Despre masacrarea prin traducere*
– studiu de caz –

* Friederich Hayek – Infatuarea fatala – Erorile socialismului (The Fatal Conceit – The Errors of Socialism), editura Antet, 2003.

Friedrich Hayek, dupa cum probabil multi citiori o stiu, este laureat al premiul Nobel pentru economie (1974) si unul dintre cei mai de seama exponenti contemporani ai filozofiei politice de orientare liberala. Dupa ce in primul deceniu de dupa 1989 au aparut in versiuni romanesti lucrarile sale The Road to Serfdom (Drumul catre servitute, Humanitas, 1993; mai natural ar fi sunat, mi se pare, in romaneste “Drumul spre robie”) si The Constitution of Freedom (Constitutia libertatii, Institutul European, 1998), in 2003 editura Antet a oferit cititorului roman o alta carte importanta a sa, The Fatal Conceit – The Errors of Socialism (Infatuarea fatala – Erorile socialismului). Din pacate, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, rabdarea si nervii celui care ia in maini aceasta a treia talmacire din opera lui Hayek sunt puse la grea incercare; pentru a se lamuri in privinta erorilor imputate de Hayek gandirii socialiste, cititorul versiunii romanesti va avea de infruntat un hatis de grave si nu o data grotesti erori de traducere. Am socotit ca ele trebuie semnalate, atat pentru ca autorul cartii este un clasic al filosofiei politice, cat si pentru ca volumul, a carui aparitie a fost sponsorizata de Universitatea Central-Europeana si de Fundatia pentru o Societate Deschisa din Romania, inaugureaza, pare-se, o serie de Opere complete ale lui Hayek, si ar fi regretabil ca si volumele urmatoare sa se infatiseze, sub aspectul calitatii traducerii, precum acesta.

Dar mai intai o scurta explicatie preliminara. Autorul randurilor de fata a cumparat, cu vreun an in urma, de la o librarie din Bucuresti, cartea despre care vorbim, cu intentia, fireste, de a o citi, si nicidecum cu gandul de a cauta in ea greseli de traducere. Dupa ce a parcurs insa un numar de pagini din textul bolovanos si chinuit al traducerii, a dat peste lucruri care sunau absurd. Iata cateva exemple:
– in cap. I, p. 38, se vorbeste despre un “acut ganditor economic din secolul al doisprezecelea” (!); ca acel ganditor va fi fost “acut”, trea-ca-mearga, dar economist in secolul al doisprezecelea?! (In fapt, este vorba de un economist din secolul al nouasprezecelea, al carui nume este dat cu doar cateva randuri mai jos, impreuna cu anul de aparitie – 1840 – al uneia din scrierile sale
– tot in cap. I, p. 41, citim: “Grupurile care practica traditiile cele mai avantajoase vor fi favorizate in continua lupta dintre colectivele adiacente, fata de acelea care aplica datini mai putin dezavantajoase”. Dar – nu poti sa nu te intrebi – ce opozitie este asta, intre avantajos si mai putin dezavantajos?
– putin dupa aceea, la p. 43, se vorbeste de deplasarea unor “moduri instinctuale”, apoi tot de deplasarea unor “moduri de comportament innascute” si de deplasarea “altor instincte”; peste alte opt pagini se spune ca datinile “au deplasat progresiv reactiile innascute”; si in fine, ceva mai departe, in cap. II, se mai spune, tot asa, ca “administratia centrala de la Roma a deplasat tot mai mult libera initiativa”). Cum adica deplasat, in ce sens, dinspre ce inspre ce? Simti si fara a fi nevoie sa te uiti in original, ca la Hayek trebuie ca este folosit in locurile respective verbul to displace, care in engleza, cel putin in aceste contexte, nu inseamna a deplasa, ci a dizloca, a lua locul, a elimina.
– tot in aceste prime cateva zeci de pagini, mai precis la p. 53, intalnim urmatoarea bizarerie: “Prima persoana pe care am auzit-o vorbind despre dezvoltarea genetica a fost filosoful si istoricul cultural german Herder”. Cum asa? Hayek, nascut in 1899, l-a auzit vorbind pe Herder, cel mort cu aproape o suta de ani mai inainte?!
– peste alte patru pagini, Hayek – in talmacirea traducatorului nostru – spune: “Nu am intentia sa comit ceea ce se numeste adesea aberatia genetica sau naturalista”, iar cu cateva randuri mai jos, pe aceeasi pagina, vorbeste despre “o conceptie prost judecata (!?) (care ar putea intr-adevar sa comita sincer aberatia naturalista)”. Gandul te duce, in mod firesc, la vreo anomalie in genele unui organism, cu atat mai mult cu cat in cartea lui Hayek se fac referiri si la biologie, la procese genetice, la dezvoltare genetica etc., numai ca astfel de lucruri pur si simplu se produc sau nu, nu sunt comise de o conceptie sau de cineva in timp ce elaboreaza o carte. Citisem mai demult intr-un dictionar de filozofie englez despre genetic fallacy si naturalistic fallacy, incat am ghicit repede ca, de buna seama, acestea erau sintagmele din originalul cartii lui Hayek traduse asa cum am vazut; dar daca e asa, atunci nu e vorba de aberatii, cum spune traducatorul, ci de niste sofisme, de niste inferente socotite defectuoase, despre care, intr-adevar, se poate spune cu sens ca au fost comise sau ca cineva are sau nu intentia de a le comite.
– la p. 77 citim cum, in societatile primitive, legaturile comerciale creau in multe asezari noi posibilitatea unor ocupatii sedentare si, implicit, a specializarii, ducand, in consecin-ta, “la scaderi (!) in densitatea populatiei”. Lucrul, iarasi, suna ilogic, de vreme ce, in mod normal, sedentarizarea stim ca este insotita de cresterea populatiei. Ca trebuie sa fie vorba de o traducere incorecta, simti si aici fara a fi nevoie sa confrunti cu originalul. Poate ca, totusi, nu cu aceeasi siguranta: la urma urmei, mai stii ce poate sustine un economist si ganditor politic original?! Mai tarziu, confruntand cu originalul, constati ca Hayek scrie increased the density of population.

