Tema Europeana

Politica Europeana de Vecinatate
- o alternativa la integrarea în UE -
 

PAUL DUTA

This article analyzes the European Neighborhood Policy, a project launched by the European Union in order to prevent a new political curtain in Europe. In its geopolitical dimension, this project aims neighbors’ relationship strengthening, through strategies and agreements. In the latest years the need for policies of this kind its more urgent, as the enlargement process evolved and among the new neighbors will be former Soviet republics.

Anul 2004 aduce pe agenda UE doua evenimente notabile. Primul eveniment este largirea istorica UE prin primirea a douasprezece state in doua valuri - primul val (2004) cuprinzand zece state si al doilea val (2007) format din Romania si Bulgaria. Pentru a preintampina impresia aparitiei unei noi falii pe continentul european, UE lanseaza conceptul de Europa extinsa si conceptul de politica europeana de vecinatate pentru statele vecine nemembre si vecine.

Conceptul de “Europa extinsa” proiecteaza o Europa nealterata de noi linii de separare cu un set de valori comune, un spatiul al cooperarii si prosperitatii.

Conceptul de “Politica europeana de vecinatate” (PEV) lansat de catre Parlamentul European₁, are un scurt, gradual si intens istoric², materializat intr-un cadru programatic si actional de politici³ urmareste transformarea notiunii de granita intr-un spatiu al cooperarii si al legaturilor politice, economice si sociale care sa evite crearea unei falii de genul cortinei de fier.

Ambele concepte sunt construite a fi o alternativa la integrarea UE. Ele sunt concepute ca un raspuns la cererile vecinilor pentru obtinerea de promisiuni privind o eventuala aderare si in acelasi timp ca garantii pentru actualele state membre ca Uniunea nu se va extinde pe termen nedefinit.

In loc de perspectiva integrarii

De la bun inceput, politica de vecinatate europeana este alaturata si distincta de politica de largire a UE: totodata, aceasta politica nu poate fi considerata ca o etapa de “pregatire” a largirii, deoarece statele carora li se adreseaza nu sunt vizate a fi integrate⁴.

Desi interesanta aceasta politica ridica numeroase probleme conceptuale. Astfel, PEV nu poate fi compatibila cu politicile sale din ultimul deceniu in Centrul si Estul Europei fara a oferi promisiunea de a deveni “membre” in schimb promovand o clauza de “conditionalitate”? “A apartine Europei” si “a se asocia Europei” sunt doua sintagme diferite atat prin ceea ce ofera cat si prin procesualitate, cel putin pe termen scurt⁵. PEV mizeaza pe presupunerea ca statele vecine vor adopta politica sa si se vor adapta normelor sale asa cum au facut statele din Europa Centrala si de Est, chiar si in lipsa unei oferte care sa includa beneficii clare in schimbul eforturilor sale. La ora actuala, PEV este incapabila sa ofere doua beneficii pe care acestea si le doresc foarte mult: accesul liber in UE si comertul liber al produselor agricole.

PEV este structurata pe patru directii: Rusia, grupului de noi state independente occidentale (Ucraina, Moldova, Belarus), Caucazul de Sud (Armenia, Azerbaijan si Georgia) si statele din Sudul Mediteranei (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Autoritatea Palestiniana, Siria si Tunisia).

UE si Rusia⁶ sunt de acord, in principiu, sa creeze cateva “politici in favoarea unui spatiu comun european”, in economie, educatie si cercetare, justitie si afaceri interne si securitate externa⁷.

Marea necunoscuta a PEV in ceea ce priveste Rusia este legata de raspunsul la intrebarea: va exista vointa politica⁸ pentru a fi promovata “Europa extinsa” a institutiilor multilaterale comune bazate pe valori politice si reguli comune?

Pentru a fi complet tabloul continental, trebuie sa precizam ca statele balcanice au deschisa perspectiva admiterii in UE in baza proceselor de stabilizare si asociere. De asemenea, Turcia este in pozitia de stat candidat.

Ce este PEV?

PEV propune un parteneriat cu un set de obiective ambitioase pentru statele vecine UE, bazat pe impartasirea acelorasi valori politice si economice si reformarea institutionala⁹.

