Uniunea Europeana: structuri si asteptari

Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI)

 

CRISTIAN POPA

The article addresses the problem of remodeling the relations between national and supranational institutions. The analysis shows that the space of liberty, security and justice is more and more under the incidence of European regulations.

Relatia dintre instantele nationale si cele supranationale – indiferent de tipul acestora – este foarte complexa si dificil de evaluat intr-o perspectiva istorica. S-a vazut – credem – cu destula evidenta ca exista in fapt doua tendinte contradictorii: pe de o parte, tendinta instantelor supranationale de a-si extinde prerogativele si competenta, iar pe de alta parte tendinta instantelor nationale de a-si prezerva – in masura in care este posibil – plenitudinea de decizie.

Perspectiva federalizarii Europei ridica insa, inevitabil, problema remodelarii relatiilor dintre instantele nationale si cele supranationale.

a) prima – si cea mai simpla – ar fi, desigur, aceea ca toate competentele existente sa fie pastrate, iar cele doua principale jurisdictii – Curtea de Justitie a Uniunii Europene si Curtea Europeana a Drepturilor Omului – sa-si pastreze fiecare competentele si prerogativele lor. Aceasta formula are avantajul de a nu implica schimbari, dar nu s-ar putea spune ca ajuta in vreun fel procesul federalizarii;
b) o a doua varianta ar fi aceea ca cele doua principale jurisdictii amintite sa se contopeasca. Aceasta varianta are insa inconvenientul ca ar implica o absorbire a prerogativelor Consiliului Europei de catre Uniunea Europeana. Judecand dupa implicarea Uniunii Europene si in probleme de drepturi fundamentale, o asemenea varianta nu poate fi exclusa;
c) o a treia posibilitate ar consta in edificarea unei noi instante la nivel european, care ar prelua - dupa modelul american - si prerogativele legate de controlul de constitutionalitate. Ea nu pare insa posibil de realizat deoarece statele europene sunt prea atasate modelului european de control al constitutionalitatii, iar pe de alta parte crearea unei jurisdictii constitutionale unice la nivel european ar crea serioase probleme legate de eventualele relatii ce ar trebui stabilite cu consiliile sau curtile constitutionale existente in diferite tari¹.

Desi initial nu a existat un domeniu specializat consacrat acestei problematici in primele tratate comunitare, pe parcursul timpului s-a constatat ca, pentru ca cetatenii Uniunii Europene sa poata circula liber, sa traiasca si sa lucreze pe teritoriul Uniunii Europene este necesar ca ei sa beneficieze de o deplina securitate, sa fie protejati impotriva criminalitatii internationale si sa se bucure de un respect deplin in ceea ce priveste drepturile lor fundamentale pe intreg teritoriul statelor ce fac parte din Comunitatile Europene².

Tratatul de la Roma, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, cuprinde un intreg Titlu asupra cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne³.

Principiile de baza ale cooperarii judiciare in materie civila⁴ sunt: recunoasterea reciproca a deciziilor judiciare si extrajudiciare, si, armonizarea legislativa in anumite domenii.

Detalierea acestor principii se va realiza prin adoptarea, prin legi europene si legi cadru europene, a unor masuri privind: recunoasterea reciproca a deciziilor; circulatia documentelor judiciare si extrajudiciare; asigurarea compatibilitatii dispozitiilor interne referitoare la conflictul de legi; cooperarea in materie de probe; un nivel ridicat de acces la justitie; functionarea corecta a proceselor civile – masuri privind armonizarea procedurilor civile; dezvoltarea mijloacelor alternative de solutionare a litigiilor; formarea personalului judiciar.

In ceea ce priveste actele de drept al familiei cu implicatii transfrontaliere, acestea vor fi reglementate printr-o lege-cadru europeana adoptata de Consiliu cu unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Totodata, Consiliul, in unanimitate, va putea adopta o decizie prin care sa permita reglementarea unor aspecte de dreptul familiei prin procedura ordinara.

Reglementarea cooperarii judiciare in materie civila prezinta un caracter novator, prin introducerea unor dispozitii referitoare la armonizarea dreptului procesual civil. In acest sens, aplicarea acestor principii va necesita modificari de substanta la nivelul sistemelor juridice ale statelor membre – inclusiv Romania – in vederea asigurarii compatibilitatii reglementarilor interne cu viitoarele legi sau legi-cadru europene⁵.

Reglementarea cooperarii judiciare in materie penala extinde dispozitiile anterioare ale articolului 31 TUE, introducand unele elemente noi, de natura sa aprofundeze integrarea la nivelul UE in acest domeniu. Ca elemente de noutate, se remarca stabilirea principiului recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare in materie penala⁶.

De asemenea, are loc o extindere a regulilor comune minime, care vor fi stabilite prin acte comunitare (legi si legi-cadru), la urmatoarele domenii: admisibilitatea reciproca a probelor, drepturile persoanei in procedura penala, drepturile victimelor infractiunilor, orice alt aspect al procedurii penale identificat de Consiliul, printr-o decizie adoptata in unanimitate, cu consultarea Parlamentului European⁷.

Proiectul Constitutiei europene prevede stabilirea, prin legi-cadru europene, de infractiuni si pedepse comune: infractiuni grave, cu implicatii transfrontiere, a caror combatere necesita actiuni pe baze comune, in domeniile: terorism; traficul de fiinte umane; exploatarea sexuala a femeilor si copiilor; traficul de droguri si arme; spalarea banilor; coruptia; falsificarea de moneda; criminalitatea informatica; crima organizata⁸.

Lista domeniilor poate fi extinsa prin decizie, adoptata de Consiliu cu unanimitate, cu avizul conform al Parlamentului European. Totodata, legi-cadru europene pot determina reguli minime pentru armonizarea unor dispozitii penale, in domeniile unde actiunea Uniunii face ca aceasta armonizare sa fie necesara. De retinut ca, din competenta Parchetului European au fost eliminate infractiunile grave cu dimensiune transfrontaliera, care figurau in proiectul initial al Conventiei. Cu toate acestea, s-a stipulat o clauza pasarela prin intermediul careia Consiliul European poate decide, cu unanimitate, si includerea acestor infractiuni in competentele Parchetului.

Stabilirea unei noi structuri institutionale, Oficiul Procurorului European din cadrul Eurojust. Procurorul European va avea competenta de a cerceta, urmari si trimite in judecata persoane vinovate de comiterea unor infractiuni care afecteaza mai multe State membre sau interesele financiare ale Uniunii.

