Partide politice

Partidele politice romanesti – partide moderne de cadre?
 

IONUT CIOBANU

This paper proposes an incursion in the organizational universe of Romanian political parties, starting from the assumption that their founders are influenced by the institutional and historical context in which they operate. The conclusion is that the Romanian political parties can be considered modern cadre parties, being complex organizations.

Partidele politice care au aparut in Europa de est dupa ce regimurile comuniste s-au prabusit sunt similare cu cele vestice? Au aceleasi caracteristici organizationale, acelasi stil de leadership? Trebuiesc ele studiate in comparatie cu cele vestice sau sunt creatii de tip nou? Acestea sunt doar cateva din intrebarile care intereseaza cercetatorii partidelor din Europa de Est si asupra carora acestia si-au concentrat atentia.

Partidele politice romanesti nu pot fi scoase din acest travaliu stiintific si exact cautarea raspunsului la intrebarile de mai sus este ceea ce studiul de fata incearca sa faca.

Lucrarea isi propune o incursiune in universul organizational al partidelor politice romanesti, plecand de la asumptia de baza conform careia fondatorii partidelor sunt influentati de contextul institutional si istoric in care opereaza.

Mediul in care partidele incep sa-si desfasoare activitatea este principalul responsabil de tipul existent de partide si deci nici un studiu care se ocupa cu formarea partidelor nu poate ignora contextul in care partidele au functionat prima data. (van Biezen, 2005, pp.153-154). Mediul in care au functionat in primii de existenta partidele romanesti si-a pus o amprenta decisiva asupra acestora, determinand modelul spre care acestea au evoluat.

Acest mediu era caracterizat prin: nivelul scazut al vietii asociative, accesul imediat la mass media, acces imediat la functiile publice, aparitia partidelor la nivel central si slaba legatura a acestora cu teritoriul.

Conditiile existente, care erau in parte produsul vechilor structuri (nivelul vietii asociative), in parte produsul noilor conditii (accesul la mass media si accesul imediat la functii publice) au creat un tip de partid care in acelasi timp valorizeaza aspecte ale partidului de masa (accent pe organizarea si democratia formala interna); si aspecte ale partidelor contemporane (apel la electorat ca intreg, campanii electorale profesionalizate).

Tocmai datorita acestei situatii mixte in care sunt prezente caracteristici noi dar si elemente comune mediului politic din democratiile consolidate, partidele estice (si prin urmare si cele romanesti) vor sari anumite etape de dezvoltare si prin urmare pot fi comparate cu cele vestice. (van Biezen, 2003, p.38)

Acest studiu defineste aceste partide ca fiind partide moderne de cadre, (Koole, 1992, p. 212) si demonstreaza ca acestea exista intr-un spatiu politic cu tendinte de cartelizare, in care problemele legate de policy issues sunt externalizate.

Dar ce inseamna partid modern de cadre? In primul rand este numit modern pentru a-l distinge de vechiul partid de cadre al secolului XIX descris de Duverger. Este denumit de cadre pentru ca elita centrala are un rol privilegiat. Nu este de masa pentru ca nu se adreseaza unui segment, deci nu este classe gardee. Nu este catch all si nici electoral-profesional, pentru ca pune accent formal pe democratia interna de partid (Koole, 1992, p. 213)

Tocmai pentru aceste caracteristici aparent eterogene, acest tip a fost ales pentru a fi confruntat cu realitatea romaneasca.

Un partid modern de cadre poate fi privit ca avand urmatoarele caracteristici:
- predominanta leadership-ului central, care este legat de straturile de la baza ale partidului prin mecanisme electorale (Congres);
- un scazut raport intre membrii votanti, dar membrii raman importanti pentru recrutarea candidatilor si pentru a mentine in functiune aparatul de partid;
- orientare clara spre electorat ca intreg;
- structura organizatorica de partid de masa a ramas intacta, pentru a garanta un nivel al democratiei interne;
- resursele financiare sunt asigurate de cotizatii, donatii si subsidii publice.

Spatiul politic cartelizat este un raspuns la complexitatea crescanda a mediului economic international, mai ales in statele cu pietele deschise capitalului strain. (Katz, Blyth, 2005, p. 41) Deschiderea pietelor capitalului international este o sursa de crestere economica dar in acelasi timp o limitare a controlului asupra proceselor economice. Limitarea controlului asupra propriilor economii produce o capacitate redusa a partidelor in a-si mentine promisiunile electorale. Scopul de baza al unui cartel este de a maximiza profiturile prin restrangerea competitiei. Cartelul este o joint sales agency, in care pretul poate fi dictat de firme, in cazul nostru de partide politice, in loc sa fie fixat de competitia electorala.

Spatiul politic cartelizat este un spatiu politic in care competitia reala intre partide este diminuata, ele actionand pentru a bloca intrarile in sistem ale unor partide noi si pentru a-si maximiza profiturile politice, intr-un joc de suma zero.

In prima versiune a analizei care a prezentat aparitia noului tip de partid, Katz si Mair s-au concentrat pe subventiile pentru partide ca fiind primul pas in incercarea partidelor de a se elibera de filiale, si deci spre cartelizare. Evidentele empirice, vezi cazul Suediei dar nu numai, au facut ca intr-o versiune updatata, luata in considerare in aceasta lucrare, primul pas spre cartelizare sa fie cosiderat reducerea spatiului politic prin externalizarea de policy issues: banca independenta, privatizari, UE, descentralizare. (Katz si Blyth, 2005, p. 45) Acestia sunt indicatorii luati in considerare pentru a vedea gradul de cartelizare a spatiului politic romanesc.

Rezumand, aceasta lucrare presupune ca mediul in care s-au format partidele romanesti a favorizat evolutia acestora spre un a numit model organizational, si anume spre partidul modern de cadre. De asemenea, angajamentele internationale ale Romaniei, privatizarile, cerinta crescanda de descentralizare si independenta Bancii Nationale, creeaza conditiile necesare transformarii spatiului politic intr-unul cartelizat.

Metoda
Metoda utilizata pentru a controla validitatea ipotezei se bazeaza pe studiul lui Kenneteh Janda, Political Parties: A cross-national Survey, care are ca obiectiv creionarea unei teorii generale preliminare a partidelor politice care sa poata servi ca baza si ghid pentru viitoare studii mai aprofundate. Motivul principal pentru o astfel de cercetare este in viziunea lui Janda, inexistenta unui studiu comparativ comprehensiv, ceea ce a facut ca studiul teoretic comparativ sa fie in intarziere.

Concentrandu-si atentia pe ceea ce Prezworski si Teune numeau most similar systems design, si neglijand compararea most different systems, cercetatorii stiintei politice nu au fost fortati sa acopere conceptual o mare diversitate de realitati (Janda, 1980, p. xi).

Daca scopul final al cercetarii partidelor politice este sa produca o teorie generala a partidelor, conform acestei viziuni, trebuiesc acoperite cat mai multe tari si partide. In acest sens, proiectul lui Janda acopera 158 de partide din 53 de tari, intre anii 1950-1960 si alte 50 de noi partide intre anii 1963-1978.

Lucrarea de fata este mult mai putin ambitioasa si isi propune sa analizeze partidele romanesti din punct de vedere organizational, aplicand doi indicatori care masoara nivelul dezvoltarii organizationale si din punctul de vedere al centralizarii puterii, aplicand trei indicatori care masoara nivelul nationalizarii, selectia candidatilor si concentratia leadershipului.

Vor fi analizate si sursele si volumul resurselor financiare precum si gradul in care spatiul politic romanesc poate fi considerat un spatiu cartelizat.

In mod ideal, pentru o analiza completa a ipotezei, ar trebui studiate toate partidele romanesti. Din pacate, acest studiu nu se concentreaza decat pe analiza urmatoarelor partide politice: Partidul Social Democrat (si PDSR), Partidul National Liberal, Partidul Democrat, Partidul Romania Mare, Partidul Conservator si UDMR.

Sursele folosite pentru analiza organizatiilor sunt diversele statute ale acestor partide, iar pentru analiza resurselor financiare sursele sunt cele furnizate de Asociatia Pro Democratia prin programul Banii si Politica.

