Valter Roman (II)
 

Intre 30 noiembrie si 6 decembrie 1961, s-a desfausrat la Bucuresti o plenara CC al PCR, deosebita de altele. Nikita Hrusciov, la congresul al XXll-lea PCUS de la Moscova, din toamna acelui an, reluase demolarea cultului personalitatii lui Stalin. Primul asalt il daduse in 1956. Atunci Gheorghiu Dej se vazuse amenintat sa piarda puterea. In 1957, in iunie, eliminase din Biroul Politic pe Iosit Chisinevski si Miron Constantinescu, care indraznisera sa il critice, si profitand de noul climat, sa ii ia locul. Lideri sovietici erau amestecati in poveste. In 1961 Dej se grabeste sa reactioneze ca sa nu se mai vada amenintat. In fata activistilor din CC al PMR, el manevreaza in asa fel incat sa impuna versiunea sa asupra celor intamplate in anii 1948-1953. O versiune care spunea ca efectele negative ale stalinismul se datorau nu lui Gheorghiu Dej, ci Anei Pauker, lui Vasile Luca, si lui Teohari Georgescu, eliminati in primavara 1952, cand inca Stalin traia! Ghita Ionescu considera aceasta plenara o “diversiune de mari proportii”. Reproducem aici, pentru inceput, discursul lui Valter Roman.
STELIAN TANASE
 

...la voi exista garantia ca voi o sa mergeti pe drumul socialismului, ati iesit primul, s.a.m.d., ati facut ce-ati facut si deci din punct de vedere revolutionar era normal ca Transilvania, dar acuma, si noi suntem o tara socialista, de ce sa va apartina voua Transilvania, hai s-o impartim”. Da, tovarasi, nu-i gluma.

Trebuie sa va spun tovarasi, cand am auzit aceasta argumentare din gura lui Rakosi, prin mine treceau sudori si m-am gandit, cum e posibil asa ceva? Cum e posibil?

Tov. Sencovici Alexandru:

Asa a fost si Hitler, daca castiga jumatate va fi a lui; jumatate si jumatate.

Tov. Valter Roman:

Pentru mine era o problema de constiinta partinica foarte serioasa si fara ezitare i-am spus tovarasului Rakosi: eu nu pot fi de acord cu ceea ce spuneti, din doua motive. In primul rand pentru ca Transilvania nu poate fi un obiect de targ si in cateva cuvinte am aratat de ce Transilvania apartine poporului roman. Si in al doilea rand, am spus, va dati seama ce s-ar intampla daca noi am iesi cu asemenea problema, ce urmari catastrofale ar avea si pentru Ungaria.

Trebuie sa spun, pentru adevarul istoric, ca el imediat si-a dat seama ca a intrecut cu mult masura, insa el ce credea, el credea ca eu am sa fiu de acord cu el. Asta este, pentru ca dupa aceea mi-a facut repros, spunea: “Voi astia sunteti mai romani decat romanii!” Exact textual.

Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej:

