Romania. Prima zi

Aspectele economice ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

 

LOREDANA ENACHESCU

Starting with January 2007 Romania will be a part of a complex and evolving structure, the European Union. Full membership of the EU entails new opportunities for economic development and social welfare. Economic benefits and regional development continue to be in our reach provided that Romania proves to have created the necessary institutional infrastructure and a competitive business environment for taking advantage of the integration spill-over effects.

Extinderea Uniunii Europene reprezinta un proces evolutiv cu efecte directe pozitive asupra dezvoltarii economice a statelor membre si a celor care adera la aceasta structura. In momentul de fata, odata cu admiterea Romaniei si Bulgariei ca membri ai UE din ianuarie 2007, s-a atins un stadiu avansat al spatiului economic comun in ceea ce priveste varietatea economiilor nationale si acoperirea sa geografica. Similar domeniului politic si in cel economic exista o dinamica specifica de transformare si adaptare in functie de perceptiile nationale ale avantajelor si costurilor primirii de noi membrii intr-un format regional complex si in continua transformare. O serie de dezvoltari politico-sociale la nivel national in vechile state membre UE vor avea influente asupra cadrului general de evolutie, adancire si extindere a Uniunii Europene cu efecte directe asupra intensitatii cooperarii intre toate statele membre.

Transformarile mediului economic si politic din spatiul european au avut un impact direct asupra tarilor din centrul si sud-estul continentului. Pentru Romania, ca si pentru celelalte tari cu o istorie similara care au experimentat un regim economic autarhic, perioada anilor ’90 a reprezentat evolutia spre un model de dezvoltare economica cu reguli si principii de functionare fundamental diferite de experienta anterioara. Din aceasta perspectiva, oportunitatile de schimbare si adaptare la contextul economic regional au convers spre deschiderea acestor state spre modelele de dezvoltare economica si organizare politica oferite de lumea occidentala.

Pentru aceste tari, anii ’90 au insemnat o perioada de trecere de la un tip de sistem economic autarhic spre unul deschis competitiei si pietei libere, in care predomina principiile concurentei si pietei libere, alocarea resurselor si formarea preturilor prin mecanismele pietei.

Un rol important in formarea noului mecanism economic l-au avut institutiile internationale cu care tarile Europei centrale si de sud-est au conlucrat pentru stabilizarea economica si transformarea vechiului sistem intr-unul deschis, competitiv si care sa raspunda regulilor de eficienta. Astfel, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si, nu in ultimul rand, Uniunea Europeana au contribuit prin expertiza si asistenta directa oferita statelor in tranzitie din Europa centrala si de sud-est la transformarea si consolidarea respectivelor sisteme economice. Accentul a fost pus pe principiile si criteriile economice necesare crearii unor economi de piata deschise.

Liniile fundamentale de transformare au vizat stabilizarea economica, privatizarea si liberalizarea (asa numitul consens de la Washington¹, 1990). Acestora li s-au adaugat, in functie de obiectivele politice si economice ale tarilor in tranzitie, o serie de criterii privind dezvoltarea economica stabilite de Uniunea Europeana.

Dintre toate aranjamentele si acordurile incheiate cu diferite organizatii internationale, procesul de aderare la Uniunea Europeana a fost unul dintre cele mai importante in determinarea unor schimbari economice structurale cu o finalitate economica precisa – integrarea pe piata unica a UE.

Procesul a avut la baza criterii prin a caror indeplinire s-a contribuit la schimbarea institutionala si la crearea bazelor cresterii economice pentru tarile Europei centrale si de sud-est.

Procesul aderarii la UE a produs o serie de presiuni pozitive la nivel politic si social pentru crearea unei economii functionale de piata, lucru pe care Romania l-a realizat si pentru a carui consolidare sunt necesare in continuare eforturi. Masa critica a transformarilor pozitive care au avut loc in ultima decada vor trebui valorificate si dupa momentul aderarii, ca parte a unui proces logic de transformare organica la nivel economic si social.

