Uniunea Europeana: structuri si asteptari

Cine ne va reprezenta in Parlamentul European?
Un exercitiu simplu de simulare a procedurilor electorale
 

OVIDIU GHERASIM-PROCA

Simulating electoral system effects under different input conditions is not an atypical research strategy in political science. In fact, estimates produced by such simulations are sometimes the most important source of accurate predictions. This paper presents a similar approach regarding the upcoming European elections and the legislative proposal concerning the selection of Romanian representatives in the European Parliament. It emphasizes a simple application using opinion poll data and draws some interesting remarks with reference to the nature of the proposed electoral system.

Simularea repartizarii mandatelor atribuite Romaniei in Parlamentul European printr-un calcul ce porneste de la date ipotetice referitoare la procentajul de voturi obtinut de fiecare partid este mult mai facila decat simularea efectelor unui nou mod de scrutin asupra rezultatului alegerilor parlamentare, dar este deocamdata un exercitiu cel putin la fel de interesant. Deocamdata, sistemul electoral care ar trebui sa fie folosit pentru desemnarea reprezentantilor Romaniei in Parlamentul European este descris deocamdata doar in cuprinsul unui proiect de lege¹ aflat pe lista de prioritati in materie de integrare europeana, ceea ce face si mai utila o abordare precum cea propusa aici, pornind de la evaluarea influentei partidelor majore in campul electoral si de la efectele mecanice ale formulei electorale.

Spre deosebire de simularea utilizarii unui sistem electoral cu circumscriptii uninominale in alegerile nationale, exercitiu propus deja in cursul dezbaterilor referitoare la reformarea sistemului electoral romanesc, nu apare aici problema stabilirii unor circumscriptii decupate a priori in absenta oricarei informatii despre intentiile legislatorului, una dintre dificultatile majore pe care le intampina tipul de simulare amintit². Faptul ca, potrivit actualului proiect de lege, alegerile europene se vor organiza intr-o singura circumscriptie de nivel national, cum se intampla de mult timp in majoritatea statelor Uniunii, are uriasul avantaj de a ne scuti de complicatiile ce deriva din prezenta unor nivele diferite de agregare a datelor. Nu trebuie sa ne preocupe riscurile colectarii si manipularii unor seturi de date complexe. Repartizarea geografica a optiunilor electorale devine irelevanta, iar suma voturilor valabil exprimate de fiecare partid in alegerile nationale precedente poate fi utilizata pentru estimarea rezultatelor alegerilor europene, respectand anumite precautii ce tin de incertitudinile importante ale unei asemenea extrapolari. Datele empirice referitoare la alegerile nationale pot fi prelucrate pentru a simula efectele factorilor caracteristici alegerilor europene, dupa cum pot fi utilizate si rezultatele unor sondaje de opinie sau date pur fictive, generate aleatoriu, in functie de natura generalizarilor la care dorim sa ajungem.

Mai mult, datorita existentei acestei circumscriptii nationale unice, vom putea simula foarte usor si efectul altor formule electorale decat cea cuprinsa in actualul proiect de lege, sau efectele unor praguri electorale diferite. Potrivit reglementarilor europene in domeniu, statele membre au libertatea de a stabili detaliile functionarii sistemului, atat timp cat acestea nu afecteaza natura proportionala a sistemului iar pragurile electorale nu depasesc procentul de 5% la nivel national³.

Algoritmul propus in proiectul de lege avut in vedere este extrem de simplu si se bazeaza pe una dintre metodele proportionale cele mai putin defavorabile partidelor cu sustinere electorala redusa⁴. Mai intai se stabileste universul de referinta in care se va intrebuinta “metoda resturilor celor mai mari”, adica se aplica pragul electoral de 5% (art. 18 al proiectului de lege). Se calculeaza pentru inceput coeficientul electoral national ca rezultat al raportului dintre totalul numarului de voturi obtinut de toate formatiunile care au reusit sa treaca de pragul electoral (plus voturile independentilor) si numarul de mandate cuvenite tarii noastre in Parlamentul european (in conformitate cu prevederile tratatului de aderare,Romaniei ii revin intr-o prima faza 35 de locuri, iar incepand cu 2009 primeste 33 de locuri⁵). Fiecarei formatiuni politice i se atribuie cate un mandat de cate ori se cuprinde coeficientul electoral in numarul de voturi obtinut de formatiunea respectiva. Ordinea inscrisa pe lista este si ordinea in care candidatii aceleiasi formatiuni primesc mandatele. Candidatii independenti participa si ei la acest proces. In cazul in care dupa aceasta procedura mai sunt mandate de atribuit, ele sunt repartizate in ordinea marimii numarului de voturi ramas ca rest dupa aplicarea coeficientului electoral.