De la bun inceput trebuie precizat ca PEV include unele promisiuni vagi legate de dialogul politic sporit si cooperarea in domeniul securitatii.

Posibilitatea “aderarii” la UE nu este atractiva pentru toate statele vecine, mai ales cand este vorba de indurarea privatiunilor prevazute de programul de aderare la UE dar fara certitudinea integrarii. Este din ce in mai greu ca populatia sa accepte reforme care atrag costuri foarte mari. Perspectiva “aderarii” privita ca o recompensa pentru reforme nu exista pentru statele participante la PEV.

Premiza PEV se constituie in interesul comun al UE si al statelor partenere de a nu transforma granita care le separa intr-o piedica in calea comertului, schimburilor sociale si comerciale sau impotriva cooperarii regionale¹⁰.

Viteza si intensitatea acestui proces va depinde de vointa si capacitatea fiecarui stat partener de a se angaja in transpunerea agendei PEV pentru construirea si intarirea actualului cadrul de cooperare¹¹.

Succint, PEV isi propune promovarea interdependentei, cooperarii (in special a cooperarii regionale) si a investitiilor straine.

Derularea PEV este axata pe politica de conditionalitate care sa impuna respectarea legii. De retinut ca aceasta arhitectura isi are originea in relatiile cu statele candidate precum si cu statele balcanice.

Cu ce implementeaza PEV?

Dimensiunea bilaterala a relatiilor externe ale UE se circumscrie urmatoarelor categorii de acte politico-juridice: acordul de asociere (Association Agreement) pentru statele mediteraneene¹², acordul de stabilitate si asociere (Stabilisation and Association Agreement) pentru statele balcanice¹³ si acordul de parteneriat si cooperare (PCA - Partnership and Cooperation Agreement) pentru statele europene partenere in cadrul PEV¹⁴.

Documente de lucru ale PEV sunt: documentele strategice, rapoartele de tara, planurile de actiune.

Documentele strategice (Strategic Papers) stabilesc principiile, scopurile geografice, metodologia de implementare a instrumentelor PEV si problematica cooperarii regionale. Acestea includ si programe multianuale orientative prin care se determina prioritatile de asistenta si de finantare a programelor.

Rapoartele de tara (Country Reports) prezinta progresele realizate prin implementarea acordurilor bilaterale si a reformelor corelative. Acestea reflecta situatia politica, sociala si economica a respectivei tari, concentrandu-se pe tematicile prioritare ale PEV.

PCA nu stabileste un tratament preferential in domeniul comertului si nici un calendar orientativ pentru realizarea de reglementari in acest sens. De retinut ca, data fiind diferentele existente intre statele vecine ale UE la momentul intrarii in PEV este normal ca fiecare relatie bilaterala sa aiba specificul sau. Astfel, diferitele niveluri de implementare ale reformelor precum si ale dezvoltarii economice vor atrage diferite viteze ale progreselor desfasurate in cadrul PEV.

Planurile de actiune (Action Plan) stabilesc obiectivele dezvoltarii relatiilor bilaterale pe termen scurt si mediu. Acestea prevad indicatii clare pentru atingerea obiectivelor de etapa asumate de catre fiecare parte. Au o durata de minim trei ani si sunt subiect al prelungirii prin consens mutual. Ele pot contribui, cand este posibil la promovarea cooperarii regionale. Primul grup de planuri de actiune au intrat in vigoare in prima jumatate a anului 2004. Analiza acestora demonstreaza un caracter evaziv fata de multe din zonele din interes major ale vecinilor, cum ar fi facilitarea accesului la vize si la pietele UE.

Aceste planuri de actiune sunt evaluate in mod regulat prin rapoarte de monitorizare (Monitoring Report). Rapoartele de monitorizare servesc ca baza pentru luarea deciziilor urmatoare chiar si pentru terminarea acordului PEV.

Programele de asistenta din partea UE (EU Assistance Programmes) dedicate statelor vecine reflecta prioritatile stabilite prin planurile de actiune. Acestea pot fi pentru o tara sau mai multe, tematice si de cooperare in domeniul frontierelor. Se preconizeaza pentru anul 2006 sa fie lansat un nou instrument legal care sa raspunda provocarilor comune.

