Uniunea Europeana: structuri si asteptari

Tratatul constitutional de la Roma

PAUL DUTA

This article is commenting the process of instituting a European Constitutional Treatise, starting with the project adopted in Rome, in 2004. The comment extends its scope over the various consequences of a functional Constitutional Treaty, assessing the present and the future situation of member-states’ powers.

In urma aprobarii Declaratiei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European hotaraste infiintarea unei Conventii Europene, care sa pregateasca procesul de reforma a UE. Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constitutiei europene.

Studiind rolul politicii militare in noua Constitutie Europeana, constatam ca se acorda o mare atentie Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), dar si unei politici comune de aparare. Referintele normative ale politicii militare sunt concrete si presarate cu numeroase constrangeri. Tratatul constitutional va inlocui toate tratatele actuale pe linie de PESC, prin refondarea dispozitiilor referitoare la spatiul de libertate, securitate si justitie, si va permite statelor membre sa-si amelioreze capacitatile de actiune intr-un cadru comun.

Europa a gasit motivarile necesare unei politici externe a Uniunii Europene dupa inertia manifestata fata de criza balcanica si imposibilitatea de a se impune in recenta criza din Golf. In fata unor provocari majore, Europa nu are politica externa.

Marile puteri, Franta, Marea Britanie si Germania, desfasoara agende de politica externa proprii, dar nu au o agenda comuna in cadrul UE.

Strategiile statelor membre pot sa corespunda sau sa se coordoneze, dar si sa se contrazica sau sa fie opuse, insa niciodata nu formeaza o politica singulara. UE, putere economica unificata, care atarna greu in lume, are numeroase, mici si mandre politici externe care nu dau greutate.

Cu toate acestea, deja de cativa ani buni, Europa a reusit sa dezvolte o proiectie externa comuna, uneori insa injusta. Chiar daca nu dispune de o veritabila politica unitara si coerenta in fata marilor provocari internationale, UE propune, mai mult sau mai putin, actiuni externe si mecanisme de cooperare prin intermediul diferitelor sale institutii. Din aceasta zona apar problemele de coerenta, de coordonare si, deci, apare si necesitatea aprofundarii procesului de integrare europeana la care este chemat sa raspunda noul tratat constitutional.

Noua constitutie integreaza si rationalizeaza diferitele tratate care stau la baza UE. Proiectul de tratat constitutional este adoptat la 29 octombrie 2004, la Roma, in acelasi local unde s-a semnat in 1957 Tratatul Comunitatii Europene Economice (TCEE). Este validata de PE in luna ianuarie 2005 si urmeaza sa fie ratificata de catre statele membre.

Organizarea Tratatului Constitutiv in patru parti demonstreaza constituirea unui corp de reguli cu nivel maxim de abstractizare, generalizare dar si caracterizate prin posibilitatea facila de intelegere de catre cetatean, care sa constituie nu numai un fundament juridic solid pentru o Uniune Europeana extinsa.

Adoptarea unei Constitutii Europene va reprezenta un pas important pentru ca Uniunea Europeana sa devina un actor global. In conditiile in care adoptarea unei Constitutii este de natura sa aprofundeze in mod decisiv integrarea politica la nivelul Uniunii, prin disparitia “traditionalilor” piloni (pilonul comunitar, politica externa si de securitate comuna si cooperarea in materie judiciara sa politieneasca – J.A.I.), un astfel de instrument ar servi ca un adevarat “catalizator” pentru consacrarea Uniunii ca un actor international de prim rang la nivelul societatii internationale.

Dupa incercarea nereusita din 2003 de adoptare a proiectului de tratat, s-a realizat o solutie echitabila, care sa satisfaca principalele grupuri de state.

Tratatul constitutional consacra dubla majoritate – spre deosebire de sistemul actual, care consacra o “tripla majoritate”.

Ideea dublei majoritati in cazul votului cu majoritate calificata marcheaza desprinderea de sistemul “Nisa”, evitandu-se posibilitatea constituirii unei “minoritati de blocaj” constituita dintr-un numar redus de state mari.

