Partide si societate

Religie, partide şi alegeri in Romania postcomunista

 

LAVINIA STAN
LUCIAN TURCESCU

This article analyses the relation between religion and political life in post-communist Romania, from the perspective of the parties-election-religion trinomial. The parties-election-church relation it is illustrative for the way in which politicians used the church, as well as for the way in which religious leaders tried to influence the public life and the functioning of the democratic system.

Literatura privind partidele si alegerile din Romania postcomunista a crescut exponential de cand cetatenii tarii au obtinut dreptul de a alege si de a fi alesi in functii publice, insa relatia dintre religie, partide si alegeri a fost ignorata, desi este ilustrativa atat pentru modul in care politicienii s-au folosit de Biserica cat si modul in care liderii religiosi au incercat sa se impuna in spatiul public si sa modeleze democratia romaneasca. Legatura dintre partide, religie si alegeri este ilustrata de cateva domenii interdependente ce reflecta negocierile continui ce au loc intre actorii religiosi si politici pentru gasirea unui raport de forte acceptabil pentru ambele parti. Ne vom opri la implicarea directa a preotilor in politica ca membri de partid sau candidati in alegerile generale sau locale.

In Romania, exista diferente substantiale intre culte in ceea ce priveste avantajele pe care le pot oferi si pretinde de la clasa politica. Biserica Ortodoxa, careia 86% dintre romani declara ca-i apartin, s-a dovedit a fi un actor politic redutabil si un aliat indispensabil oricarui candidat si partid politic ce a cautat sprijinul unui segment larg electoral. Bisericile protestante si noile grupari religioase insa nu au avut aderenti in numar suficient de mare pentru a fi atractive politicienilor si partidelor si, ca urmare, rar au jucat un rol in alegeri. Majoritatea credinciosilor romano-catolici si reformati apartin minoritatilor maghiara si germana din Transilvania, fiecare reprezentata politic de un bloc electoral distinct. Daca formatiunile politice etnice se bucura aproape neconditionat de sprijinul bisericilor lor, o pletora de partide politice se afla in competitie permanenta pentru obtinerea suportului Bisericii Ortodoxe si a credinciosilor sai predominant romani. Ca urmare, dinamica relatiei religie-politica este diferita in ce priveste majoritatea si minoritatile etnice si explica rolul predominant pe care acea biserica il asuma in campanii electorale in raport cu celelalte culte.

 Implicarea politica a preotilor nu este o noutate in Romania. In perioada interbelica, prelatii contribuiau activ la campaniile electorale, sfatuind credinciosii sa voteze anumiti candidati, binecuvantand insemne electorale sau ridicand osanale din altar pentru partidele lor favorite. Pentru o perioada, Patriarhul Miron Cristea a facut parte din Regenta ce a condus tara in numele regelui Mihai, minor la acea vreme, dupa ce regele Carol al II-lea a renuntat la tron. Constitutia din 1923 ii recunostea drept senatori pe liderii Bisericilor Ortodoxa si Greco-catolica. Multi preoti ortodocsi s-au alaturat miscarii legionare, organizatie paramilitara ce ridica ortodoxia la rangul de cheie de bolta a identitatii romane. In alegerile din 1946 preotii au facut campanie activa impotriva comunistilor. Dupa instaurarea regimului comunist, autoritatile au cautat sa cladeasca o societate in care religia nu avea nici un rol si au lansat o campanie sustinuta de persecutare a cultelor. Manastiri au fost inchise, mii de preoti au fost arestati si omo-rati in inchisori si lagare, Biserica Greco-Catolica a fost scoasa in ilegalitate si proprietatile sale au fost confiscate. Desi autoritatile nu au cerut ajutorul cultelor pentru a garanta o participare buna la vot sau un rezultat favorabil candidatilor comunisti, deoarece alegerile aveau rezultat predeterminat, ele au ajuns la o intelegere tacita cu Biserica Ortodoxa majoritara care a acceptat, prin modificari de doctrina, sa slujeasca un regim politic declarat ateist. Pe masura ce comunismul s-a maturizat, Biserica Ortodoxa a devenit din ce in ce mai supusa regimului Ceausescu, viitorul Patriarh Teoctist fiind cooptat in conducerea Frontului Democratiei Socialiste, o organizatie aservita Partidului Comunist.