Infiintarea Oficiului Procurorului European, stabilirea competentelor sale si a regulilor de functionare se va realiza prin lege europeana, adoptata de Consiliul cu unanimitate, cu avizul conform al Parlamentului European.

De retinut ca prevederile numite “frana de urgenta” (articolele III-270 alin. 3 si 4 si III-271 alin. 3 si 4), au facilitat acordul statelor membre pentru mentinerea votului cu majoritate calificata in chestiuni de justitie si afaceri interne. Este vorba de o procedura noua: cand un stat considera ca o lege europeana sau lege cadru europeana in domeniul cooperarii judiciare in materie penala sau al stabilirii de standarde minime privind unele infractiuni si pedepse incalca unele principii fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate supune problema Consiliului European. Procedura legislativa ordinara este suspendata. Acesta, in termen de patru luni, va putea adopta urmatoarele decizii: trimite actul inapoi Consiliului – se reia procedura legislativa ordinara sau solicita promovarea unui nou proiect. Textul creeaza si posibilitatea demararii unei cooperari consolidate pe baza proiectului initial, care, in cazul in care termenul de 4 luni este depasit fara adoptarea unei decizii sau daca trec 12 luni de la solicitarea Consiliului European de a se prezenta un nou proiect, se considera aprobata.

In acest domeniu se stabileste o procedura de informare si consultare reciproca, iar Consiliul – la initiativa oricarui stat membru sau a Comisiei – poate adopta pozitii comune, actiuni comune, sau poate dispune elaborarea unor conventii, a caror adoptare va fi recomandata statelor membre conform regulilor constitutionale respective.

Tratatul de la Roma, modificat la Amsterdam, a mai instituit un Comitet de coordonare, compus din inalti functionari, avand ca misiune sa formuleze avize, sa contribuie la buna desfasurare a lucrarilor Consiliului in domeniile vizate, sprijinind activitatea acestuia in indeplinirea masurilor convenite de statele membre. Au fost, de asemenea, convenite si masuri relative la cooperarea judiciara in domeniul penal.

Tratatul instituind Comunitatea Europeana⁹ cuprinde in plus o serie de dispozitii legate de vize, azil, imigratie si alte politici privind libera circulatie a persoanelor. Astfel cum a fost conceputa in 1992, cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne era menita in special sa favorizeze dialogul, intelegerea si munca in comun a serviciilor de politie vamala si de justitie ale tarilor membre¹⁰.

O derogare a fost acceptata pentru Marea Britanie si Irlanda, care si-au manifestat dezacordul in legatura cu desfiintarea controlului la frontierele interne. Un regim special a fost stabilit, de asemenea, in favoarea Danemarcei, care era favorabila unei cooperari in domeniul justitiei si afacerilor interne, dar nu dorea o comunitarizare a problemelor ce tin de acest domeniu.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam s-a afirmat cooperarea judiciara si in domeniul politiei si s-a procedat totodata la o extindere a cooperarii interguvernamentale in domeniile conexe¹¹. Este de remarcat ca in ceea ce priveste cheltuielile operationale legate de infaptuirea cooperarii in domeniile mentionate, Tratatul de la Amsterdam a adus precizarea ca acestea vor reveni bugetului comunitar, afara de situatia in care Consiliul ar decide altfel, pe baza unanimitatii.

Un moment deosebit de important in orientarea si directionarea colaborarii si cooperarii statelor membre ale Uniunii Europene in domeniul justitiei si afacerilor interne l-a constituit Consiliul European de la Tampere, care s-a desfasurat in aceasta localitate din Finlanda in zilele de 15-16 octombrie 1999¹².

Consiliul European de la Tampere a reprezentat o reuniune special consacrata infiintarii unui spatiu de libertate, de securitate si de justitie in Uniunea Europeana. Ideea esentiala a fost aceea ca, dezvoltand si imbogatind prevederile oferite de Tratatul de la Amsterdam, aparea necesar ca sa se intreprinda pasi mai departe pe drumul cooperarii in domeniile mentionate, elaborandu-se planuri concrete de masuri, pentru ca Europa sa devina un spatiu comun de libertate, securitate si justitie.

Pe de alta parte, s-a subliniat si ideea ca ceta-tenii tarilor membre ale Uniunii Europene sunt indrep-tatiti sa astepte ca uniunea sa reactioneze in ceea ce priveste amenintarea pe care o reprezinta marea criminalitate pentru drepturile si libertatile lor.

Spatiul de libertate, de securitate si de justitie trebuie sa se intemeieze pe principii de transparenta si de control democratic¹³.

Documentul adoptat la Tampere enunta si dezvolta o serie de idei incetatenite mai de mult, de fapt, in practica Uniunii Europene, printre care promovarea unei politici europene comune in materie de azil si de migratie. Documentul preconizeaza relatii de parteneriat cu tarile de origine ale emigrantilor, un regim de azil european comun, un tratament echitabil pentru resortisantii tarilor terte, monitorizarea fluxurilor migratorii si combaterea emigrarii clandestine.

Ocupandu-se in mod nemijlocit de spatiul european de justitie, documentul adoptat la Tampere insista asupra cerintei unui mai bun acces la justitie in Europa, asupra recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare si asupra infaptuirii unor convergente sporite in domeniul dreptului civil.

Reuniunea de la Tampere a insistat totodata asupra luptei contra criminalitatii la nivelul intregii Uniuni. Astfel, au fost preconizate masuri de prevenire a criminalitatii la nivelul Uniunii, intensificarea cooperarii in lupta impotriva criminalitatii, actiuni specifice in lupta contra spalarii banilor si actiuni sporite in lupta impotriva spalarii banilor.

O idee interesanta care defineste de fapt strategia Uniunii in acest domeniu este aceea ca apare necesitatea ca in perspectiva Consiliul European sa armonizeze toate instrumentele intr-un mod integrat si coerent, pentru a stabili spatiul de libertate, de securitate si de justitie. Problemele de justitie si de afaceri interne trebuie sa fie integrate in definirea si punerea in aplicare a altor politici si actiuni ale Uniunii. Documentul subliniaza ca este absolut necesar ca sa fie folosite toate posibilitatile noi pe care le ofera Tratatul de la Amsterdam in probleme de actiune exterioare si in special de strategii comune, precum si acordurile incheiate de comunitate. Trebuie definite in mod clar prioritatile, obiectivele politice si masurile pentru actiunea exterioara a Uniunii in domeniul justitiei si afacerilor interne. Consiliul de la Tampere a aprobat compunerea, metodele de lucru si modalitatile practice pentru elaborarea proiectului de Carta a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, document care avea sa fie aprobat de abia la reuniunea de la Nisa din anul 2000¹⁴.