Procesul de aderare la Uniunea Europeana², ca parte a transformarilor multidimensionale ale anilor ’90, a avut o serie de trasaturi generale care s-au regasit in deschiderea economiei nationale, constructia institutionala specifica unei economii libere de piata, precum si dezvoltarea dimensiunii umane a procesului economic prin formarea adecvata a capitalului uman.

Pe langa acestea, s-au manifestat si o serie de trasaturi specifice legate de contextul socio-economic si politic individual al fiecarui stat aspirant la UE.

Principala caracteristica economica a procesului de integrare in structurile UE este reprezentata de continuitatea sa. Acest fapt presupune ca masurile si actiunile incepute in perioada de pre-aderare vor continua si in perioada post-aderare intrucat UE este un organism in evolutie.

Din perspectiva economica, calitatea de membru al UE implica o serie de beneficii si responsabilitati noi fata de situatia de pana in prezent. Din punct de vedere al beneficiilor este de mentionat, printre altele, faptul ca participam la Piata Unica, iar acest fapt antreneaza o serie de eforturi suplimentare in cresterea calitatii reglementarilor, intarirea politicilor in domeniile concurentei si ajutorului de stat, continuarea liberalizarii pietelor. De asemenea, avem posibilitatea atragerii de fonduri menite a contribui la dezvoltarea anumitor sectoare economice (cu predilectie in agricultura si infrastructura de transport). In ceea ce priveste obligatiile, sunt de amintit prezervarea stabilitatii macroeconomice (stabilitatea preturilor si cea financiara), a finantelor publice (reforma politicii fiscale si administrarea veniturilor, reforma cheltuielilor publice, gestionarea deficitelor publice), reforma sistemului de asigurari sociale si de sanatate, sporirea calitatii serviciilor publice si a eficientei administratiei. De asemenea, este important de mentionat faptul ca modul de cheltuire si capacitatea institutionala de absorbtie a fondurilor europene trebuie sa fie adecvate pentru asigurarea utilizarii lor corecte. O alta responsabilitate este cea legata de siguranta alimentara.

Odata devenit membru vom avea responsabilitati crescute de a actiona conform regulilor si practicilor organismului din care facem parte, iar pe de alta parte va trebui sa avem in vedere continuarea implementarii legislatiei si reglementarilor (acquis comunitar) transpuse in sistemul national³.

De asemenea, pentru a mentine o presiune pozitiva asupra viitorilor membri, UE a introdus o serie de clauze de salvgardare de interes economic general si care vizeaza posibilitatea invocarii in situatii de dificultati economice serioase sau in cazuri in care exista riscul sa se determine o disfunctionalitate serioasa pe piata interna, implicand cele patru libertati de miscare, precum si politicile sectoriale (concurenta, agricultura, transport, telecomunicatii, energie, protectia consumatorului si sanatatii, mediu).

Au fost agreate si o serie de aranjamente tranzitorii in scopul evitarii perturbarilor regionale sau sectoriale in vechile state membre. Aceste aranjamente se refera la: libera circulatie a fortei de munca (restrictionare pana la sapte ani), accesul la pietele nationale de transport (cabotaj), reguli in domeniul veterinar, fitosanitar, siguranta alimentara (UE poate adopta aranjamente temporare pentru perioade de trei ani prin care interzice accesul unor produse neconforme pe piata UE).

In general, UE si-a rezervat dreptul la o serie de masuri de remediere, in functie de evolutiile noilor state membre, in domeniile securitatii alimentare, sigurantei aeriana, fondurilor UE pentru agricultura, justitiei si luptei contra coruptiei.

Insa, pe langa restrictionarile care vin cu calitatea de membru al UE, trecerea la noul statut aduce cu sine o serie de oportunitati de dezvoltare prin accesul la cunoastere si inovare, sporirea claritatii si predictibilitatii mediului de afaceri, accesul la finantare al firmelor la nivel intern, educatia si pregatirea in domeniul afacerilor, dezvoltarea retelelor de transport etc.