Dupa cum el era mai ungur decat ungurii. Dar el pentru Transilvania nu s-a marginit sa mearga doar la Stalin si sa-i prelucreze pe cei din emigratie pentru cauza aceasta scumpa nu numai lui Rakosi, dar aceasta era o revendicare a tuturor nationalistilor si revizionistilor maghiari. Insa el a vazut ca Stalin la urma urmei i-a zis ce-mi ceri mie Transilvania, duceti-va si discutati cu romanii. Si au discutat intr-adevar si cu romanii, asta este un alt aspect. Insa el s-a dus sa caute sprijin in afara, s-a dus in Anglia in perioada acesta pana la Conferinta de pace, a stat de vorba cu Atlee. L-a ascultat foarte atent Atlee si dupa propriile marturisiri, Atlee i-a declarat ca gaseste foarte importat, foarte interesante cele sustinute de dl. Rakosi si ca ei, laburistii, sunt dispusi sa-l sprijine. La fel s-a dus si in Statele Unite ale Americii, tot cu problema Transilvaniei. Deci facea ocolul lumii, vedeti ce problema si ce preocupare, avea preocuparea nu de a lichida reactia. In 1919 si 1920 a scapat atunci doar putin zgariat in timpul revolutiei din Ungaria. In tot timpul cat a domnit Horti nu a avut asa o larga raspandire ideile democratice, insusi poporul maghiar nu a fost crescut, educat si intreaga presa, propaganda, tineretul din Ungaria n-a fost crescut in spiritul democratic, in spiritul conceptiilor democratice, ci in spiritul celui mai violent nationalism. Deci, stiind ce-ai patit in 1919 – 1920, cand erau retezati cate 3-4 oameni vii cu aschia dupa zdrobirea revolutiei din Ungaria si cunoscand ce este reactia nai reusit s-o zdrobesti, s-o slabesti, de aceasta avea o ura si o frica animalica fata de comunisti. Sa dansezi in fata si sa-i faci sa rada, sa mergi in intampinarea sentimentelor ei numai pentru a castiga bunavointa, in loc s-o infrunti, in loc sa folosesti imprejurarile bune de atunci si s-o retezi cu cateva capete, s-o slabesti in asa masura, s-o fi slabit in asa masura incat in 1956 sa nu mai fi avut curajul sa ridice arma impotriva puterii populare. Eu le-am spus in timpul evenimentelor din Ungaria, la prima sedinta plenara a CC, Partidului frate din Ungaria ce am fi facut noi daca am fi fost in locul lor. Adevarat, cativa dintre ei au si dat demisia pe loc ce se amesteca Dej in treburile noastre? Dar eu nu m-am amestecat, n-am spus ce sa faca, doar am spus atata ce-am fi facut noi daca am fi fost in situatia lor. Nici pe departe n-au priceput atunci. Ma rog, poate n-am vazut eu destul de bine, poate n-ar fi trebuit sa fac asa, ca de altfel lucrurile pana la urma urmei tot au iesit bine, spre fericirea noastra a tuturor, ca a dat Uniunea Sovietica ajutorul cunoscut si celelalte tari. Insa fapt este ca reactiunea nu a fost slabita acolo asa cum s-a slabit la noi; noi am slabit-o atata pana cand a trebuit sa capituleze.

Tov. Valter Roman:

Tovarasi, inca un cuvant in legatura cu aceasta intalnire. Rakosi s-a interesat in mod deosebit ce face tovarasa Ana, ce face tovarasul Luca. Era in 1954, deci existau documente de partid publicate de partidul nostru, era foarte clar de acuma, si se interesa ce se intampla cu astia doi. Nu s-a interesat despre altceva, nici de tovarasul Gheorghiu, ci s-a interesat de astia doi.

Mai vreau sa spun urmatorul lucru, tovarasi, ca atunci dupa ce m-am intors de acolo si am facut un raport tovarasului Gheorghiu, si m-am apucat pe urma sa pun pe hartie, stiind ca trebuiau sa ramana pe hartie aceste lucruri, tocmai in seara cand stateam si scriam primesc un telefon. Era tovarasul Gheorghiu care m-a chemat si a spus: “Mai Valtere! Ai grija mai, sa scrii numai ceea ce a spus, nici un cuvant in plus”.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Sa nu interpretezi, sa dai faptele, cuvintele lui.

Tov. Valter Roman:

Eu consider ca – si am sa revin asupra acestui lucru – aceasta grija a tovarasului Gheorghiu pentru adevarul istoric ca sa nu se schimbe nimic din ceea ce este adevarat. Pentru ca, va dati seama, erau lucruri, puteam eu in focul asta sa mai zic si de la mine acolo ceva si acest telefon m-a pus, asa, cum sa spun, pe linie.

Tovarasi,

Trec la problema a doua. Permiteti-mi acuma sa ma refer la problema cultului personalitatii lui Stalin, respectiv la un singur aspect si anume acela al consecintelor sale pe planul miscarii comuniste mondiale. Tovarasul Gheorghiu a aratat, ca cultul personalitatii lui Stalin avut o influenta nefasta, s-a manifestat intr-o masura mai mare sau mai mica si in alte partide comuniste si muncitoresti, si in special in tarile socialiste, printre care si in tara noastra. Se stie ca incalcari grosolane ale legalitatii socialiste, represiuni arbitrare si sangeroase contra unor vechi cadre devotate, printre care si multi fosti voluntari din Spania a avut loc aproape in toate partidele din tarile socialiste in perioada 1949–1953, in Ungaria, in Cehoslovacia, in Polonia, in Bulgaria, in Germania, in Albania. Singura tara unde nu a avut loc asa ceva este tara noastra.