In ce priveste continutul sau, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene¹⁵ insumeaza in cadrul unui singur document, pentru prima data in istoria Europei, intreaga arie a drepturilor si anume drepturile civile, politice, economice si sociale, care sunt sistematizate intr-un mod nou, original: Capitolul I Demnitate¹⁶, Capitolul II Libertati¹⁷, Capitolul III Egalitatea¹⁸, Capitolul IV Solidaritate¹⁹, Capitolul V Cetatenia²⁰, Capitolul VI Justitia²¹ si, in sfarsit, Capitolul VII Dispozitii generale²².

Din punctul de vedere al sferei subiectilor, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu face nici o deosebire intre cetateni si straini, intrunind – pentru prima data – in cadrul unui document unic, drepturile tuturor persoanelor care se gasesc in mod legal pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, cele mai multe dintre textele ce definesc drepturile fundamentale incep cu sintagma orice persoana, fapt ce demonstreaza caracterul deosebit de larg al nivelului de protectie a subiectelor.

Dupa cum observa autori de specialitate²³ cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne a fost inserata intr-un cadru institutional unic dar ea pastreaza – ca si cel de al doilea plan PESC (politica externa si de securitate comuna) un mecanism interguvernamental foarte accentuat, tinand seama de caracterul deosebit de sensibil al cooperarii in domeniile mentionate. Desigur, Comisia si Parlamentul European joaca un anumit rol, dar acesta este mai mic decat cel pe care il au in general in domeniul comunitar. Au fost conferite importante atributii statelor, in special, si organelor care le reprezinta. Prin urmare, Consiliul Uniunii detine rolul cel mai important in adoptarea pozitiilor comune, a deciziilor si a deciziilor cadru, precum si in ce priveste elaborarea conventiilor. Proiectul Constitutiei europene reia aproape integral dispozitiile TCE si mentioneaza sistemul actual de competente²⁴ in ceea ce priveste cooperarea administrativa.

O importanta crescanda a dobandit-o Oficiul European al Politiilor – EUROPOL²⁵, al carui statut este definit prin Conventia Europol, intrata in vigoare la 1 octombrie 1998. Pe de alta parte, Consiliul European de la Tampere din octombrie 1999 a prevazut crearea unei entitati de justitie europeana – EUROJUST, dotata cu personalitate juridica si competenta pentru a ancheta marea criminalitate²⁶.

Tratatul de la Nisa din februarie 2001 este completat prin Tratatul Uniunii Europene²⁷, introducand un paragraf legat de cooperarea prin Eurojust. Pe de alta parte, asa cum am aratat, in 1990 s-a produs integrarea sistemului Schengen, care reprezinta de fapt un acord interstatal – in Tratatul Uniunii Europene. In ceea ce priveste competenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht prevazuse ca judecatorul comunitar nu era competent in cadrul celui de al treilea pilier decat sa interpreteze dispozitiile conventiilor incheiate in materiile ce privesc justitia si afacerile interne. De abia dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Curtea de la Luxemburg a capatat anumite competente in cadrul justitiei si afacerilor interne, in afaceri prejudiciale si in materie de control al calitatii.

Tratatul Constitutional European finalizat in iunie 2004, dupa aproape trei ani de negocieri la diferite nivele, cuprinde prevederi deosebit de importante legate de colaborarea JAI²⁸.

Trebuie mentionate de la bun inceput ideile de principiu cuprinse in preambulul Tratatului, dar si elemente de principiu cuprinse in Partea I Titlul I²⁹.

Problemele ce privesc spatiul de libertate, securitate si justitie sunt amplu tratate in Capitolul IV al Partii a III-a³⁰. In cadrul acestui capitol se intalnesc mai intai dispozitii cu caracter general³¹.

Elementul de noutate il constituie acela ca se specifica ce anume probleme vor fi stabilite prin legi europene sau legi cadru si anume: politica comuna de vize, controlul la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe, conditiile in care resortisantii din tarile terte pot circula liber pe o durata determinata, masurile pentru instituirea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe si efectuarea controlului persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor externe³².

In acelasi capitol³³ se specifica si problemele legate de imigratie ce vor fi reglementate prin legi sau legi cadru europene.

In aceeasi sectiune mai intalnim o serie de prevederi pe care le mentionam, si anume: posibilitatea incheierii cu tarile terte a unor acorduri pentru readmiterea in tarile de origine sau de provenienta a resortisantilor aflati in sedere ilegala, adoptarea unor masuri pentru a favoriza integrarea resortisan-tilor tarilor terte care beneficiaza de sedere ilegala pe teritoriul Uniunii Europene, dreptul statelor membre de a stabili volumul intrarilor pe teritoriul lor a resortisantilor din tarile terte in cautarea unui loc de munca in calitate de lucrator salariat ori pentru a desfasura o activitate independenta³⁴.

Sectiunea a IV-a are in vedere cooperarea judiciara in materie penala³⁵. Aceasta se intemeiaza pe principiul recunoasterii reciproce a hotararilor si sentintelor judecatoresti, incluzand apropierea dispozitiilor legale de reglementare ale statelor membre in domeniile mentionate. Astfel, legile sau legile cadru europene vor stabili masuri care urmeaza sa instituie reguli si proceduri care sa asigure recunoasterea in cadrul Uniunii a tuturor formelor de hotarari si sentinte judecatoresti; sa previna si sa solutioneze conflictele de jurisdictie dintre statele membre; sa incurajeze pregatirea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie; sa faciliteze cooperarea dintre autoritatile judecatoresti sau autoritatile echivalente ale statelor membre in materie de urmarire penala si executare a hotararilor.

Pentru a facilita recunoasterea reciproca a hotararilor si sentintelor judecatoresti, precum si cooperarea politieneasca si judiciara in cauze penale cu dimensiune transfrontaliera, legile cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la: admisibilitatea reciproca a probelor intre statele membre; drepturile persoanelor in procedura penala; drepturile victimelor criminalitatii; alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul de Ministri le-a identificat a priori printr-o decizie europeana. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.

Adoptarea acestor reguli minime nu impiedica statele membre sa mentina sau sa instituie un nivel mai inalt de protectie a drepturilor persoanelor in procedura penala³⁶.

Tratatul mai prevede ca legile cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infractiunilor penale si a sanctiunilor in domenii cu criminalitate deosebit de grava care au dimensiuni transfrontaliere ce rezulta din natura sau impactul acestor infractiuni, sau din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna³⁷.

