Editorial

Revista raportului de monitorizare – mai 2006
 

VIOREL ZAICU

Zarva generala care a cuprins media din Romania in jurul datei de 16 mai s-a ridicat pe un set restrans de date magice: 1 ianuarie, 4 stegulete, 14 stegulete, octombrie etc. Primul ministru roman afirma, dupa discutarea raportului in Parlamentul European, ca “raportul de tara confirma faptul ca Romania are toate sansele sa isi atinga destinatia europeana in 2007”. Sigur, astfel de declaratii erau de asteptat. Vom incerca sa interpretam si altfel mesajul raportului din 16 mai, dupa o scurta trecere in revista a datelor pe care le contine, cu o mentiune valabila pentru tot parcursul acestei analize: raportul evalueaza situatia de la sfarsitul lui aprilie 2006.

Politicul
Prima parte a raportului (nominal a doua, dupa introducere) consta, de aceasta data, intr-o scurta analiza a starii politice, impartita pe domenii. Raportul mentioneaza progrese in domeniul administratiei publice, dar asta nu trebuie sa mire pe nimeni. Inca de la primele rapoarte regulate marea majoritate a capitolelor incep cu mentionarea progreselor facute in intervalul dintre rapoarte. In privinta descentralizarii, sunt men-tionate doua legi adoptate in mai 2006. Legea privind statutul functionarilor publici urmeaza sa fie adoptata in mai 2006. In privinta ordonantei care priveste institutia prefectului, se mentioneaza ca acestia vor fi independenti politic, “neputand sa urmeze o cariera paralela in politica de partid”.

Dar se mentioneaza ca legislatia este trimisa in Parlament fara evaluarea tuturor implicatiilor si a capacitatii administrative necesare aplicarii. De asemenea, exista un numar foarte mare de ordonante de urgenta pentru aprobarea legilor. Grila de salarii in sectorul public pune probleme de etica. (Nu se mentioneaza in ce sens, dar se intelege.) Stam prost si in privinta coordonarii formarii generale, despre care, insa, nu se spune mai mult.

In privinta Sistemului de justitie, dupa trecerea in revista a progreselor este precizat faptul ca cei 14 membri alesi ai CSM continua sa lucreze cu norma partiala. Posturile libere de procurori s-au inmultit fata de 2005. Mai sunt mentionate coduri de procedura nerationalizate, intarzieri in formare, inconsistente in interpretarea legii la niveluri diferite etc.

Masurile anticoruptie se afla si ele in progres. Dar coruptia, in viziunea Comisiei, se opreste la cazurile medii si mari, iar progresele raportate vizeaza doar schimbari formale la nivel institutional. Chiar si la acest nivel pot fi enumerate anomalii. Parlamentul impiedica DNA sa faca perchezitie unui membru al sau, iar in mai multe randuri senatul a incercat sa impiedice urmarirea penala in cazul unor membri ai parlamentului. Coruptia marunta (si nu “putin importanta”, cum s-a tradus in varianta in limba romana a raportului!) ramane ingrijoratoare in sectoare precum sanatatea si educatia.

Vom trece peste cateva domenii in care nu se regasesc observatii importante, pentru a ajunge la “restituirea proprietatii”. Se mentioneaza progrese, prin simpla expirare a termenului pentru depunerea cererilor privind restituirea proprietatii. Se mentioneaza incapacitatea Fondului Proprietatea de a rezolva compensarile intr-un interval de timp rezonabil. Observatia finala, privitoare la “rata scazuta de procesare a cererilor” nu trebuie sa ne bucure deloc. Pe ansamblu, situatia politica poate fi numita satisfacatoare, cu toate ca a fost evaluata preponderent dupa criterii formale.

Economicul
A doua parte a raportului vizeaza starea economica. Datele cumulate la nivel macroeconomic sunt considerate satisfacatoare, dar se precizeaza ca in anumite privinte tendinta actuala trebuie mentinuta iar in altele revizuita. Tinta de inflatie va fi ratata si in acest an, iar cresterea creditarii nu poate fi tinuta in frau. Alte probleme amintite sunt restantele la plata impozitelor si lipsa progreselor semnificative in privinta reformarii cheltuielilor publice, lentoarea privatizarii, restructurarea sectoarelor care inregistreaza pierderi, procedurile de faliment inca insuficient de clare si somajul (din raportarile oficiale).