Articularea structurala a organizatiei este operationalizarea nivelului complexitatii organizatiei unui partid politic. Cu alte cuvinte, este masurarea nivelului complexitatii procedurilor regulate utilizate pentru a mobiliza si coordona eforturilor membrilor partidului in vederea executarii strategiilor si tacticilor adoptate de partid (Janda, 1980, p. 99).

Aceste proceduri sunt operationalizate mai departe prin identificarea organelor de partid, modul in care este privita apartenenta in interiorul partidului si relatiile functionale intre organele partidului.

Un partid cu un inalt grad de articulare structurala are un set clar de organe nationale, membri cu atributii efective si clare si proceduri stabilite care sa reglementeze atributiile si modul de selectie al diverselor organe. Cu cat un numar mai mare de organe centrale pot fi identificate, numite in urma unor proceduri prestabilite, cu atat articularea structurala este mai inalta. Cu cat un partid este mai articulat structural cu atat el este mai centralizat.

Este clar ca pe masura ce codul are o valoare mai mare suntem in prezenta unei organizatii cu o articulare structurala superioara.

Intensitatea oraganizationala este cel de-al doilea indicator care masoara nivelul dezvoltarii si centralizarii unei organizatii.

Deriva din ceea ce Duverger numea cea mai mica unitate organizationala a unui partid, care este considerata a avea un impact deosebit asupra membership-ului si asupra disciplinei si solidaritatii interne (Janda, 1980, p. 101).

Cea mai mica unitate organizationala a unui partid este unitatea organizationala care implica cel mai mic numar de membri. Partidele au evoluat de la caucus – organizatii cu numar limitat de membri dispersati pe un teritoriu intins, de obicei un numar limitat de notabili, la celule sau militii – care implica un numar foarte mic de membri pe un perimetru limitat. Cu cat acest numar este mai mic intr-un spatiu teritorial mic, cu atat acel partid are o intensitate organizationala mai mare.

Desi pare simplu construit si facil de utilizat, acest indicator necesita cateva explicatii. Toate partidele romanesti prevad un numar foarte mic de membri care pot forma o organizatie locala, de obicei intre cinci si cincisprezece. Acest numar mic poate induce impresia ca partidele sunt organizate cell basis. Insa, spre exemplu in cazul Partidului Romania Mare, este prevazut un numar minim de zece persoane care pot forma o organizatie locala. Este acest partid organizat dupa modelul cell basis? In viziunea acestei lucrari nu, pentru ca decisiv nu este doar numarul, ci si unitatea teritoriala in care acest numar opereaza.

In cazul PRM, acest numar minim este plasat in unitati teritoriale mai largi, cum sunt comunele. Deci comunele sunt de fapt cele mai mici unitati teritoriale, chiar daca numarul (10) ar putea plasa PRM in categoria cell basis. Ar fi fost cell basis daca acest numar ar fi fost plasat in apatiul unei scari de bloc sau al unei unitati cu sub 100 de membri.

Centralizarea puterii in interiorul unui partid politic este urmatoarea dimensiune a unei organizatii de partid, analizata in aceasta sectiune. Centralizarea puterii se refera la locatia si distributia centrilor de decizie din partid si defineste (sau considera) organele nationale ale partidului ca punct central al locatiei. Deci un partid centralizat este unul in care organismele decizionale sunt organisme nationale cu un numar limitat de membri.

Un partid foarte organizat nu este in mod necesar si centralizat, desi exista o tendinta evidenta de a confunda centralizarea cu organizarea poate pentru ca exista o puternica legatura intre ele (Janda, 1980, p. 107).

Primul indicator al centralizarii puterii este nivelul nationalizarii, care se refera la amenajarile structurale din interiorul unui partid. Acestea pot fi locale, regionale sau nationale. Daca nu exista organe nationale nu se poate vorbi de centralizarea puterii. Dar existenta acestora nu garanteaza centralizarea puterii (Janda, 1980, p. 108).

Nivelul nationalizarii este cu atat mai ridicat cu cat exista un control direct, ierarhic si formalizat, al organelor nationale asupra celor regionale si locale. Va fi cuantificat ca in tabelul de mai jos.

In acceptiunea acestei lucrari, urmand sugestiile lui Janda, organele judetene sunt considerate county level organs si deci asimilate organelor locale. Organele regionale sunt organe superioare celor locale-judetene, dar inferioare celor nationale, trebuind sa reuneasca mai multe filiale judetene.

Urmatorul indicator este procedura de selectie a candidatilor, aspect crucial intr-un partid, natura alegerii determinand natura partidului. Cine controleaza alegerile isi asigura o pozitie dominanta in partid.

Cu cat controlul alegerii candidatilor este exercitat mai clar din punct de vedere statutar, de organele centrale, cu atat partidul este mai centralizat. Nivelul centralizarii acestor proceduri este cuantificat dupa cum urmeaza:

Codificarea acestui indicator ridica unele probleme de interpretare a statutelor partidelor analizate. Care este diferenta intre procedura prin care organele nationale aproba lista stabilita la un nivel inferior (cod 4 si 5) si procedura prin care organele nationale determina componenta listei (cod 8)? Mai exact diferenta intre a aproba si a determina. Aceasta lucrare considera ca a aproba, limiteaza pana la excludere inferenta organelor centrale in componenta listei. Acestea o pot doar aproba, dar nu o pot modifica prin introducerea candidatilor impusi de centru.

Determinarea listei candidatilor este considerata a fi procedura sau totalitatea mecanismelor statutare prin care organele centrale intervin in stabilirea listei finale de candidati.

Aceasta distinctie permite incadrarea clara a partidelor romanesti care prevad pentru toate nivelurile posibilitatea avansarii unei liste de candidati, care de fapt, este determinata de nivelul central al partidului. Este interesant cazul Partidului Social Democrat care a introdus posibilitatea alegerii candidatilor la nivel local (ceea ce l-ar incadra la nivelul 1), dar in acelasi timp mentine specificat clar dreptul organelor centrale de a stabili lista finala, prin introducerea de candidati ai centrului, fara obligatia aprobarii ci doar a consultarii organelor locale.

Urmatorul indicator al centralizarii puterii este concentratia leadership-ului, care are in vedere numarul de lideri ai partidului care constituie cea mai inalta autoritate a partidului si care sunt principalii decidenti in interiorul acestuia. Cu cat sunt mai putini cei care pot lua decizii cu forta imperativa in interiorul partidului din punct de vedere statutar, cu atat concentratia este mai ridicata si partidul mai centralizat. Prin decizii se intelege decizii de o importanta deosebita, strategice, si nu decizii operative.

De asemenea, e posibil ca un singur lider sa poata lua decizii importante, dar in constructia acestor decizii pe care in fond le controleaza, sa se sprijine si pe alte organisme de varf. Deci in acelasi timp exista un singur lider care decide, dar deciziile contin si o componenta colectiva. Aceasta situatie este denumita distanta concentrationala si permite diferentieri intre acelasi tip fundamental de luare a deciziei, care este personalizata in jurul presedintelui. Presedintele PC este evident intr-o pozitie de distanta concentrationala maxima, in timp ce presedintele UDMR este intr-o pozitie de distanta concentrationala mai redusa.

Indicatorul original al lui Janda, care avea un maxim de 6, este extins la un maxim de 8, pentru a face posibila o cat mai sensibila distinctie intre tipul de leadership, care este in mod clar circumscris persoanei presedintelui, dar nu in acelasi mod pentru toate partidele politice analizate.

Analiza
Partidul Conservator
Membrii Partidului Conservator sunt clasificati in trei categorii de Statutul acestui partid: membri fondatori, membri si membri de onoare. Indatoririle membrilor acestui partid sunt specificate in 18 puncte, fiind reglementat nu numai comportamentul politic al unui membru dar si comportamentul acestuia in sfera privata (conform cap. 4).

Printre drepturile de care se bucura membrii acestui partid, conform capitolului 3, punctul f, este si acela ca pot cere sprijin partidului in cazurile in care le sunt incalcate drepturile care sunt prevazute de Constitutie si legile tarii. Partidul ofera deci protectia legala prin intermediul apartenentei politice, in cazuri de incalcare a legii, erijandu-se intr-o agentie de protectie paralela cu institutiile legale ale statului. Prin urmare, un membru al Partidului Conservator, poate pretinde, ca un incentiv selectiv ce decurge din aceasta apartenenta, sa fie protejat de partid,care devine astfel un mijloc de protectie si nu de reprezentare politica.