PEV ofera mai multe fonduri dupa 2007, noi reguli de folosire a fondurilor de ajutor existente, integrarea treptata in unele piete. Finantarea depinde de bugetul UE, de negocierile intre statele membre, neexistand garantii pentru o crestere spectaculoasa a acestora.

Programele de vecinatate, implica fondurile INTERREG, PHARE, Tacis (adresate spatiului ex-sovietic), CARDS (pentru spatiul balcanic) si MEDA (pentru spatiul mediteraneean). Ceea ce aduc nou programele de vecinatate fata de fondurile enumerate mai sus este ca prin aceste programe sunt antrenate ambele state cu granita comuna (CBC – Cross Border Cooperation). Programele CBC au doua obiective: intarirea cooperarii la granitele UE si la nivel regional si, un al doilea obiectiv, facilitarea trecerii legale a granitelor de catre persoane, bunuri si servicii. CBC Astfel, PHARE CBC este extins si la Romania si Bulgaria; Tacis CBC la Ucraina, Moldova si Belarus.

Care e dimensiunea geopolitica a PEV?

Instrumentele PEV pentru granitele externe ale Europei largite se integreaza unor politici si procese de politica externa diverse corelate cu diversitatea priorita-tilor regionale¹⁵. O analiza a situatiilor din Rusia, din noile state independente si cele din sudul Mediteranei ofera un tablou cu diferente foarte mari din perspectiva celor mai multe standarde. Secolul al XX-lea a adus schimbari dramatice in geografia, politica si cultura atat a continentului european cat si in cel mediteranean. Aceste evolutii nu au dus la o convergenta mai mare. Diferentele se reflecta in varietatea si intensitatea rela-tiilor UE cu noua sa vecinatate.

In est, dimensiunea programelor este dependenta de lungimea teritoriala a granitei. In 2007, granita UE va fi impartita intre opt state membre si patru state vecine. Aceasta va fi de la Marea Barent, in nord, la Marea Neagra, in sud, cu lungime de peste 5000 km, traversand regiuni cu caracteristici geografice, economice si sociale foarte diferite. Printre programele conexe acestui spatiu se remarca si infiintarea la initiativa Comisiei Europene Dunare-Marea Neagra¹⁶.

In spatiul mediteranean, transporturile maritime asigura o legatura frecventa si intensa intre UE si partenerii din sudul si estul mediteranean¹⁷.

Rusia

Federatia Rusa reprezinta aproximativ 40% din populatia si PNB al statelor care sunt subiectul initiativei “Europa extinsa”. Lungimea granitei dintre UE si Rusia impune dezvoltarea unei politici de vecinatate ca unul din pilonii parteneriatului lor strategic¹⁸.

Exista o anumita ambiguitate in ceea ce priveste locul Rusiei in cadrul PEV. Astfel, Comisia spune ca Rusia este acoperita de aceasta politica, dar UE are deja un plan de creare a patru “spatii comune” care se suprapun cu multe zone din PEV.

In primul rand, trebuie mentionat ca aceste raporturi se bucura de tratament special, exterior PEV¹⁹. Astfel, PCA UE-Rusia stabileste, in termeni generali, o agenda de transformari legislative dar fara un termen de indeplinire a sa²⁰. Prioritatile au fost stabilite pentru patru domenii: spatiu economic comun (inclusiv mediu si energie), spatiul libertatii, securitatii si justitiei, domeniul securitatii externe si domeniul educatiei si cercetarii (inclusiv aspectele culturale).

De retinut ca Rusia doreste ca cetatenii sai sa poata circula liber in fostele tari sovietice, dar UE doreste ca vecinii sai din est sa-si intareasca controlul la frontierele cu state non-UE, precum Rusia.

Tensiuni ar putea sa apara intre UE-Rusia daca UE va incerca sa rezolve conflictele latente din regiunea Marii Negre. Rusia are trupe in multe din aceste zone, iar Moscova va opune o rezistenta puternica incercarilor UE de a-i reduce influenta in regiune.

Ucraina

In 1998 intra in vigoare PCA (semnat in 1994) si “Strategia de integrare europeana”²¹; in 2002, Presedintele Kucima afirma ca obiectiv pe termen lung integrarea in UE astfel ca sa depuna cererea in acest sens in 2011.