In penultimul din cele sase cazuri de ilogicitate inventariate aici, nu era vorba, dupa cum se vede, nicidecum de aberatii genetice sau “naturaliste”, ci de aberatii ale traducerii. Si de situatia aberanta in care este pus cititorul – de a trebui sa caute pe ghicite cam ce va fi fost in textul original, pentru a gasi el, in locul traducatorului, echivalente-le potrivite. Oare traducatorul unui text nu e dator sa se intrebe si sa se asigure daca el insusi intelege un termen, o fraza sau un pasaj din original, inainte de a transpune si oferi publicului cititor, in limba in care traduce, intelesul acestora? Se vede cat de colo ca traducatorul nostru nu a facut acest lucru nici in cazul cu aberatiile, nici in celelalte cinci formulari, nu mai putin aberante, pe care le-am citat adineauri, unde elementarul simt logic ar fi trebuit sa-l puna pe ganduri. Dar editura? Nu trebuia oare sa procedeze la un control stiintific al traducerii, inainte de a o trimite la tipar, fiind vorba nu de un roman de doi bani, ci de un text savant, scris de un laureat al premiului Nobel?!

In modul acesta, asadar, am ajuns sa suspectez intreaga traducere a cartii lui Hayek si sa continui, de aci incolo, lectura ei cu ochiul cuiva care se asteapta la noi surprize dezagreabile – care, fireste, n-au intarziat sa apara – iar in cele din urma sa caut si originalul englez, spre a face, macar pe porti-uni, o confruntare. Nu voi evidentia, fireste, in cele ce urmeaza toate greselile gasite – pentru asta ar fi nevoie de un spatiu tipografic mult mai mare decat merita semnalarea greselilor unui traducator; voi proceda, asadar, “pe sarite”, dar greselile pe care le voi prezenta mi se par suficient de multe si de grave pentru a compromite, pur si simplu, traducerea in intregul ei.