Continuarea dezvoltarii institutiilor unei economii de piata functionale va fi necesara pentru asigurarea facilitatilor necesare reducerii riscurilor si promovarii eficientei infrastructurii organizatorice. Existenta unor institutii adaptate din punct de vedere al structurii organizatiei, instrumentelor procedurale, cadrului de reglementare influenteaza crearea politicilor economice si implementarea acestora. Un ingredient indispensabil pentru functionarea unei economii deschise viabile il reprezinta stabilirea unor reguli stricte si clare pentru agentii economici, facilitarea accesului la informatie, evitarea fraudelor, promovarea unui sistem de productie competitiv, sistem vamal care sa faciliteze si sa incurajeze schimburile comerciale, dezvoltarea unei infrastructuri de comunicatii, rutiera, financiara care sa vina in sprijinul dezvoltarii economice. Pentru Romania, procesul aderarii la UE a produs acea masa critica favorabila transformarii, iar calitatea de membru va intari acest aspect al dezvoltarii economice.

Conectarea la o piata si un mediu economic competitiv

Ca membru UE, Romania va participa la mecanismele specifice Uniunii precum Piata Unica si Uniunea Vamala, Politica Agricola Comuna, Politica de Dezvoltare Regionala, Uniunea Economica si Monetara, ceea ce este echivalent cu sporirea integrarii pe dimensiunea economica si deschiderea economiei nationale catre statele spatiului din care vom face parte ca membru.

Deschiderea economiei nationale catre statele membre ale UE realizata pana in prezent, reprezinta un avantaj in dublu sens, pe de o parte pentru Romania ca nou stat membru UE si pe de alta parte pentru statele deja membre. Cu cat deschiderea economica si integrarea intr-un anumit spatiu geografic este mai puternica cu atat sporesc oportunitatile de dezvoltare, intrucat intreprinzatorii vor avea acces la noi piete, resurse, tehnologii, inovatii, va spori capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale, va creste posibilitatea diversificarii riscurilor etc.

Pentru tara noastra procesul integrarii economice va continua sa favorizeze absorbtia ultimelor dezvoltari in domeniul tehnologiilor si al ultimelor inovatii, propagarea externalitatilor pozitive, armonizarea experientelor si practicilor unei economii de piata, mobilitatea fluxurilor financiare, dinamica investitiilor, economisirilor etc.

Se va mentine impulsul de crestere asupra economiei prin atragerea unor investitii suplimentare fata de fluxurile de capital existente, ceea ce contribuie la imbunatatirea productivitatii, calitatii si faciliteaza accesul la noi tehnici de productie si tehnologii.

Din punct de vedere comercial, accesul la o piata de aproximativ 500 mil. locuitori este favorabila intensificarii schimburilor cu bunuri, servicii, concurentei, fluxurilor financiare si de capitaluri. Vom trece, astfel, de la participarea la o zona de liber-schimb la o uniune vamala, care faciliteaza, prin diminuarea barierelor tarifare intre state, sporirea investitiilor si adancirea specializarii in productie.

Sunt de mentionat trei dimensiuni prioritare in care au fost si vor fi necesare eforturi pentru dezvoltarea economica a tarii noastre avand in vedere viitorul sau statut de membru al UE, si anume: aplicarea regulilor specifice intr-un cadru economic comun de actiune, mecanica sistemului economic si libertatile de miscare, asistenta pentru dezvoltare.

Reguli si cadrul economic comun

Economia nationala romaneasca odata conectata la Uniunea Europeana a trebuit sa treaca prin procese succesive de transformare si adaptare din punct de vedere al regulilor si cadrului economic general european.