Articularea structurala a Partidului Conservator este asigurata de patru organe nationale: Congres, Consiliul National, Biroul Permanent si Biroul Politic. Aceste patru organe au prevazute in Statut func-tii clare si selectia prestabilita, iar Consiliul National si Presedintele partidului sunt alese in mod direct de catre Congres. La aceste patru organe mai poate fi adaugata si institutia presedintelui, care are o pozitie privilegiata; aproba toate actele care angajeaza politic partidul, stabileste lista definitiva a candidatilor pentru alegerile legislative, solutioneaza si ia hotarari definitive in cazul unor dezacorduri si coordoneaza activitatea tuturor organelor PC. Este practic deasupra oricarui alt organ al partidului. Rezulta ca PC are o articulare structurala inalta, cu scorul 11.

Intensitatea organizationala a partidului este data de cea mica unitate organizationala, care n cazul PC este formata din cel putin cinci persoane. Aceasta organizatie este denumita club politic. Clubul politic poate functiona la nivelul circumscriptiei electorale care este in fapt cea mai mica unitate organizationala a partidului. Scorul este 5 pentru intensitatea organizationala.

Nivelul nationalizarii al Partidului Conservator, cu alte cuvinte gradul in care organele centrale controleaza organizatiile locale sau regionale, este foarte ridicat. Biroul Permanent al PC, conform art. 80, poate hotari dizolvarea Consiliilor si Birourile judetene si poate demite orice membru al Biroului executiv judetean. Filialele pot fi dizolvate si in cazul in care au manifestari scizionale (conf. Art. 118). Controlul organelor centrale este deci direct asupra filialelor locale, asupra carora au o evidenta pozitie de forta, nu numai formal ierarhica. Scorul: 6

Selectia candidatilor poate fi facuta, in sensul de propuneri, de toate organismele partidului, incepand de la cele locale, mergand pana la cele nationale – Consiliul National si Biroul Permanent. Aceasta prevedere poate creea impresia de o reala implicare a tuturor acestor organisme. Organul care insa determina selectia este, conform statului, Consiliul National. Mai presus de toate aceste organe se afla presedintele, care stabileste lista definitiva a candidatilor. Este o prevedere unica in cadrul partidelor romanesti. Scorul in acest caz este in mod clar 8, cel mai mare din scala.

Concentratia leadershipului, in aceste conditii statutare este destul de usor de imaginat. Presedintele partidului, investit de Congres, este autoritatea decizionala si de reprezentare suprema. Este presedintele tuturor organelor de la nivel national si coordoneaza presedintii filialelor judetene, aproba propunerile legislative pe care partidul doreste sa le faca. Stabileste singur lista definitiva a candidatilor. Membrii de rang superior exclusi din partid pot face apel direct la presedinte, fara intermedierea altor organisme. Poate fi identificat in mod evident ca lider unic al partidului. Scorul este in acest caz 8. La nivel total, Partidul Conservator aduna 38 de puncte, ceea ce reprezinta cu un punct sub maximul posibil doar in cazul intensitatii organizatiei, in timp ce in celelalte cazuri: in privinta dezvoltarii organizationale si in privinta centralizarii puterii are scor maxim.

Este deci un partid organizat dupa criterii ale organizatiei de masa, care ofera incentive selective stipulate in statut, cu o clara dominatie a structurilor centrale (alese de Congres) si in mod special a presedintelui partidului. In privinta electoratului tinta nu exista un grup caruia i se adreseaza in mod special.

In privinta resurselor financiare, in anul 2002 subsidiile publice au insumat 5,696 miliarde de lei vechi. In anul 2003 veniturile totale ale partidului au insumat 5,676 miliarde din care donatii 1,244 miliarde, ceea ce reprezinta 22% din venit. In anul 2004 partidul a declarat o suma de 1,161 de miliarde lei vechi, fara a declara donatiile primite.

Din aceste cifre, care nu permit o imagine clara a resurselor financiare, rezulta ca PC se bazeaza de obicei pe subsidiile statale, dar si pe donatii. Cuantumul cotizatiilor individuale (pe care conform legii partidele nu sunt obligate sa le declare) nu este stabilit de statut, fiind benevol, ceea ce confirma impresia ca PC nu se orienteaza spre membri ca spre o sursa financiara serioasa.

Raportul intre membri si votanti este dificil de realizat in cazul PC, din cauza aliantei electorale cu PSD.

Partidul Democrat
Partidul Democrat este singurul partid romanesc care face o distinctie clara intre membri, militanti si simpatizanti. Militantii sunt cei implicati in mod activ si care urmeaza o cariera politica in interiorul partidului (art. 21-23). Gestionarea carierei acestor membri militanti este inregistrata si urmarita de catre secretariatul Resurse umane.

Candidatii pentru functii in partid trebuiesc sa indeplineasca anumite criterii de vechime in partid. Cotizatiile sunt distincte de contributii, care sunt sumele pe care trebuie sa le plateasca membrii partidului care au obtinut functii publice cu ajutorul acestuia.

Deci membership-ul este defalcat intre formalitate (pentru membri si simpatizanti) si activism (membri militanti), cu toate ca obligatiile se refera la toate categoriile de membri. Acestea sunt extensive si acopera de la obligatii disciplinare pana la obligatii de conduita civica.

Articularea structurala a Partidului Democrat este realizata cu ajutorul a patru organe nationale. Conventia Nationala, care este congresul partidului, stabileste linia politica si alege motiunea care va conduce partidul. Este alcatuita din delegati de drept si delegati judeteni. Consiliul National de Coordonare este ales de Conventie fiind organul de conducere si decizie intre doua conventii.

Colegiul National Director este organismul care decide actiunile politice curente. Biroul Permanent Naional este organismul de conducere si organizare a activitatii partidului, stabilind linia politica operativa, tactica si strategia.

Pentru ca are patru organe cu atributii stabilite si selectia membrilor prescrisa, PD are un scor de 11 pentru indicatorul articulare structurala.

Intensitatea organizationala a Partidului Democrat, se apropie de cea maximala, fiind organizat dupa modelul organizatiei circumscriptiei electorale. Cea mai mica unitate organizationala este alcatuita din cinci membri si este circumscrisa sectiei de votare. Scorul este deci 5.

Nivelul nationalizarii este maxim pentru ca PD este organizat in mod evident ierarhic, iar Comitetul Diector National hotaraste directiile pe baza carora isi desfasoara activitatea organizatiile teritoriale. Si Biroul Permanent National are atributii in acest sens, conducand si coordonand toate organizatiile partidului. Scorul pentru acest indicator este 6.

Selectia candidatilor in interiorul Partidului Democrat este stabilita (ratificata, conform statutului) de catre Biroul Permanent National care este cel mai restrans organ national din punct de vedere numeric, fiind compus din presedintele partidului, presedintele executiv, zece vicepresedinti si liderii grupurilor parlamentare. Consiliul National stabileste criteriile de intocmire a listelor pentru alegerile parlamentare si solutioneaza litigiile privind intocmirea listelor si cazurile in care exista contestatii la deciziile Comitetului Director. Prin urmare, trei organe centrale sunt implicate in constructia listelor, care sunt ratificate de Biroul Permanent. Rolul filialelor locale, daca exista, nu este specificat in Statut. Din acest motiv scorul PD la acest indicator este maxim: 8.

Leadershipul PD este clar dominat de presedintele partidului, care este conform statutului conducatorul politic si conducatorul de imagine al acestuia. Alegerea presedintelui PD consta in votarea unei motiuni care devine programul partidului, iar promotorul acesteia devine presedintele partidului. Primul semnatar al motiunii (dupa cel care o promoveaza) devine presedintele executiv la partidului.

Este investit sa emita dispozitii, PD fiind singurul partid cu astfel de prevedere statutara. De asemenea poate decide demiteri motivate in randul membrilor.

Exista si un presedinte executiv, care coordoneaza activitatea de punere in practica a deciziilor organelor nationale, dar are un rol de subordonare, fiind, asa cum prevede statutul, primul semnatar al motiunii, si deci ales de presedintele si promotorul motiunii.