Dupa 1989, ierarhii ortodocsi au cerut clerului sa nu participe in politica, sa nu adere la partide, sa nu candideze in alegeri, si sa nu influenteze optiunile politice ale credinciosilor. In urma sedintei din ianuarie 1990, Sinodul le-a interzis preotilor sa se implice “in orice forma de partizanat politic”, le-a permis episcopilor sa-i sanctioneze pe preotii activi politic si i-a obligat pe preotii cu functii publice sa‑si inceteze slujirea preoteasca pe durata mandatului politic (neputand obtine salariu de la Biserica cat timp erau remunerati pentru indeplinirea indatoririlor lor publice). Dar intr-o vreme cand conducerea ortodoxa era vehement contestata pentru colaborarea cu regimul comunist si Sinodul era scindat intre reformatori si conservatori, majoritatea clerului a ignorat recomandarile. Decizia Sinodului nr. 1066/1996 a reiterat ca, “conform canoanelor bisericesti, episcopii, preotii, diaconii si parintii spirituali nu vor candida pentru locuri in Parlament. Preotii si calugarii sunt chemati sa-si indeplineasca misiunea spirituala, incompatibila cu o angajare partinica sistematica” (Evenimentul zilei, 13 februarie 2004). Decizia interzicea clerului sa adere la partide politice, permitand implicarea politica prin aceea ca permitea preotilor sa candideze in alegeri ca independenti. In februarie 2000, la inceputul unui nou an electoral, Sinodul le-a reamintit preotilor ca puteau candida in alegerile locale, nu generale, numai ca independenti, cu aprobarea episcopului. Conform canoanelor, clerul ortodox trebuia sa nu sustina deschis partide sau candidati. Insa datorita formularii sale vagi si lipsei de sanctiuni, decizia a ramas o simpla recomandare. Episcopii au neglijat sa-i sanctioneze pe preotii-politicieni si i-au lasat pe cei cu functii publice sa continue sa slujeasca in biserica, sa cunune si sa boteze, sa predice si sa spovedeasca. Voit sau nu, decizia le-a dat preotilor posibilitatea de a se angaja politic in speranta obtinerii unor avantaje tangibile pentru parohia lor sau pentru Biserica Ortodoxa ca institutie, aratand in acelasi timp societatii largi, clasei politice si celorlalte culte ca Biserica optase formal pentru neutralitate politica.

Neutralitatea politica a reprezentat optiunea oficiala a BOR si in alegerile ulterioare, fara ca preotii sa o respecte. Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu, episcopul Argesului Calinic Argatu si arhimandritul Simeon Tatu de la Manastirea Plumbuita s-au numarat printre simpatizantii FSN-ului si ale incarnarilor sale ulterioare. Cunoscut pentru sprijinul constant pe care l-a oferit lui Ceausescu, Vornicescu chiar a acceptat sa fie inclus pe listele electorale ale Frontului, insa si-a retras candidatura in ultimul moment ca urmare a protestelor publice. Mai putin intimidat de opinia publica, Tatu a reprezentat acel partid in Senat din mai 1990 pana la moartea sa in 1998. Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu a sprijinit Alianta Civica, dar nu a candidat niciodata pentru o pozitie publica. Pr. Ioan Roman a reprezentat PNTCD in Parlament in legislatura 1996-2000. Fost participant la demonstratiile anti-guvernamentale din Piata Universitatii din iunie 1990, Pr. Simion Mehedintu a aderat la Alianta Crestin-Democrata un deceniu mai tarziu. Desi nu toti liderii BOR au devenit membrii de partid, cei mai multi dintre ei si-au declarat deschis optiunea politica. Arhiepiscopul Sucevei Pimen si-a recunoscut in repetate randuri simpatiile monarhiste, iar Vornicescu si Mitropolitul Transilvaniei Antonie Plamadeala au sustinut deschis PRM-ul.