Refuzul UE de a veni in intampinarea dorintelor Ucrainei a dus la interpretarea ca este rezultatul unor sentimente anti-ucrainene care au caracterizat discutiile cu UE privind PEV. Lipsa perspectivei integrarii in UE, obiectiv strategic al Ucrainei inca din 1998, a generat dezbateri aprinse pe scena politica ucraineana, inregistrandu-se chiar semnale de schimbare a politicii externe ucrainiene²², o distantare fata de “optiunea europeana” si o deschidere spre relatii mai stranse cu Rusia si statele membre CIS²³.

Ucraina este cel mai important actor al PEV; incepand cu 1991, aceasta tara a primit din partea UE mai mult de un miliard de prin programe TACIS, asistenta macro-finaciara si asistenta umanitara.

Noul presedinte ucrainean, Victor Iuscenko s-a lovit de acelasi refuz politicos din partea UE, refuz care probabil va deschide calea unui PEV sustinut.

Moldova

Moldova a manifesta inca de la inceput o atitudine rezervata fata de PEV. Incepand din 1999, toate guvernele moldovenesti au sustinut ca Moldova este un stat sud-est european si ca trebuie tratat in acelasi fel ca statele din regiune afectate de conflicte interne²⁴.

In septembrie 2003, Moldova prezinta “Conceptia integrarii Moldovei in UE” de care UE a luat nota in vederea intocmirii unui plan de actiune in cadrul PEV. In 2004, Moldova recunoaste importanta PEV pentru derularea de reforme interne si ca o modalitate de apropiere de UE.

Anii 2007-2008 vor deveni foarte importanti pentru Moldova. Chisinaul intentioneaza sa forteze semnarea unui Acord de stabilitate si asociere cu UE. Intrarea Romaniei in UE capata o importanta cruciala pentru viitorul acestui micut si framantat teritoriu. Astfel, Moldova va deveni stat vecin cu UE in 2007. In al doilea rand, raporturile dintre UE si Moldova sunt reglementate prin PCA care expira in 2008²⁵.

Belarus

Dupa 1991, anul obtinerii independentei Belarusului, relatiile bilaterale cu UE au evoluat in directia incheierii unui PCA (negocierile au inceput in 1995) si a unui acord interimar de comert. In 2004, Documentul strategic PEV constata deteriorarea situatiei din Belarus, nefiind intrunite conditiile de a beneficia de avantajele PEV. Trebuie retinut ca Belarus si Turkmenistan sunt singurele state ex-sovietice fara PCA cu UE. Ambele PCA au fost inghetate ca urmare a situatiei politice, in Belarus; astfel, procedurile de ratificare atat pentru PCA cat si pentru acordul interimar de comert au fost suspendate.

Relatiile intre UE si statele din Caucazul de sud

In iulie 2003, UE numeste un Reprezentant special pentru Caucazul de sud.

In decembrie 2003, Consiliul european adopta “Strategia de securitate europeana” care stabileste foarte clar ca regiunea Caucazului de sud este o regiune pentru care UE trebuie sa manifeste “un interes puternic si activ”.

In mai 2004, Comisia Europeana recomanda includerea Armeniei, Azerbaijanului si Georgiei in cadrul PEV.

Relatiile între UE si statele mediteraneene

Instrumentele esentiale pentru relatiile cu statele mediteraneene²⁶ exista - Documentele conferintei de la Barcelona cu cele trei mari domenii, politic, economic si sociocultural. Procesul Barcelona se impune a fi dezvoltat prin introducerea graduala a statelor mediteraneene in politicile UE. Sunt propuse zece recomandari pentru imbunatatire dialogului intre UE si statele mediteraneene precum si pentru cooperarea financiara in domeniul drepturilor omului.

Printre obiective PEV adresat spatiului mediteranean se numara si stingerea conflictului arabo-israelian. Obiectivele vor fi atinse prin procesul Barcelona si acorduri de asociere cu fiecare stat partener .