Desi exista si un presedinte executiv care poate lua decizii in numele partidului, intre acesta si presedintele partidului exista o mare diferenta statutara. Doar acesta din urma poate emite dispozitii, poate demite alti membri si este conducatorul efectiv al partidului. Din acest motiv scorul Partidului Democrat este 7 pentru acest indicator.

Resursele financiare ale Partidului Democrat s-au ridicat in anul 2002 la suma 16.149 de miliarde de lei vechi, din care 7,019 miliarde, ceea ce inseamna 43,46%, au provenit din donatii. In anul 2003, suma totala este 16,646 miliarde lei vechi din care 8,526, reprezentand 51,21%, au provenit din donatii.

In anul 2004 nu sunt disponibile decat sumele care au provenit din donatii, si care se ridica la suma 64,659 de miliarde de lei vechi. Acesta suma este de patru ori mai mare decat suma stransa din donatii in anul precedent. Se observa o clara diferenta in anul campaniei electorale, in privinta ponderii surselor financiare.

Partidul Democrat are cea mai ridicata contributie a donatorilor ca procent din venitul total, nu numai in anul campaniei electorale, dar si in ceilalti ani.

Partidul Democrat este un partid cu structura organizationala articulata si centralizata, avand caracteristicile unei organizatii de masa. Militantii sunt importanti in asigurarea cadrelor si oficialilor partidului. Electoratul tinta nu este discriminat.

Organele centrale, alese de Conventie, au un statut superior evident: pot controla selectia candidatilor si conduc in mod efectiv partidul. Ca pondere financiara, nu membrii si cotizatiile obisnuite ale acestora sunt importante, ci donatorii care pot fi membri, dar se diferentiaza de ceilalti prin cuantumul sumelor. In anii fara campanie electorala si subsidiile publice sunt importante, reprezentand aproximativ jumatate din totalul veniturilor.

Raportul dintre votanti si membri, in ciuda faptului ca la ultimele alegeri PD nu s-a prezentat singur, este net in favoarea votantilor. Numarul sustinatorilor PD in anul 2003 este 148 000, (Soare, 2005, p. 37) care este o cifra net inferioara celei a votantilor acestui partid.

Partidul Democrat acumuleaza un indice, 37, similar cu cel al Partidului Conservator. Insa este evident ca pozitia presedintelui PC este net superioara, atingand nivelul hegemoniei asupra organizatiei de partid.

Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania
Statutul UMDR prevede pentru membrii acestei organizatii politice o apartenenta formala, fiind din acest punct de vedere partidul care acorda in mod statutar cel mai putin interes membrilor individuali (alaturi de PNL).

Nivelul articularii structurale a UDMR este insa unul deosebit. Urmatoarele organe nationale pot fi identificate, care au toate functii expres prevazute si selectia membrilor prescrisa sunt: Congresul organizatiei, care este organul decizional suprem; Consiliul reprezentantilor Uniunii (CRU), este consiliul operativ al Uniunii care stabileste strategia fundamentala si modul de desemnare a candidatilor, fiind alcatuit din deputati, senatori, presedinii organizatiilor teritoriale si 74 de delegati; Biroul Permanent este raspunzator pentru functionarea operativa a Uniunii si este ales de CRU. La acest nivel este prevazuta posibilitatea de a stabili modul de desemnare a candidatilor. Organul executiv al Uniunii este insa Prezidiul executiv ales de CRU si CCU; COU este consiliul operativ al Uniunii si este alcatuit din noua membri; CCU este consiliul consultativ, emite declaratii de principiu, propune proiecte de hotarari; CCPT este consiliul consultativ al presedintilor teritoriali. La toate aceste organisme se adauga Comisia pentru supravegherea Statutului. Este evident ca UDMR are un scor maxim pentru acest indicator: 11.

Intensitatea organizationala a UDMR nu este usor de definit. Statutul prevede ca membri individuali pot creea organizatii locale, dar fara a se specifica numarul minim necesar. Doua organizatii locale pot forma organizatii zonale, iar doua organizatii zonale pot forma organizatii teritoriale-judetene. Este lipsa unei specificari un semn al unui numar scazut al membrilor care pot forma o organizatie? care este ambitul teritorial in care acest numar opereaza? In conditiile in care UDMR este o organizatie etnica, raspunsul este ca numarul de membri care pot forma o organizatie este minim. Mediul teritorial se pare ca este destul de larg din moment ce se prevede ca doua organizatii locale pot forma o organizatie judeteana, dar este sub nivelul judetului. Dar ce se intelege prin organizatii locale? In statut (art. 25) se vorbeste de organizatii de sector (cuvantul nu este utilizat in sensul de sector bucurestean) – zonale. Apoi se specifica: “doua organizatii zonale pot forma o organizatie teritoriala-judeteana”. Desi doua organizatii zonale pot fi si doua organizatii de sat, lucrarea retine orasul ca fiind unitatea de baza. In acest caz scorul este 3.

Nivelul nationalizarii. Organizatiile teritoriale ale UDMR au posibilitatea de a elabora propriile statute si programe, care trebuie sa urmeze totusi o anumita structura ierarhica stabilita de organele centrale (art. 23-25). Acest drept da o anumita marja de libertate statutara filialelor, care nu se regaseste la celelalte partide. Dar aceasta libertate de manevra este limitata semnificativ de prevederea (art.12) conform careia organizatiile teritoriale, grupurile de opinie si membrii asociati au obligatia de a executa hotararile organelor centrale si nu se pot delimita de hotararile si luarile de pozitie ale acestora. Prin aceasta prevedere se exercita un control direct asupra filialelor si celorlalti membri, chiar daca nu intr-o maniera similara cu cea existenta in Partidul Conservator. Ceea ce face ca si in UDMR sa existe un control direct al organizatiilor locale. Dar posibilitatea de a infiinta grupuri de opinie in cadrul organizatiei este un indicator clar al unei flexibilitati pe care nici o alta organizatie politica romaneasca nu o are. De aceea scorul final pentru UDMR la acest indicator este 5 si nu 6.

Selectia candidatilor pentru alegerile parlamentare in UDMR se face prin alegeri preliminare generale si directe, conform hotararilor conducerii organizatiilor teritoriale (art. 94). Daca nu exista astfel de reglementari la nivel teritorial este nevoie de un acord intre Consiliul Operativ al Uniunii si Adunarile delegatilor de la nivel judetean, in baza hotararilor CRU.

UDMR este singura organizatie politica analizata in care selectia candidatilor se face la nivel local. Exista, in cazurile in care nu este o procedura de selectie stabilita, posibilitatea unui acord intre organizatia locala si nivelul central. De asemenea, modul in care sunt alesi candidatii la nivel local trebuie sa se incadreze in regulile stabilite de Consiliul Reprezentantilor Uniunii. Dar acest lucru nu anuleaza libertatea pe care organizatiile judetene o au in procesul de selectie. Deci scorul pentru acest indicator este 0, chiar daca la limita scala vorbeste despre membri si sustinatori (datorita faptului ca s-a avut in vedere partidele americane).

Concentratia leadershipului. Nici defrisarea modului in care este structurat leadershipul nu este facila, UDMR fiind cea mai complicata organizatie politica dintre cele analizate. La nivelurile de varf ale Uninunii exista: Consiliul Operativ, alcatuit din noua membri, Prezidiul Executiv format din reprezentantii Uniunii la cel mai inalt nivel, presedintele Uniunii, presedintele executiv si presedintele CRU. Indicatorul folosit se bazeaza pe posibilitatea identificarii unui lider care are un status superior celorlalti si care poate angaja politic partidul, si nu neaparat pe unicitatea unui lider. Deci este semnificativ daca se poate identifica o persoana care poate reprezenta singura partidul, pe baza investirii primite din partea organizatiei sau partidului politic.

Presedintele Uniunii este ales pe patru ani si trebuie sustinut in avansarea candidaturii de cel putin 1000 de membri individuali sau doua organizatii teritoriale.

