Editorial

Culorile integrarii
 

VIOREL ZAICU

Dupa 1 mai 2005, cu toate vocile contestatare din Europa si cu “cartonasele galbene” primite sau pregatite, singura necunoscuta in privinta aderarii europene a Romaniei ramane data. Lucrurile stau cu totul altfel in privinta consecintelor acestui act. Pentru unii (in general politicieni, oameni mai putini instruiti sau cu interese speciale), viitorul tarii ca parte integranta a Uniunii se vede in culori deschise. “Suna bine”, cum s-ar spune. Pentru altii (in general jurnalisti si oameni destul de bine instruiti, dar cu viziuni destul de limitate), viitorul se profileaza in culori sumbre. Putini sunt cei care isi pot reprezenta un viitor mai apropiat de cel real, destul de cenusiu in privinta aspectului economic si cu totul acoperit de ceata in privinta politicului. Sub aceasta ceata ghicesc insa culori foarte atragatoare, si incerc sa explic aici de ce.

Exista, fara indoiala, parti proaste in aceasta integrare, asa cum exista si parti bune. In general, cand se fac comentarii pe aceasta tema, fiecare isi urmeaza indeaproape propriul interes, in special economic si, in functie de perspectiva urmaririi acestui interes sub auspiciile Uniunii, se situeaza pro sau contra integrarii, fie si numai la nivelul discursului. Este usor sa gasesti si motive pro, si motive contra, bine argumentate si cu o forta de convingere considerabila. Este si mai usor sa adopti pozitia rabinului care da dreptate ambelor parti. Este cu totul altceva sa abordezi problema dintr-o perspectiva mai putin transanta decat cea a plusurilor si minusurilor economice. In fond, acestea depind foarte mult si de noi, fie ca suntem membri ai Uniunii, fie ca nu.

Politic, balanta este indubitabil inclinata in favoarea Romaniei. Indiferent de interes, lucrurile s-au potrivit atat de bine incat chiar si cei mai dezamagiti vor avea de castigat. De ce? Pentru ca institutiile politice Uniunii Europene sunt functionale. Sigur, putem gasi oricand hibe in aceasta masinarie “prea birocratizata”, “prea abstracta”, “impotenta” etc. Alaturand-o insa celei din Romania, vom observa ca nu este deloc hidosenia prezentata pe la colturi. Este un orologiu masiv, care nu beneficiaza de o reclama pe aripile modei, nu se poate regla asa incat sa aiba aceeasi culoare, unitara, din orice unghi ar fi privit, dar este foarte precis. Proba acestei precizii este data de progresele inregistrate in mod constant, de la primii pasi spre extindere si pana la punerea in aplicare a unor politici de vecinatate. Nefiind un organism belicos, Uniunea Europeana s-ar putea dovedi totusi o forta de temut, in cazul in care integritatea sa ar fi amenintata. Pentru Romania, acest organism politic s-ar putea dovedi solutia salvatoare pentru un mediu politic virusat.

Teoretic, filiera familiilor politice europene este urmatoarea: un partid popular are tot interesul sa sprijine grupul din care face parte; acesta poate impune schimbari care, avand o tenta doctrinara clara, intaresc partidul la nivel local. Practic, proaspetii membri ai familiilor sunt destul de departe de cerintele doctrinare solicitate, cei mai multi adoptandu-le ad-hoc. Drept urmare, interactiunile cu politicienii din “marea familie” (care vor incepe cu observatorii parlamentari) vor reprezenta stagii nu numai pentru acomodarea cu un alt stil de lucru si cu probleme diferite, ci si pentru schimbarea modalitatii de desfasurare a activitatii. Tocmai sub acest aspect ar trebui sa vedem cel mai important castig: politicienii romani vor fi obligati sa invete sa se comporte, sa vorbeasca, sa citeasca si chiar sa judece. Poate nu tot ce vor invata va putea fi socotit un castig, dar cu siguranta schimbarea va fi in bine. Treptat, poate vor invata si ce este rusinea, cel putin atat cat sa se gandeasca de doua ori atunci cand vor sa migreze politic. Poate vor invata ca argumentele schioape au viata scurta, ca si minciuna, ca jocul la doua capete este un avatar diplomatic care nu acopera toate actiunile. Apoi, obligatiile europene vor face din jocurile de culise model dambovitean mici antracte hazlii. Vor disparea din scena neavenitii care fac si desfac totul intr-un partid, dupa bunul plac. Nu, nu prin vointa politica, ci ca urmare a valului informational care va spala esichierul romanesc.

Uniunea Europeana este un organism care se mandreste cu traditiile, mostenirile lingvistice si valorile culturale de prima clasa, asa incat aderarea Romaniei nu poate reprezenta decat o imbogatire la acest capitol. Dar solicitarea sociala exercitata asupra vechilor europeni de catre concetatenii romani va fi atat de mare incat Romania va fi pentru multa vreme o povara, in principal din cauza sanatatii precare si a usurintei (obisnuintei?) cu care migreaza. Cum am mai spus, nu ma refer la aspectul economic, asa incat atunci cand vorbesc despre consecintele migratiei romanilor, chiar daca motivele acesteia sunt economice, am in vedere ciocnirile culturale care ar putea crea tensiuni suficient de mari pentru declansarea unor politici locale ostile. Pot fi concepute si neajunsuri mai mari, dar este foarte probabil ca realitatea sa bata scenariile. Trebuie sa pastram in vedere doar posibilitatea unor astfel de socuri culturale – socuri care de altfel nu mai reprezinta o noutate pentru europeni, dar care isi pot schimba semnificativ forta in cazul unor egalizari de drepturi.

Mai ramane totusi o varianta a culorilor sumbre, un cosmar de care vom putea fi siguri ca am scapat abia dupa ce vom trimite primul (sau poate al doilea) rand de parlamentari in Europa. In acest caz, Parlamentul european va trebui sa se descurce cumva cu indivizi care nu se pot supune unei discipline, nu cunosc nici o limba straina (da, exista armate de translatori, dar ei nu pot impiedica interactiuni penibile in afara salilor de sedinte) si, in general, nu sunt capabili sa judece corect dincolo de interesele personale. In acest caz, diferenta de nivel nu va avea nici o influenta asupra mediului politic intern si, astfel, pentru cetateanul de rand, culorile integrarii europene nu vor afecta deloc nuantele cenusii ale politicianului caragialesc. Dar, daca este vreo speranta mai sanatoasa si mai usor de implinit din punct de vedere politic, atunci aceasta este expulzarea actualului tip de politician in subsolurile tranzitiei.
 

 sus