NOTE
¹ Regulation of the European Parliament and of the Council laying down general provisions establishing a European Neighbourhood and Partnership Instrument, Brussels, 29.9.2004 (COM (2004) 628 final 2004/0219 (COD).
² In primavara anului 2002, ministrul de externe englez, Jack Straw lanseaza “unei initiative de vecinatate” a Uniunii Europene cu Ucraina, Moldova si Belarus. In primavara 2003, Uniunea Europeana dezvolta aceasta initiativa si promoveaza Politica Europeana de Vecinatate. In primavara 2004, Comisia Europeana publica documentul de linie al acestei politici si un numar de rapoarte de tara.
³ Commission Communication, European Neighbourhood Policy Strategy Paper, (COM (2004) 373 final, 12 May 2004), European Parliament, Report on the Wider Europe, A5-0378/2003, The strategy and guidelines contained in Communication from the Commission: Paving the Way for a New Neighbourhood Instrument (COM (2003) 393 final), Communication from the Commission to the Council and the European Parliament, Wider Europe — Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours’ (COM (2003) 104 final).
⁴ “Neighbourhood policy is distinct from enlargement. It neither prepares for enlargement, nor rules it out at some future point. For the time being the accession of these countries is not on our agenda.” Comisarul Verheugen, The European Neighbourhood Policy, Prime Ministerial Conference of the Vilnius and Visegrad Democracies: “Towards a Wider Europe: the new agenda”, Bratislava, 19 March 2004, SPEECH/04/141.
⁵ Judy Batt, Dov Lynch, Antonio Missiroli, Martin Ortega, Dimitrios Triantaphyllou, Partners and Neighbours: A CFSP for a Wider Europe, EU Institute for Security Studies, Paris, Chaillot Papers No 64, September 2003.
⁶ “Poate fi ridicata chestiunea alegerii strategice a Rusiei:
• Rusia va continua consolidarea CIS, ulterior stabilind relatii cu UE, Europa largita devenind un spatiu organizat din doua cvasi-imperii.
• Rusia se va angaja in reforme rapide si de profunzime care sa o alinieze la normele si valorile politice de baza europene care sa se reflecte in reputatia sa.
• Europa va merge dincolo de limitele PEV si va investi mult mai substantial in conceptul “Europa largita” aliniind UE si toate statele europene ale CIS”. Vezi, Michael Emerson, The EU-Russia-US Triangle, CEPS Policy Brief, No. 52/June 2004, Centre for European Policy Studies, p.2.
⁷ “S-au stabilit un numar de sapte spatii de politica comuna: (1) democratie si drepturile omului, (2) educatie, cercetare si cultura, (3) politici comerciale si de piata, (4)afaceri macroeconomice si monetare, (5) retele si infrastructuri economice, (6) justitiei si afaceri interne, si (7)securitate externa”. Vezi, Heather Grabbe, Towards a more ambitious EU Policy for the Black Sea Region, in Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov and Joerg Forbrig (Eds.), “A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, GMF, 2004.
⁸ “Adjunctul ministrului de externe rus, V.A. Chizhov, intr-o conferinta pe marginea temei Europei largite a criticat Politica UE privind Europa largita, care urmareste adancirea relatiilor dintre UE si Ucraina si Moldova.” Vezi, Michael Emerson, The EU-Russia-US Triangle, CEPS Policy Brief, No. 52/June 2004, p.11.
⁹ Communication from the Commission to the Council and the European Parliament Wider Europe — Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours (COM (2003) 104 final). In documentele din 1997, Comisia Europeana isi exprima pozitia subliniind importanta largirii UE pentru vecinii noi ai UE si sublinia nevoia asigurarii stabilitatii prin cooperare in regiunea Europei largite. Vezi, EC Commission 1997, Agenda 2000, For a Stronger and Wider Union, Part I The Policies of the Union, sect. IV The Union in the World, p.43.
¹⁰ Regulation of the European Parliament and of the Council laying down general provisions establishing a European Neighbourhood and Partnership Instrument, Brussels, 29.9.2004 COM(2004) 628 final 2004/0219 (COD), p.5.
