult de jumatate din societatile pe actiuni inregistrate in Romania nu si-au modificat capitalul social la nivelul prevazut de conditiile europene, riscand, in orice moment, dizolvarea.

IMM – Intreprinderile Mici si Mijlocii, in general constituite sub forma societatilor comerciale cu raspundere limitata au un tratament special atat in Romania cat si in Uniunea Europeana (din ratiuni care tin de concurenta, locuri de munca etc).

“In Spania, Grecia si Portugalia, in primii trei ani dupa aderare, intre 15 si 30% din intreprinderile mici si mijlocii au fost inchise. Este posibil ca 20-25% din firmele romanesti sa nu faca fata concurentei” (Presedintele Agentiei de resort, in martie 2005).

Aceste societati, care au capitaluri modeste si o piata de desfacere limitata se vor confrunta cu o concurenta nemaiintalnita. Libertatea de stabilire a societatilor straine, desfiintarea barierelor vamale vor conduce la desfiintarea unor societati; ne putem pune intrebarea daca acestea se vor desfiinta numai ca un impact al integrarii sau si pentru ca va fi dezvoltat un control asupra societatilor astfel incat nu va mai fi posibila functionarea societatilor doar pe “hartie”, asa cum se intampla in prezent.

Pregatirile romanesti in materie au fost considerate neserioase de catre organizatiile internationale. Evaluarea eficientei politicilor in domeniul intreprinderilor (EEPI), este un Raport realizat de OECD, Comisia Europeana, BERD si Investment Compact, in se atrage atentia asupra unei serii intregi de masuri, prin care au fost cheltuiti bani de la buget, insa fara nici un impact.³⁹

Privatizarile au fost in mare parte realizate; dupa aderare mai sunt cateva societati inca in asteptarea unui investitor; renuntarea la CEC, ca si renuntarea BCR,⁴⁰ indelung criticate de catre analistii economici romani si straini vor incheia “problemele” din sectorul bancar-financiar. Statul va trebui sa aiba un aparat care sa urmareasca derularea contractelor de privatizare⁴¹, respectarea clauzelor stipulate; intr-un caz in care statul a anulat o privatizare, in urma contestatiei la forurile internationale (Centrul pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investitii – cu sediul la Washinghton), Romania a avut castig de cauza impotriva Noble Ventures.

Vor urma fuziuni interesante, sau pur si simplu, achizitii; societatile (private) romanesti – partea dezvoltata a acestora – vor fi tinta unor achizitii strategice, pentru dezvoltare si consolidare pe piata.