Prin “majoritatea calificata 12 state (intr-o UE de 25) sau un numar reprezentand 35,01% din populatia UE au posibilitatea de a respinge o initiativa legislativa; consecinta este ca va consolida statele mici si mijlocii in raport cu cele mari. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin 4 membri ai Consiliului, altfel majoritatea calificata se considera realizata. Scopul este de a evita ca cele trei state mari sa nu dispuna de un drept de veto.

Aceste dispozitii se refera la situatia-regula, si-anume cand propunerea de act legislativ vine din partea Comisiei.

Sistemul de majoritate dubla se va aplica incepand cu anul 2009 – pana la acel moment, functionand un sistem apropiat de cel actual. Numarul de voturi pe care il detine fiecare stat, in perioada tranzitorie, este precizat in Protocolul – Anexa III a Tratatului Constitutional. Romania va dispune de 14 voturi.

Un alt tip de majoritate calificata, cand propunerea nu vine din partea Comisiei ori a Ministrului afacerilor externe al UE (situatia-exceptie), si anume: 72% din numarul Statelor Membre, reprezentand cel putin 65% din populatia UE.

De mentionat este faptul ca Partea a III-a a Tratatului prevede proceduri speciale.

Compromisul final a fost realizat si pe baza unor mecanisme “de flexibilitate”, si asa-numitele “frane de urgenta”.

Atributul de text constitutional prezinta un puternic impact, atat psihologic, cat si juridic. Un text constitutional confera individualitate si coerenta sistemului ordinii juridice comunitare. Totodata, un text constitutional fundamenteaza vointa statelor si popoarelor Uniunii de a fundamenta o organizatie care tinde sa depaseasca caracterul strict interguvernamental. Din punct de vedere formal, Constitutia poate fi privita ca un Tratat. Din punct de vedere substantial, aceasta reprezinta cu adevarat o lege fundamentala, in sensul teoriei clasice a dreptului constitutional – act care reglementeaza modalitatile de exercitare a puterii.

Majoritatea calificata, respectiv mentinerea influentei asupra deciziilor de catre anumite state, a fost depasita prin votul cu dubla majoritate – de state si populatie –, respectiv 55% state – 65% populatie, cu introducerea elementului de control suplimentar reprezinta una din mizele acestui proiect de constitutie europeana.

Cu ocazia Consiliului European de la Laeken, sefii de stat si de guvern au luat decizia de a constitui o Conventie al carei rol a fost acela de a gasi solutii pentru a face fata noilor provocari cu care Uniunea Europeana se confrunta. Noile circumstante ce trebuiau luate in considerare se situau atat pe plan intern (nevoia de a aduce Uniunea si Institutiile sale mult mai aproape de cetateni), cat si pe plan international (fenomenul globalizarii, in principal).

Sarcina esentiala a acestei Conventii a fost aceea de a redefini Uniunea Europeana, in sensul cresterii rolului sau atat fata de cetatenii sai (in sensul apropierii fata de acestia), cat si pe plan mondial.

Conventia si-a inceput activitatea in martie 2002 si reprezinta o metoda noua (a mai fost utilizata cu ocazia elaborarii Cartei drepturilor fundamentale a UE) de revizuire a tratatelor, metoda mai deschisa si mai transparenta.

Un prim proiect, continand primele 16 articole ale Tratatului, a fost prezentat de Conventie la 7 februarie 2003.

In iunie 2003, in conformitate cu calendarul stabilit, Conventia a prezentat Consiliului European de la Salonic textul integral al Proiectului de Tratat Constitutional. Un proiect revizuit si completat al Tratatului a fost publicat la 18 iulie 2003.

In toamna anului 2003 au demarat lucrarile Conferintei Interguvernamentale. Dupa esecul Consiliului European de la Bruxelles din 17 decembrie, a urmat Summit-ului din 17-18 iunie 2004, in urma caruia a fost adoptat textul final.

Semnarea Tratatului, dupa operarea ajustarilor necesare si realizarea traducerii in toate limbile oficiale ale Uniunii, a fost stabilita pentru 29 octombrie 2004, la Roma – loc simbolic din perspectiva semnarii primelor tratate institutive ale Comunitatilor Europene.