Are la dispozitia sa un cabinet de experti. Reprezinta Uniunea; stabileste liniile politicii externe; poate face interpelari la adresa celorlalte organe; coordoneaza politic organizatia; propune presedintele executiv, care are functii administrative; supravegheaza grupul parlamentar. Toate aceste drepturi de care se bucura presedintele il fac cel mai puternic component al organizatiei. Dar in UDMR, la nivel de varf, se mai gaseste si Prezidiul Executiv si presedintele Consiliului Reprezentantilor Unionali. Presedintele Uniunii este clar liderul organizatiei, insa el nu se afla intr-o pozitie hegemonica ca presedintele PC sau intr-o pozitie similara cu cea a presedintelui PD. De aceea scorul pentru acest indicator este 6.

Resursele financiare ale UDMR se cifreaza pentru anul 2002 la un total de 10,745 miliarde din care 8,524 miliarde subsidii publice si 2,221 donatii, suma ce reprezinta 20,67% din total. Pentru anul 2003 suma totala se ridica la 13,570 miliarde din care 6,201 – 45% din donatii. Surprinzator suma totala pentru 2004, care este un an electoral, se ridica la doar 4,154 provenind integral din subsidii publice, suma stransa din donatii nefiind declarata. Se observa totusi ponderea in crestere a donatiilor in apropierea anului electoral, si importanta subsidiilor publice in anii obisnuiti.

In ceea ce priveste raportul membri-votanti, el este, in cazul in care cifra de 500.000 de membri este corecta (Soare, 2005, p.37), mai echilibrat decat in cazul celorlalte partide.

In concluzie UDMR, acumuland 25 puncte in total, este o organizatie politica foarte articulata structural la nivel central, organizata pana la nivel de oras sau comuna, cu un membership formal, in care puterea la nivel central nu este atat de concentrata ca in cazul celorlalte partide, fiind cea mai descentralizata organizatie politica analizata.

Partidul National Liberal
Membrii Partidului National Liberal, conform statutului acestui partid (art. 12) au ca obligatii cunoasterea statutului si programului si participarea la activitatile organizatiilor din care fac parte. Obligatiile sunt reglementate in doar sase puncte si nu este prevazuta obligatia de a recruta noi membri si nici nu este reglementat comportamentul in sfera privata. Este, alaturi de UDMR, partidul politic cu membershipul cel mai formal dintre partidele analizate.

Articularea structurala a PNL este realizata prin intermediul a cinci organe nationale.

Congresul partidului alege presedintele partidului si treisprezece membri ai Biroului Permanent Central, treisprezece membri ai Comitetului Executiv, hotaraste fuziunile, aproba statutul si revoca presedintele la propunerea Delegatiei Permanente.

Delegatia Permanenta este alcatuita din presedintele partidului, membrii Comitetului Executiv, presedintele de onoare, presedintele fondator, presedintii filialelor teritoriale si liderii grupurilor parlamentare. Comitetul executiv este organul de conducere intre doua sedinte ale Delegatiei Permanente. Biroul Permanent Central propune listele de candidati pentru filialele care au obtinut rezultate electorale sub medie si stabileste primele locuri pe liste la municipiul Bucuresti la propunerea presedintelui partidului. Forul de dezbatere al PNL la nivel national este Consiliul Reprezentantilor Nationali care propune candidatul la preaedintia Romaniei. Pentru ca PNL are cinci organe la nivel national cu functii stabilite si membership prescris, are scorul maxim pentru acest indicator: 11.

Intensitatea organizationala este data de organizatia sectiei de votare, care este cea mai mica organizatie a partidului, fiind alcatuita din minim cinci membri. Scorul este 5 pentru acest indicator.

Nivelul nationalizarii este maximal deoarece controlul organismelor nationale se face direct pe organizatiile locale, prin intermediul Delegatiei Permanente care analizeaza si coordoneaza activitatea filialelor locale. Scorul este maxim: 6.

Selectia candidatilor este diferita in cazul Partidului National Liberal, fata de celelalte partide. Acest partid imbina un sistem descentralizat care lasa filialelor libertate, cu un sistem centralizat care acorda organelor centrale dreptul de a intocmi listele.

Pentru filialele care au avut un scor mai mare la ultimele alegeri pentru consiliile judetene decat media pe tara a intregului partid, dreptul de a stabili listele le revine acestora, fara un amestec din partea organelor centrale.

Daca insa nu se obtine un scor mai mare decat media pe tara, listele sunt propuse de Biroul Permanent Central spre validare Delegatiei Permanente. Pentru filiala Bucuresti primele locuri sunt stabilite de Biroul Permanent, la propunerea presedintelui.

In primul caz, cand listele se hotarasc la nivel local, PNL are scorul 3, iar in al doilea caz, cand listele se stabilesc la nivel central, obtine scorul 8. Deci pentru acest indicator PNL poate oscila intre 3 si 8.

Leadershipul PNL se coaguleaza in jurul figurii presedintelui, care este abilitat sa faca declaratii in numele partidului, reprezinta partidul in relatiile oficiale, convoaca si prezideaza toate organismele centrale ale partidului, conduce negocierile cu alte partide, si prezideaza toate organismele din partid daca participa la intalnirile acestora.

Este in mod evident singurul lider investit cu aceste prerogative, plasandu-se ca forta intre presedintele PC si presedintele UDMR, neavand forta discretionara a primului, dar nefiind nici prins in hatisul organelor interne ca cel de-al doilea. Din acest motiv scorul este de 7 pentru acest indicator.

Scorul total al PNL poate oscila intre 32 (in cazul in care cele mai multe dintre filiale au libertate de alegere) si 37 (in cazul in care majoritatea acestora nu au dreptul de a stabili listele de candidati). In cazul maxim al concentrarii organizationale el este identic cu cel al Partidului Democrat. Este evident ca acest caz este greu de obtinut in practica, ceea ce face ca PNL sa fie un partid mai putin centralizat decat PD, cu un membership formal, o articulare structurala si un nivel al centralizarii maxim, cu un presedinte puternic. Democratia interna de partid este asigurata prin gradul articularii structurale si prin procedurile care reglementeaza candidaturile pentru organele interne.

In ceea ce priveste raportul membri-votanti, PNL a prezentat la Tribunalul Bucuresti o lista cu un numar de 120.115 sustinatori (Soare, 2005, p. 37), numar cu mult sub cel voturilor obtinute la ultimele alegeri.

Resursele financiare ale PNL s-au ridicat in anul 2002, conform studiului facut de Asociatia Pro Democratia, la suma totala de 9,590 de miliarde, din care donatiile au reprezentat 661 de milioane de lei vechi (6,9%). In anul 2003, suma totala s-a ridicat la 13,165 miliarde lei vechi, din care 14, 5% au constituit donatii facute partidului. Pentru anul 2004 nu se cunoaste decat cuantumul donatiilor, care se ridica la suma de 104, 811 miliarde de lei vechi, o suma de peste zece ori mai mare decat suma totala din 2003.

Si PNL mentine aceeasi impresie: in perioadele ne-electorale subsidiile publice reprezinta sursa financiara decisiva. Pe masura ce se apropie momentul alegerilor, suma din donatii creste, pentru a atinge apogeul in anul electoral. Suma totala pentru Alianta D.A. (primita independent de sumele pentru partidele componente) in anul 2004, din donatii, a atins uluitoarea valoare de 251,187 miliarde de lei vechi. Iar suma totala pentru Alianta D.A si partidele componente a atins 420 de miliarde de lei vechi in anul 2004. Costurile campaniilor electorale profesionalizate depasesc cu mult posibilitatile obisnuite ale partidului, care in anii electorali se bazeaza pe donatii si nu pe subsidiile publice.

Partidul Romania Mare
Membrii Partidului Romania Mare au ca indatoriri loialitatea fata de partid in orice conditii; sa atraga noi membri si sa formeze un cat mai mare numar de simpatizanti ca viitori membri; sa paraseasca orice functie pe care a dobandit-o cu ajutorul partidului in caz de demisie; sa pastreze confidentialitatea problemelor interne de partid; sa-si plateasca cotizatia si sa aiba o tinuta morala corespunzatoare.

Membershipul PRM este extensiv si capata accente dramatice in privinta loialitatii absolute si lipsa oricrei permeabilitati prin pastrarea secretului in ceea ce priveste problemele interne.