In cazul in care ne intereseaza estimarea rezultatului alegerilor europene pornind de la rezultatele alegerilor nationale sau, de ce nu, de la rezultatele alegerilor locale, problema identitatii actorilor este importanta. Daca partidele care au concurat pe liste comune se prezinta separat in alegerile europene, apare un efect de distorsiune in calcul datorita faptului ca se pierd informatii pretioase prin insumarea initiala. Asadar este nevoie sa inlocuim datele agregate cu estimari individualizate pe fiecare partid in parte. Aceeasi problema apare atunci cand partidele care au candidat pe cont propriu, se prezinta unite intr-o noua formatiune politica la alegerile europene. Problema aceasta este totusi relativ usor de rezolvat. Se pot simula (mijloacele informatice de calcul o fac nemaipomenit de rapid) toate rezultatele posibile produse de prezenta tuturor combinatiilor verosimile de partide in cadrul unor aliante.

Am adus in discutie eventuala utilizare a datelor obtinute la nivelul alegerilor locale pentru ca, sub aspectul importantei percepute de catre publicul elector, alegerile europene semana mai mult cu cele locale decat cu cele nationale. Ne putem astepta deci ca rezultatele alegerilor europene sa se conformeze modelului “alegerilor de ordin secund”, asa cum a fost descris el pana acum in numeroase cercetari desfasurate in statele Uniunii Europene⁶. Desigur, pentru ca este vorba de simulari succesive ale unor situatii ipotetice, nu vom avea nimic de pierdut dintr-o asemenea aplicatie, desi asteptarile noastre cu privire la teoriile ce isi propun sa explice comportamentul electoral la nivel supranational ar putea sa fie inselate, dat fiind euro-optimismul publicului romanesc si luand in considerare atat faptul ca este vorba de primul scrutin de acest tip, cat si importanta integrarii europene ca tema politica.

Alte estimari ar putea sa porneasca de la procentajele oferite de cele mai recente sondaje de opinie. In acest caz obtinem toate avantajele de predictibilitate pe care le ofera sondajele de opinie, si, in plus, sondajele utilizate pot sa contina intrebari directe referitoare la intentia de vot in alegerile europene ceea ce ar putea da o mai mare valoare predictiva simularilor.

Desigur, mai exista si alte asumptii limitative decat cele implicate de precizarile de mai sus. In genere aceste asumptii au rolul de a diminua disimilarita-tile aparute in mod firesc in momentul in care utilizam surse de date accesibile, dar diferite de sursele ideale pentru a construi niste rezultate ipotetice. Acceptarea sau respingerea acestor asumptii (care, in fond, nu fac nimic altceva decat sa fundamenteze un model ce nu accepta modificari semnificative ale variabilelor in cazul trecerii de la nivelul alegerilor nationale la nivel supranational) depinde de intentiile studiului. Simularile pot servi pentru conturarea unor prognoze, dar nu numai. Ele pot descrie tendintele inregistrate de un sistem de vot in anumite conditii controlate de cel ce instrumenteaza simularea – intr-un mod analog testarii unui sistem mecanic, sa zicem. Ne putem intreba, de exemplu, cum se va comporta sistemul electoral respectiv in situatii limita, si vom putea simula aceste situatii limita⁷. Nu in ultimul rand, acelasi procedeu poate servi la adaptarea strategiilor actorilor politici, dar si la adaptarea normelor electorale in functie de interesele acestora (desigur, cand folosesc aici conceptul de actor politic nu ma refer doar la partidele politice).