Dupa 2000, tot mai multi preoti ortodocsi au intrat in politica. Ilie Sarbu a devenit ministru al agriculturii, Ioan Aurel Rus si-a reinnoit mandatul, continuand sa reprezinte PRM in Senat. Alegerile locale au permis unui numar fara precedent de preoti sa devina primari, vice-primari, consilieri locali si judeteni cu ajutorul partidelor politice. Gh. Radu si Gh. Supeala au reprezentat PSD-ul in consiliul Bucuresti. Ion Varan a devenit consilier PRM in Caras-Severin si Viorel Mitru a fost consilier PRM in Roman. In Cluj, Titus Popovici a aderat la PRM, Ioan Roman a devenit liberal, Costin Morar a ajuns consilier judetean PUNR. Teofil Badea a fost ales primar in Bihor, iar Dumitru Nistor, Gheorghe Baranescu si Petre Popa au devenit primari in Arges. Statistici exacte lipsesc, insa se crede ca zeci de preoti au obtinut functii publice la toate nivelurile, fiind devotati ideologiei de partid mai mult decat dogmelor crestine (Cotidianul, 15 aprilie 2003)¹. Nu numai preotii ortodocsi au primit carnete de partid, au candidat in alegeri sau au obtinut posturi publice. Preo-tii greco-catolici Ioan Botiza si Matei Boila au aderat la PNTCD. Boila a reprezentat acel partid in Senat din 1992 pana in 2000. Pastorul baptist Ioan Pop a servit drept consilier parlamentar. Pastorul evanghelic Ioan Miclea a devenit ministru PRM. Episcopul reformat Laszlo Tokes a devenit presedinte de onoare al UDMR, iar pastorul reformat Sogor Csaba a fost senator democrat. 

La inceput, Sinodul a inchis ochii cand preotii deveneau membri de partid, insa spre sfarsitul deceniului, cazurile de preoti implicati politic amenintau sa devina o regula. Prima incercare de a reformula pozitia Bisericii in ce priveste implicarea politica a clerului a avut loc in aprilie 1998 cand Arhiepiscopul de Cluj Bartolomeu Anania a cerut Sinodului sa le permita preotilor ortodocsi sa fie alesi pe liste de partid. Dupa el, neutralitatea politica fusese ignorata de preotii din Transilvania, care oricum facusera campanie electorala unui partid politic sau altul sau cautasera sa intre in Parlament fara acordul ierarhilor, si ar fi expus BOR unor atacuri nedrepte din partea presei si a celorlalte culte ce nu imbratisau acel principiu. Propunerea a fost imbratisata de Mitropolitul Moldovei Daniel Ciobotea si Pr. Constantin Galeriu, ultimul declarand si ca Biserica ar fi trebuit sa promoveze in Parlament personalitati recunoscute drept “constiinta natiunii”. Dupa episcopul vicar de Suceava, Gherasim Pruteanul, Biserica trebuia sa intre in politica pentru ca tara sa-si mentina traditia ortodoxa, insa implicarea politica nu inseamna ca preotii sa intre in partide, ci ca ei sa le avertizeze daca propunerile lor legislative se opuneau traditiilor crestin ortodoxe. Pruteanul a sustinut propunerea lui Anania „deoarece Biserica si statul nu au fost niciodata cu adevarat separate. Unde a fost conducatorul politic, acolo a fost si prelatul” (Ziarul de Iasi, 17 aprilie 1998).

Desi imbratisata cu entuziasm in cercurile ortodoxe, propunerea a fost criticata de politicieni si jurnalisti drept un impediment al separarii statului de Biserica si un obstacol al democratizarii. Campania de presa a fost atat de sustinuta incat Sinodul a ezitat sa considere serios propunerea pe motiv ca nu era momentul potrivit pentru a decide daca BOR trebuia sa se implice politic. Paradoxal, propunerea lui Anania a fortat Biserica Romano-Catolica sa-si formuleze o pozitie fata de implicarea politica a clerului sau. Un comunicat oficial, detaliind pozitia Bisericilor Romano si Greco-catolice, arata optiunea acestora pentru neutralitate politica si reamintea ca Conciului Vatican ii interzicea clerului catolic sa faca politica (Ziarul de Iasi, 29 aprilie si 1 iulie 1998).

Daca Sinodul a ignorat propunerea, unii dintre membrii sai au imbratisat-o. Episcopul Calinic le-a permis preotilor sai sa obtina pozitii eligibile pe liste de partid in alegerile locale din 2000. Intr-un gest fara precedent, episcopul a scris partidelor politice, cerand pozitii eligibile pentru preotii din Arges. Cand scrisorile au devenit publice, Calinic a declarat ca “este absolut necesar ca preotul sa fie preocupat de problemele spirituale si materiale ale enoriasilor. De aceea avem nevoie de preoti primari, vice-primari si consilieri in sate si orase. Avem nevoie de preoti si in cultura, in activitatea sociala, in Parlament, si chiar guvern ca ministri…. Cum BOR are 86% dintre cetatenii Romaniei, clerul ortodox trebuie s-o reprezinte in toate structurile de conducere ale statului.” Data fiind influenta extraordinara a episcopului in viata locala, social-democratii au numit trei preoti ortodocsi in consiliile locale (Evenimentul zilei, 28 aprilie 2000).