Iata mai intai cateva greseli mai “simple”, tinand de necunoasterea intelesului unor cuvinte si expresii – englezesti sau romanesti – sau de confundarea unor termeni care suna apropiat dar au intelesuri diferite (paginile indicate sunt, ca si mai inainte, cele din versiunea romaneasca”). La p. 29, cuvantul proponents (adica proponenti sau sustinatori) este redat prin preopinenti; la p. 53 the rise (ivire, nastere, constituire) este echivalat prin ascensiune (“ascensiunea ordinilor spontane… printr-un proces evolutiv”); la p. 69 restraints (ingradiri) este echivalat prin retineri; La p.61 citim cum ca regulile abstracte ale proprietatii ii “dau individului posibilitatea de a afirma (?!) in orice moment cine are dreptul sa dispuna asupra unui lucru anume”. Nu-i nevoie de multa istetime pentru a ghici ca in acest loc nu e vorba de a afirma ceva – unde, in fata cui si de ce? – ci, pur si simplu, de a sti, a stabili, a constata; verificand in original, constati, intr-adevar, ca acolo figureaza verbul ascertain, despre care, din pricina similitudinii fonetice, traducatorul a crezut ca inseamna a aserta, cvasi-sinonim cu a afirma, cand de fapt in-seamna cu totul altceva. La p.66 new departures (noi demaraje, noi piste) este tradus prin noi despartiri. La p. 99, unde Hayek il critica pe biologul J. Monod, traducatorul ii pune in gura afirmatia ca “Aici, Monod ni se alatura” (prin aceea ca recunoaste stiinta drept sursa noua si virtualmente exclusiva a adevarului). Cum putea Hayek sa spuna asa ceva, cand tocmai pentru asta il critica pe Monod? In fapt, el spune si de data asta cu totul altceva, si anume ca “aici (adica in cartea Hazard sau necesitate) Monod enjoins us” etc., adica ne in-deamna, si nu ca ni se alatura. La p.109 ends (scopuri, obiective) este tradus prin nevoi; la p.131 following rules (urmare de reguli/ conformare la reguli) este redat prin urmarire (“obiceiul de a urmari regulile”); la p. 155 citim in traducere despre “antipatii fata de tratativele comerciale”, cand de fapt Hayek vorbeste despre antipatia fata de tranzactiile comerciale, de indeletnicirea cu negotul – de commercial dealings; la paginile 160, 175 (dar si in numeroase alte locuri) cuvantul statement este echivalat invariabil prin declaratie, cand, de fapt, in primul din aceste locuri el inseamna formulare sau enuntare, iar in cel de-al doilea, enunt. (Cea mai timpurie formulare cunoscuta a ideii de utilitate marginala in lumea anglofona – se spune in textul lui Hayek –, iar traducatorul reda asta prin “Cea mai accesibila declaratie timpurie a ideii in lumea anglofona”; in celalalt loc, Hayek vorbeste despre “simple enunturi factuale”, iar traducatorul, despre “simple declaratii de fapte”); la p. 228 conjectural history (folosita de anumiti iluministi ca procedeu sau formula discursiva) este tradus prin istorie conjuncturala (folosita ca “dispozitiv”!); to prove observationally, adica a dovedi prin observatii, este tradus prin “a dovedi remarcabil”. Englezescul idiosyncratic este echivalat (p. 97) prin inexistenta vocabula idiosincretic. Etc.

Sa mai adaugam la acest prim grup de erori ca traducatorul reda, de regula, englezescul interest, in sensul de dobanda, prin cuvantul interes, care de mult nu mai este folosit in romana in sensul de dobanda; iar englezescul usury, care inseamna camata, il reda prin uzura, care nici el nu mai are in romana de astazi intelesul de camata. (Si mai straniu este ca prin uzura echivaleaza traducatorul, la p. 90, si cuvantul englez usage, intr-un pasaj unde acesta inseamna uz sau uzanta lingvistice!). Cuvantul englez order are si intelesul de ordin si pe cel de ordine. In textul lui Hayek este folosit tot timpul in acest al doilea sens; in traducere, insa, pluralul acestui cuvant este echivalat prin ordine, pluralul romanescului ordin, si atunci, evident, pasajele cu pricina devin neinteligibile.