Astfel, stabilitatea macroeconomica si mixul de politici a reprezentat o prioritate accentul fiind pus asupra adoptarii unor politici fiscale, monetare, salariale adecvate. S-a urmarit limitarea deficitelor bugetare, instituirea regulilor necesare pentru functionarea sistemului bancar. A prezentat o importanta crescuta implementarea masurilor necesare stabilitatii preturilor si a sistemului financiar in general, capacitatea acestuia de a face fata la socuri, de a aloca eficient resursele catre economia reala si de a identifica si gestiona riscurile intr-o economie libera.

Un alt domeniu important a fost reprezentat de reforma cheltuielilor publice si respectarea obligatiilor fiscale. Au fost intreprinse masuri de sporire a capacitatii de colectare a veniturilor, au fost revizuite mecanismele de salarizare in sectorul public. S-au realizat transformari privind subventiile, achizitiile de bunuri si servicii de catre guvern sau reforma pensiilor. Dezvoltarea si consolidarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu si reformarea cheltuielilor bugetare au fost si ele in vizorul decidentilor politici si economici.

Chiar daca stadiul de economie de piata a fost atins de catre Romania, mai sunt de indeplinit o serie de actiuni in domeniul privatizarii si restructurarii industriale, mai ales in ceea ce priveste intensificarea reformelor structurale in domeniul energetic, minier, transporturi, bancar, aparare. Domeniul industriei siderurgice va fi unul dintre sectoarele in care va fi nevoie sa fie continuata restructurarea prim masuri de sistare a ajutoarelor de stat si respectarea nivelului acestora agreat cu UE, respectarea reducerilor de capacitati pentru produse finite.

De asemenea, mediul de afaceri reprezinta un alt sector in care transformarile vor trebui sa continue, mai ales in domeniul arieratelor fiscale sau cadrul privind falimentul. La stabilitatea si claritatea mediului de afaceri au contribuit simplificarea legislatiei, procedurilor de creare a firmelor, sporirea accesului la finantare, competitivitatea si intarirea bazei industriale (achizitionare de echipamente si tehnologii). Calitatea reglementarilor si simplificarea legislatiei reprezinta noi impulsuri pozitive pentru dezvoltarea afacerilor.

Un alt rol important in acest cadrul il joaca si politica in domeniul concurentei, care reglementeaza, in conformitate cu normele si regulile agreate cu UE, ajutorul de stat, subventiile, intreprinderile din sectoare sensibile (siderurgie).

Din punct de vedere al politicilor monetare, Romania si Bulgaria vor participa la Uniunea Economica si Monetara (UEM) de la data aderarii, insa vor fi state cu derogare de la adoptarea monedei unice. Pentru tara noastra adoptarea monedei Euro este proiectata pentru perioada 2012-2014. Este de mentionat ca aderarea la UEM nu este obligatorie, tarile vizate fiind acelea care doresc si indeplinesc criteriile necesare acestui fapt. Este vorba de criteriile de convergenta de la Maastricht⁴ si participarea pentru o perioada de doi ani la mecanismul ratelor de schimb, prin care tarile interesate isi fixeaza ratele de schimb ale monedelor nationale la moneda Euro.

Printre masurile din aceasta categorie sunt de mentionat interzicerea finantarii directe a sectorului public de catre bancile centrale si accesului privilegiat al sectorului public la resursele institutiilor financiare. Romania va trebui sa se alinieze practicii celorlalte state membre UE in domeniul coordonarii politicilor economice, fiind activate prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere si Statutului Sistemului European al Bancilor Centrale.

Mecanica sistemului economic si libertatile de miscare

Piata Unica este caracterizata prin cele patru libertati de circulatie in domeniul bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor. Conform Acordului de Asociere (1995), barierele tarifare aplicate importurilor din UE vor fi fost reduse treptat pana la eliminare in 2007. In aceste conditii, competitivitatea produselor romanesti pe piata europeana a crescut constant, UE fiind principalul partener comercial al Romaniei (72% din schimburi). Accesul pe o piata de 500 mil. locuitori este semnificativ, presiunea concurentiala favorizand sporirea calitatii marfurilor si serviciilor pentru consumatori.