Principiile generale ale Spatiului de libertate, securitate si justitie sunt prevazute in articolul III-257:
- Spatiul de libertate, securitate si justitie are la baza respectul pentru drepturile fundamentale si pentru diferitele traditii si sisteme juridice ale Statelor membre;
- Uniunea asigura absenta controlului la frontierele interne;
- se contureaza o politica comuna in materie de azil, imigratie si control al frontierelor externe, bazata pe solidaritatea intre statele membre;
- realizarea unui inalt nivel de securitate, prin prevenirea criminalitatii, rasismului, xenofobiei;
- cooperarea si coordonarea intre autoritatile de politie si judiciare;
- armonizarea treptata a legislatiei in materie penala, procesual civila si procesual penala;
- principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judiciare si extrajudiciare in materie civila si penala.

Se remarca unele elemente ce dovedesc tendinta spre o integrare mai profunda in domeniul justitiei si afacerilor interne, cum ar fi:
• inlocuirea actiunilor comune reglementate de TUE cu politici comune;
• preluarea unor elemente din acquis-ul Schengen;
• tendinta armonizarii legislatiei in materie penala, procesual penala si procesual civila – element de noutate absoluta;
• recunoasterea reciproca a deciziilor judiciare si extrajudiciare.

Domeniile criminalitatii sunt urmatoarele: terorismul, traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si copiilor, traficul de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, falsificarea mijloacelor de plata, infractiunea informatica si criminalitatea organizata.

In functie de evolutia criminalitatii, Consiliul de Ministri poate adopta o decizie europeana care sa identifice alte domenii ale criminalitatii care indeplinesc criteriile mentionate. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European³⁸.

In cazul in care apropierea normelor de drept penal se dovedeste esentiala pentru a asigura punerea in aplicare efectiva a politicii Uniunii intr-un domeniu care a facut obiectul masurilor de armonizare, legile cadru europene pot stabili reguli minime referitoare la definirea infractiunilor penale si sanctiunilor in domeniul de interes.

Tratatul mai prevede ca Legile sau legile cadru europene pot stabili masuri pentru incurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre in domeniul prevenirii criminalitatii. Aceste masuri nu includ apropierea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre³⁹.

In aceeasi sectiune intalnim si prevederi legate de Eurojust. In legatura cu aceasta, Tratatul prevede ca misiunea Eurojust este de a sprijini si consolida coordonarea si cooperarea dintre autoritatile nationale de urmarire penala in legatura cu infractiunile grave care afecteaza doua sau mai multe state membre sau care impun urmarirea penala pe baze comune, atat prin operatiuni intreprinse de autoritatile statelor membre si de Europol, cat si prin informatii furnizate de acestea.

Legile europene determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Eurojust. Aceste atributii includ: declansarea si coordonarea urmaririlor penale efectuate de autoritatile nationale competente, in special cele referitoare la infractiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii; consolidarea cooperarii judiciare, inclusiv prin solutionarea conflictelor de jurisdictie si prin stransa cooperare cu reteaua judiciara europeana.

Elemente de noutate intalnim si in articolul III-175, care dispune ca pentru combaterea infractiunilor grave cu dimensiune transfrontaliera, precum si a infractiunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege europeana a Consiliului de Ministri poate institui un Parchet European, avand ca baza Eurojust. In probleme de acest gen, Consiliul de Ministri hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European⁴⁰.

Parchetul European⁴¹ – ce se preconizeaza a fi infiintat – are competenta de a cerceta, de a urmari si trimite in judecata, daca este cazul, in colaborare cu Europol, autorii si complicii la infractiunile grave care afecteaza mai multe state membre, precum si autorii infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European exercita functia de procuror in instantele competente ale statelor membre in legatura cu aceste infractiuni.

Printr-o lege europeana se va stabili statutul Parchetului European, conditiile de exercitare a atributiilor, regulile de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si regulile care reglementeaza admisibilitatea probelor si regulile aplicabile controlului jurisdictional al actelor de procedura adoptate in exercitarea functiilor sale.

Ultima sectiune a capitolului mentionat se refera la cooperarea politieneasca⁴², care implica toate autoritatile competente din statele membre, inclusiv politia, vama si alte servicii specializate in domeniul prevenirii, descoperirii si investigarii infractiunilor. Prin legi cadru vor putea fi stabilite masuri privind strangerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor in domeniu, precum si schimbul de informatii; sprijinirea formarii profesionale a personalului, precum si cooperarea privind schimbul de personal si echipament si cercetarea criminalistica; tehnici comune de investigare privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizata.

De asemenea, se prevede ca o lege sau o lege cadru europeana a Consiliului de Ministri poate stabili masurile privind cooperarea operationala intre autoritatile mentionate. In asemenea situatii, Consiliul de Ministri hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

In legatura cu Europol intalnim prevederi detaliate in art. III-177. In acest text se prevede ca Europol are misiunea de a sprijini si consolida actiunea autoritatilor politienesti si a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum si colaborarea acestora pentru prevenirea si combaterea infractiunilor grave care afecteaza doua sau mai multe state membre, a terorismului si formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. Legea europeana va determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Europol. Aceste atributii vor putea include strangerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informa-tiilor, precum si schimbul de informatii transmise in special de autoritatile statelor membre sau de tari ori autoritati terte; coordonarea, organizarea si realizarea de actiuni cu caracter de investigatie si operational, derulate impreuna cu autoritatile competente ale statelor membre sau in cadrul unor echipe comune de investiga-tie si, daca este cazul, in colaborare cu Eurojust.

In sfarsit, o importanta prevedere este aceea ca o lege sau o lege cadru europeana a Consiliului de Ministri va putea stabili conditiile si limitele in care autoritatile competente ale unor state vor putea interveni, pe teritoriul altor state, in cooperare, cu acordul autoritatilor statului respectiv. In astfel de situatii, orice actiune cu caracter operational a Europol trebuie desfasurata in cooperare cu autoritatile statului sau statelor membre al caror teritoriu este implicat si cu acordul acestora. Aplicarea masurilor de coercitie este responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale competente⁴³.

Din cele de mai sus se desprinde faptul ca spa-tiul de libertate, de securitate si justitie incepe sa intre din ce in ce mai mult sub incidenta reglementarilor comunitare. Totusi, dupa cum am aratat, statelor suverane le revin importante prerogative in acest domeniu, iar o serie de masuri care le afecteaza in mod direct nu pot fi adoptate fara consimtamantul lor sau, in unele cazuri, ca urmare a unei hotarari adoptate in unanimitate de Consiliul European, ceea ce presupune – inevitabil – si votul statului in cauza.