Un lucru pozitiv este ca pentru prima oara apare intr-un raport expresia “economie de piata functionala”. (Spre exemplu, in raportul din octombrie 2004 expresia corecta era “Romania indeplineste criteriile pentru...”) Pe ansamblu Romania sta bine si in ceea ce priveste economia, dar, paradoxal, regasim in capitolele de acquis cuprinse aici foarte multe motive de ingrijorare, printre care si celebrele “4 stegulete rosii”. Toate acestea tin insa de slaba capacitate administrativa, nu de economie in sine.

Restantele negocierilor
Partea a treia a raportului reevalueaza progresele si neajunsurile privitoare la restantele indeplinirii angajamentelor si cerintelor rezultate din negociere, pe capitole de acquis comunitar. Capitolele 1 (Libera circulatie a bunurilor), 2 (Libera circulatie a persoanelor), 3 (Libertatea de a presta servicii), 4 (Libera circulatie a capitalului), 5 (Dreptul comercial), 6 (Politici de concurenta), 8 (Pescuit), 13 (Politica sociala si ocuparea fortei de munca), 15 (Politica industriala), 18 (Educatie si formarea profesionala), 20 (Cultura si politica audiovizualului), 21 (Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale), 22 (Mediul), 24 (Cooperarea in domeniile Justitie si Afaceri Interne) si 28 (Controlul financiar) contin urmatoarea mentiune: Sunt necesare eforturi suplimentare pentru indeplinirea cerintelor. Uneori domeniile in care sunt necesare aceste eforturi si actiuni sunt mai multe, chiar la un singur capitol. In doua situatii de mentioneaza chiar deteriorari ale situatiilor anterioare: tratamentul egal al barbatilor si femeilor si situatia programului Youth.

Practic, un singur capitol dintre cele pentru care s-au facut evaluari este “in grafic”: Capitolul 25 (Uniunea vamala), pentru care se considera ca “pregatirile pot fi gata in timp, daca se mentine nivelul actual de reforma”. Lipsesc capitolele 9 (Politica transporturilor), 11 (Uniunea economica si monetara), 12 (Statistica), 14 (Energie), 16 (IMM-uri),17 (Stiinta si cercetare), 19 (Telecomunicatii si tehnologii informationale), 23 (Protectia consumatorului), 26 (Relatii externe), 27 (Politica externa si de securitate comuna) si 29 (Dispozitii financiare si bugetare), care nu sunt considerate problematice sub nici un aspect.

Doua capitole sunt mai mult decat problematice. Capitolul 7 (Agricultura) cuprinde expresia “motive serioase de ingrijorare”. Nu poate fi inregistrata nici o evolutie semnificativa in politica pentru calitate. La fel in privinta zaharului. Apar trei chestiuni reprezentand fiecare un motiv serios de ingrijorare – trei “stegulete”. Din capitolul 10 (Impozitare) aflam ca “au aparut intarzieri suplimentare semnificative in crearea sistemului de schimb informational in domeniul colectarii TVA-ului” – cel de-al patrulea “stegulet”.

Traducerea aquis-ului reprezinta, ca de fiecare data din 2001, un subcapitol distinct in raport. De aceasta data se mentioneaza ca guvernul roman are dificultati in recrutarea si pastrarea traducatorilor. Din cele 90.000 de pagini cu actele adoptate de Uniune au fost traduse 60%, dintre care peste 45% au nevoie de revizie. Raportul Comisiei avertizeaza, foarte politicos, ca Guvernul roman va trebui sa se ocupe de aceasta problema, pentru a evita situatia imposibilitatii publicarii traducerii in Jurnalul Oficial UE imediat dupa 1 ianuarie 2007.

Evaluarea generala de la sfarsitul raportului mentioneaza 45 de domenii in care sunt necesare eforturi suplimentare pentru indeplinirea conditiilor. In alte 10 se considera ca daca va fi mentinut pasul actual al reformei pot fi indeplinite conditiile in timp util. In incheiere sunt reamintite cele 4 domenii care necesita actiune urgenta, pentru inlaturarea serioaselor motive de ingrijorare in privinta lor: agentiile de plata pentru agricultori, sistemul integrat de administrare si control in agricultura, centrele de colectare si tratament pentru encefalopatii spongiforme transmisibile, sistemul informational interoperabil apt pentru inregistrarea corecta a TVA-ului colectat.