NOTE
¹ Tom Mortimer, “The Removal of Barriers to Corporate Mobility: An Analysis of Cases Pertinent to Articles 52 and 58” in Andrew Caiger and Demetrius Andreas M. A. Floudas, 1996 Onwards: Lowering the Barriers Further, Chichester, Wiley, 1996, p 135 - 136.
² Societatile au inlocuit puterea statelor de decide. Asadar, acestea creaza – intermediul lobby-ului si al grupurilor de interese – brese pentru a-si asigura libertatea de actiune, in special in ceea ce priveste schimburile comerciale. “It is beyond dispute now that corporations have replaced states as the most important makers of waves in the world’s economy. It is also firmly established that with the increasing globalisation of that economy corporations operate in many cases far beyond the borders of the country that presided over their birth. A company which crosses frontiers to operate outside its original jurisdiction can bring problems of several kinds in its wake. A court dealing with such a company may have to ascertain which law is, or should be, the law which regulates its affairs.” R.R. Drury, “The Regulation and Recognition of Foreign Corporations: Responses to the “Delaware Syndrome”, vol. 57, Cambridge Law Journal, 1/1998, p. 165.
³ “Dupa doua decenii de armonizare minora a dreptului societatilor comerciale, o idee modificata de SE ar putea castiga din nou sprijin”. Jacques Pelkmans, Integrare europeana. Metode si analiza economica, Editia a II-a, Ed. Institutul European din Romania, Bucuresti, 2003 iPearson Education,2001s, p. 174.
⁴ James Hanlon, European Community Law, Second edition, Sweet&Maxwell, London, 2000, p. 279.
⁵ James Kirkbride, “European Company Law Harmonisation: A Study”, ICCLR, 1994 p. 279, apud Janeen Carruthers, Charlotte Villiers, Company Law in Europe – Condoning the Continental Drift?, European Business Law Review, March/April 2000, p. 95.
⁶ Par. 6 din Preambulul Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2157/ 2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societatii europene (SE).
⁷ Par. 7 din Regulament.
⁸ Regulament, Par. 10.
⁹ Paragraful 11 al Preambulului Regulamentului.
¹⁰ Par. 12, Regulament.
¹¹ Paragrafului 13 din Preambul. Art. 1 paragraful 2 dispune ca societatea europeana are un capital care este divizat in actiuni. Nici un actionar nu raspunde peste capitalul pe care l-a subscris. De asemenea, SE are personalitate juridica (drepturi si obligatii proprii).
¹² Capitalul unei SE este exprimat in euro. Capitalul subscris nu poate fi mai mic de 120000 euro. Legislatia unui stat membru care prevede un capital subscris mai mare pentru societatile care exercita anumite tipuri de activitati se aplica SE cu sediul statutar in acel stat membru.
¹³ Par. 14, Regulament.
¹⁴ Pe larg: Jean Marc Mousseron, Jacques Raynard, Regis Fabre, Jean-Luc Pierre, Droit du commerce international. Droit international de l'entreprise, Ed. Litec, Paris, 2000, p. 23 (atribuirea nationalitatii societatii); p. 31 (influenta nationalitatii societatii – cazul Frantei); p. 38 (regimul societatilor straine in Franta).
¹⁵ Par. 15-17, Regulament.
¹⁶ Ion Bacanu, Modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, in RDC, nr. 9/1997, p. 8. I. Bacanu, Noua reglementare a fuziunii si divizarii societatilor comerciale, RDC, nr. 5/1999, p. 17; Dumitru Adrian Craciunescu, Dreptul societatilor comerciale – in sistemul dreptului comunitar, in RDC, nr. 3/2004, p. 140.
¹⁷ Cartea Alba privind pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est pentru integrarea in piata interna a Uniunii considera ca – in ceea ce priveste societatile comerciale – trebuie avute in vedere doua etape: prima, in care se vor adopta Directivele I si a II-a, si a doua etapa i(in care se vor adopta Directivele a IIIa, a XI-a, a XII-a si Regulamentul referitor la Grupul European de Interes Economic (GEIE)s. Acest ultim caz se refera la Regulamentul nr. 2137/85/CEE/25 iulie 1985.