Cu referire la cooperarea judiciara in materie penala, autorii de specialitate insista asupra faptului ca prin acest text cooperarea judiciara in materie penala se intemeiaza pe principiul recunoasterii mutuale, care este consacrat de altfel in Constitutie, alaturi de ideea de armonizare legislativa. Pe de alta parte, se releva faptul ca natura, modul de adoptare si controlul actelor juridice cu privire la cooperarea judiciara in materie penala sunt profund modificate. Astfel, in primul rand, deciziile cadru ale actualului pilier III sunt inlocuite prin legi si legi cadru europene, care pot avea un efect direct. In al doilea rand, in situatiile in care Consiliul urmeaza sa decida in unanimitate, iar Parlamentul European trebuie sa fie consultat, urmeaza sa se aplice procedura legislativa ordinara, cand Consiliul hotaraste cu majoritate calificata si se aplica co-decizia cu Parlamentul European. Cu toate acestea, se observa in comentariu, dreptul de initiativa ramane impartit intre Comisie si statele membre, potrivit dispozitiilor art. III-264 al Tratatului Constitutional European.

Se remarca, in acelasi timp, o serie de conditii in legatura cu efectuarea unei anumite armonizari a procedurii penale. Desi se recunoaste necesitatea de a se tine seama de traditiile si sistemele juridice ale statelor membre, s-a dorit instituirea unor reguli minime care sa nu impiedice statele membre sa mentina sau sa instituie un nivel de protectie mai ridicat pentru drepturile persoanelor.

In ceea ce priveste armonizarea dreptului penal material, art.III-271 stabileste reguli minimale cu privire la definitia infractiunilor penale si sanctiunile in domeniul criminalitatii transfrontaliere. Printre acestea, se are in vedere terorismul, traficul cu fiinte umane, exploatarea sexuala a femeilor si copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, contrafacerea mijloacelor de plata, criminalitatea informatica si criminalitatea organizata.