Observatii generale
Trebuie sa fie clar pentru orice cititor ca nota generala a acestui raport este, ca de obicei, una de bunavointa. Un raport despre starea politicului la sfarsitul lui aprilie (desi dat publicitatii in luna mai) care incepe cu mentionarea unor legi adoptate in mai este evident binevoitor. Spre deosebire de rapoartele regulate, emise in fiecare an incepand din 1998, acesta a avut un regim special, cuprinzand doar comentarii si concluzii axate pe problemele ultimului raport, din 25 octombrie 2005, si el cu un caracter special, fiind primul dupa incheierea negocierilor si avand drept scop monitorizarea punctuala. Este cel mai scurt de dupa inceperea negocierilor.

Sunt insa 17 capitole (din cele 18 care figureaza in raport) la care suntem indemnati la eforturi suplimentare si actiune rapida, uneori chiar in mai multe domenii. La acestea se adauga si problemele legate de traducerea acquis-ului care, desi nu prezinta un “motiv serios de ingrijorare”, par sa dea intreaga masura a lipsei de concentrare pentru depasirea nivelului de indeplinire formala a cerintelor.

Lipsa unor rapoarte interne serioase privitoare la anumite sectoare este trecuta cu vederea. De pilda, un raport independent privind starea invatamantului preuniversitar in Romania ar trebui sa constituie un serios motiv de ingrijorare. Acelasi lucru este valabil si pentru invatamantul superior, in care criteriile generale impuse de Uniune au fost implementate pur formal.
Nu sunt analizate masurile impuse cetatenilor romani pentru iesirea din tara (cum nu au fost analizate nici in octombrie 2005, cand erau mai drastice), ceea ce demonstreaza ca doar excesul de zel al autoritatilor locale a impus aceste masuri, altfel total ineficiente, avand ca rezultat notabil cresterea veniturilor transportatorilor (prin imprumuturi cu dobanzi foarte mari catre clienti si procurarea unor dovezi justificative privind scopul deplasarii).

Un mic studiu de caz ar trebui consacrat capitolului traducerii acquis-ului. Intarzierea nu reprezinta pentru nimeni o ingrijorare, dar modul in care s-a desfasurat acest proces este simptomatic pentru un anume mod de a actiona. Romania nu a finalizat traducerea decat pentru aproximativ o treime din aquis. Fata de octombrie 2005, singura schimbare apare la procentul paginilor care trebuie revizuite. 45% in loc de 50%. Prin urmare, in aproximativ 7 luni, au fost revizuite 2.500 de pagini. Sub 400 pe luna. Daca s-ar fi respectat cota de 6.000 pagini traduse in fiecare luna, cota considerata rezonabila de catre Uniune, traducerea era gata in maxim un an si jumatate. Pentru o asemenea cantitate este nevoie de o echipa de cel mult 20 de oameni, cu norme relativ lejere. Este greu de explicat cum in 6 ani Romania nu a putut finaliza aceasta traducere. Cu o echipa de 5 oameni ar fi trebuit sa termine. Aceasta in conditiile in care din toamna anului 2000 procesul de traducere este sprijinit de institutiile europene, atat logistic cat si financiar. Este drept, intre timp volumul paginilor de tradus a crescut cu aproximativ 20.000. De vreme ce nici macar volumul initial, de 70.000 de pagini, nu a fost atins, credem ca nu exista scuze valabile pentru aceasta intarziere.

Anecdotic, trebuie sa mentionam ca traducerea in romana a raportului, in care se precizeaza ca “progres” la acest capitol selectarea de catre Curtea de Justitie a unui set de decizii importante care ar trebui sa fie traduse prioritar (15.000 pagini) arata astfel: “Curtea de Justitie a stabilit traducerea prioritara a unui set de decizii cheie”. Or, Curtea a ales actele care trebuie traduse in regim de urgenta, nu a hotarat traducerea! Daca mai adaugam si faptul ca aceasta fraza figureaza in raport (de altfel, multe paragrafe apar in 3-4 rapoarte succesive fara nici o diferenta) inca din 2002, adica din al doilea raport care face referire la traducerea acquis-ului. Prin urmare in aproape 4 ani nici macar traducerile in regim de urgenta nu au fost incheiate.