Consider ca in mod deosebit trebuie sa ne oprim asupra a ceea ce s-a intamplat in Ungaria si atunci va fi clar de ce in problema Transilvaniei a avut el pozitia care a avut si in alte probleme ale constructiei socialiste. Lucrurile sunt legate organic intre ele.

Dar si pana in 1956 s-a cunoscut cate ceva despre represiunile sangeroase, arbitrare din Ungaria. A iesit insa la iveala in timpul contrarevolutiei din 1956. In intreaga perioada a asa zisei dominatii a lui Rakosi, suspiciunea si represiunea sangeroasa si arbitrara a fost ridicata la rang de ratiune de stat, la rang de virtute si practicata de el personal.

Tovarasi, noi, cu ocazia contrarevolutiei am putut sa vedem imaginea aceasta infioratoare, unde a impins Rakosi un partid si un popor intreg. In anii 1949–1953, in Ungaria au fost arestati 3.000 de comunisti, 3.000 social–democrati si au fost lichidati fiziceste 271 de vechi tovarasi devotati ai partidului.

Atunci cand ascutisul dictaturii trebuiau sa fie indreptate impotriva dusmanului, Rakosi a indreptat acest ascunzis impotriva partidului. Afara de acestea, noi am aflat ca la securitatea ungara au existat peste 1 milion de fise in evidenta securitatii ca suspecti. Ungaria numara atunci 8 milioane de suflete din care 1 milion au fost sub urmarirea securitatii. Iar membrii, chiar ai Biroului Politic au fost tinuti sub observatie. Represiunile arbitrare, sangeroase, constituie fara indoiala una din cauzele si ca importanta nu ultima, care au usurat munca reactiunii interne din Ungaria si imperialismului international in pregatirea si declansarea contrarevolutiei. A fost o zapaceala nemaipomenita, tineti minte acea faimoasa reinhumare care s-a facut, si care este preludiul contrarevolutiei. In 7 octombrie 1956 s-a facut aceasta si reactiunea atuncea si-a dat seama ca a sosit momentul si la cateva zile a si declansat contrarevolutia.

Vedeti, pozitii nationaliste, pozitii straine de popor, incalcarea legalitatii socialiste, comiterea acestor crime, iata ce a impins Ungaria la contrarevolutie. Si nu incape indoiala ca daca la noi s-ar fi intamplat ceea ce a vrut Ana Pauker, nu stiu ce s-ar fi intamplat.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Si daca ar fi ramas partidul asa cum era inainte de curatirea lui.

Tov. Valter Roman:

Tovarasi, se discuta in unele partide comuniste din strainatate, problema cauzelor cultului personalitatii, a represiunii arbitrare, ma refer la tarile socialiste si la partidele din tarile capitaliste. Noi ne gasim in situatia deosebit de fericita de a putea discuta nu cauzele acestora, ci problema de ce in tara noastra n-au avut loc asemenea represiuni. Este cea mai mare fericire a partidului, a poporului nostru; partidul si poporul nostru au fost ferite de aceasta amara tragedie, nenorocire pe care au incercat-o alte partide si alte popoare. Si noi suntem singurul partid din tarile socialiste unde nu s-a intamplat acest lucru. Este un titlu de mandrie pentru noi. Unii au incercat in strainatate sa explice totul spunand: Stalin e de vina. Fireste, Stalin e de vina, dar aceasta nu explica totul. Caci in unele tari, in toate tarile socialiste au avut loc, dar la noi in tara n-au avut loc.

Invocarea factorilor externi obiectivi nu ne duce la explicatia justa. Rakosi si alti sefi de partid au pus in aplicare linia primita din afara cu un zel deosebit.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Asa este.