Traducatorul, apoi, nu pare familiarizat cu anumiti termeni uzuali din vocabularul filozofic si al stiinte-lor sociale. In loc de pozitivism juridic, cum se traduce la noi sintagma engleza legal positivism, dansul spune (p.93) pozitivism legal. Unde intalneste in original sintagma common law, pentru care se folosesc in romana echivalente ca drept jurisprudential sau dreptul curtilor (iar alteori, in lipsa unui echivalent bun, sintagma este lasata in original), dansul traduce literal, prin lege comuna. Wishful thinking, care inseamna gandire deziderativa, gandire ce deformeaza realitatea in functie de propriile dorinte, este redat prin gandire dornica (unde Hayek spune “nonsensical wishful thinking”, gasim in traducere “gandire dornica absurda”).

Cateodata e vorba, pare-se, mai degraba de simple neglijente decat de necunoasterea sensului unor termeni; asa trebuie ca s-a intamplat cu deja citatele conjunctural, folosit in loc de conjectural (totusi, modul cum a talmacit mai departe traducatorul titlul cartii lui K. Popper Conjectures and Refutations – vezi mai jos – arata ca nu putem exclude cu totul nici ipoteza unei confuzii intre conjectura si conjunctura), cu preopinenti in loc de proponenti, sau cu citata scadere a populatiei, cand in fapt era vorba de crestere, dar poate ca si in alte cateva locuri: evolutionary…experiments este tradus prin experimente revolutionare (p.95), law este tradus invariabil prin lege, cand de fapt in cele mai multe locuri din text el inseamna drept (ca substantiv); empiricism este tradus (la p.106) prin empirio-criticism (sa nu stie traducatorul ca empriocriticismul este doar una din variantele, sau fazele istorice, ale empirismului filozofic?). La p. 60, pentru such an order serving a multiplicity of private purposes, din original (asadar, o ordine care serveste unei multitudini de scopuri private), gasim in traducere o asemenea ordine, derivand (!) o multitudine de scopuri private. (Poate ca aici e vorba, totusi, de o simpla eroare de tipar). Imediat dupa aceea, in textul englez se vorbeste despre roving bands of hunters and gatherers, adica despre cete ratacitoare de vanatori si culegatori (din epoca primitiva), pe cand in traducere citim despre bandele de vanatori si pescari (!). Hayek, dupa cum se vede, nu vorbeste de pescari, iar cuvantul “banda”, cel putin in romana de astazi, nu mai e folosit pentru ceea ce etnologii si istoricii numesc “cete”, cand vorbesc despre societatile primitive. Etc.