Pentru libera circulatie a marfurilor prezinta interes capacitatea administrativa a statului vizat de acreditare din perspectiva pregatirii documentatiei in domeniul acreditarii pentru sistemele de management al calitatii si organismele de certificare a produselor. Socul nu va fi profund avand in vedere faptul ca intre Romania si UE exista deja o zona de liber schimb, pusa in practica gradual pe baza Acordului de Asociere (1995). Este important sa se consolideze capacitatea administrativa pentru aplicarea reglementarilor in domenii precum standardizarea, certificarea si supravegherea pietei. Este de mentionat aici impactul asupra intreprinderilor producatoare care va fi generat de obligativitatea respectarii anumitor standarde tehnice, de calitate, mediu, siguranta la locul de munca etc.

In ceea ce priveste libera circulatie a persoanelor, acquis-ul comunitar prevede un tratament nediscriminatoriu pentru forta de munca din statele membre, inclusiv posibilitatea de a cumula sau transfera drepturile de asigurari sociale.

In Romania, a fost transpusa legislatia privind recunoasterea calificarilor profesionale. Insa, nu au fost transpuse integral drepturile de rezidenta si libera circulatie a fortei de munca. Pentru Romania au fost negociate acordurile tranzitorii de acceptare a fortei de munca in UE. Romania a acceptat o perioada de tranzitie de 2+3+2 ani, cu conditia reciprocitatii pentru statele care vor solicita aceste intarzieri. Politica in domeniul circulatiei persoanelor va fi evaluata de statele membre la sfarsitul fiecarei perioade de tranzitie. Statele care isi vor deschide piata muncii pentru Rom-ania vor fi Finlanda, Estonia si Slovacia.

Aceasta restrictionare este determinata de sensibilitatile la nivel intern in unele state membre UE vis-a-vis de evitarea unui flux masiv de forta de munca ieftina si bine calificata din noile tari membre. Aranjamente similare au fost agreate si cu statele care au aderat la Uniune in 2004. Statele care si-au deschis imediat pietele muncii pentru muncitorii tarilor noi membre (2004) au fost Marea Britanie, Irlanda si Suedia.

Uniunea Europeana continua sa reprezinte un receptor important de forta de munca din tari terte, de cele mai multe ori cu o dezvoltare economica inferioara, provenind din Africa de Nord, Europa Centrala si de Est sau Orientul Apropiat. Fenomenul imigratiei, care a luat amploare in tarile Uniunii Europene, contribuie la suplimentarea fortei de munca pe piata pe care patrunde, iar absorbtia sa are efecte importante la nivelul societatii si sferei politice a tarilor receptoare. Din aceasta perspectiva, problematica migratiei este gestionata cu prudenta de catre autoritatile nationale ale statelor membre UE fie pe cai bilaterale intre statele receptoare si cele sursa, fie prin crearea unei politici comune in domeniu la nivelul UE.

Sensibilitatea politica si sociala a problematicii a intarziat folosirea deplina a libertatii de circulatie a persoanelor. Accesul pe pietele muncii unor state membre UE se va face pe baza de acorduri si intelegeri bilaterale, bazate pe principiul reciprocitatii.

Referitor la libera circulatie a serviciilor, exista un cadru legislativ in Romania prin care le este permisa persoanelor provenind din UE si Spatiul Economic European furnizarea de servicii cu caracter temporar, fara nevoia obtinerii altor licente. In acest domeniu sunt vizate in special sectorul financiar (banci, asigurari, investitii, piete de capital), practicarea unor profesiuni specifice si protectia datelor personale. Va prezenta in continuare interes reforma sistemului de asigurari sociale si de asigurari de sanatate. Romania va beneficia de o perioada de tranzitie de cinci ani pentru transpunerea directivei UE privind schemele de compensare a investitorilor.