NOTE
¹ A se vedea, Victor Duculescu, Dreptul integrarii europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, p.448.
² Gilles de Kerschove et Anne Weyembergh, Securité et justice: enjeu de la politique extérieure de l’Union Européenne, edité de l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2003, pag.XI.
³ In acest titlu se precizeaza ca statele membre considera ca fiind de interes comun o serie de probleme precum politica de azil, regulile privind trecerea frontierelor externe, politica imigrarii si in ceea ce priveste resortisantii tarilor terte, lupta impotriva imigrarii, sejurului si muncii ilegale, combaterea toxicomaniei, a fraudei de dimensiuni internationale, cooperarea judiciara in domeniul civil si penal, cooperarea vamala si cooperarea organelor de politie nationala in vederea prevenirii si luptei impotriva terorismului, traficului ilicit de droguri si altor forme grave de criminalitate internationala.
⁴ Articolul III-269
1. Uniunea dezvolta cooperarea judiciara in cauze civile cu incidenta transfrontaliera, intemeiata pe principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti. Cooperarea poate include adoptarea unor masuri de apropiere a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
2. In acest scop, legile sau legile-cadru stabilesc, in special cand este necesar pentru functionarea adecvata a pietei interne, masurile care vizeaza, intre altele, sa asigure:
a) recunoasterea reciproca intre statele membre a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti si executarea lor;
b) notificarea si transmiterea transfrontaliera a documentelor judiciare si extrajudiciare;
c) compatibilitatea regulilor aplicabile in statele membre cu privire la conflictul de legi si de jurisdictie;
d) cooperarea la obtinerea de probe;
e) un inalt nivel de acces la justitie;
f) buna desfasurare a procedurilor civile, la nevoie prin promovarea compatibilitatii regulilor de procedura civila aplicabile in statele membre;
g) dezvoltarea metodelor alternative de solutionare a litigiilor;
h) sprijin la formarea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie.
3. Prin derogare de la alin. 2, masurile referitoare la dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere se stabilesc printr-o lege sau lege-cadru europeana a Consiliului. Acesta hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa prevada aspectele din dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere, care pot face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativa ordinara. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
⁵ “Romania aspira la o Uniune Europeana constituita ca o federatie de state-natiuni. Aceasta optiune trebuie sa tina cont atat de necesitatea de a avea institutii comunitare si proceduri decizionale capabile sa asigure functionarea unei Uniuni cu 27 de membri - ceea ce presupune aprofundarea integrarii si extinderea votului cu majoritate calificata - cat si de faptul ca majoritatea covarsitoare a cetatenilor europeni au inca sentimente puternice manifestate fata de identitatea lor nationala si manifesta un atasament profund pentru statul ai carui cetateni sunt. in aceste conditii, viitoarea uniune politica va trebui sa se dezvolte de jos in sus, de la cetateni la state si de la state la Comunitate”. Pozitia Guvernului Romaniei privind viitorul Uniunii Europene (Proiect 2), pag. l. http://www.mie.ro/viit_europei/POZITIA/
⁶ Articolul III-270
1. Cooperarea judiciara in materie penala in cadrul Uniunii se intemeiaza pe principiul recunoasterii reciproce a hotararilor si sentintelor judecatoresti si include apropierea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre in domeniile la care se refera alin.2 si art. III-271.
Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile care au drept scop:
a) sa instituie reguli si proceduri care sa asigure recunoasterea in cadrul Uniunii a tuturor formelor de hotarari si sentinte judecatoresti;
b) sa previna si sa solutioneze conflictele de jurisdictie dintre statele membre;
c) sa incurajeze pregatirea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie;
d) sa faciliteze cooperarea dintre autoritatile judecatoresti sau autoritatile echivalente ale statelor membre in materie de urmarire penala si executare a hotararilor.
2. Pentru a facilita recunoasterea reciproca a hotararilor si sentintelor judecatoresti, precum si cooperarea politieneasca si judiciara in cauze penale cu dimensiune transfrontiera, legile cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la:
a) admisibilitatea reciproca a probelor intre statele membre;
b) drepturile persoanelor in procedura penala;
c) drepturile victimelor criminalitatii;
d) alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat a priori printr-o decizie europeana. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European. Adoptarea acestor reguli minime nu impiedica statele membre sa mentina sau sa instituie un nivel mai inalt de protectie a drepturilor persoanelor in procedura penala.
Adoptarea unor reguli minime la care se refera acest paragraf nu va impiedica statele membre sa mentina sau sa introduca un nivel mai inalt de protectie a indivizilor.
3. Daca un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege cadru europeana, asa cum este mentionat in paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeana sa fie inaintat Consiliului European. In acest caz, daca procedura prevazuta in articolul III-302 este aplicabila, aceasta va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, in termen de patru luni de la suspendare, va:
a) transmite proiectul inapoi Consiliului, care va determina incetarea suspendarii procedurii prevazute la articolul III-302, daca aceasta este aplicabila;
b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emana proiectul de lege cadru, sa supuna un nou proiect; in acest caz, actul propus initial va fi considerat neadoptat.
4. Daca, la expirarea perioadei prevazute in paragraful 3, nu a fost luata nici o masura de catre Consiliul European sau daca, in termen de 12 luni de la inaintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeana nu a fost adoptata, cel putin o treime din statele membre isi manifesta dorinta sa stabileasca o cooperare consolidata pe baza legii cadru in cauza, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului si Comisiei.
In acest caz, autorizarea referitoare la declansarea cooperarii consolidate reglementata de articolele I-44 alin. (2) si III-419 alin. (1) se va considera acordata si se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea consolidata.
⁷ Articolul III-271
1. Legile-cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infractiunilor si a sanctiunilor in domenii cu criminalitate deosebit de grava care au dimensiuni transfrontiere ce rezulta din natura sau impactul acestor infractiuni sau din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna.
Domeniile criminalitatii sunt urmatoarele: terorismul, traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, falsificarea mijloacelor de plata, infractiunea informatica si criminalitatea organizata.
In functie de evolutia criminalitatii, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa identifice alte domenii ale criminalitatii care indeplinesc criteriile mentionate in acest alineat.
Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. In cazul in care armonizarea normelor de drept penal se dovedeste esentiala pentru a asigura punerea in aplicare efectiva a politicii Uniunii intr-un domeniu care a facut obiectul masurilor de armonizare, legile-cadru europene pot stabili reguli minime referitoare la definirea infractiunilor penale si sanctiunilor in domeniul de interes. Aceste legi cadru europene sunt adoptate prin aceeasi procedura care a fost urmata pentru adoptarea masurilor de armonizare in cauza, fara a aduce atingere articolului III-264.
3. Daca un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege cadru europeana, asa cum este mentionat in paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeana sa fie inaintat Consiliului European. In acest caz, daca procedura prevazuta in articolul III-396 este aplicabila, aceasta va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, in termen de patru luni de la suspendare, va:
a) transmite proiectul inapoi Consiliului, care va determina incetarea suspendarii procedurii prevazute la articolul III-396, daca aceasta este aplicabila;
b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emana proiectul de lege cadru, sa supuna un nou proiect; in acest caz, actul propus initial va fi considerat neadoptat.
4. Daca, la expirarea perioadei prevazute in paragraful 3, nu a fost luata nici o masura de catre Consiliul European sau daca, in termen de 12 luni de la inaintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeana nu a fost adoptata, cel putin o treime din statele membre isi manifesta dorinta sa stabileasca o cooperare consolidata pe baza legii cadru in cauza, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului si Comisiei.