Presa a amintit ca preotii ce deveneau membri de partid “renunta la independenta stipulata de canoane, isi continua activitatea religioasa, si chiar daca nu predica din amvon ideologia partidelor, culoarea lor politica ii poate influenta pe credinciosi” (Cotidianul, 15 aprilie 2003). Pe 2 februarie 2004, Evenimentul zilei nota ca “inainte de alegeri, la fiecare patru ani, Sinodul rediscuta implicarea politica a clerului, o problema delicata pentru ca preotii sunt lideri de opinie si Biserica se numara printre institutiile cu cea mai mare cota de incredere. Daca isi fac cunoscute preferintele politice sau se dedica complet politicii, preotii pot sa ii ‘piarda’ pe credinciosi unui partid sau altul... Fara a recunoaste, fiecare partid are o strategie secreta de a atrage preoti, pentru ca fiecare vrea sa-si apropie Biserica...Implicarea politica ameninta ‘ascultarea’. Un episcop PRM cu doi vicari social-democrati si doi liberali care au in ascultare zece preoti democrati, doi taranisti, trei umanisti si patru URR nu are aceeasi autoritate.”

Cum noi alegeri urmau sa se organizeze in 2004, BOR-ul s-a scindat intre cei ce doreau neutralitate si cei ce doreau implicare politica. In ianuarie 2003, Anania a anuntat ca Sinodul va discuta cazurile celor trei preoti din Cluj ce aderasera la PRM si al episcopului Teodosie, cunoscut pentru legaturile sale stranse cu PSD-ul, aflat atunci la guvernare. Anania a anuntat ca toti preotii din Cluj ce erau membri de partid sau aveau posturi publice vor fi investigati. Conform presei, in Consiliul Municipal Cluj Napoca opt preoti reprezentau PSD-ul, unul pe liberali, patru PD-ul. Toate partidele au cerut Sinodului sa le permita preotilor sa-si continue carierele politice. Gheorghe Funar a sperat ca preotii sa-si continue activitatea in administratia locala, iar Brudasca a cerut Bisericii sa indice clar canoanele ce interziceau implicarea politica a preotilor. Politicienii si-au unit fortele cu clerul pentru a sustine ca apartenenta la partid era o optiune personala a fiecarui preot ortodox, de vreme ce alte culte nu imbratisau principiul neutralitatii politice. Intr-adevar, UDMR-ul a anuntat ca listele sale erau deschise preotilor. Inca de la formarea sa, Uniunea a alocat 15% din pozitiile sale de conducere reprezentantilor tineretului si alte 15% societatii civile si clerului. Pastorii reformati si preotii greco-catolici puteau ocupau functii publice (Informatia, 1 si 13 februarie 2004). Constitutia Romaniei le permite cultelor sa decida daca membri lor pot face politica.

Reflectand pozitia ierarhilor ortodocsi, protopopul de Botosani le-a cerut preotilor sa nu candideze in alegeri deoarece, dupa cum a explicat el, mesajul partidului se adreseaza doar unui segment al comunitatii, in timp ce preotul trebuie sa se adreseze tuturor credinciosilor. Ca raspuns, Octav Cosmanca, liderul celui mai popular partid din Moldova, PSD, a opinat ca preotii trebuie sa fie lasati sa se implice politic pentru ca numai constitutia si Parlamentul puteau limita dreptul unui individ de a fi ales. Pentru premierul Nastase, preotii ce serveau drept consilieri locali si judeteni aduceau un plus de moralitate procesului politic si modului de rezolvare a problemelor de interes comun. Insa opozitia liberala i-a criticat pe social-democrati pentru incercarea de a transforma BOR-ul intr-un instrument electoral (Romania libera, 4 februarie 2004).

