Activitatea antipartinica
 

Stelian Tanase continua in aceasta sectiune publicarea unor documente edificatoare privind istoria comunismului in Romania.
 

STRICT SECRET
NUMAI PENTRU UZ INTERN
NU SE MULTIPLICA

Nr. 005750
HOTÃRARE
Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman din 16–17 iulie a.c. ascultand raportul Biroului Politic al C.C. al P.M.R. “Cu privire la activitatea antipartinica a unor membri de partid” prezentat de tovarasul Constantin Pirvulescu, aproba masurile luate de Biroul Politic al C.C. al P.M.R. si hotarate ca acest material sa fie adus la cunostinta tuturor organizatiilor partidului.

C.C. al P.M.R.

1956

Cu privire la activitatea antipartinica a unor membri de partid
Biroul Politic al C.C. al P.M.R., fiind sesizat ca anumiti membri de partid duc discutii in afara partidului, privind linia politica a partidului si guvernului, a numit in iunie 1955 o comisie de partid formata din membrii Biroului Politic cu sarcina de a stabili caracterul acestor discutii.

Comisia a stabilit ca aceste discutii au fost duse de catre Dumitru Petrescu, Eremia Ion, Victor Dusa, Constantin Agiu. La unele discutii au luat parte Mihail Levente si Bucur Schiopu.

Comisia a stabilit ca intre Petrescu si Eremia pe de o parte si intre Eremia si Dusa pe de alta parte au avut loc ani de-a randul, in afara cadrului organizat al partidului, nenumarate intalniri, in cursul carora acestia au purtat discutii antipartinice cu privire la politica economica a partidului in domeniul industriei si agriculturii si cu privire la politica de cadre a partidului.

In aceste intalniri ei au dezbatut o serie de teze proprii, care veneau in contradictie cu linia partidului. Ei s-au ridicat impotriva politicii partidului de dezvoltare cu precadere a industriei grele care, precum se stie, este baza dezvoltarii tuturor ramurilor economiei si ridicarii nivelului de trai material si cultural al poporului. Liniei partidului de dezvoltare proportionala a intregii economii, pe baza sporirii continue a productiei mijloacelor de productie, ei au opus teza antileninista, oportunista a dezvoltarii cu precumpanire a industriei usoare si agriculturii, teza care nu putea duce decat la slabirea si stagnarea economiei nationale in general, la franarea dezvoltarii agriculturii si cresterii productiei de bunuri de larg consum, lovind in ultima instanta in nivelul de trai al oamenilor muncii.

Eremia, Dusa si altii in cadrul acestor discutii s-au ridicat impotriva politicii partidului si guvernului de transformare socialista a agriculturii – singura cale de sporire a productiei agricole, de rezolvare a problemei productiei agricole-marfa si de asigurare a bunastarii taranilor muncitori. Incalcand linia partidului si desconsiderand rezultatele obtinute de majoritatea gospodariilor colective si intovarasirilor agricole in domeniul sporirii productiei agricole si ridicarii nivelului de trai al taranilor muncitori, ei au sustinut ca trecerea de la proprietatea mica taraneasca la gospodaria mare socialista duce la scaderea productiei-marfa. Eremia in discutiile cu Petrescu, iar apoi cu Dusa, Agiu si altii s-a ridicat impotriva sistemului de colectari, care reprezinta o contributie a taranimii la construirea socialismului, la asigurarea cantitatilor de produse agricole necesare aprovizionarii populatiei muncitoare de la orase si dezvoltarii productiei de bunuri de larg consum. In locul colectarilor Eremia preconiza un schimb “liber” de produse, conceptie sustinuta de elementele reactionare in scopul de a da frau liber cresterii elementelor capitaliste si de a lasa pe oamenii muncii prada speculei si umflarii neingradite a preturilor. Acesta pretindea ca prin politica de impozite a statului nostru se pun sarcini exagerate pe spinarea taranimii, desi este cunoscut ca, in ce priveste impozitele, taranimea noastra nu s-a bucurat niciodata de asemenea usurari ca acum.