Articularea structurala a partidului se face in jurul a patru organe nationale. Congresul partidului este organul suprem si stabileste statutul, strategia si alege presedintele partidului. Consiliul National este ales de catre Congres si este format din 101-195 membri. Are ca functii alegerea Consiliului Director, stabileste tactica partidului si aliantele acestuia. Consiliul Director este alcatuit din 21-29 membri si are ca principale functii strangerea de fonduri si controlul asupra filialelelor locale. Poate destitui cadre de conducere din structurile partidului. Biroul Permanent este alcatuit din 11-15 membri si este organul executiv al partidului. Pentru ca PRM are patru organisme la nivel central cu functii stabilite si membership prescris, scorul pentru acest indicator este maxim – 11.

Intensitatea organizationala a Partidului Romania Mare este data de ultima unitate statutara care este la nivel de comuna. Zece membri pot forma la acest nivel o organizatie locala. Nivelul este mai general decat al celorlalte partide, fiind comparabil doar cu cel al UDMR. Scorul este din acest motiv identic cu cel al UDMR, anume 3.

Nivelul nationalizarii este maxim (6), pentru ca exista doua organe nationale care controleaza direct organizatiile locale. Consiliul Director controleaza organele locale ale partidului si poate destitui orice cadru de conducere, in timp ce Biroul Permanent are posibilitatea de a controla Birourile Judetene.

Selectia candidatilor este asigurata de Consiliul Director care se ocupa de selectionarea, cunoasterea si pregatirea membrilor de partid cu perspective de a candida pentru a ocupa functii in partid sau in aparatul de stat. Aceste prevederi fac din acest organ o veritabila scoala de partid. Si Biroul Permanent este implicat in selectie, avand rolul de a centraliza listele cu propuneri de candidati pentru parlament intocmite de Comisia Centrala de cadre si Birourile executive judetene. Nu este insa clar cine decide in final listele de candidati, care in mod evident nu se finalizeaza la nivel local. Organele locale sunt doar accesorii ale organelor centrale, putand in cel mai bun caz sa avanseze cateva nume de potentiali candidati. De asemenea, nu se specifica in nici un fel rolul presedintelui in procesul de selectie. Oricum selectia se face la nivel central, deci scorul pentru acest indicator este 8.

Leadershipul este destul de vag tratat de statutul PRM. Presedintele partidului este ales de Congres, si este presedintele tuturor organelor de la nivel central. Nu sunt prevazute alte functii specifice ale acestuia, ceea ce face dificil de incadrat nivelul concentratiei.

Daca insa se coreleaza anumite prevederi statutare cum ar fi loaialitatea absoluta a membrilor, confidentialitatea, dreptul pe care Consiliul Director (si implicit presedintele care conduce acest for) il are in a destitui orice cadru de la nivel central, selectia candidatilor care este controlata de Comisia de cadre, Consiliul Director si Biroul Permanent, se poate avea o imagine mai clara a pozitiei forte pe care o are presedintele partidului. In acest caz nespecificarea clara lasa loc unui comportament discretionar si deci creste puterile de facto ale presedintelui. Scorul pentru acest indicator este 7, care este posibil sa nu reflecte exact puterea reala pe care o detine presedintele.

Scorul total este 35, sub nivelul maxim al centralizarii generale, fapt care se datoreaza in primul rand intensitatii organizationale care este surprinzator de slaba.

Numarul sustinatorilor conform listei prezentate la Tribunalul Bucuresti este de 201.827 de mii de membri (Soare, 2005, p. 37), suma net inferioara votantilor corespunzatori unui procent de 12% obtinut de partid la ultimele alegeri.

Resursele financiare ale PRM s-au cifrat in 2002 la suma de 16,807 miliarde de lei vechi. Nu se cunoaste cuantumul donatiilor pentru acest an. In anul urmator, 2003, suma totala se ridica la 16,670 de miliarde, din care doar 1,85% din donatii. Acest procent este cel mai redus pentru toate partidele analizate. Pentru anul 2004 nu se cunoaste decat suma din donatii care se ridica la 73,489 de miliarde, adica de peste o suta de ori mai mare decat suma din anul precedent. Si PRM isi creste suma din anul electoral, in primul rand ca urmare a nivelului extraordinar al donatiilor.

Partidul Social Democrat
Conform Statutului din 1999 membrii PDSR beneficiau de protectia partidului fata de atacurile injuste, partidul actionand ca o agentie de protectie, intr-un mod similar cu Partidul Conservator. Aceasta prevedere este eliminata din Statutul din 2005. Membrii PSD au obligatia de a recruta alti membri si, conform statutului din 1999, abrogat in 2005, aveau obligatia de a studia statutul partidului. Membershipul PSD este destul de formal, singura prevedere activa fiind aceea de atrage alti membri.

Intensitatea organizationala atinge maximul pentru PSD, care este singurul partid romanesc organizat dupa modelul cell basis. Cea mai mica unitate organizationala este grupa de membri (20-25) care actioneaza la nivel de bloc, deci intr-un mediu in care sunt mai putin de 100 de membri. Punctajul pentru acest indicator este 6.

Articularea structurala este realizata conform ultimului statut, prin intermediul a patru organe nationale. Acestea sunt: Congresul, Consiliul National ales pe 2 ani si alcatuit din 575 de membri; Consiliul executiv national alcatuit din 95 de membri validat de CN; Biroul Permanent care este organul operativ de analiza si decizie. Fata de Statutul din 1999 nu se constata o diminuare a numarului acestor organe dar se opereaza o reasezare a functiilor indeplinite de aceste organe concomitent cu un numar mai redus de membri. Biroul Permanent are acum functii mai specifice. De asemenea s-a redus si perioada pe care este ales Consiliul National, care este acum de doi ani. Dupa ce s-a validat acest nou statut s-au facut din nou propuneri pentru a eficientiza functionarea partidului, in special prin micsorarea numarului de membri din aceste organisme. In general aceste masuri nu ating fondul acestor organisme, lasand acelasi numar al acestora si aceleasi functii. Articularea structurala atinge si pentru PSD, ca pentru toate celelalte partide, nivelul maxim:11.

Nivelul nationalizarii nu este usor de decelat, neexistand prevederi clare in afara ierarhiei consfintite de statut. Singurul moment in care structurile centrale pot interveni direct, este momentul selectiei candida-tilor, cand Consiliul National solutioneaza divergentele dintre CEN si filiale. Totusi, aceasta prevedere si ierarhia care decurge din ea, ne pun in situatia de a considera ca asupra filialelor locale se exercita un control direct, si deci ca scorul este 6 pentru acest indicator.

Selectia candidatilor este, conform noului statut, apanajul Consiliului executiv national care organizeaza alegerile preliminare, valideaza rezultatele preliminare si confirma listele finale. Alegerile preliminare introduse in PSD nu dau o putere reala organizatiilor locale, din moment ce acestea, pe baza acestor alegeri pot face propuneri, dar nu pot numi sau desemna candidati. CEN este cel care confirma listele finale si are, conform statutului, dreptul de a introduce candidati propusi la nivel central, cu consultarea organizatiilor judetene. Cuvantul folosit este consultarea, si nu aprobarea organizatiilor judetene. Daca se ia in considerare ca un eventual litigiu intre CEN si filiale se solutioneaza de Consiliul National, deci de un organ central, se obtine o imagine completa. Alegerile preliminare sunt complet anulate de posibilita-tile multiple pe care la au organele centrale de a-si impune candidatii. Nivelul este, in urma acestor constatari, maxim: 8.

Nivelul concentratiei leadershipului prevazut de noul statut este mai neclar decat in precedentul, in care se prezenta presedintele ca fiind cel care coordoneaza activitatea Consiliului National si a celorlalte organe executive, fiind presedintele tuturor organismelor centrale.

In noul statut, presedintele coordoneaza activitatea generala a partidului, CEN si BPN, este garantul statutului, prezideaza Congresul si sedintele acestuia. Conduce Comitetul Executiv National si Biroul Permanent National si reprezinta partidul in relatiile cu alte organizatii.