In februarie 2004, Sinodul si-a reiterat deciziile din ianuarie 1990, septembrie 1992, februarie 1996 si februarie 2000 ce interziceau clerului ortodox sa participe in politica, sa adere la partide, sa candideze in alegeri, sa influenteze campaniile electorale si sa detina functii in administratia locala sau nationala. Decizia Sinodului nr. 410 din 12 februarie 2004 a cerut preotilor sa nu devina nici chiar candidati independenti si a rugat formatiunile politice sa nu accepte preoti ca membri si sa nu foloseasca biserica sau clerul in scopuri politice. Din partea Patriarhiei, Stoica a anuntat ca „Biserica este neutra politic, nu indiferenta la viata polis-ului. Pozitia sa ramane neschimbata: singura politica a preotilor este Biblia”. Preotii ortodocsi aveau zece zile pentru a alege intre preotie si politica. Renuntarea la preotie pentru avantaje politice imediate era ireversibila, preotul urmand a fi raspopit in perpetuitate. Tot atunci, Anania a amenintat ca Sinodul “poate si sa comande”, a reiterat ca preotii nu-si mai pot suspenda slujirea preoteasca pe timpul mandatelor politice si a spus ca preotii-politicieni vor fi discutati de curtile consistoriale. Chiar si preotii-primari trebuiau sa aleaga, desi fusesera alesi democratic si mandatul le expira in cateva luni, cand noi alegeri urmau a fi organizate. Sinodul nu cunostea numarul preo-tilor-politicieni pentru ca acestia intrasera in politica fara a-si anunta superiorii, insa conform presei ca-teva sute dintre cei aproape 15,000 preoti ortodocsi ai Romaniei ocupau posturi publice (Evenimentul Zilei, 10 februarie 2004). Decizia Sinodului a fost laudata de societatea civila ca un pas inainte in efortul de a bloca incercarile PSD-ului de a-si supune politic BOR (Evenimentul Zilei, 13 februarie 2004).

A fost necesara determinare pentru a-i convinge pe preoti ca decizia era irevocabila si definitiva. In Arhiepiscopia de Cluj doar senatorul PRM Rus a renuntat la preotie, pe cand 87 alti preoti au renuntat la politica. In Cluj, din cei 60 preoti ce si-au incetat activitatea politica, mai mult de jumatate (32) reprezentasera PSD-ul. In Arges, un preot social-democrat a ales politica, pentru ca “am servit Biserica 35 ani, e timpul sa servesc oamenii”. Primarul de Baiculesti a declarat ca va candida in alegerile locale din 2004 in ciuda deciziei Sinodului si ca, la nevoie, va “porni o noua revolutie pentru ca nu pot sa aleg intre preotie si primarie, de vreme ce ele sunt compatibile”. In Suceava, cei doi preoti din consiliul municipal au ales preotia. In Constanta, Teodosie a anuntat ca noua preoti urmau sa renunte la mandatele lor din consiliile locale, dar nu a dat detalii privind situatia sa personala. Restrictia a dus la modificarea substan-tiala a listelor electorale, obligand partidele sa gaseasca inlocuitori pentru preotii-politicieni (Informatia, 15 februarie si 11 martie 2004). Cel mai afectat a fost PSD-ul.

In timpul alegerilor locale din 2004 eforturile de a separa biserica de politica nu au dat rezultatele scontate. In Brasov si Galati nici un preot nu s-a implicat politic, dar in alte judete situatia a fost alta. Primarul social-democrat de Stefanesti (Arges) a cautat sa-si reinnoiasca mandatul, insa a pierdut in fata candidatului liberal. Petrica Florea din Costesti (Iasi) a candidat la primarie cu ajutor liberal, declarand ca “un preot nu poate fi indiferent la ce se intampla in parohia sa. Timp de 18 ani am incercat sa-i ajut pe oamenii de aici cum am putut. Ca consilier local as fi putut face mult mai mult” (Romania libera, 2 iunie 2004). Consistoriul Mitropoliei Moldovei a anuntat ca-l va sanctiona pe Florea daca acesta se va implica politic, pentru ca nu era prima data cand nesocotea decizia ierarhilor sai. Dupa ce a pierdut alegerile, Florea s-a aparat spunand ca avea dreptul constitutional de a alege si a fi ales si ca spera ca mitropolitul il va suspenda temporar in loc sa-l raspopeasca. Chiar si dupa ce au renuntat la carnetele de partid si la pozitiile publice, preotii au sustinut partidele din care tocmai plecasera. In mai liderii social-democrati au participat la slujba de duminica la Satu Mare. Profitand de ocazie, cu acordul preotului, candidatul la primarie s-a adresat credinciosilor, prezentandu-si platforma electorala si promitand sa rezolve rapid problema proprietatii bisericii. Candidatul a vorbit din amvon, lucru perceput ca manipulare religioasa in scop electoral (Evenimentul Zilei, 14 mai 2004).