Timp indelungat intre Petrescu si Eremia, intre Eremia, Dusa si altii s-au dus discutii antipartinice cu privire la politica partidului de promovare a cadrelor in functii de raspundere in aparatul de partid si de stat. Ei au ponegrit cadrele devotate, ridicate de partid din randurile oamenilor muncii in functii de raspundere in agricultura, colectari, comert, cooperatie, in aparatul C.C. al partidului, la regiunile de partid, la sfaturile populare. In discutiile lor ei au calomniat membri ai C.C., membri ai Biroului Politic al C.C. al P.M.R. si membri ai guvernului, au vanturat felurite schimbari in conducerea ministerelor, autopropunandu-se si pe dansii. Dupa cum declara Dusa, in 1953 considerand ca sunt necesare schimbari in conducerea guvernului, Eremia preconiza desemnarea ca presedinte al Consiliului de Ministri pe D. Petrescu, iar pe altii in alte posturi.

Dupa discutii indelungate intre acesti membri de partid in vara anului 1953, Eremia si Dusa au considerat ca este necesar sa se semneze un memoriu colectiv in care sa-si expuna parerile lor.

In urma refuzului unora dintre ei de a semna un astfel de memoriu colectiv, Eremia si Dusa au renuntat sa-l mai intocmeasca si s-au inteles sa foloseasca alta cale si anume aceea de a determina, pe Petrescu, in calitatea de membru al C.C. de a pune in discutie in Comitetul Central parerile antipartinice discutate in grupul lor.

Comisia a stabilit ca in discutiile care au avut loc intre Petrescu-Eremia pe de o parte, Eremia si Dusa pe de alta parte; ei au calcat grav obligatiile lor de membri de partid, deconspirand secrete importante de partid si de stat.

Astfel, Eremia a aflat de la Petrescu componenta si scopul pentru care a plecat in strainatate o delegatie guvernamentala, ceea ce a constituit atunci un secret important de partid si de stat. Petrescu a ascuns in fata conducerii partidului si a negat in fata Comisiei divulgarea acestui secret, recunoscand acest lucru numai atunci cand a fost pus in fata dovezilor.

Datorita relatiilor de serviciu pe care le avea, Eremia detinea o serie de informatii si date din activitatea diferitelor ministere si institutii centrale de stat. Astfel a aflat si a difuzat secrete cu privire la activitatea M.A.I., a ministerelor economice si a C.S.P.-ului.

Cercetarile intreprinse de Comisia Biroului Politic au fost ingreunate prin faptul ca cei in cauza nu au avut o atitudine sincera si cinstita si numai pusi in fata propriilor lor fapte, au fost nevoiti sa recunoasca vina lor.

Petrescu Dumitru, fost membru al C.C. si al guvernului nu a luat pozitie impotriva atitudinilor antipartinice ale lui Eremia fata de linia politica si economica a partidului si guvernului si fata de iesirile dusmanoase si calomnioase ale acestuia la adresa regimului nostru democrat – popular. Timp de 9 ani, din 1945–1954, Dumitru Petrescu a intretinut relatii neprincipiale cu Eremia, discutand cu acesta de nenumarate ori probleme interne de partid si de stat. Desi era clara politica antipartinica a lui Eremia fata de politica economica si de cadre a partidului, totusi nu a adus nimic la cunostinta conducerii partidului sau a guvernului. Din contra, prin atitudinea sa l-a incurajat pe Eremia sa desfasoare timp indelungat o activitate dizolvanta, antipartinica si antistatala. In fata comisiei Petrescu a incercat insistent sa motiveze discutiile sale antipartinice cu Eremia prin aceea ca acesta ar fi fost pus de conducerea partidului ca sa-l “urmareasca” si sa-l puna la incercare. Petrescu considera ca asemenea metode politiste sint necesare in viata de partid, desi cunostea urmarile monstruoase ale acestei metode cultivate de Beria si complicii lui, metode cu desavarsire straine principiilor leniniste in viata de partid si in practica conducerii partidului nostru.

Petrescu insusi caracterizeaza de repetate ori in declaratiile sale ca discutiile cu Eremia aveau un caracter neprincipial, nepartinic si ca le-a dus in afara organelor de partid si de stat, comitand o grava calcare a regulilor elementare de partid, a disciplinei de partid si de stat.

Petrescu a fost nevoit sa recunoasca ca relatiile lui cu Eremia si discutiile purtate de ei au avut un caracter fractionist.

Pozitia si faptele lui Petrescu apar si mai grave daca avem in vedere increderea de care sa bucurat din partea partidului ca membru al CC. si al guvernului.