In cele ce urmeaza am ales cel mai simplu exemplu, pornind de la datele cuprinse intr-un sondaj de opinie realizat de CURS in perioada 11-18 februarie⁸. Potrivit lor, Alianta PNL-PD este creditata cu un procentaj de 42% in intentiile de vot cu referire la alegerile parlamentare, PSD cu 25%, PRM cu 14%, UDMR cu 6%, in conditiile in care 48% dintre cei intervievati se declara nehotarati sau declara ca nu ar vota.

Repartizarea mandatelor in functie de preferintele electorale indicate intr-un sondaj de opinie cu privire la alegerile generale nationale.

In vederea simularii, desi putem ignora, sub rezerva limitarilor inerente ale modelului, eventuala prezenta a candidatilor independenti (desi probabilitatea ca acestia sa se prezinte ca atare este mai mare decat in cazul alegerilor nationale) sau o posibila rata mai mica a participarii, avem nevoie totusi de o repartizare individuala, pe partid, a preferintelor electorale. Avand in vedere natura prea putin competitiva a alegerilor europene si beneficiile directe destul de incerte pe care le aduc partidelor nationale, este putin probabil ca alianta in cauza sa fie mentinuta, in afara cazului in care este considerata absolut necesara ca element de imagine. Chiar si asa, partidele Aliantei D.A. au o afiliere partizana europeana diferita, ceea ce constituie un motiv in plus pentru a candida separat. De asemenea, doar pornind de la rezultate individualizate la nivel de partid se pot construi aliante ipotetice alternative. Sondajul amintit ne ofera posibilitatea de a afla ce se ascunde in spatele intentiei de vot pentru Alianta D.A., deoarece li s-a cerut celor ce si-ar da votul acestei grupari sa arate spre ce partid inclina alegerea lor. Se pare ca 47% inclina spre PD iar 35% spre PNL, in timp ce 16% nu au o preferinta bine conturata. Conventional si rezonabil, am distribuit acest procentaj, plus 2% provenind din non-raspunsuri, in mod egal intre PNL si PD, pentru ca apoi sa impart proportional rezultatul comun al Aliantei in functie de ponderea fiecarui partid, adica 56% PD si 44% PNL. In final rezulta ierarhia prezentata in tabelul de mai jos.

Intr-o prima faza este necesar sa decidem ce formatiuni vor trece de pragul electoral. Cea mai facila solutie este sa observam unde este plasata limita de 5% in distributia noastra. Ultimul partid intrat in competitie ar fi, in acest caz, UDMR. Cu toate acestea, trebuie sa luam in calcul si ipoteza potrivit careia o rata redusa a participarii ar putea sa diminueze numarul de voturi valabil exprimate astfel incat partidele mici dar cu sustinatori foarte activi sa poata spera la depasirea acestui obstacol.

Daca distributia procentajului de voturi va fi similara celei prezentate aici (am presupus un numar total de voturi valabil exprimate egal cu maximul inregistrat la ultimele alegeri generale, anume 10.794.653⁹), daca participarea electorala va fi similara celei nationale, in sfarsit, daca datele problemei nu se vor schimba simtitor, atunci cele mai numeroase mandate ar reveni partidelor ce provin din zona ideologica a stangii postcomuniste.

Probabil ca avantajul pe care PD il primeste in comparatie cu PNL datorita popularitatii presedintelui va fi cu atat mai mare cu cat perceptia publica a performantei guvernamentale va fi mai nefavorabila. De asemenea, scorul electoral al opozitiei este de asteptat sa creasca datorita manifestarii “votului protestatar”, alegerile europene fiind o buna ocazie pentru exprimarea nemultumirilor fata de politicile guvernamentale. Oricum, sistemul electoral in sine avantajeaza partidul clasat pe locul al doilea in preferintele electoratului, astfel incat acesta primeste acelasi numar de mandate ca si primul clasat, desi are doar 23,5 % din voturi. Acest efect, ca si relativa apreciere a rezultatului obtinut de PRM poate fi pus pe seama numarului mic de mandate de alocat (daca numarul de mandate ar fi dublu, procentajele ce exprima numarul de voturi si numarul de mandate ar fi aproape egale). Din acelasi motiv, daca pragul electoral ar fi diminuat la 4% sau chiar la 3%, PNL nu ar obtine nici un avantaj semnificativ, desi primele doua partide s-ar diferentia (primind 10, respectiv 9 locuri).