Acum sa indicam cateva locuri in care, hotarat, nu poate fi vorba de simpla neatentie sau de greseli de tipar, dar unde totusi traducatorul spune cu totul altceva decat autorul tradus, uneori chiar ceva de-a dreptul opus. Hayek vorbeste de “o idee care este o ramasita a superstitiei cu care teoria biologica evolutionista a trebuit sa se lupte” (a notion that is a remnant of the superstition that evolutionary theory in biology had to combat), iar traducatorul reda asta (p. 52) prin “o conceptie care aminteste de superstitia ca teoria evolutionista in biologie e imbatabila” (!). La p. 56, despre atomii which developped out of more elementary particles, care, adica, au luat nastere din particule mai elementare, citim ca “au luat nastere din mai multe (!) particule si (!) elementare”. Vorbind despre evolutia proprietatii in societatile primitive, Hayek scrie despre nevoia de a pastra intacta o parcela de pamant exploatabil (to keep a workable holding intact), iar in traducere citim (p. 62) despre “nevoia de a tine intact un holding fezabil” (!). Ceva mai incolo Hayek spune despre macro-organizatiile create in mod deliberat ca pot sa existe numai in cadrul unei ordini mai cuprinzatoare care a luat nastere spontan, nu si in cadrul uneia care ar fi ea insasi o creatie deliberata. In traducere citim insa (p.71) ca aceste macro-organizatii “ar fi inadecvate in contextul unei ordini de ansamblu care s-au (?) organizat cu deliberare”. Mai spune Hayek, in acelasi loc, ca in cadrul de guvernare (sau administrare) al ordinii spontane ne putem astepta la progrese dintre cele mai mari” (the greatest advances in the governmental framework of the spontaneous order may be expected), iar in traducere citim (p.71) ca “ne putem astepta la cele mai mari progrese in sistemul de referinta (!) guvernamental al ordinii spontane”. La p. 83 citim in traducere ca Aristotel “nu pare sa fi observat sensul «naturii» (sau physis) cand a descris procesul de crestere”. In realitate, Hayek spune cu totul altceva, si anume ca Aristotel nu pare sa fi luat aminte la acel sens al cuvantului “natura” (physis) in care acesta desemneaza procesul de crestere. Putin mai incolo, Hayek scrie ca Rousseau a afirmat despre instinctul animalic ca este o mai buna calauza in cooperare si decat traditia si decat ratiunea (than either tradition or reason); traducatorul reda insa – deopotriva negramatical si distorsionat – prin “decat oricare dintre traditie si ratiune” (p.89). La aceeasi pagina, Hayek spune despre o anumita conceptie ca promite sa ne duca inapoi intr-o lume unde instinctele noastre naturale, si nu niste ingradiri invatate impuse lor, ne vor ajuta sa «supunem lumea». Traducatorul, in loc de “ingradiri invatate impuse lor”, spune, din nou negramatical si ininteligibil, “limitele deprinse asupra (?) lor”. Peste inca vreo zece pagini, Hayek spune ca nu poate accepta un anumit aspect al religiei – viziunea antropomorfa despre divinitate – pentru ca “mi se pare ca prin el ceva situat mult mai presus /sau mult dincolo/ de puterea noastra de intelegere este coborat la nivelul unui spirit umanoid intrucatva superior”. Iata insa cum a inteles traducatorul aceasta fraza: /acel aspect al religiei/ “imi da senzatia de a cobori ceva mult dincolo de limitele intelegerii noastre, pana la nivelul unei minti de tip omenesc, usor superioara” (p.100). La p.104 Hayek spune, critic, despre Einstein ca vadeste lipsa de in-telegere sau de real interes pentru procesele prin care se realizeaza in fapt coordonarea eforturior umane (shows his lack of comprehension of, or real interest in, the actual processes by which human efforts are coordinated). Traducatorul talmaceste pe dos: Einstein isi manifesta lipsa de intelegere sau realul interes fata de etc.

Pentru ca, probabil, cititorul insemnarilor de fata se va fi plictisit deja de acest sir exasperant de erori de tot felul, ne vom mai opri doar asupra a inca trei locuri din traducere. Doua din ele sunt la paginile 224 si 225. In primul scrie asa: “Poate ca ceea ce inteleg multi oameni cand vorbesc despre Dumnezeu nu este decat o personificare a moralei sau a valorilor pe care le tine comunitatea in viata” (subl. mea). Hayek insa spune invers, ca e vorba de o personificare a acelei traditii morale sau valorice care mentine vie comunitatea lor (a personification of that tadition of morals or values that keeps their community alive). In cel de-al doilea loc, textul lui Hayek suna asa: so deeply influenced by the aristotelian tradition, which knows nothing of evolution, that existing dichotomies and contrasts not only usually fail /…/, but actually hinder undersatanding. Voind, pe semne, sa evite o cacofonie (aristotelica, care), traducatorul ne-a oferit urmatorul pasaj negramatical si infidel originalului: atat de profund influentate de traditia aristotelica incat aceasta, neavand habar de evolutie, dihotomiile si contrastele nu numai ca nu reusesc sa /…/, dar efectiv stanjenesc intelegerea respectivelor probleme si conflicte in sine” (!) (p. 225). Traducerea corecta ar fi aici ca /deprinderile stiintifice si filozofice actuale sunt atat de/ “influentate de traditia aristotelica, straina de orice idee de evolutie, incat dihotomiile si contrastele existente nu numai ca de obicei nu stau in picioare /…/, ci si constituie efectiv o piedica in calea intelegerii”. Cel de-al treilea loc pe care vrem sa-l mai amintim – aflat la p. 63 – cuprinde ceva de-a dreptul comic. Citim acolo ca “pentru studiul unor opinii reprezentative despre ei (e vorba de spartani – n.n.), din secolul al optsprezecelea, il putem cita pe doctorul Samuel Johnson de Boswell din Life”. Suna ca si cum “de Boswell” ar fi un titlu nobiliar al lui Samuel Johnson. Dar “din Life” ce o fi vrand sa zica? De fapt, este vorba de biografia lui Samuel Johnson, scrisa de contemporanul sau scotian, ceva mai tanar, James Boswell (compare Dr. Samuel Johnson in Boswell’s Life – spune Hayek, iar traducatorul, daca n-a inteles despre ce e vorba, putea cu un minim de osteneala sa arunce o privire intr-un dictionar cu nume proprii, spre a se dumiri).