Structura Tratatului constitutional, este una quadripartita (cele patru parti fiind precedate de un Preambul), la care urmeaza a se adauga o serie de Protocoale ce vor fi considerate necesare dupa finalizarea discutiilor. De asemenea Carta Drepturilor Fundamentale, care a fost transpusa ca parte a II-a a Tratatului, are un preambul propriu. Aspectele cele mai importante sunt prezentate in Partile I si II.

Partea I reglementeaza aspectele fundamentale ale Uniunii Europene: definitie, obiective, structura, competente.

Partea a II-a inglobeaza Carta Drepturilor Fundamentale, adoptata la Nisa in 2000. Articolul II-111 al proiectului Constitutiei europene contine dispozitii privitoare la domeniul de aplicare al Cartei, reluand dispozitiile articolului 6 §2 TCE cu privire la statele membre, dar si jurisprudenta CJCE.

Astfel, dispozitiile prezentei Carte se adreseaza institutiilor, organismelor si agentilor Uniunii, cu respectarea principiul subsidiaritatii, precum si statelor membre, atunci cand acestea pun in aplicare dreptul Uniunii.

Prezenta Carta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii in afara competentelor Uniunii si nici nu creeaza nici o competenta si nici o responsabilitate noua pentru Uniune si nu modifica competentele sau responsabilitatile stabilite in celelalte parti ale Constitutiei.

Acest articol reglementeaza, pe cale de consecinta, delimitarea dintre sfera de aplicare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Cartei Drepturilor Fundamentale. Astfel, CEDO se aplica statelor, in timp ce Carta Drepturilor Fundamentale se aplica institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii, dar si statelor membre, atunci cand pun in aplicare dreptul Uniunii. Se observa insa ca actiunea statelor membre, atunci cand pun in aplicare dreptul Uniunii reprezinta un element de congruenta intre sferele de aplicare ale celor doua instrumente juridice – ceea ce este de natura sa conduca la anumite dificultati, in special in situatia cand U.E. nu este inca parte la C.E.D.O.

Care va fi relatia dintre CEDO si Carta Drepturilor Fundamentale atunci cand U.E. va deveni parte la CEDO, in conformitate cu articolul I-9? In mod clar, pentru un act al statului in domenii care nu sunt de competenta U.E. va fi competenta Curtea de la Strasbourg, dupa epuizarea cailor de recurs interne. Pentru actele institutiilor, organelor, organismelor sau agentiilor Uniunii, va fi competenta CEDO dupa epuizarea cailor de recurs interne care vor fi reprezentate de actiunea in fata CJUE intemeiata pe dispozitiile Cartei Drepturilor Fundamentale. Probleme se ridica in legatura cu actele statelor membre atunci cand pun in aplicare dreptul Uniunii – teoretic, CEDO ar putea judeca un caz dupa epuizarea cailor de recurs interne nationale ale statelor; cu toate acestea, exista si posibilitatea unui recurs in fata CJUE. Probabil va fi in sarcina jurisprudentei sa elucideze aceasta situatie.

Partea a III-a reglementeaza politicile si functionarea Uniunii Europene, avand un continut cu caracter tehnic ridicat, care, in cea mai mare parte reia prevederile Tratatului instituind Comunitatea Europeana si Tratatului asupra Uniunii Europene.

Partea a IV-a contine dispozitiile finale ale Tratatului. Un aspect important care trebuie remarcat este faptul ca Tratatul Constitutional ofera, pentru prima data, un instrument juridic unic, mult mai usor de utilizat decat multitudinea de tratate constitutive si modificatoare existenta in prezent.

Tratatul constitutional se va caracteriza prin natura juridica multipla. Astfel, acesta va reprezenta:
a) tratat international – supus regulilor dreptului international public;
b) izvor al dreptului comunitar european;
c) text constitutional – document ce constituie fundamentul unei ordini juridice, ordinea juridica comunitara. In acest sens, este emergenta “subramura” a dreptului comunitar: dreptul constitutional comunitar.