Presedintele executiv este inlocuitorul presedintelui si este presedintele Biroului de coordonare a departamentelor pe domenii de activitate. Secretarul general conduce serviciile centrale ale partidului la nivel central si activitatea curenta. Si presedintele executiv si secretarul general sunt alesi direct de catre Congres, avand aceeasi legitimitate ca si presedintele partidului. Deoarece coordoneaza activitatea generala a PSD, conduce doua dintre organele de la nivel central si este singurul abilitat sa reprezinte partidul in relatiile cu tertii, presedintele PSD poate fi privit ca fiind liderul de necontestat al partidului. Dar pentru ca la varf mai sunt alte doua pozitii de conducere, cu un statut inferior, dar aceeasi legitimare, presedintele PSD este mai slab ca cel al PD sau PC. Scorul pentru acest indicator este 6.

Scorul general al PSD este 37, similar cu cel Partidului Conservator si identic cu cel al Partidului Democrat.

Resursele financiare al PSD pentru anul 2002 se cifreaza la suma de 22,976 de miliarde de lei vechi, din care 1,765 (7,68%) stransi din donatii. Pentru anul 2003 suma totala atinge un nivel record corespunzator anilor fara alegeri, fiind de 28,663 miliarde de lei vechi. Din aceasta suma, 5,986 miliarde sunt donatii, ceea ce reprezinta 21% din suma totala. PSD nu face publica in anul 2004 decat suma totala a donatiilor, care atinge plafonul record (pentru un singur partid) de 188,510 miliarde de lei vechi. Aceasta suma este de sase ori mai mare decat suma totala din anul precedent.

Si Partidul Social Democrat urmeaza acelasi trend al volumului si surselor din care provin fondurile. Pe masura ce se apropie anul electoral, suma din donatii creste, pentru ca in anul electoral, partidele sa se bazeze pe aceste surse, si nu pe cele publice.

In ceea ce priveste raportul membrii votanti, acesta este in favoarea celor din urma. PSD a prezentat la Tribunalul Bucuresti o lista de 300.000 de sustinatori (Soare, 2005, p. 37), in timp ce procentul atins la ultimele alegeri este de 36%.

PSD este un partid centralizat, singurul organizat dupa modelul cell basis, cu articulare structurala si nivel al nationalizarii maxim, cu un leadership concentrat. Selectia candidatilor este controlata de nivelul central, in ciuda unei incercari de reformare a modului de selectie prin introducerea alegerilor preliminare.

Punctajele finale ale partidelor romanesti si principale caracteristici individuale se prezinta astfel:

UDMR este organizatia politica cu cel mai mic punctaj, ceea ce inseamna ca are cel mai redus nivel al centralizarii. Imbina, in mod surprinzator, elemente ale descentralizarii, cum ar fi alegerea candidatilor la nivel local si existenta institutionalizata a grupurilor de opinie cu o articulare structurala excesiva la nivel central. Creeaza imaginea unei organizatii excesiv centralizata la nivel central dar descentralizata la nivelul filialelor teritoriale.

Partidul Conservator este partidul cel mai centralizat, remarcandu-se datorita pozitiei de dominatie absoluta a presedintelui asupra organizatiilor locale si asupra procesului de selectie a candidatilor. De asemenea este partidul care conform statutului ofera protectie legala membrilor sai, transformandu-se intr-o agentie de protectie paralela cu cea a statului.

Celelalte partide (PSD, PNL, PRM si PD) au scoruri similare, fiind de remarcat organizarea cell basis a PSD, posibiliatatea unor filiale ale PNL de a-si stabili candidatii, alegerea prin motiune a presedintelui PD si impresia de community of fate data de PRM, care cere loialitate absoluta membrilor sai.

Rezumand, partidele romanesti au urmatoarele caracteristici comune:
- Sunt excesiv structurate la nivel central. Organele de la acest nivel sunt legitimate prin alegerea de catre Congres, pentru a se asigura un anumit nivel al democratiei interne;
- Leadershipul este structurat in jurul presedintelui, care detine in toate partidele o pozitie privilegiata;
- Sunt organizate in teritoriu in general in jurul sectiei de votare, care este organizatia basilara;
- Raportul membri-votanti este favorabil in mod net acestora din urma. Membrii raman importanti pentru legitimarea partidului si pentru a recruta potentiali lideri;
- Sursele financiare sunt diverse, dar in anii pre-electorali subsidiile publice detin rolul principal. In anii electorali balanta este schimbata in favoarea donatiilor.

Aceste caracteristici demonstreaza clar ca partidele romanesti sunt organizate dupa modelul partidelor moderne de cadre, avand toate proprietatile acestora. Un aspect lasat neanalizat de aceasta lucrare este natura clientelara a partidelor politice romanesti.

Resursele financiare ale partidelor romanesti
Am vazut ca partidele romanesti se bazeaza in anii fara alegeri pe subsidiile publice, in timp ce in anii electorali volumul donatiilor atinge niveluri fara precedent. Dar care sunt prevederile legale care reglementeaza finantarea partidelor politice si care este imaginea completiva a sumelor si surselor acestora? Raspunsul la aceasta intrebare este important din doua motive: pentru ca permite vizualizarea unui indicator al existentei spatiului politic cartelizat (concentrarea resurselor publice in favoarea partidelor parlamentare); si pentru ca atinge o dimensiune a partidului modern de cadre, aceea a importantei surselor multiple de finantare a partidelor.

Legea 43/2003, care reglementeaza finantarea partidelor politice prevede la Art. 3. - (1) ca sursele de finantare a activitatii unui partid politic pot fi:
a) cotizatii ale membrilor de partid;
b) donatii si legate;
c) venituri provenite din activitati proprii;
d) subventii de la bugetul de stat.

In ceea ce priveste sumele primite de la bugetul de stat, Legea prevede ca suma alocata anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile prevazute in bugetul de stat. Partidele politice care la inceputul legislaturii au reprezentanti in grupuri parlamentare, cel putin intr-o Camera, primesc o subventie de baza.

Partidele politice reprezentate in Parlament primesc si o subventie proportionala cu numarul de mandate obtinute. Suma cuvenita pentru un mandat se stabileste prin impartirea restului de doua treimi din subventiile de la bugetul de stat pentru partide politice la numarul total al parlamentarilor. Subventia totala acordata de la bugetul de stat unui partid politic, dupa aceste operatiuni, nu poate depasi de 5 ori subventia de baza.

Partidele politice care nu au mandate parlamentare, dar au obtinut cu cel mult 1% sub pragul electoral, primesc subventii egale, care se stabilesc prin impartirea sumei neutilizate, la numarul partidelor politice respective. Suma totala acordata partidelor politice neparlamentare nu poate fi mai mare decat o subventie de baza.

Toate aceste prevederi legale sunt fara echivoc in favoarea partidelor parlamentare, care sunt privilegiate. Partidele politice care nu intra in Parlament sunt net defavorizate, primind subventii doar cele care ating un prag de 4%, ceea ce reprezinta o cota dificil de atins. Chiar si asa ele au acces la o suma foarte limitata care nu poate depasi o subventie de baza.

Aceste prevederi legale demonstreaza ca suntem in fata unei incercari din partea partidelor parlamentare de a-si maximiza cuantumul subventiilor publice. Cu alte cuvinte suntem in fata unei incercari de a creea un spatiu cartelizat, in care intrarile in sistem sa fie descurajate si limitate.

Tabelul completiv ale sumelor primite de partidele romanesti intre anii 2002-2004 poate fi vizualizat mai jos (sursa Pro Democratia):

 
Se vede foarte clar ca partidele romanesti au ca principala sursa financiara, in anii fara alegeri, subsidiile publice, cand acestea reprezinta 70%-80% din venitul total, in timp ce in anul electoral, acestea sa isi piarda din importanta. In anul electoral, donatiile au reprezentat 92% din veniturile totale, surclasand net subsidiile publice.

Costurile campaniilor electorale profesionalizate obliga partidele sa isi maximizeze profiturile din surse publice, marind cuantumul si excluzand posibilitatea celorlalte partide sa beneficieze de acestea. Pe de alta parte, resursele publice fiind limitate, trebuie cautate alte surse de finantare. Donatia se pare ca este solutia, reprezentand principala sursa financiara pe care se bazeaza partidul in anul electoral.