Decizia Sinodului de neutralitate politica a fost criticata de guvernarea PSD si de opozitia PRM. Cosmanca a numit decizia o “greseala”, Nicolae Mischie a vazut-o drept o „anormala”, iar liderul PRM Petru Calian a calificat-o drept “discriminare”. Pentru Cosmanca, decizia era o greseala pentru ca “prezenta preotilor in consiliile locale garanteaza ca problemele enoriasilor sunt rezolvate direct de comunitatea locala... Ca pastor, preotul trebuie sa vada ca problemele administrative ale cetatenilor sunt rezolvate inauntrul si in afara Bisericii”. Cosmanca a declarat ca pledeaza pentru includerea preotilor pe listele de partid ca independenti. Cum alte biserici permiteau implicarea politica a clerului, Cosmanca nu intelegea de ce Biserica Ortodoxa trebuia sa adopte o alta pozitie. Pentru deputatul umanist Pavel Cherescu (si preot ortodox), decizia sinodala era neconstitutionala deoarece numai Parlamentul putea limita drepturile fundamentale ale cetatenilor. Pentru el si alti preoti ce nu doreau sa renunte nici la politica, nici la preotie, decizia demonstra tendinta Bisericii spre “fundamentalism religios” (Informatia, 25 februarie 2004).

Decizia a intampinat opozitie si in interiorul bisericii pe masura ce prelatii au inceput sa o critice deschis si sa o interpreteze in favoarea lor. Daca la inceput putini au indraznit sa puna in discutie hota-rarea Sinodului, ulterior unii ierarhi au anuntat ca preotii ce ocupau functii publice puteau sa-si duca mandatele la capat insa nu vor putea candida din nou in 2004. Altii au aratat ca decizia nu includea o data limita pana la care preotii trebuiau sa opteze pentru preotie sau politica. Pentru Stoica, “este absurd sa lasi localitatile fara primar sau consilier local pentru urmatoarele doua luni... Cu aprobarea episcopului,  [preotii]  pot sa-si termine mandatele. Insa nu pot participa la campania electorala si nu pot candida din nou”. Si Calinic le-a cerut preotilor sai sa renunte la carnetele de partid pentru a nu fi raspopiti, dar le-a permis primarilor-preoti sa-si termine mandatul (Ziua, 24 februarie 2004).

Insa alte partide au sustinut neutralitatea. Alianta Civica a salutat decizia Sinodului ca contribuind la “cresterea capitalului de incredere al Bisericii” si la “renasterea morala a poporului roman”. Schimbandu-si pozitia, Liberalii au sustinut si ei decizia ce “confirma neutralitatea politica si pozitia morala si spirituala a preotimii ortodoxe”, au rugat alte culte sa imbratiseze principiul si au criticat organizatia PSD Cluj ce-i ceruse Sinodului sa revina asupra hotararii. Pentru a fi clar ca Sinodul nu le va permite preotilor sa reintre in politica, Anania a reiterat ca restrictia era irevocabila, definitiva si unanim acceptata si deci „nici chiar Patriarhul nu o putea schimba” (Informatia, 18 februarie 2004).

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a cautat sa discearna motivele pentru care BOR-ul a adoptat o pozitie atat de ferma in favoarea neutralitatii cu putin inainte de alegerile locale. Dupa el, “credibilitatea morala a BOR a fost amenintata de proprii lideri. Deodata, preoti ce devenisera senatori sau deputati pe liste de partid nu mai ascultau si chiar dadeau ordine superiorilor. Autoritatea ierarhiei religioase era stirbita.” Pentru a explica de ce Anania le-a cerut preotilor sa renunte la posturile publice obtinute ca urmare a unor alegeri libere, Stoiciu a considerat ca Teodosie, pe care Anania l-a mentionat printre cazurile problema, era cheia adoptarii interdictiei de a face politica: “Lui Teodosie ii place puterea si cu ajutorul social-democratilor viseaza sa ajunga primul mitropolit al Tomisului si Dobrogei si apoi patriarh. Vrea ca Biserica sa nu mai respecte traditia in alegerea mitropolitului de Moldova ca patriarh, si da o lupta pe viata si pe moarte pentru a deveni mitropolit,” deoarece patriarhul este ales dintre mitropoliti. Pentru Stoiciu, optiunea pentru neutralitate politica deriva din lupta de putere din Sinod intre suporterii ambitiosului Teodosie, ce-si construia cariera cu ajutor social-democrat, si oponentii sai adunati in jurul lui Anania, ce doreau ca traditia sa fie respectata in alegerea noului patriarh. Insa, conform lui Stoiciu, “decizia de a le interzice preotilor sa faca politica nu putea opri ascendenta lui Teodosie” (Cotidianul, 4 martie 2004).