Dar, asa cum n-a socotit cu cale sa se dumireasca dintr-o lucrare de referinta cum si ce este cu dr. Johnson si cu Boswell (dar a tinut, in schimb, sa-i explice cititorului, intr-o nota de subsol de la aceeasi pagina, ca Life inseamna pe romaneste Viata), traducatorul nu a considerat necesar sau util nici sa se informeze daca pentru lucrari de-ale lui Cicero, Locke, Hume, Schiller, Adam Smith, Sigmund Freud, Jacques Monod s.a. exista cumva traduceri romanesti, facute de oameni competenti, de unde ar fi putut lua titlurile respective si chiar si pasajele citate de Hayek, in loc sa le traduca singur. Asa se face ca lucrarea lui Schiller Über die Gesetzgebung des Lykurgos und Solon se cheama la dansul Dincolo de (!) codicele de legi ale lui Lykurg si Solon; lucrarea De re publica a lui Cicero, ale carei traduceri in romana poarta titlul Despre stat, se cheama Despre lucrurile publice; lucrarea lui Hume Cercetare asupra intelectului omenesc se cheama Cercetari privind intelegerea omeneasca; Eseu asupra intelectului omenesc de John Locke se cheama Eseu privind intelegerea umana; lucrarea lui Monod Le hasard ou la nécessité se cheama cand Hazardul sau necesitatea (p. 258), cand Sansa si necesitate (p. 99 nota), tradus, de asta data, defectuos, dupa versiunea engleza (Chance and Necessity) a originalului francez; cartile lui K. Popper avand in versiunile romanesti publicate titlurile Mizeria istoricismului si respectiv Conjecturi si infirmari poarta la dansul titlurile Saracia istoricismului, respectiv Conjuncturi (!) si contestatii (!); faimoasa scriere a lui Adam Smith are la dansul ca titlu nu Cercetare asupra naturii si cauzelor avutiei natiunilor, ca in versiunea romaneasca demult existenta, ci O ancheta asupra… etc. Si in cazul unor citate din acesti autori, faptul ca nu au fost preluate din traduceri competente existente se razbuna cateodata. Astfel, (re)talmacind un important pasaj din Locke despre proprietate, traducatorul nostru ii atribuie acestuia asertiunea stranie ca “ideea proprietatii semnifica dreptul de a avea orice” (!) (p.66), cand de fapt Locke spune ca ea este sau semnifica “un drept la ceva”. Aceeasi nesiguranta cu pronumele englezesti something si anything la p.115: Hayek spune aici despre anumiti ganditori ca, desi nu cred in vreo justificare supranaturala a legilor morale, totusi remain convinced that some justification is necessary, asadar raman convinsi ca de o justificare sau alta a lor ar fi totusi nevoie. Traducatorul spune insa ca ei raman convinsi ca este necesara o anume justificare. S.a.m.d.

Ce ar fi de spus in incheiere? Lasam editurii Antet si traducatorului sa reflecteze si sa traga concluzia pe care o vor socoti de cuviinta. Cat despre cititor, el nu va putea sa nu fie descumpanit si dezamagit la lectura versiunii romanesti a cartii lui Hayek. Daca a avut cumva posibilitatea sa cunoasca si textul original al cartii – text nu intotdeauna foarte usor, dat fiind ca in el eruditia economica, naturalist-stiintifica si istorica se imbina cu o rafinata analiza filozofica – va simti negresit regretul, tristetea si jena ca o scriere remarcabila, de o inalta tinuta intelectuala si de o desavarsita limpezime a ajuns la noi, in traducere, alterata in continut si slutita in forma pana aproape de caricatura.

Dragos STANCIULESCU
 

 sus