Tov. Valter Roman:

Daca grupul Pauker-Luca ar fi reusit in intentiile lor criminale si la noi ar fi cazut multe capete nevinovate. Ale cu tovarasi? Nu e prea greu de ghicit. Greu ar fi fost primul, caci pe urma cadeau multe.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Asa este.

Tov. Valter Roman:

Ar fi fost jale si lacrimi pentru multe familii; o tragedie de neindepartat pentru partidul nostru.

Sigur, in perioada respectiva, cum a aratat tovarasul Dej, a existat si la noi o atmosfera de neincredere si de suspiciuni creata artificial de grupul criminal Ana Pauker si care a intristat pe multi. Un vechi proverb ardelenesc spune: “ca cel care a pacatuit cu ceva, aceluia ii e intotdeauna frica”. Eu am ajuns in acea perioada in situatia, desi nu ma simteam vinovat cu nimic, imi era totusi frica. Sub masca vigilentei se ascundeau criminali, ei au reusit sa strecoare in sufletul oamenilor indoiala si indiferenta chiar si fata de prietenul tau apropiat. Aceasta a provocat resentimente la unii tovarasi, entuziasmul lor revolutionar transformandu-se in amaraciune.

Poate eu n-am sa uit niciodata tragedia mea din copilarie, din frageda copilarie. La noi la Oradea erau amestecati germani, unguri, romani, evrei si deja din frageda tinerete m-am apropiat de miscare si auzeam asa o vorba: germanii spuneau ca sunt ungur, ungurii ca sunt roman, romanii spuneau ca sunt evreu, dar evreii spuneau ca sunt comunist, desi inca nu eram. Si-mi aduceam aminte de cuvintele lui Ady Endre, care s-a facut revolutionar la Oradea, pe teritoriul Transilvaniei, care spunea: “As vrea sa fiu iubit si sa apartin cuiva”. La 17 ani cand am intrat in partid in sfarsit am crezut ca sunt si eu cineva. Dar iata tovarasi ca in 1949–1953, Roman nu mai era nici german, nici ungur, nici roman, nici evreu, nici comunist, a devenit deodata spaniol, ceea ce atuncea Ana Pauker si Luca au vrut sa zica suspect prin aceasta.

Marele merit al partidului nostru, al partii sanatoase a conducerii de atuncea, a activului de baza, consta in aceea de a fi impiedicat la timp transformarea suspiciunii determinata de Pauker – Luca in incalcarea legalitatii socialiste, de a fi impiedicat savarsirea represiunilor arbitrare cu nimic justificate, spre care impingea grupul criminal Pauker – Luca... In conducerea partidului nostru s-au gasit forte suficiente care opunandu-se cu rigoare si hotarare presiunilor externe si interne, au reusit sa impiedice comiterea unei greseli tragice, care ar fi avut, fara indoiala, urmari grave; partidul nostru a fost ferit de aceasta tragedie.

In legatura cu aceasta consider ca este cazul sa stie Comitetul Central, partidul si tot poporul nostru rolul eminent pe care l-a avut personal tovarasul Gheorghiu-Dej in impiedicare impingerii partidului pe linia represiunilor impotriva unor vechi si dedicate cadre de partid. Aici s-a vorbit deja despre aceasta problema, aratand o serie de aspecte.

Eu as vrea sa vorbesc in ceea ce priveste pe voluntarii din Spania.

Tovarasi,

Cand altii incitau in strainatate si in interior si savarseau represiuni in alte tari, tovarasul Gheorghiu-Dej a luat apararea hotarata voluntarilor, desi, cum aflasem alaltaieri, insusi tovarasul Dej s-a gasit intr-o situatie deloc de invidiat.

Tovarasi, eu vrea sa citesc acuma un text si credeti-ma nu urmaresc nici o senzatie, dar trebuiesc cunoscute toate lucrurile.