Biserica Romano-catolica a imbratisat si ea principiul neutralitatii in virtutea canonului 285.3, conform caruia “preotilor li se interzice sa asume functii publice care implica participarea la procesul de decizie al statului”, canonului 383.1 al Statutului Bisericii Greco-catolice si paragrafului 33 al Directorului Vietii Preotesti al Vaticanului (1994) conform caruia “preotul, ca servitor al Bisericii universale, nu se poate lega de contingente istorice si trebuie sa fie deasupra partidelor politice. El nu poate participa activ in partide politice sau sindicate, decat daca [acest lucru este cerut] de drepturile Bisericii si de apararea binelui comun. Chiar daca sunt bune in sine, ele sunt straine statutului clerical si pot ameninta serios unitatea comuniunii ecleziastice... Reducerea misiunii preotesti la scopuri temporale, de natura pur sociala sau politica, este straina acestui pastorat, nu constituie un triumf, ci mai degraba o mare pierdere pentru Biserica” (Romania libera, 19 februarie 2004). Li s-a cerut preotilor romano- si greco-catolici sa renunte la angajare politica cat mai curand, chemare la care au raspuns un numar de preoti. In Salaj toti preotii catolici au renuntat la politica, ru-pandu-se de PSD si PNL. In Cluj social-democratii au inlocuit 32 de preoti inclusi pe listele electorale. In Bistrita 12 preoti au renuntat la viata de partid sau posturi de consilieri. Cei 5 sau 6 pastori reformati ce reprezentau UDMR au continuat activitatea politica (Evenimentul zilei, 20 februarie 2004).

Partidele politice din Romania postcomunista au incercat constant sa-si atraga cultele de partea lor, fara a avea o strategie declarata in acest sens. PNTCD si PRM au adus religia in prim-planul platformei lor electorale, dar nu si-au putut indeplini promisiunile fata de culte, primul datorita divergentelor pe care le-a avut cu partenerii sai de guvernare in perioada 1996-2000, iar al doilea pentru ca nu a format niciodata guvernul. Insa implicarea politica a preotilor a ridicat probleme cultelor, care au realizat ca simbioza le aducea putine avantaje si le subordona clasei politice. Dupa cum am vazut, Biserica Ortodoxa a dat tonul, alegand neutralitate politica pentru clerul sau. Insa decizia a fost implementata doar in campania din 2004, odata ce Sinodul si-a amenintat preotii cu raspopirea. Insa clerul de toate confesiunile religioase va continua sa se implice politic in mod indirect, nu prin ocuparea de functii publice, prin aderarea la partide politice sau prin participarea nemijlocita pe listele electorale de partid, ci ca sfatuitori de incredere ai electoratului.

NOTA
¹ Dovada este ca, in 2002, un preot social democrat a refuzat sa binecuvanteze noul sediu al organizatiei PNTCD de Suceava. Refuzul nu a fost determinat de noutatea propunerii, de vreme ce preotii romani in fiecare zi binecuvanteaza cladiri, masini si chiar animale, ci de faptul ca in 1997 un preot crestin-democrat din Timisoara l-a pictat pe fostul presedinte Ion Iliescu in chip de diavol in biserica sa.

LAVINIA STAN - Dr., Director al “Centrului pentru Studii Post-Comuniste”, St. Francis Xavier University, Canada.
LUCIAN TURCESCU- Profesor la Universitatea Concordia, Montreal, Canada si presedinte al Societatii Canadiene de Studii Patristice. Cartea sa The Concept of Divine Persons in St. Gregory of Nyssa’s Works  a aparut la Oxford University Press in 2005.

 sus