In ce-i priveste pe Eremia si Dusa, acestia au incercat sa se justifice prin aceea, ca nu au urmarit altceva decat sa se “lamureasca” pe ei insisi si astfel sa “ajute partidul” in rezolvarea unor probleme ale vietii economice de stat si ale vietii interne de partid.

Subrezenia acestor justificari este demonstrata prin faptele savarsite si recunoscute de ei.

Atat Eremia cat si Dusa, fiind atrasi in partid inca din ilegalitate, au avut toata posibilitatea sa cunoasca principiile statutare cu privire la drepturile si indatoririle membrilor de partid. Ei stiau prea bine ca oricare membru de partid are dreptul sa se adreseze cu orice problema organizatiei sale de partid si organelor de partid, inclusiv Comitetului Central, sa ceara lamuriri asupra unor chestiuni neintelese de el si sa exprime in cadrul organizat al partidului in mod liber, nestingherit de nimeni, orice parere. Fiecare membru al partidului, avand aceste drepturi statutare, primeste in mod organizat lamuririle necesare activitatii sale, se inarmeaza cu linia partidului, isi insuseste hotararile partidului si guvernului si lupta fara sovaire pentru aplicarea lor in viata. Petrescu, Eremia, Dusa si ceilalti nu au mers pe aceasta cale partinica, ci au incalcat in mod grosolan principiul de baza al vietii de partid – principiul centralismului democratic.

Actiunea lor antipartinica, indreptata impotriva liniei partidului si de defaimare a conducerii de partid, ei au incercat s-o justifice prin asa-zisa teorie a “libertatii discutiilor” in afara cadrului organizat al partidului, teorie antipartinica, liberalista, care i-a dus pe linia incalcarii grave a principiilor statutare si organizatorice ale partidului nostru. Caracterul antipartinic si fractionist al activitatii lor reiese cu toata claritatea din faptul ca ei nu s-au adresat niciodata organelor si organizatiilor de partid din care faceau parte, spre a se clarifica in problemele asupra carora “nu erau lamuriti”. Dimpotriva, in intreaga lor activitate ei au subapreciat si nesocotit aceste organizatii si organe de partid.

Din cercetarile facute s-a stabilit ca Eremia si Dusa au dus discutii antipartinice, neprincipiale si cu tov. Agiu C, Levente M., B. Schiopu.

Agiu declara ca a discutat cu Eremia toate problemele care il framantau pe acesta. El a fost de acord cu parerile exprimate de Eremia, dar nu le-a adus la cunostinta partidului. C. Agiu nu a avut o pozitie autocritica sincera, sustinand ca astfel de discutii pot avea si trebuie sa aiba loc intre membri de partid, pentru a se putea documenta, indiferent daca fac parte din aceeasi organizatie de partid sau nu.

Din relatarile lui Levente s-a stabilit ca Eremia-Dusa folosind unele nemultumiri ale acestuia, au reusit sa-l atraga in discutiile lor antipartinice. El recunoaste ca si-a dat seama de caracterul nejust al acestor discutii, totusi nu a luat pozitie, nu a anuntat conducerea partidului.

In ce priveste pe Bucur Schiopu, el sustine ca relatiile sale cu Dusa si Levente erau de natura unor relatii oficiale de munca si ca atare si discutiile lor erau oficiale.

Din cele aratate de catre Eremia, Dusa si Levente reiese ca si Bucur Schiopu a fost prezent la unele discutii despre problemele politicii economice, ale promovarii cadrelor si schimbul de pareri in pregatirea memoriului colectiv.

Biroul Politic in sedinta sa din 17 aprilie 1956, analizand raportul comisiei care a cercetat caracterul relatiilor si discutiilor purtate ani de-a randul intre acesti membri de partid, a stabilit ca D. Petrescu, Eremia si Dusa s-au ridicat impotriva politicii economice si de cadre a partidului, au calcat in mod grav disciplina de partid si de stat.

Carieristi rosi de ambitii si de nemultumiri datorate nesatisfacerii acestor ambitii, ei au cautat sa atraga si sa grupeze in jurul lor alti nemultumiti.

Biroul Politic considera ca extrem de grav faptul ca Dumitru Petrescu, Eremia si Dusa au desfasurat munca lor antipartinica tocmai in timpul cand partidul nostru era mobilizat de a lichida urmarile politicii antipartinice a grupului de deviatori in sectoarele importante ale economiei tarii – cand clasa muncitoare si toti oamenii muncii, sub conducerea partidului, luptau pentru a da viata hotararilor plenarei CC. din august 1953 si cand partidul nostru avea nevoie de disciplina si unitate mai mult ca oricand.