¹¹ Günter Verheugen, EU Enlargement and the Union’s Neighbourhood Policy, Diplomatic Academy, Moscow, 27 October 2003. “In est – afirma Günter Verheugen –, binenteles ca Rusia este mai mult decat un vecin, de data ce este un partener strategic; dar este, de asemenea, si un vecin; apoi, Ucraina, Belarus si Moldova. In sud, 10 state din Mediterana, inclusiv Autoritatea Palestiniana”.
¹² Acorduri de asociere sunt in vigoare cu Tunisia, Israel, Maroc, Iordania si Autoritatea Palestiniana. Au fost semnate acorduri si cu Egipt (Iunie 2001), Algeria (Aprilie 2002) si Liban (Iunie 2002). Obiectivul principal al acordurilor de asociere este intarirea legaturilor dintre UE si partenerii mediteraneeni pentru stabilirea unor relatii durabile, bazate pe reciprocitate, solidaritate, parteneriat si cooperare in vederea dezvoltarii. Acordurile prevad cadrul de desfasurare regulata a dialogului politic privind probleme bilaterale sau internationale de interes comun.
¹³ Acordurile de stabilitate si asociere reprezinta amandoua piatra de temelie a procesului de stabilitate si asociere si o cheie de control a realizarii acestuia. Acordurile de stabilitate si asociere sunt instrumentele care asigura intr-o masura mai mare decat acorduri incheiate cu statele candidate din Europa centrala. mecanismul oficial care permite UE sa lucreze cu fiecare stat in parte pentru aducerea lor la standardele specifice UE. Perspectiva europeana a statelor din Balcani prin acordurile de stabilitate si asociere este stipulata de catre Consiliul European la reuniunea sa de la Feira.
¹⁴ Acordurile de parteneriat si cooperare, stabilesc, in termeni generali, o agenda de reforme legislative si de reglementare aproximativa, fara a stabili si termene fixe. Termenele se stabilesc prin documente strategice, planuri de actiune, agende de parcurs si ca modalitati de evaluare, rapoartele de tara si rapoartele de monitorizare.
¹⁵ Regulation of the European Parliament and of the Council laying down general provisions establishing a European Neighbourhood and Partnership Instrument, Brussels, 29.9.2004 COM(2004) 628 final 2004/0219 (COD). PEV se doreste a fi remediul absentei unui cod de principii politice referitoare la relatiile cu noile state independente si a lipsei de progrese reale in atingerea obiectivelor ambitioase propuse prin Procesul Barcelona. Eforturile necesare pentru a asigura realizarea a ceea ce deja a fost stabilit se impune a fi unificate si mai viguroase si nu sa fie multiplicate prin alte initiative care sa inlocuiasca ceva ce deja exista. Heather Grabbe, How the EU should help its neighbours, Center for European Reform, London, June 2004.
¹⁶ Danube-Black-Sea Task Force (DABLAS).
¹⁷ “Viitoarele cooperari regionale si sub-regionale si integrarea intre statele din sudul Mediteranei vor fi incurajate substantial”. Wider Europe— Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours, Brussels, 11.3.2003, COM (2003) 104 final.
¹⁸ “Ar trebui sa adaug ca – spunea Günter Verheugen – noi am intalnit un anumit scepticism si o oarecare rezerva legate de optiunea ca tara dumneavoastra sa devina parte a acestei initiative: au fost exprimate anumite ingrijorari fata de participarea Rusiei, ca poate fi apreciata ca o frana pentru ambitiile europene ale altor vecini. Alte rezerve privesc faptul ca includerea Rusiei in conceptul de Europa largita va duce la scaderea importantei sau chiar ca ar intra in conflict cu parteneriatul nostru strategic.” Günter Verheugen, EU Enlargement and the Union’s Neighbourhood Policy, Diplomatic Academy, Moscow, 27 October 2003.
¹⁹ St. Petersburg Summit of May 2003.
²⁰ “Epoca jocurilor UE-Rusia suma zero a trecut. Perspectivele cooperarii sunt numele jocului zilei de azi. Si participarea Rusiei in structurile politicilor UE de vecinatate este o parte integrata a acestor perspective. UE si Rusia – spunea Günter Verheugen – trebuie sa exploreze si sa accentueze initiativele regionale, cum ar fi Dimensiunea Nordica, Consiliul Baltic sau Organizatia de Cooperare a Marii Negre, pentru a servi initiativei “Europa largita” si instrumentelor sale." Günter Verheugen, EU Enlargement and the Union’s Neighbourhood Policy, Diplomatic Academy, Moscow, 27 October 2003.