Aspectele institutionale importante ale Tratatului constitutional, succint, sunt:
a) Comisia Europeana va avea din 2014 un numar de membri de doua treimi din numarul statelor membre, in baza principiului care va sta la baza acestei formule – rotatia egala intre state.
b) Parlamentului European include o crestere a pragului minim de reprezentare, de la 4 la 6 europarlamentari/stat – in raport cu formula propusa de Conventia privind viitorul Europei, o crestere a numarului total al membrilor Parlamentului la 750 si stabilirea unui prag maxim de 96 de europarlamentari/stat.
c) Acordarea de statut juridic Cartei Drepturilor Fundamentale, respectiv de statut constitutional.
d) Apropierii Uniunii Europene de cetateni prin: introducerea principiilor democratiei reprezentative si al democratiei participative, cresterea transparentei, deschiderea catre public (caracterul public al dezbaterilor Consiliului), cresterea rolului Parlamentului European, introducerea initiativei legislative populare, cresterea rolului Parlamentelor nationale, sporirea flexibilitatii mecanismelor de adoptare a deciziilor in raport cu evolutiile ulterioare.
e) Dobandirea de personalitate juridica de catre Uniunea Europeana, ce pune capat dezbaterilor teoretice controversate pe aceasta tema
f) Inglobarea intr-un text constitutional a regulii consacrate prin jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene a prioritatii dreptului comunitar in raport cu dreptul intern al statelor.

Situatia prezenta
Inaintea ultimei largiri – mai 2004 – noua din cele zece state au organizat referendumuri legate de integrare. Cand tratatul constitutional a fost semnat – iunie 2004 – zece din cele 25 de state au decis sa ratifice documentul prin referendumuri si nu prin procedura parlamentara.

Reanimarea tratatului constitutional sau o eventuala inlocuire a acestuia cu un alt document va trebui sa tina cont de precedentele francez si olandez, care au indus o serioasa stare de confuzie in UE.

15 state au ratificat tratatul constitutional¹; 8 nu inca, iar cateva dintre acestea nu au nici macar intentia sa incerce. 2 au incercat si nu au reusit. Elitele politice franceze si olandeze sustin ca nu vor cere electoratelor lor sa voteze inca o data; mai mult, decizia lor nu este negociabila.

Lectia plebiscitelor. Europa a devenit o problema politica de-a lungul Europei. Liniile de divergenta se traseaza nu in functie de rolul institutiilor UE, ci in jurul dezbaterii conceptului de model politico-economic pe care Europa trebuie sa il adopte².

Plebiscitele au sanctionat contextul si nu textul. Votul este legat mai degraba de performantele guvernelor nationale, ale UE sau largirii decat de prevederile tratatului. Nevoia de strategii de schimbare a contextului prin definirea largirii si a democratiei.

In viitor, orice initiativa privind largirea sau adancirea UE va solicita organizarea de referendumuri³.

Votul impotriva Constitutiei europene din Franta si Olanda, a aratat ca cetatenii lor numai doresc sa urmeze politica guvernele lor, decat atunci cand au certe beneficii de bunastare si securitate. Si asta in conditiile in care 52% dintre europeni considera ca tara lor este avantajata de apartenenta la UE.

Presedintia austriaca promite roadmap pentru Summit-ul din iunie 2006; dar nu exista un consens.

Partidul Dreptate si Justitie din Polonia⁴ considera Tratatul de la Nisa ca un document excelent care trebuie pastrat in forma sa actuala; in Marea Britanie sunt numeroase voci in favoarea mentinerii Tratatului de la Nisa, chiar daca Primul ministru Tony Blair este avocatul schimbarii acestuia.

La ora actuala, totusi, exista un curent favorabil tratatului constitutional. Punctul de plecare il constituie ignorarea voturilor francez si olandez⁵. In favoarea acestei optiuni se pronunta, primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker, sprijinit de Austria⁶, Belgia si Spania, dar si de catre Parlamentul european.