Parerile lor daunatoare, nemarxiste, intr-o serie de probleme economice, atitudinile lor nepartinice in perioada aceea, insemnau de fapt sustinerea politicii duse de grupul de deviatori in ce priveste industria si in special industria grea, precum si in ce priveste colectivizarea agriculturii.

Din cele aratate mai sus reiese clar ca Petrescu, Eremia si Dusa prin actiunile lor au ajuns la inceputul formarii unui grup cu tendinta fractionista, avand o pozitie potrivnica politicii partidului si guvernului in probleme de baza ale construirii socialismului.

Fata de cele de mai sus, Biroul Politic al CC. al P.M.R. pe baza rezultatelor anchetei efectuate si propunerilor Comisiei de Partid a luat urmatoarele hotarari:
1. Petrescu Dumitru, desi vechi membru al partidului, caruia partidul i-a dat toata in crederea si ajutorul, avand o serie de functii de raspundere in organele de partid si de stat, a pastrat in sine mentalitatea oportunista, mic-burgheza. Ros permanent de ambitii carieriste bolnavicioase, el nu numai ca a participat alaturi de Eremia in actiunile antipartinice fractioniste ale acestuia, dar l-a incurajat incontinuu pe acesta. Petrescu a ascuns partidului ani indelungati aceste fapte, a divulgat secrete importante de partid si de stat. Pentru aceste fapte se hotaraste:
– Sanctionarea lui cu vot de blam cu avertisment.
– Destituirea din functia de vicepresedinte al Consiliului de Ministri si trimiterea lui la munca de jos.

Se mentioneaza ca la comunicarea sanctiunii D. Petrescu a avut o pozitie antipartinica si s-a eschivat de a-si face o autocritica sincera si cinstita.

2. Dusa Victor, ca intelectual s-a legat de miscarea muncitoreasca inca in anii ilegalitatii. Dupa 23 August 1944 el a indeplinit o serie de functii de partid si de stat. In aceste munci, pe langa unele rezultate bune a avut si o serie de lipsuri si greseli, care au culminat in participarea sa activa alaturi de Eremia Ion si altii in actiunile antipartinice ale acestora.

Pentru participarea sa activa alaturi de Eremia Ion in actiunea antipartinica fractionista a acestuia se hotaraste:
– Sanctionarea lui cu vot de blam cu avertisment.
– Destituirea din functia de prim-arbitru al R.P.R.

La luarea hotararii s-a avut in vedere pozitia sa de recunoastere a greselilor.

3. Agiu Constantin, in intreaga sa activitate in cadrul miscarii muncitoresti a avut dese manifestari oportuniste si atitudine usuratica de palavrageala. Pentru faptul ca s-a antrenat in discutii nepartinice cu Eremia si Dusa, se hotaraste:
– Sanctiunea de mustrare.

4. Levente Mihai, fiind stapanit de unele nemultumiri personale, a admis o serie de discutii in afara partidului cu Eremia si altii, fara a lua pozitie partinica si fara a le aduce la cunostinta partidului. Pentru aceasta se hotaraste:
– Sanctiunea de mustrare.

5. Cei carora li se aplica sanctiuni de partid sa fie ajutati pentru a-si vedea pana la capat greselile, a le indrepta in munca si a intelege indatorirea pe care-o au de a-si face o auto critica temeinica.

6. Eremia Ion, a patruns in partid ca un element cu o mentalitate straina de ideologia clasei muncitoare, preocupat de interesele sale personale, carieriste. El a ignorat si a calcat in picioare regulile statutare ale vietii de partid, a initiat actiunea antipartinica cu tendinte fractioniste, dovedindu-se a fi un element dizolvant, cu o atitudine dusmanoasa fata de politica partidului si guvernului. Pentru faptele savarsite de el se hotaraste:
– Excluderea din partid.

7. Cu privire la Bucur Schiopu, sa fie chemat la Comisia Controlului de Partid, spre a fi criticat pentru unele discutii neprincipiale purtate.

8. Biroul Politic propune plenarei CC. al P.M.R. sa aprobe masurile luate.

 sus