Pentru libera circulatie a capitalurilor sunt vizate o serie de contramasuri de spalarea banilor. In Romania, va fi instaurata o perioada de tranzitie de sapte ani pentru achizitionarea de terenuri agricole, paduri sau terenuri forestiere fata de cetatenii UE si Spatiul Economic European. Este stabilita o perioada de tranzitie de cinci ani pentru dreptul de achizitie a terenului pentru resedinta secundara. De asemenea, sunt vizate o serie de masuri pentru garantarea functionarii mecanismelor de plati transfrontaliere si a transferurilor tuturor formelor de capital. Sunt incluse si alte tranzactii ce permit transferul dreptului de proprietate.

Asistenta pentru dezvoltare

Ca fonduri totale ce vor fi primite de la UE, in perioada 2007-2009, Romania va beneficia de 11 mld Euro de la bugetul UE in angajamente pentru agricultura, activitati structurale, programe comunitare. Pentru agricultura, Romania va beneficia in perioada 2007-2009 de 4,721 mld. Euro (3,921 mld Euro pentru mecanismele Politicii Agricole Comune si dezvoltare rurala si circa 0,8 mld. Euro pentru proiecte finantate din fonduri structurale FEOGA).

Obtinerea de fonduri pentru dezvoltare va continua si dupa integrarea Romaniei in Uniune. Asistenta financiara in perioada de pre-aderare s-a ridicat la 952 mil. Euro (aproximativ 1,4% PIB) din surse PHARE, SAPARD si ISPA. In 2006 Romaniei ii vor fi revenit un cuantum de 1155 mil. Euro.

In ceea ce priveste contributiile tarii noastre, vom participa la bugetul UE cu o suma in valoare de 800 mil. Euro in 2007, urmand ca sumele pentru urmatorii ani sa se situeze la valori aproximative de 900 mil. Euro.

Gradul de utilizare a fondurilor europene va depinde capacitatea interna administrativa si institutionala, de control a absorbtiei a acestora. De asemenea, este importanta abilitatea de a co-finanta proiecte de infrastructura pentru a ne califica pentru transferuri de fonduri de la bugetul Uniunii. Rata de absorbtie a fondurilor este extrem de importanta de aceasta depinzand primirea de asistenta financiara dupa integrare, in perioada 2007-2009.

In perioada post-aderare, Romania va fi beneficiara unei asistente financiare temporare, constand in facilitati de tranzitie, similar cazurilor celorlalte state nou membre UE, in valoare de 82 mil. Euro in scopul consolidarii capacitatii administrative si judiciare pentru aplicarea legislatiei comunitare.

De asemenea, tara noastra va beneficia de o asistenta temporara suplimentara – facilitatea Schengen – menita a contribui in perioada 2007-2009 la finantarea implementarii legislatiei Schengen si a controlului extern la frontiere avand in vedere faptul ca tara noastra va reprezenta o noua granita a UE. Alocarile financiare se vor ridica la 297,2 mil. in 2007, 131,8 in 2008 si 130,8 in 2009.

Aceste fonduri europene vor veni sa completeze eforturile nationale intr-o serie de domenii prioritare din industrie, cum ar fi sectorul energetic in care este nevoie de o dezvoltare echilibrata a acestuia. In prezent, in Romania competitia pe piata energetica a inceput sa inregistreze rezultate pozitive, iar transparenta a sporit datorita crearii bursei de energie electrica. Participarea noastra ca membru la UE este importanta si din perspectiva asigurarii securitatii aprovizionarii cu energie.

Romania poate face parte din traseul energetic al resurselor din Marea Caspica catre Europa de vest (vezi posibilitatea construirii oleoductului Constanta – Trieste din cadrul proiectului European Oil Pipeline sau a conductei de transport de gaze naturale din Caucaz, denumita Nabucco). De asemenea, se au in vedere proiecte de investitii in domeniul gazelor naturale, in vederea diversificarii surselor si rutelor de transport energetic. Un rol insemnat in aceasta ecuatie il joaca interconectarea pietelor vest-europene consumatoare de energie cu pietele producatoare de energie din spatiul Caucazului si Asiei centrale (proiectul Nabucco si interconectarea la sistemul european de gaze).