Declaratia atasata tratatului constitutional reitereaza ca daca 80% dintre statele membre il ratifica, Consiliul european trebuie sa se reuneasca pentru a analiza situatia. Se spera ca alte sase state membre il vor ratifica, Consiliul european printr-o reuniune speciala vor forta Franta si Olanda sa organizeze o noua votare a acestuia⁷.

Exista propunerea adaugarii unei “declaratii sociale” la tratatul constitutional, care sa atenueze temerile francezilor.

Statele care vor prelua presedintia – Germania si Portugalia – au declarat public ca vor depune eforturi sa resusciteze constitutia⁸.

Mini-tratatul
Parintii fondatori ai UE au intuit pericolele unei perspective constitutionale⁹. Majoritatea statelor membre conduse de guvernul francez¹⁰ se pronunta pentru renuntarea la tratatul constitutional si pentru elaborarea unui nou “mini-tratat” care sa amendeze tratatele existente dar sa nu se numeasca constitutie.

Tratatul nu poate fi resuscitat, dar parti din cadrul acestuia pot fi transferate intr-un nou tratat.

“Mini-tratatul” va include cateva dintre cele mai importante dar necontroversate prevederi ale constitutiei – cum ar fi postul de ministru de externe si presedintele UE, reducerea numarului de comisari si introducerea “dublei majoritati”.

Pachetul de modificari va fi ratificat de parlamente fara a mai fi nevoie de un vot popular. Exista totusi, riscul ca unele state membre sa doreasca sa il supuna referendumului si astfel sa il supuna riscului blocajului.

Varianta croata. In cazul in care procesul de elaborare al “mini-tratatului” va demara in prima parte anului 2007, documentul poate fi gata inaintea incheierii negocierilor cu Croatia (2008 sau 2009). Textul va putea fi atasat tratatului de integrare ca un protocol si votat pe parlamentele nationale. Varianta teoretic posibila, dar improbabila.

Exista temerea ca va fi foarte greu sa fie obtinut acordul a 27 de guverne asupra textelor din tratatul constitutional care sa fie pastrate. Astfel, mai multe state membre mici au manifestat un entuziasm scazut fata de postul de ministru de externe al UE, in timp ce statele mari sustin existenta acestei institutii. Germanii insista pentru pastrarea Cartei drepturilor fundamentale, document care este controversat pentru englezi.

Negocierile “mini-tratatului” care probabil se vor raporta la curentele traditionale: “viziunea Monnet”¹¹ si “viziune Spinelli”¹² vor trebui sa armonizeze relatia intre proiectele europene si cetatenii europeni pentru a nu transforma UE intr-o chestiune mai putin populara¹³.

Tratatul trebuie sa sufere modificari minore dar care sa duca la cresterea eficientei UE.

“Mini-tratatul” sa se refere la: sistemul de vot, politica externa, compunerea Comisiei Europene¹⁴. Sa nu mai concepute texte mari, lungi, greoaie, ci de preferat texte simple cu un singur scop; decuplarea popularitatii guvernelor nationale de importanta viitorului Europei. O varianta ar fi codificarea prevederilor de politica externa ale UE intr-un singur document care sa faca UE efectiva la nivel global, un document care sa ofere o pozitie puternica in negocierile cu US, China si India.

Optiunea votarii de catre parlamente a viitorului “mini-tratat”. Impactul referendumurilor francez si olandez nu poate fi ignorat. Ramane de vazut cum va evolua situatia in cazul Danemarca si Irlanda, dar si de luat in calcul ca si alte guverne care se vor afla sub presiune.

O noua agenda politica care sa tina cont de faptul ca “adancirea” va fi mult mai controversata decat “largirea”.

Lansarea unui proiect integrationist de mare anvergura atractiv – cum au fost piata unica sau moneda unica¹⁵. Nu institutiile ci politicile vor fi prioritare. Ideea “o masura potrivita pentru toti” este controversata (moneda unica, acordul Schengen, piata fortei de munca). Mutarea accentului de la tratate la grupuri avansate in continuitatea integrarii europene. Antecedentele (constituirea acordul Schengen si transformarea acestuia intr-o comunitate integrata de securitate, armonizarea taxelor de baza in “eurozona”, grupul statelor care accepta liberalizarea pietii de servicii, dezvoltarea comunitatii europene de aparare) par fi ademenitoare, mai ales ca fondatorii vor impune celor ulterior veniti un meniu à la carte.