In acest caz, autorizarea referitoare la declansarea cooperarii consolidate reglementata de articolele I-44 alin. (2) si III-419 alin. (1) se va considera acordata si se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea intensificata.
⁸ Articolul III-272
Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri pentru incurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre in domeniul prevenirii criminalitatii. Aceste masuri nu includ apropierea dispozi-tiitlor legale si de reglementare ale statelor membre.
⁹ Jean-Marc Favret, Droit et pratique de l’Union Européenne, Gualiano editeur, Paris, 2003, pag.265 si urm.
¹⁰ Tratatul de la Amsterdam a intarit colaborarea in domeniul justitiei si afacerilor interne, prevazand ca intr-un termen de cinci ani de la intrarea sa in vigoare sa fie desfiintate controalele la frontierele interne ale Uniunii, integrand Conventia de la Schengen asupra liberei circulatii a persoanelor in Tratatul asupra Uniunii Europene. In mod corespunzator s-a stabilit intarirea controlului la frontierele externe ale Uniunii.
¹¹ In cadrul celui de al treilea “pilier” introdus prin Tratatul de la Amsterdam se mentinusera o serie de prevederi generale de inspiratie comunitara. Astfel, Comisia dispune de un drept de initiativa – sporit dar nu exclusiv – Parlamentul urmeaza a fi consultat si exista posibilitatea de a fi adoptate cu majoritate calificata o serie de masuri de decizie in cadrul Consiliului in acest domeniu. Totodata, politicile privind azilul, imigrarea, cooperarea judiciara in materie civila si acordarea de vize pentru resortisantii tarilor terte au fost in mod progresiv “comunitarizate”.
¹² In cadrul lucrarilor Conferintei de la Tampere s-a subliniat cu deosebita insistenta faptul ca integrarea europeana este strans legata de respectarea drepturilor omului si de respectarea institutiilor democratice si ale “spatiului comun” de libertate si justitie. S-a constatat ca Uniunea Europeana a pus deja in practica anumite elemente ale unui spatiu comun de prosperitate comuna, cum ar fi o piata unica, o uniune economica si monetara, precum si capacitatea de a face fata sfidarilor politice si economice mondiale. Asa cum s-a aratat in concluziile presedintiei finlandeze asupra lucrarilor Consiliului European de la Tampere, “cetateanul nu poate sa se bucure de libertate decat intr-un veritabil spatiu de justitie in care fiecare poate sa se adreseze tribunalelor si autoritatilor tuturor statelor membre tot asa de usor cum ar putea sa o faca pe teritoriul tarii sale”. A se vedea, Conseil Européen de Tampere, 15 et 16 Octobre 1999, Conclusions de la Presidence, http://www.europarl.eu.int/summits/tam_fr.htm
¹³ O idee importanta, care este subliniata in concluziile presedin-tiei finlandeze, este aceea ca Uniunea trebuie sa beneficieze de o capacitate deplina de actiune, ca un partener important pe scena internationala, promovand relatii stranse de cooperare cu tarile partenere si organizatiile internationale, in special Consiliul Europei, OSCE, OCDE si Natiunile Unite. Ibidem, doc.cit.
¹⁴ De altfel, este semnificativa insasi evolutia actiunilor care au pregatit acest document: Reuniunea Consiliului European de la Colonia (3-4 iunie 1999) a imputernicit un grup de experti sa elaboreze textul Cartei, dupa care au urmat lucrarile propriu zise ale Comisiei insarcinate cu elaborarea documentului (decembrie 1999-2 octombrie 2000). Reuniunea Consiliului European de la Biaritz (13-14 octombrie 2000) a aprobat in unanimitate textul documentului ce a fost transmis Parlamentului European, care l-a adoptat la 14 octombrie 2000, si Comisiei, care la randul sau l-a adoptat la 6 decembrie 2000. Rezulta deci ca proclamarea Cartei in numele celor trei institutii, la 7 decembrie 2000, la Nisa, a incununat de fapt un proces de elaborare ce a durat aproape doi ani si la care au fost antrenati atat experti, cat si institutiile comunitare.
¹⁵ A se vedea textul in: Andrei Popescu, Ion Jinga, Organizatii europene si euroatlantice, Editura “Lumina Lex”, Bucuresti, 2001, pag. 178 si urm. The Charter of Fundamental Rights of the European Union, INTERNET, http://www.europarl.eu/int/charter/default.en.htm.
¹⁶ Insumand dreptul la viata, la integritatea persoanei etc.
¹⁷ Insumand o gama foarte larga de drepturi.
¹⁸ Incluzand aci, printre altele, nediscriminarea, diversitatea culturala, drepturile copilului, egalitatea femeii cu barbatul.
¹⁹ Cuprinzand dreptul la informare, protectia impotriva concedierii nejustificate, conditii de trai echitabile, securitate sociala, protectia sanatatii, protectia consumatorilor.
²⁰ Cuprinzand referiri la dreptul de vot, buna administrare, protectie diplomatica si consulara, dreptul de petitionare, accesul la Mediatorul European s.a.
²¹ Dreptul la un recurs efectiv, prezumtia de nevinovatie, legalitatea si proportionalitatea delictelor si pedepselor.
²² Incluzand prevederi legate de campul de aplicare a Cartei, intinderea drepturilor garantate, nivelul protectiei si interdictia abuzului de drept.
²³ Jean Marc Favret, Droit et pratique de l’Union Européenne, ed.4-a, Gualino ed., Paris, 2003, pag.268.
²⁴ Articolul III-285
1. Aplicarea eficienta la scara nationala a dreptului Uniunii de catre statele membre, esentiala pentru buna functionare a Uniunii, este considerata o problema de interes comun.
2. Uniunea poate sustine eforturile statelor membre pentru imbunatatirea capacitatii lor administrative de aplicare a dreptului Uniunii. Aceasta actiune poate include facilitarea schimbului de informatii si de functionari publici, precum si sustinerea programelor de formare profesionala. Nici un stat membru nu este obligat sa recurga la acest sprijin. Legile europene dispun masurile necesare realizarii acestui scop, excluzand orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
3. Prezentul articol nu aduce atingere obligatiei statelor membre de a aplica dreptul comunitar, nici prerogativelor si atributiilor Comisiei. De asemenea, el nu aduce atingere nici celorlalte dispozitii ale Constitutiei care prevad cooperarea administrativa intre statele membre, precum si intre acestea si Uniune.
²⁵ Articolul III-276
1. Europol are misiunea de a sprijini si consolida actiunea autoritatilor politienesti si a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum si colaborarea acestora pentru prevenirea si combaterea infractiunilor grave care afecteaza doua sau mai multe state membre, a terorismului si formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.
2. Legea europeana determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Europol. Aceste atributii pot include:
a) strangerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor, precum si schimbul de informatii transmise in special de autoritatile statelor membre sau de tari ori autoritati terte;
b) coordonarea, organizarea si realizarea de actiuni cu caracter de investigatie si operational, derulate impreuna cu autoritatile competente ale statelor membre sau in cadrul unor echipe comune de investigatie si, daca este cazul, in colaborare cu Eurojust.
Legea europeana stabileste, de asemenea, modalitatile de exercitare de catre Parlamentul European impreuna cu parlamentele nationale ale statelor membre, a controlului asupra activitatilor Europol.
3. Orice actiune cu caracter operational a Europol trebuie desfasurata in cooperare cu autoritatile statului sau statelor membre al caror teritoriu este implicat si cu acordul acestora.
Aplicarea masurilor de coercitie este responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale competente.
²⁶ Articolul III-273
1. Misiunea Eurojust este de a sprijini si consolida coordonarea si cooperarea dintre autoritatile nationale de cercetare si urmarire penala in legatura cu infractiunile grave care afecteaza doua sau mai multe state membre sau care impun urmarirea penala pe baze comune, atat prin operatiuni intreprinse de autoritatile statelor membre si de Europol, cat si prin informatii furnizate de acestea.
In acest context, legile europene determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Eurojust. Aceste atributii pot include:
a) initierea cercetarii penale, precum si avansarea propunerilor de initiere a urmaririi penale, efectuate de autoritatile nationale competente, in special cele referitoare la infractiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;
b) coordonarea cercetarilor si urmaririlor prevazute la punctul a);
c) consolidarea cooperarii judiciare, inclusiv prin solutionarea conflictelor de jurisdictie si prin stransa cooperare cu Reteaua Judiciara Europeana.
Legile europene stabilesc, de asemenea, aranjamentele pentru implicarea Parlamentului European si a parlamentelor nationale ale statelor membre la evaluarea activitatilor desfasurate de Eurojust.
2. In cadrul urmaririlor penale mentionate in prezentul articol, fara sa se aduca atingere art. III-274, actele oficiale de procedura judiciara sunt indeplinite de catre agentii nationali competenti.
²⁷ Art.31.
²⁸ A se vedea textul in limba romana: Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, doc. CONV 850/03, RO.