Presupunand ca la 1 ianuarie 2007 Romania devine membra UE, site-ul oficial (www.europa.eu) va trebui sa aiba o versiune functionala in romana. Este interesant de urmarit daca acest lucru se va intampla. Este sarcina traducatorilor de la Bruxelles, care nu sunt multi, au salarii foarte mari, dar traduc tot in stilul angajatilor unor institutii oficiale de la Bucuresti, asa incat intre original si traducere se pierde uneori nu numai minima corectitudine gramaticala, ci cea logica, ceea ce conduce la schimbari de sens inadmisibile. (Am dat aici doua exemple.)

In ansamblu, nu multe probleme din precedentul raport au disparut din raportul actual. In cazul unora pot fi ridicate semne de intrebare privitoare la functionalitatea noilor structuri infiintate pentru respectarea conditiilor impuse. Diferenta de semnificatie intre “necesitatea unor eforturi” si “motive serioase de ingrijorare” nu este foarte clara, ceea ce face ca optimismul in privinta “cartonaselor rosii” sa fie unul mai retinut. Expresia “increased efforts and swift action are now needed in this area in order to solve the shortcomings in time, before accession” (sunt necesare eforturi sporite si o actiune rapida in acest domeniu pentru a rezolva deficientele la timp, inaintea aderarii) este omniprezenta in raport. Ea reprezinta un bun indicator pentru modul cum trebuie actionat in continuare.

Nu se face nici o referire la “migratia neagra” a fortei de munca, fenomen important, care sprijina foarte mult in prezent economia romaneasca. Aprobarea tacita a acestui fenomen este evidenta. Daca mai observam si ca o trasatura generala a discutiilor si rapoartelor din procesul de integrare este aceea ca UE trateaza statul roman fara a tine cont de cultura politica locala si de particularitatile economice si sociale, avem un intreg tablou al conditiei Romaniei dupa aderare. Au fost stabilite criterii, s-au pus conditii si s-au luat angajamente, toate vizand compatibilitatea structurala institutionala a viitorului stat membru Romania. Functionalitatea si starea efectiva a unor sectoare in perioada de dupa aderare cade in sarcina autoritatilor locale. De pilda, exista un Departament National Anticoruptie, care se ocupa de cazuri de coruptie mijlocii si mari si de activitatea caruia Comisia se declara satisfacuta, dar inca nu am vazut nici un “peste mare” condamnat. Exista tot felul de agentii si directii care se ocupa punctual de implementarea unor programe menite sa aduca putina ordine in viata politica, sociala si economica, dar inca nu poate fi indicat un astfel de program care sa fi dat rezultate notabile. Trebuie notat asadar ca, daca procesul de aderare a urmarit crearea unui stat membru valid al Uniunii, perioada post-aderare nu asigura decat conditii minimale de supravietuire acestui membru. Pentru a reusi sa faca fata cerintelor pentru apartenenta la aceasta familie trebuie sa-si organizeze adecvat propriile treburi interne.

Concluzii apolitice
Bucuria pentru reducerea numarului de stegulete este si nu este justificata. Dupa cum am aratat, Comisia a dovedit o atentie deosebita in evaluare. Despre “eliminarea celor mai importante clauze de salvgardare” se mai poate inca vorbi. Inca nu suntem in faza in care aceste clauze sa fie date de-o parte sau activate, pur si simplu pentru ca ele vizeaza Romania ca membru al Uniunii.

Ramane de vazut dupa urmatoarele alegeri cat de functionale sunt masurile luate spre instituirea independentei politice in anumite institutii. Spre exemplu, statutul prefectului nu ne poate asigura ca dupa o eventuala schimbare de putere nu vor aparea noi prefecti, proaspat demisionati din randurile partidului castigator si deveniti, astfel, independenti.

Ecranele televizoarelor si paginile ziarelor au fost pline in zilele din preajma publicarii raportului de zicale si indemnuri: “sa nu ne imbatam cu apa rece”, “sa nu ne culcam pe-o ureche” etc. Cateva opinii, voit simandicoase prin logica analizei, au exprimat ingrijorari “originale”.

Dincolo de toate asemena opinii punctuale cu o mare incarcatura politica, totusi trebuie sa recunoastem lipsa de strategii pe termen mediu si lung. Politicile Bancii Nationale nu sunt foarte eficiente, iar cele guvernamentale vizeaza strict capitalul politic. Dupa neajunsurile pe care ni le vor pricinui rezultatele slabe ale negocierilor, lipsa acestor strategii va conduce la o dezvoltare defectuoasa si va fi un factor major de sporire a europesimismului in Romania.
 

 sus