Largirea va crea castigatori si perdanti economici, realitatea economica impunand la randul sau noi aliniamente politice.

Alegerile europene din 2009 sa devina momentul deschiderii discutiilor despre chestiunile pan-europene¹⁶. Guvernele europene sunt de acord ca actualele tratate vor fi rescrise dupa alegerile prezidentiale din Franta. Totusi se considera ca schimbarea lui Jacques Chirac nu este suficienta pentru schimbarea contextului. Viitorul depinde de aparitia de noi personalitati si politici acolo unde statele singure nu pot sa se exprime (politica externa, migratie, securitate, energie, perfectionarea pietii unice, continuarea procesului de extindere in Balcani). Declararea unui moratoriu pana in toamna anului 2009, data numirii noi Comisii Europene. Constrangerea deriva din conflictul dintre barierele institutionale, pe de o parte, si, valurile de extindere.

Cresterea importantei dimensiunii diplomatice a structurilor de decizie in defavoarea celor politice, pentru a ajuta guvernele sa realizeze acorduri ferite de cenzura populara in sensul sprijinirii politicilor UE¹⁷.

NOTE

¹ In 2005, Eurobarometrul constata ca 25% dintre europeni sunt in favoarea continuarii procesului de ratificare.
² Modelul Europei sociale, propus de crestinii-democrati germani sau modelul competitivitatii prin taxe, propus de unguri si britanici.
³ Franta si-a schimba constitutia; astfel, dupa primirea in UE a Romaniei, Bulgarie si Croatiei, orice largire va fi subiect al plebiscitului. Austria doreste organizarea unui plebiscit privitor la Turcia
⁴ Polonia, dar si Spania sunt privilegiate de prevederile Tratatului de la Nisa, greutatea voturilor netinand cont de marimea populatiei nationale.
⁵ Ca argument, se invoca “NEJ” danez la Tratatul de la Maastricht (1992) si “No” irlandez la Tratatului de la Nisa (2001). Cele doua situatii au fost depasite prin votarea din nou a tratatelor insotite de protocoale sau declaratii aditionale.
⁶ Cancelarul austriac Wolfgang Schüssel se pronunta sa sustina constitutia pe durata presedintiei austriece a UE, respectiv in prima parte a anului 2006.
⁷ Primul ministru belgian, Guy Verhofstadt, considera ca acele state care nu ratifica tratatul constitutional trebuie sa treaca “in spate”; statele membre europene trebuie sa continue procesul de integrare dincolo de propriile “own inner circle or hard core”.
⁸ In particular, figuri importante ale guvernului german au afirmat ca sunt constiente ca aceasta nu poate fi reactivat.
⁹ Astfel, documentul franco-german care lanseaza integrarea europeana, Declaratia Schuman (1950), avertiza ca “Europe will not be made all at once, or according to a single general plan. It will be built through concrete achievements, which first create a de facto solidarity.”
¹⁰ Candidatul prezidential Nicolas Sarkozy doreste sa salveze Partea intai – introducerea si scopurile UE, Partea a doua – Carta drepturilor fundamentale si anumite paragrafe din Partea a treia.
¹¹ Viziunea Monnet – parintele fondator al UE, respectiv ca Europa trebuie construita pas cu pas, fara implicarea directa a publicului. Jean Monnet, pe planul stiintei politice parintele ‘functionalismului european’, considera ca integrarea trebuie sa inceapa cu forme concrete de cooperare si nu cu croirea de institutii care nu ar fi decat o idee iluzorie. La teoria sa care isi pastreaza actualitatea, ar fi de adaugat sprijinul public direct prin plebiscite, respectiv prin evitarea consensului elitelor.