²⁹ Astfel, relevam dispozitiile legate de valorile Uniunii (art.2), obiectivele Uniunii (art.3), libertatile fundamentale si nediscriminarea (art.4), relatiile dintre Uniune si statele membre (art.5). Retinem in mod special acele prevederi inscrise in art.5, in conformitate cu care “Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre in ceea ce priveste structurile lor fundamentale politice si constitutionale”. Acelasi text mai face vorbire despre faptul ca Uniunea Europeana “respecta functiile esentiale ale statului, in special cele care se refera la asigurarea integritatii teritoriale a statului, la mentinerea ordinii publice si la apararea securitatii interne”.
³⁰ De la art.III-158 pana la III-178.
³¹ Aici se precizeaza ca Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, ca ea garanteaza neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne si dezvolta o politica comuna in domeniul azilului, imigrarii si controlului la frontierele externe, intemeiata pe solidaritatea intre statele membre. In aceeasi sectiune sunt cuprinse prevederi legate de rolul parlamentelor nationale in ce priveste respectarea principiului subsidiaritatii “conform modalitatilor specifice prevazute in Protocolul de aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii”. Parlamentele nationale pot participa la mecanismele de evaluare, la punerea in aplicare a politicilor stabilite, precum si la controlul politic al Europol si al evaluarii activitatilor Eurojust. A se vedea Sectiunea I-a.
³² Sunt specificate, totodata, prin art.III-167 si problemele ce vor fi reglementate prin legi europene sau legi cadru si anume: un statut unitar de azil in favoarea resortisantilor unei tari terte, valabil in toata Uniunea, un statut unitar de protectie subsidiara pentru resortisantii tarilor terte care, fara sa obtina azil european, au nevoie de protectie internationala; un sistem comun de protectie temporara a persoanelor evacuate in situatia existentei unui aflux masiv; proceduri comune de garantare si retragere a statutului unitar de azil sau de protectie subsidiara; criterii si mecanisme de stabilire a statului membru care raspunde de examinarea cererii de azil sau de protectie subsidiara; norme referitoare la conditiile de primire a solicitantilor de azil sau de protectie subsidiara; parteneriatul si cooperarea cu tarile terte pentru gestionarea afluxului de persoane care solicita azil, protectie subsidiara sau temporara.
³³ Acestea sunt: conditiile de intrare si de sedere, precum si normele privind eliberarea de catre statele membre a vizelor si permiselor de sedere pe termen lung, inclusiv in scopul intregirii familiei; definirea drepturilor resortisantilor din tari terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru, inclusiv conditiile care reglementeaza libera circulatie si libertatea de sedere in celelalte state membre; imigratia ilegala si sederea ilegala, inclusiv expulzarea si repatrierea persoanelor aflate in sedere neautorizata; lupta impotriva traficului de persoane, in special cu femei si copii. A se vedea, Art.III-168.
³⁴ Art.III-169 prevede ca “Politicile Uniunii mentionate in prezenta sectiune si aplicarea lor sunt reglementate de principiul solidaritatii si distribuirii echitabile a responsabilitatilor intre statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de cate ori este necesar, actele Uniunii adoptate in temeiul prezentei sectiuni prevad masuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu”.
³⁵ Articolul III-258
Consiliul European defineste orientarile strategice ale programarii legislative si operationale in spatiul de libertate, securitate si justitie.
³⁶ Articolul III-259
Parlamentele nationale ale statelor membre asigura, cu privire la propunerile si initiativele legislative prezentate in sectiunile 4 si 5 din prezentul capitol, respectarea principiului subsidiaritatii, conform modalitatilor specifice prevazute in protocolul de aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.
³⁷ Articolul III-257
1. Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale, in care se tine seama de diversitatea traditiilor si a sistemelor juridice ale statelor membre.
2. Uniunea garanteaza neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne si dezvolta o politica comuna in domeniul azilului, imigrarii si controlului la frontierele externe, intemeiata pe solidaritatea intre statele membre, care este echitabila fata de resortisantii tarilor terte. In sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimilati resortisantilor din tari terte.
3. Uniunea actioneaza pentru a asigura un inalt nivel de securitate prin masuri de prevenire si de combatere a criminalitatii, a rasismului si xenofobiei, masuri de coordonare si de cooperare intre autoritatile politienesti si judiciare si alte autoritati competente, precum si prin recunoasterea reciproca a hotararilor judecatoresti in materie penala si, daca este necesar, prin apropierea legislatiilor penale.
4. Uniunea faciliteaza accesul la justitie, in special pe baza principiului recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti in materie civila.
³⁸ Articolul III-260
Fara sa aduca atingere art. III-360 - III-362, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a modalitatilor prin care statele membre, in colaborare cu Comisia, intreprind o evaluare obiectiva si impartiala a punerii in aplicare, de catre autoritatile statelor membre, a politicilor Uniunii mentionate in prezentul capitol, in special in scopul de a sustine aplicarea deplina a principiului recunoasterii reciproce.
Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la continutul si rezultatele evaluarii.
³⁹ Idem, doc.cit.
⁴⁰ Articolul III-261
In cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care sa asigure in cadrul Uniunii promovarea si consolidarea cooperarii operationale in materie de securitate interna. Fara sa aduca atingere art. III-344, comitetul faciliteaza coordonarea actiunii autoritatilor competente ale statelor membre. La lucrarile comitetului pot fi cooptati reprezentantii organismelor si agentiilor interesate ale Uniunii. Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la derularea lucrarilor.
⁴¹ Articolul III-274
1. Pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege europeana a Consiliului poate institui un Parchet European avand ca baza Eurojust. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. Parchetul European are competenta de a cerceta, de a urmari si trimite in judecata, daca este cazul in colaborare cu Europol, autorii si complicii la infractiunile grave care afecteaza mai multe state membre, precum si autorii infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, conform celor stabilite de legea europeana prevazuta in alin.1.
Parchetul European exercita functia de procuror in instantele competente ale statelor membre in legatura cu aceste infractiuni.
3. Legea europeana prevazuta in alin.1 stabileste regulile generale aplicabile Parchetului European, conditiile de exercitare a atributiilor, normele de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si regulile care reglementeaza admisibilitatea probelor si regulile aplicabile controlului jurisdictional al actelor de procedura adoptate in exercitarea atributiilor sale.
4. Consiliul European poate adopta, in acelasi moment sau ulterior, o decizie europeana care sa amendeze prevederile alin.1 in vederea extinderii atributiilor Parchetului European, pentru a include infractiunile grave avand o dimensiune transfrontaliera si care sa amendeze, in consecinta, alin.2 cu privire la autorii sau complicii infractiunilor grave care afecteaza mai multe state membre. Consiliul European va actiona cu unanimitate dupa aprobarea Parlamentului European si dupa consultarea Comisiei.
⁴² Articolul III-275
1. Uniunea instituie o cooperare politieneasca, care implica toate autoritatile competente din statele membre, inclusiv politia, vama si alte servicii specializate cu atributii in aplicarea legii, in domeniul prevenirii sau depistarii si investigarii infractiunilor penale.
2. In acest scop, legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri referitoare la:
a) strangerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor in domeniu, precum si schimbul de informatii;
b) sprijinirea formarii profesionale a personalului, precum si cooperarea privind schimbul de personal si echipament si cercetarea criminalistica;
c) tehnici comune de investigatie privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizata.
3. O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masurile privind cooperarea operationala intre autoritatile mentionate in prezentul articol. Consiliul hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
⁴³ Articolul III-262
Prezentul capitol nu aduce atingere exercitarii raspunderilor ce revin statelor membre cu privire la mentinerea ordinii publice si salvgardarea securitatii interne.

Cristian Popa - dr., cadru universitar al Academiei Nationale de Informatii, Bucuresti.

 sus