Deci partidele romanesti nu se bazeaza doar pe subsidiile publice, incercand sa-si mareasca veniturile utilizand surse multiple.

Spatiul politic cartelizat
Un spatiu politic cartelizat este un spatiu in care partidele politice utilizeaza instrumente legale si instrumente retorice pentru a bloca intrarea altor actori politici in arena, in scopul de a-si maximiza profitul politic.       

Urmatoarele aspecte ale spatiului politic romanesc pot sustine ideea conform careia acesta are tendinte clare de cartelizare.

Primul dintre acestea este independenta de care se bucura Banca Nationala a Romaniei, care detine monopolul instrumentelor cu care tine sub control preturile, inflatia si dobanzile. Un indicator al acestei independente este mandatul neobisnuit de lung de care se bucura actualul guvernator al BNR, care si-a permis luxul de a candida la alegerile prezidentiale din 2000, fara ca acest fapt sa ii pericliteze pozitia. Aceasta independenta a BNR a dus la externalizarea acestor potentiale teme electorale.

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, adoptarea legislatei europene, alegere sustinuta de toate partidele politice, limiteaza in mod drastic posibilele teme de campanie. Toate problemele care decurg din integrare nu au facut parte pana acum din campaniile electorale ale partidelor.

Regulile de finantare de la bugetul public dau un alt element prin care partidele establishmentului incearca sa isi mentina pozitia. Aceste reguli avantajeaza in mod clar partidele parlamentare.

Ridicarea pragului electoral la 3% si apoi la 5% este un alt element care sustine teza spatiului cartelizat, pentru ca limiteaza sansele ca alte partide sa intre in sistem.

Existenta acestor elemente nu creeaza neparat un spatiu cartelizat, care este in practica destul de greu de atins, fiind imposibil sa te protejezi in mod total, dar demonstreaza ca spatiul politic romanesc are tendinte de cartelizare, in care partidele parlamentare dezvolta si perfectioneaza un joc de suma nula, in care nici unul nu trebuie exclus de la distributia resurselor (Barbu, 2005, p. 14).

Concluzii
Acest studiu a demonstrat ca partidele romanesti au urmatoarele caracteristici comune, care conduc la concluzia ca partidele pot fi considerate ca fiind partide moderne de cadre:
- sunt excesiv structurate la nivel central. Organele de la acest nivel sunt legitimate prin alegerea de catre Congres, pentru a se asigura un anumit nivel al democratiei interne;
- leadershipul este structurat in jurul presedintelui, care detine in toate partidele o pozitie privilegiata;
- sunt organizate in teritoriu in general in jurul sectiei de votare, care este organizatia basilara;
- raportul membri-votanti este favorabil in mod net acestora din urma. Membrii raman importanti pentru legitimarea partidului si pentru a recruta potentiali lideri;
- sursele financiare sunt diverse, in anii pre-electorali subsidiile publice detin rolul principal. In anii electorali balanta este schimbata in favoarea donatiilor.

Raspunzator pentru acest tip de organizatie este, in viziunea acestei lucrari, existenta in momentul nasterii partidelor a unui anumit complex situational originar, care a avut un impact decisiv asupra alegerilor strategice pe care liderii acestora le-au facut. Acest complex situational pastra ca fiind de dorit anumite aspecte ale partidelor de masa, care sa garanteze un anumit nivel de democratie interna si un grad cat mai mare al legitimitatii. Pe de alta parte, noile partide au actionat intr-un mediu profund marcat de mass media si de inexistenta unor aliniamente electorale stabile, fapt care le-a orientat spre electorat ca intreg si spre campanii din ce in ce mai profesionalizate, care necesita fonduri financiare ridicate. Acest lucru obliga partidele sa foloseasca toate sursele financiare disponibile pe piata. Dominatia liderilor centrali se datoreaza faptului ca partidele s-au format de sus pn jos si ca acestia au ocupat imediat functii publice. Pentru a fi cat mai putin legate de schimbarile electoratului, partidele politice au fost nevoite sa caute o cat mai mare externalizare a temelor electorale pe care nu le puteau controla, creand in acest fel un spatiu politic cu tendinte de cartelizare.

Partidele politice romanesti sunt, asa cum arata acest studiu, organizatii complexe in care diverse niveluri organizationale tind sa aiba un comportament autonom unele fata de celelalte, in incercarea de a-si maximiza profitul politic.

Desi a reusit sa demonstreze ca partidele romanesti sunt partide moderne de cadre, acest studiu ignora o fateta fundamentala a acestora, si anume relatiile de tip clientelar pe care acestea le dezvolta prin modificarea relatiei agent-patron si prin orientarea excesiva spre distributia de bunuri selective in detrimentul celor colective.

Aceste directii sunt identificate ca fiind importante in viitoare studii, care vor trebui sa puna fata in fata conceptul de partid modern de cadre si identitatea clientelara a acestor organizatii. De asemenea vor trebui sa adanceasca semnificatiile spatiului politic cartelizat si sa ipotizeze impactul asupra competitiei politice.

BIBLIOGRAFIE
AGH, Attlia(1998) The End of the Beginning: The Political Consolidation of East Central European and Party Systems, in Paul Pennings and Jan Erik Lane (eds.) “Comparing Party System Change”, London and Newark: Routledge, pp. 84-123
BARBU, Daniel (2005) Can Democracy Beits Own Enemy? The Intended Consequences of the 2004 Romanian Elections, “Studia Politica”, 2005, no. 1, pp. 9-17
BLITH, Mark, Richard S. KATZ,(2005) From catch-all politics to cartelisation: The political economy of the cartel party, “West European Politcs”, june 2005, no. 1, pp. 33-60
ENEYEDI, Zsolt (2005) The Role of Agency in Cleavage Formation, “EJPR”, august 2005, no.4,pp.697-721
INNES, Abby (2001) Party Competition in Post-Communist Europe: The Great Electoral lottery, “Center for European Studies Central and Eastern Europe”,2001, no. 54, pp. 1-27
IONESCU, Alexandra (2004) Political Parties and State Bureaucracy in Postcommunist Romania, paper for the ECPR session in Uppsala, April 13-15, 2004
JANDA, Kenneth (1980) Political Parties: A cross-National Survey, New York: The Free Press.
KOOLE, Ruud (1992) The dutch Labour Party: Towards a Modern Cadre Party? in Gabriel Colome (ed), “Socialist Parties in Europe”, Barcelona, Institut de Sciences politiques I Socials, pp.207-278.
KITSCHELT, Herbert (2000) Citizens, Politicians and Party Cartelization: Political Representation and State failure in Post Industrial Democracies, “EJPR”, no.2, 2000, no.2, pp.149-179
MAGONE, Jose(1998) The Logics of party system change in Southern Europe, in Pennings Paul and Lane Jan Erik, (eds) “Comparing Party System Change”, London and New York, Routledge, pp. 145-190
NAGLE, John, Alison MAHR, (1999), Post – Communist Europe in Comparative Perspective, London: Sage Publications
PRIDHAM, Geoffrey (1994) Political Parties and Their Strategies in the Transition from Authoritarian Rule: the Comparative Perspective, in Myant, Martin and Waller, Michael (eds) “Parties and Trade Unions in Eastern Europe: The Shifting Distribution of Political and Economic Power”, Ilford; Frank Cass, pp. 124-189
PAVEL, Dan, Iulia HUIU, (2003) Nu putem reusi decat impreuna- O istorie a Conventiei Democrate 1989-2000, Iasi; Polirom.
SOARE, Sorina(2005) Quels modeles partisans pour l’Europe Centrale et Orientale? Etude des structures organisationelles des parties politiques roumanins», “Studia Politica”, 2005, no. 1, pp. 21-48.
van BIEZEN, Ingrid (2005) On the theory and practice of party formation and adaptation in new democracies, “EJPR”, 2005, no. 1, pp. 153-154.
van BIEZEN, Ingrid (2003) Political parties in New Democracies. Party Organization in Southern and East Central Europe, New York; Palgrave Macmillan
von BEYME,Klaus (1992) L’Europeizzazione dell’ Europa Orientale, in Calise, Mauro(ed) “Come Cambiano I Partiti”, Bologna; Il Mulino, pp. 89-145.

IonuT Ciobanu - masterand, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice.

 sus