In aceasta perioada se spune ca s-a incitat la represiuni, in numarul din 2 martie 1951, retineti aceasta data, in organul partidelor comuniste si muncitoresti “Pentru pace trainica, pentru democratie populara” sub iscalitura unuia din partidele dintr-o tara socialista, a aparut urmatoarele (vorbea despre faptul ca burghezia ataca partidul si ca introduce spioni in partid si pe urma a scris urmatoarele: “Astazi avem de a face cu inca un fenomen. Dupa infrangerea Spaniei democrate, luptatorii din brigazile internationale au ajuns in mare parte in lagarele franceze. Ei au trait acolo in conditii foarte grele, au devenit un obiect de presiune si de santaj intai din partea serviciului de spionaj francez si american, iar apoi din partea serviciului de spionaj german. Aceste servicii de spionaj care abuzau de starea fizica si morala grea a celor din brigazile internationale, au izbutit sa recruteze pe unii din ei in calitate de spionii lor. Cand erau recrutati de americani si de francezi acesti oameni erau in slujba directa a imperialistilor americani, cand insa erau recrutati de gestapoul german, acesti oameni erau la fel ca si toti ceilalti agenti ai gestapoului predati serviciului american de spionaj. Astfel, anglo-americanii au creat o vasta retea de spionaj si in tarile de democratie populara si cu ajutorul acestei retele ei au incercat, incearca si vor continua sa incerce si in viitor sa patrunda in partidele comuniste, sa patrunda in conducerea lor centrala, sa influenteze politica acestor partide”. Tovarasi, aceasta monstruozitate a aparut intr-un organ oficial.

Tov. Petre Borila:

A scris-o Gotwald.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Asta era si parerea lui Ana Pauker.

Tov. Valter Roman: Asta era parerea lui Ana Pauker si a lui Rakosi.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Asta era linia, asta era “linia”. (in ghilimele)

Tov. Valter Roman:

Tovarasi, dar in timp ce a aparut aceasta monstruozitate, si tin minte si cat am sa traiesc voi tine minte, ca tocmai in aceasta perioada tovarasul Gheorghiu-Dej, ca niciodata inainte si dupa, sau poate in sfarsit ma insel, in orice caz tocmai in aceasta perioada deosebit de grea a tinut sa sublinieze ca dansul are o alta atitudine fata de voluntarii din Spania. N-am sa pot uita cat traiesc aceste date: 15 decembrie 1950, 23 februarie 1951, ele nu sunt date istorice, dar pentru mine da, 6 martie 1951, cand tovarasul Gheorghiu ma chemat la dansul si in decursul acestor 3 sedinte, pot calcula, au trecut peste 10 ore, a stat de vorba cu mine. Eu atunci eram si presedintele fostilor voluntari din armata republicana spaniola. Eu n-am inteles atuncea multe, mai tarziu am inteles, dar un singur lucru miam dat seama ca in partidul nostru este cineva si acest cineva nu este Ana Pauker care ne ia apararea.

Si n-am sa uit de asemenea un lucru spus mie de tovarasul Gheorghiu, mi-a spus asa: “mai, cine se joaca cu puterea se duce dracului”. Eu atunci nu prea am inteles acest lucru ce inseamna. Acuma intelegem cu totii, dar asta am retinut foarte clar.

Si in aceasta atmosfera de suspiciuni si represiuni creata de Ana Pauker si Luca, partea cealalta a conducerii partidului in frunte cu tovarasul Dej, in aprilie 1951 m-a numit pe mine in fruntea noului Minister al Postelor si Telecomunicatiilor. Vorba aceea, daca eram spion puteam sa vorbesc direct si cu Londra si cu New York.

Tov. Chivu Stoica:

Si apoi dupa aceasta ce presiuni au fost.

Tov. Valter Roman:

Iata atitudinea tovarasului Dej fata de cadre.

Tovarasi, vreau sa-mi ingaduiti, si daca conducerea partidului nu ne-a abandonat, trebuie sa spun ca eu personal, spre marea mea fericire si spre cinstea prietenilor mei, ca nici prietenii mei nu m-au abandonat in acele grele timpuri ale suspiciunii.

De pe aceasta inalta tribuna multumesc celor care sunt in aceasta sala si care nu sunt.