Cu certitudine, formula electorala propusa este puternic proportionala, iar prezenta unei singure circumscriptii este singura solutie pentru a-i conserva aceasta proprietate, in conditiile in care numarul mandatelor nu poate deveni mai mare. Astfel, se asigura magnitudinea maxima posibila si odata cu ea cele mai mari sanse ca rezultatul sa fie cel mai proportional cu putinta, stiut fiind faptul ca proportionalitatea unui astfel de sistem variaza direct proportional cu magnitudinea circumscriptiilor electorale. Totusi, pentru datele pe care le-am folosit, adica din perspectiva estimarilor referitoare la alegerile generale bazate pe rezultatele sondajelor de opinie, sistemul este foarte favorabil, in mod evident, Partidului Democrat.

NOTE
¹ Proiectul este publicat, insotit de o expunere de motive, pe sit-ul oficial al Autoritatii Electorale Permanente (http://www.roaep.ro/).
² Dificultatea acesta devine evidenta atunci cand se incearca modelarea unui sistem cu circumscriptii uninominale, fie el majoritar sau mixt. Datele pe care le avem la dispozitie sunt agregate de obicei la nivel de circumscriptie judeteana. Presupunand ca numarul membrilor celor doua camere ramane neschimbat, utilizarea circumscriptiilor judetene si ajustarea matematica aproximeaza destul de vag rezultatele, avand in vedere ca decupajul circumscriptiilor conteaza aici foarte mult (pentru detalii referitoare la utilizarea acestei metode vezi Alina Mungiu-Pippidi, Politica dupa comunism, Editura Humanitas, 2002, p.48).
³ European Council, “Council Decision of 25 June 2002 and 23 September 2002 amending the Act concerning the election of the representatives of the European Parliament by direct universal suffrage, annexed to Decision 76/787/ECSC, EEC, Euratom (2002/772/EC,Euratom)”, Official Journal L 283 , 21/10/2002, P. 0001– 0004.
⁴ Cf. Pierre Martin, Sistemele electorale si modurile de scrutin, Editura “Regia Autonoma Monitorul Oficial”, Bucuresti, 1999, pp. 63-96
⁵ S-a hotarat, pentru asimilarea din mers a noilor grupuri din statele valului 2007 (Bulgaria si Romania trebuie sa organizeze alegeri pana la 31 decembrie 2007, pentru 18, respectiv 35 de mandate), ca parlamentarii alesi in cadrul lor sa se adauge totalului actual, astfel incat numarul parlamentarilor europeni ar trebui sa creasca intre 2007 si 2009. Astfel, in cuprinsul Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei se precizeaza cu titlu derogatoriu ca “pentru a tine seama de aderarea Bulgariei si Romaniei, numarul de membri ai Parlamentului European se majoreaza (...) corespunzator perioadei dintre data aderarii si inceputul legislaturii 2009-2014 a Parlamentului European” (vezi Actul Privind Conditiile de Aderare a Republicii Bulgaria si a Romaniei si Adaptarile Tratatelor pe care se Intemeiaza Uniunea Europeana, art. 24). Mandatul primului esalon de parlamentari europeni alesi se va incheia in 2009, cand numarul de mandate instituit de tratatele in vigoare va fi atribuit fiecarui stat astfel incat sa nu se depaseasca totalul de 736.
⁶ Michael Marsh, “Testing the Second-Order Elections Model after Four European Elections”, in British Journal of Political Science, nr. 29, 1998
⁷ Formula resturilor celor mai mari este cunoscuta atat pentru eficacitatea sa si pentru capacitatea de a oferi rezultate strict proportionale, cat si pentru vulnerabilitatea fata de anumite paradoxuri matematice. (Cf. Pierre Martin, op. cit., pp.77-79)
⁸ Rezultatele cestui sondaj sunt disponibile online la adresa http://www.curs.ro/. Desigur, orice alt sondaj poate fi folosit; nu aduc aici in discutie validitatea datelor folosite.
⁹ Rezultat consemnat in procesele verbale ale Biroului Electoral Central (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1162 din 8 decembrie 2004).

Ovidiu Gherasim-Proca - absolvent al Facultatii de Filozofie din cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi, fiind actualmente doctorand in stiinte politice al aceleiasi institutii universitare.

 sus