|
Recenzii, semnalari, comentarii
Definitii, Dictionare
Nu este un secret
pentru nimeni faptul ca mediul universitar nord-american
tinde spre stanga mai mult decat spre dreapta politica.
In numele unui progresivism nu intotdeauna luminat,
universi-tatile favorizeaza angajarea doctoranzilor
autodeclarati de stanga, cocheteaza cu scriitorii si
cercetatorii socialisti, sau recruteaza fosti
simpatizanti comunisti care si-au gasit peste noapte o
stridenta vocatie democratica. Daca in anii ’60 si ’70
“sovietologia” era atinsa de revizionism, teoria conform
careia sistemele comuniste est-europene aveau institutii
stabile politic acceptate de societatea civila nu din
frica, ci din convingere, acum nu putini studenti si
profesori din spatiul nord-american sustin la fel de
apasat viabilitatea comunismului ca teorie, admitand
totodata aplicarea sa practica defectuoasa in secolul
trecut. In ultimii 15 ani s-au facut eforturi masive
pentru a dezvalui adevarata natura a sistemelor
comuniste est-europene, iar astazi beneficiem de o (mai)
solida literatura investigand atat institutiile, cat si
cultura politica caracteristice sistemelor
marxist-leniniste. Ce a fost scapat din vedere in acest
proiect urias de rescriere a istoriei, de nuantare a
teoriilor politologice, de dezvoltare a noilor baze de
date primare si de analizare a lor cu metode nefolosite
inainte este simpla definitie din dictionare.
Pentru multi nord-americani, dictionarele se situeaza in
zona gri de intrepatrundere intre spatiul universitar,
cel al adevaratei cercetari riguroase, sistematice si
obiective, si cel popularizator, al jumatatilor de
adevar, al aproximarilor grosolane, al lipsei de nuanta
si detaliu si al generalizarilor nepermise. Dictionarele
sunt plasate undeva la limita scholarship-ului,
un instrument de orientare in cazul unui prim contact cu
o tema data, care permite delimitarea succinta a
subiectului, dar trebuie suplimentat rapid de alte
lecturi mai serioase. Definitia de dictionar este
accesibila si clara, dar ea pierde in substanta pe cat
castiga in concizie. Consultate de tineri si batrani,
studenti si liceeni, avizati si amatori, definitiile de
dictionar ofera claritate si nu exactitate, un punct de
sprijin si nu o interpretare exhaustiva a termenelor si
conceptelor. In mare parte aceste carente sunt
recunoscute. Nerecunoscut indeajuns este faptul ca ele
ofera o anume interpretare ideologica a subiectului, o
pozitie personala sau de grup asupra diferitelor
concepte. Iata cateva exemple.
In cea mai recenta editie a sa, Webster’s New World
College Dictionary ii prezinta pe drept cuvant pe
Hitler drept “dictatorul nazist al Germaniei”, pe
Mussolini drept un “dictator italian”, pe Generalissimo
Francisco Franco ca “dictatorul Spaniei” si pe Salazaar
ca “primul ministru si dictator al Portugaliei”. Acelasi
dictionar il caracterizeaza insa pe Stalin doar ca un
“prim ministru sovietic, secretar general al Partidului
Comunist al URSS”, trecand complet sub tacere teroarea
organizata de catre regimul sau, ignorarea sistematica a
drepturilor omului si caracterul dictatorial al modului
de guvernare stalinist. Cateva pagini mai inainte, Fidel
Castro este prezentat succinct ca “lider revolutionar
cubanez, prim ministru si presedinte”, fara a fi date
detalii despre natura faptelor sale revolutionare si
sacrificiile umane care le-au permis. Intr-un registru
la fel de neutru, Tito este prezentat sec drept un
“lider al Partidului Comunist Iugoslav, prim ministru si
presedinte al Iugoslaviei”, Mao devine doar un “lider
comunist chinez, presedintele Republicii Populare
Chineze si al Partidului sau Comunist”, iar Lenin un
“lider rus al revolutiei comuniste din 1917, prim
ministru al URSS”. Pentru autorii acestui dictionar,
dictaturile nu pot fi decat de dreapta, in timp ce
conducatorii comunisti sunt considerati implicit ca
fiind omologii atator alti sefi de stat si de guvern,
fie ei chiar si democrati.