¹² Viziune Spinelli – continuarea implementarii conceptiei turnata in prima forma a constitutiei europene din 1984. In 1980 se pun bazele “Clubului Crocodililor” sub conducerea italianului Altiero Spinelli. Clubul ad-hoc al europeistilor se mareste progresiv astfel ca, in 1981, reuseste sa impuna crearea, de catre PE, a unei Comisii Institutionale (avand caracter permanent) insarcinata cu elaborarea unui proiect de Tratat care, in final, se concretizeaza in “Proiectul Spinelli pentru Tratatul Uniunii Europene”. Proiectul Spinelli prevede importante modificari institutionale, precum:
- PE trecea de la stadiul de co-legislator impreuna cu Consiliul, la cel de legislator;
- se prevede un sistem de suspendare a conditiei de statelor membre, pentru acele state care nu indeplinesc, in mod repetat, normele comunitare;
- se prevede acordarea de noi competente, institutiilor;
- se modifica sistemul legislativ, inclusiv denumirea “legilor” (organice, ordinare);
- se creeaza cetatenia Uniunii;
- se creeaza Uniunea Europeana.
¹³ Sunt semnalati, in literatura de specialitate, ca vectori de scadere a popularitatii:
- Preocuparile comune ale cetatenilor europeni (somaj, stagnare economica, lipsa securitatii) vor trebui sa devina mai vizibile in arealul UE (preocupata mai mult de largire, promovarea reformelor economice, sursele bugetului, chestiuni care creeaza anxietati bine exploatate de catre populisti).
- Perceptia ca UE este un proiect elitist care se desfasoara fara consimtamantul cetatenilor. Se contureaza tendinta ca modificarile majore ale tratatelor, precum si largirea UE sa fie supuse referendumurilor nationale, procedura care va fi foarte greu de indeplinit.
- Cresterea diversitatii va duce la discrepante intre si in interiorul statelor membre. Forta de munca ieftina este perceputa in vechile state membre ca o amenintare la bunastarea lor. Noile state percep “Europa sociala” care aduce atingere competitivitatii lor. Aceste diferente vor face dificila o viziune unica de coordonare a politicilor economice, migratiei si politicii externe
¹⁴ Chestiuni care nu au nascut controverse in plebiscitele francez si olandez
¹⁵ Spectrul unui super-stat (semnificativ in state sceptice – Danemarca si Marea Britanie), spectrul largirii (semnificativ in Germania, Austria, Franta si Olanda), opozitia fata de continuarea largirii, neacceptarea turcilor musulmani din ratiuni culturale, frica fata de amenintarile ce vor fi aduse de forta de munca ieftina din estul continentului sunt realitati care nu pot fi ignorate.
¹⁶ Dupa Tratatul de la Maastricht, Parlamentul European si-a marit influenta asupra Comisiei Europene; liderii politici se raporteaza la viziunea potrivit careia familia politica a Presedintelui Comisiei Europene trebuie sa reflecte culoarea politica a majoritatii Parlamentului European. Astfel. Dupa alegerile parlamentare din 2004,Consiliul European a ales un politician de centru-dreapta, José Manuel Barroso, care conduce o Comisie Europeana cu un profil de centru-dreapta si liberal cu o agenda pro-largire.
¹⁷ Parintii fondatori au modelat institutiile si procedurile in sensul unui compromis functional, sacrificand claritatea ideologica. Stricta diviziune a puterilor intre un Consiliu al Ministrilor (for de reprezentare a intereselor nationale), o Comisie tehnocrata (reprezentanta a intereselor europene) si un slab Parlament european (reprezentant al cetatenilor europeni) face dificila trecerea oricarei masuri radicale. Astfel, trecerea unei legi prin Consiliul de Ministrii (fiind necesar 70% din voturi – majoritate calificata) este mai dificila decat in orice sistem legislativ din lume.

Paul DuTA - dr., cercetator stiintific la Institutul Diplomatic Roman si conferentiar universitar la Facultatea de Drept a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu. Coautor impreuna cu Gratian Lupu al lucrarii “Politici de integrare si cooperare in spatiul european”, Colectia “Politica si aparare nationala”, Editura Universitatii “Lucian Blaga”.

 sus