De asemenea, aceste fonduri vor servi la continuarea dezvoltarii sectorului agricol, care in tara noastra este inca predominat de agricultura de subzistenta. Pentru institutiile Uniunii, prezinta importanta capacitatea administrativa de absorbtie a fondurilor de dezvoltare in agricultura. De asemenea, capacitatea administrativa de gestionare a sectorului trebuie sporita, iar in acest sens se mizeaza pe infiintarea unor agentii de plati si a unui sistem de gestionare si control, precum si de capacitatea de a raspunde adecvat prin masuri de dezvoltare rurala. Calitatea produselor agricole, conformitatea lor cu standardele de calitate, protectia mediului inconjurator, ajutorul de stat sunt domenii care intra sub reglementarea UE.

In ceea ce priveste sectorul serviciilor, dezvoltarea retelelor de transport reprezinta un alt domeniu in care vor putea fi atrase fonduri de dezvoltare. Densitatea drumurilor publice, a cailor ferate in Romania este sub media UE. Aderarea la UE lasa posibilitatea investirii in expansiunea infrastructurii de transport, cresterea eficientei energetice in transporturi, cresterea calitatii serviciilor precum si deschiderea pietei. Fondurile comunitare post-aderare vor servi la imbunatatirea sistemului de transport. (axele prioritare au fost deja identificate: TEN-T nr. 7 rutier, TEN-T nr. 18 fluvial, TEN-T nr. 22 feroviar). Reglementarile europene in domeniul transporturilor vizeaza domeniul rutier, feroviar, aerian, maritim, navigatie interioara, referindu-se la standarde tehnice si de siguranta, sociale si de liberalizarea pietei. Dupa cum am vazut anterior este importanta si capacitatea de identificare si planificare a prioritatilor de investitii in domeniu.

Concluzie

Procesul de aderare la Uniunea Europeana va continua sa exercite presiuni pozitive asupra economiei romanesti din perspectiva transformarilor sistemice si adaptarea acesteia la mediul dinamic al economiei regionale a spatiului UE.

Efectele pozitive de externalizare se vor vedea mai ales la nivelul imbunatatirii practicilor economice, eficientei mediului economic si intarii capacitati administrative de elaborare a politicilor economice.

Evolutia integrarii economice a Romaniei in sistemul unic la nivel mondial reprezentat de UE este una organica si va evolua continuu in corelatie cu modificarile generale ale sistemului.

NOTE
¹ Aceasta terminologie se refera la cel mai mic numitor comun in materie de politici economice promovate de catre institutiile economice cu sediul central la Washington – in principal FMI- la inceputul anilor 1990 si care intr-o prima faza au vizat tarile Americii Latine. Printre masurile de politica economica detaliem: disciplina financiara, redirectionarea prioritatilor de cheltuieli publice astfel incat sa fie obtinute profituri economice sporite, imbunatatirea distribuirii veniturilor, imbunatatirea unor servicii publice precum sanatatea, educatia, infrastructura, reforma sistemului fiscal, liberalizarea ratelor dobanzii, o rata de schimb competitiva, liberalizarea comertului, liberalizarea fluxurilor de investitii straine directe, privatizarea, dereglementarea, asigurarea drepturilor de proprietate.
² Romania si-a aratat interesul de a deveni membru UE odata cu transmiterea in iunie 1995 a solicitarii oficiale in acest sens.
³ Aderarea la UE presupune principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern.
⁴ Tratatul de la Maastricht a fost ratificat de catre toate tarile UE in 1993 si se refera la stabilirea unor limite in domeniul inflatiei, finantelor publice, ratele dobanzii, cursul de schimb.

LOREDANA ENACHESCU - doctorand la specializarea Economie Mondiala, Facultatea de Relatii Economice Internationale, Academia de Studii Economice Bucuresti, Master in Relatii Internationale, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti.

 sus