Webster’s nu este singura lucrare de referinta
americana recenta care mentine o pozitie diplomatica in
ce-i priveste pe conducatorii comunisti. American
Heritage Dictionary of the English Language il
catalogheaza pe predecesorul lui Fidel Castro drept
“dictator cubanez si presedinte”, dar pe Fidel insusi il
vede doar ca pe “un lider revolutionar cubanez care l-a
indepartat pe Fulgencio Batista in 1959 si a pus bazele
unui stat socialist”. In timp ce Hitler este “dictatorul
suprem”, Stalin este doar un “politician sovietic,
secretarul general al Partidului Comunist si prim
ministru al URSS”. Nici un cuvant despre asasinatele,
deportarile, arestarile masive sau procesele inscenate
de acesta inamicilor sai politici, nici cea mai mica
referire la atrocitatile descrise in Cartea neagra a
comunismului. Un alt politician al carui nume a
ramas in istorie asociat cu reprimarea opozitiei este
Pol Pot, pe care acelasi dictionar il prezinta intr-un
registru neutru drept “lider politic cambogian, a carui
miscare numita Khmerii Rosii a rasturnat guvernul
cambogian in anul 1975”.
Random House Webster’s Unabridged Dictionary pare
a suferi de aceeasi lacuna in aprecierea justa a
extremelor politice. Batista este numit un “lider
militar cubanez; dictator al Cubei, presedinte”, in timp
ce Castro este “un lider revolutionar si politic
cubanez; prim ministru si presedinte”. Hitler este
“dictatorul nazist al Germaniei”, in timp ce Stalin este
un “lider politic sovietic”. Oxford American
Dictionary and Language Guide nu include
personalitati celebre intre definitiile sale, dar il
mentioneaza pe Hitler (in relatie cu expresia “este ca
Hitler”) drept o “persoana care intruchipeaza
caracteristicile autoritare ale lui Adolf Hitler,
dictatorul german”. Aceeasi lucrare prezinta stalinismul
ca o ideologie al carei nume deriva din cel al lui “J.
V. Stalin (Dzugashvili), om de stat sovietic”.
Dublul standard folosit in prezentarea personajelor
istorice pare a reflecta o problema mai larga, usor
observata si in privinta definitiilor acordate
diferitelor curente ideologice. American Heritage
face aluzie la “filosofia fascista a lui Hitler” si
ofera urmatoarea definitie pentru fascism: “un sistem de
guvernare marcat de centralizarea autoritatii in mana
unui dictator, control stringent asupra vietii
economice, suprimarea opozitiei cu ajutorul terorii si a
cenzurii si de obicei o politica de nationalism si
rasism beligerant”. Daca aceasta definitie pare a
reflecta adecvat esenta fascismului (si, in treacat fie
spus, identifica multe dintre caracteristicile
sistemului comunist), nu acelasi lucru se poate spune
despre definitia data comunismului. Pentru autorii
dictionarului, acesta este “un sistem de guvernare in
care statul planifica si controleaza economia si un
singur partid politic, de obicei autoritar, detine
puterea, pretinzand ca urmareste realizarea de progrese
spre o ordine sociala superioara, in care toate
resursele sunt impartite egal intre cetateni”. Pentru
Webster’s, dreapta politica este “un grup politic,
factiune sau partid, ale carui politici sunt
conservatorare si reactionare”, in timp ce stanga
politica este vazuta ca fiind compusa din “cei care
sustin adoptarea uneori a unor masuri extreme pentru a
obtine egalitatea, libertatea si bunastarea cetate-nilor
unei tari”. Este oare posibil ca adeptii stangii sa fie
reactionari sau ca dreapta sa fie si ea preocupata de
libertatea, egalitatea si bunastarea cetatenilor? Este
oare dreapta lipsita de idealuri? Merriam-Webster’s
Collegiate Dictionary considera ca dreapta politica
se opune “schimbarilor in ordinea stabilita” si este
favorabila “atitudinilor si practicilor traditionale”,
insa stanga politica promoveaza “schimbarea in numele
libertatii si bunastarii cetateanului obisnuit”. Din
nou, idealurile marete si nobile sunt atribuite exclusiv
unei singure parti a spectrului politic.
Dictionarele au un aer recunoscut de autoritate in
randul publicului larg si sunt consultate frecvent atat
de studenti, cat si de specialisti. Putini dintre
acestia admit ca definitiile conceptelor cu care
opereaza sunt ele insele expresia pozitiilor ideologice
mentinute de colectivele de autori ale dictionarelor. Nu
putem decat spera ca aceste definitii vor fi actualizate
cat mai curand pentru a reflecta, daca nu ultimele
cercetari in materie de sovietologie si studiul
comunismului, macar o pozitie mai balansata in ce
priveste cele doua segmente ale spectrului politic.
Lavinia STAN
sus
|