¹⁸ Pe larg: Augustin Fuerea, Dreptul comunitar al afacerilor, Editura Univers Juridic, 2003, p. 108 si urm.; Christian Gavalda, Gilbert Parleani, Droit des affaires de l'Union Europeenne, Ed. Litec, Paris, 1995, p. 108 si urm.; I. Voica, Cele 12 directive al armonizarii in domeniul dreptului comercial, Dreptul Privat al Afacerilor, nr. 1/2003, p. 103; Cornelia Rotaru, Armonizarea legislatiei romanesti privind societatile comerciale cu legislatia Uniunii Europene in materie, RDC, nr. 4/1998, p. 48; Tiberiu Gabriel Savu, Societatile comerciale si acquis-ul comunitar, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2001; L. C. B. Gower, D. D. Prentice, B. G. Pettet, Principles of Modern Company Law, Ed. Sweet and Maxwell, London, 1992, p. 60; Ben Pettet, Company Law, Ed. Pearson – Longman, 2005, p. 81 si urm; Robert P. Pennington, Frank Wooldridge, op. cit., 1982, p. 187; Richard M. Bauxbaum, Klaus J. Hopt, Legal Harmonization and the Business Entreprise, Ed. De Gruyter, Berlin, New York, 1988, p. 250.  http://www.europa.eu.int/scadplus/leg/fr/lvb/l26002.htm;
¹⁹ A doua Directiva a Consiliului 77/91/CEE din 13 decembrie 1976 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor, in ceea ce priveste constituirea societatilor anonime si mentinerea si modificarea capitalului acestora.
²⁰ A doua Directiva a Consiliului 77/91/CEE din 13 decembrie 1976 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor, in ceea ce priveste constituirea societatilor anonime si mentinerea si modificarea capitalului acestora.
²¹ JOCE, L. 264/32, 25.09.2006.
²² A existat si o propunere pentru ce-a de-a zecea directiva, referitoare la armonizarea legislatiilor nationale in materia fuziunii transfrontaliere a societatilor pe actiuni. Propunerea, care dateaza din 1985, a fost adoptata in 2005. Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005 asupra fuziunilor transfrontaliere ale societatilor de capital, publicata in JOCE, L, 301 din 25.11.2005.
²³ Pe larg: http://www.europa.eu.int/scadplus/leg/fr/lvb/l26002.htm
²⁴ Ileana Voica, Constituirea societatii cu raspundere limitata cu asociat unic in tarile membre ale Uniunii Europene, RRDC, nr. 2/2005.
25 Directiva CEE 78/660. Publicata in Dreptul Privat al Afacerilor, nr. 5/2003, p. 85 si urm.
²⁶ A patra Directiva a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati.
²⁷ A treia Directiva a Consiliului 78/855/CEE din 9 octombrie 1978, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind fuziunile societatilor anonime (78/855/CEE). M. Budau, Fuziunile societatilor comerciale in Uniunea Europeana, in Buletinul de Informare Legislativa, Consiliul Legislativ, nr. 4/1999.
²⁸ A sasea Directiva a Consiliului din 17 decembrie 1982, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind divizarea societatilor anonime (82/891/CEE).
²⁹ Prima directiva a Consiliului 68/151/CEE din 9 martie 1968 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor. Directiva 68/151/CEE-9 martie 1968. Directiva fost publicata si in Dreptul Privat al Afacerilor, nr. 1/2003, p. 110.
³⁰ Sectiunea a IV-a, “Dispozitii generale” (ast. 13-14) se refera la punerea in aplicare a directivei.
³¹ H. J. Ault, “Harmonization of Company Law in the European Economic Community”, The Hastings Law Journal, 1968, p. 85; Silvia Nashenveng, Companies’ Liabilities under The First EC Directive, European Business Law Review, March/April, 2001, p. 89 (a se vedea si bibliografia pertinenta la Directiva I, de la sfasitul articolului citat).
³² Berthold Goldman, Antoine Lyon-Caen, Louis Vogel, op. cit., p. 137.
³³ Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului este armonizata in ceea ce priveste dispozitiile Directivei I (sectiunea I).
³⁴ Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
³⁵ Ion Bacanu, Modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, in RDC, nr. 9/1997, p. 10.
³⁶ Ion Bacanu, loc. cit.
³⁷ Cristian Parvan, http://juridice.ro.
³⁸ Eugen Ghiulea, http://juridice.ro
³⁹ Pe larg, Raluca Barbuneanu, Firmele romanesti nu sunt pregatite pentru a face fata integrarii in UE, Adevarul, 23 martie 2005
⁴⁰ Dumitru Mazilu, Tendinte...., p. 41
⁴¹ Privatizarile, alaturi de alte probleme (monopoluri, fuziuni, multinationale), sunt probleme nerezolvate in dreptul intern al statelor membre ale U.E. cu un mare impact asupra schimburilor comerciale. L.C.B. Gower, D.D. Prentice, B.G. Pettet, op. cit., p. 74-77.

Daniel-Mihail Sandru - Lector univ. drd. Facultatea de Relatii Economice Internationale,Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” Bucuresti; cadru didactic asociat, Univestitatea din Bucuresti.

 sus