²¹ “Strategia de integrare europeana este axata pe dezvoltarea unui parteneriat strategic intre UE si Ucraina in baza PCA, luandu-se act de aspiratiile europene ale Ucrainei si salutand alegerea ei europeana.”
²² “Ucraina este obosita din cauza asteptarii. Nimeni, nici chiar un marunt birocrat, nu mai spune ca mai vrea ca Ucraina sa intre in UE. Si vreau sa spun acelora care spun ca sunt grabit ca daca mi-ar cere sa ma asociez la UE astazi, as refuza.” Vezi, Leonid Kuchma, 30 September 2003.
²³ Astfel in anul 2004:
• In Mai, Ucraina impreuna cu state partenere CIS, Rusia, Belarus si Kazakhstan au cazut de acord sa continue eforturile in vederea crearii unui spatiu economic “comun” si “unic”, in ciuda avertismentelor venite din partea UE ca aceasta ar putea pune in pericol aspiratiilor europene ale Ucrainei.
• Tot in luna mai, are loc privatizarea celei mari uzine de otel, Kryvorizhstal. Procesul de privatizare s-a desfasurat in favoarea investitorilor ucraineni aflati in stranse legaturi cu guvernul, refuzand sa o privatizeze in favoarea investitorilor straini. Privatizarea a fost criticata atat in Ucraina cat si in strainatate.
• In iunie, Ucraina refuza proiectul Planului de actiune, instrumentul principal al PEV.
• In iulie, guvernul ucrainean schimba in ultimul moment noua sa strategie militara, eliminand prevederile privitoare la faptul ca obti-nerea calitatii de membru al UE si NATO sunt obiective prioritare ale politicii ucrainene, introducand o formulare vaga de obiectiv “de integrare euro-atlantica”.
• In august, guvernul ucrainean decide sa continue constructia controversatului canal Bastroe, in ciuda protestelor vecinei sale (si viitoare membra UE) Romania si ale Comisiei Europene.
• In septembrie, primul ministru Viktor Ianukovich afirma ca Ucraina este “umilita” de refuzul UE de a lua act de aspiratiile sale de a deveni membra UE si ca nu exista posibilitatea pe termen scurt de a obtine statutul de membru UE, corelativ impunandu-se acordarea de atentie acordurilor pe termen scurt. Vezi, Marius Vahl, Is Ukraine turning away from Europe? CEPS Policy Brief, No. 57/October 2004, p.1.
²⁴ “Moldova dorea sa fie inclusa in procesul de stabilitate si asociere si sa semneze cu UE un Acord de stabilitate si asociere prin care sa se ia act si sa fie sprijinite aspiratiile sale europene. Se afirma ca, problemele moldovenesti legate de conflictul din Transnistria sunt similare celor din Macedonia si Albania, si nu celor similare din Ucraina sau Rusia; s-a sustinut ca, in cadrul procesului de stabilitate si asociere sunt conditii mult mai bune decat cele oferite prin trimiterea Moldovei in cosul destinat statelor post-sovietice.” Vezi, Nicu Popescu, EU’s Moldavian Neighbouring.
²⁵ PCA UE-Moldova a fost semnat in noiembrie 1994 si a intrat in vigoare in iulie 1998.
²⁶ “Desi asteptarile din 1995 parteneriatului euro-mediteranean nu au fost indeplinite, el reprezinta un cadru inovativ pentru relatiile UE – statele mediteraneene partenere pentru atingerea obiectivului ambitios de a se realiza a zona de liber schimb pana in 2010.” Günter Verheugen, The Neighbourhood Policy of the European Union: An opportunity for Tunisia, Institut Arabe des Chefs d’Entreprises Tunis, 21 Januarie 2004. Vezi si, The Nice Charter on Fundamental Rights of December 2000 si The Commission’s Communication of 8 May 2001 on the European Union’s Role in Promoting Human Rights and Democratisation in Third Countries COM(2001) 252 final.

PAUL DUTA - absolvent al Facultatii de Drept, Bucuresti, 1987, Cursuri post universitare de drept, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1991, Cursuri de drept international si relatii publice, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1993, Doctor in stiinte militare, Universitatea Nationala de Aparare, Bucuresti, 2001. Consilier la Institutul Roman de Studii Internationale “Nicolae Titulescu”, Bucuresti.

 sus