Atitudinea partidului nostru in problema cultului personalitatii, a represiunilor arbitrare, s-a bucurat si se bucura de cea mai inalta apreciere in toate partidele si cu totul deosebit in acele tari unde fostii voluntari din Spania au avut de suferit. Nu putini tovarasi din conducerea altor partide m-au intrebat: “Cum ati scapat voi cu viata?” Si am spus: “am scapat, uite ca avem un Gheorghiu-Dej si am scapat”. Si n-au reusit sa inteleaga acest lucru. Ei aveau imaginea despre Romania, despre partidul nostru ceea ce a raspandit Ana Pauker, Luca, Kofler, Boris Stefanov si n-au reusit sa inteleaga dar ne-au admirat si ne admira pentru acest lucru. Si au pentru ce sa ne admire.

Este clar, ca aceasta atitudine a partidului nostru nu este ceva intamplator. Este una din consecintele politicii generale a conducerii actuale a partidului nostru. Fara indoiala ca starile noastre economice, faptul ca ritmul dezvoltarii noastre este mai accelerat decat in alte tari socialiste din Europa, sunt rezultatul politicii chibzuite, echilibrate, umane, adevarat marxist-leniniste si cu adevarat creatoare a conducerii partidului nostru. Este adevarat ca suntem o tara bogata, este adevarat ca avem o oranduire socialista, insa acesti doi factori nu explica inca marile noastre rezultate. La aceasta trebuie adaugat al treilea factor: conducerea actuala, pentru ca si in alte tari exista bogatii si in alte tari exista oranduire socialista, dar totusi ritmul lor nu a ajuns acolo unde a ajuns al nostru.

Realitatile tarii noastre sunt o confirmare stralucita a tezei marxist-leniniste, conform careia pe masura inaintarii spre socialism, spre comunism, factorul subiectiv joaca un rol tot mai mare si intre acestea se numara si factorul partid. Numai in imbinarea justa a celor trei factori rezulta un avant continuu si accelerat. Avem toate motivele sa fim mandrii de partidul nostru.

Tovarasi, eu sunt aproape de sfarsit asa ca va rog...

Tov. Chivu Stoica:

Cam cat inseamna, aproape 5 minute?

Tov. Valter Roman:

10 minute, ca mai am si eu niste socoteli.

Tovarasi, in sfarsit, Bebel spunea ca dusmanul atuncea cand te lauda nu-i bine. Dar aceasta maxima nu mai este intru totul valabila, timpurile au trecut si nu se poate aplica chiar asa mecanic acest lucru; sigur dusmanii nu ne lauda ei vorbesc despre noi insa vorbesc scrasnind din dinti. Si iata tovarasi din ultimul timp citate am sa dau cum asa scrasnind din dinti vorbesc despre realizarile noastre. Iata un ziar burghez din Germania federala zice asa: “Romania se afla in prezent intr-o epoca de inflorire economica cum nu a mai cunoscut niciodata in framantata ei istorie de secole”.

Un ziar britanic burghez spune: “Romania industrial bogata in petrol si gaze...

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Au semnalat-o. (razand)

Tov. Valter Roman:

...a progresat in ultimii doi ani mai rapid decat majoritatea celorlalte tari europene”. Deci ei vad acest lucru. Si ultimul, tovarasi, este al unuia dintre cei mai mari dusmani ai nostri din New York, care scrie asa: “Romania este singura dintre ele – adica se refera la tarile socialiste din Europa, pe mine nu ma supara acest lucru – care ofera un spectacol de dinamism, un spectacol extrem de interesant, dar si ingrijorator (rasete). El consta industrializarea impetuoasa intr-un mod plin de imaginatie si chiar cutezator a unei tari destul de importante”...

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Iata deci ca ei ne-au descoperit si au inceput sa ne dea importanta.

Tov. Valter Roman:

Zice mai departe. “Nicaieri nu este mai clar exemplificata provocarea adresata occidentului decat prin vitalitatea cu care comunistii romani au impins tara dintr-un punct mort intr-o epoca de industrializare. Ei s-au asternut – adica noi – temeinic si plini de sarguinta pe construirea una dupa alta de fabrici. O caracteristica a ritmului actual reiese din cele relatate de reprezentantii industriei chimice occidentale, care au calatorit prin Europa rasariteana si potrivit carora romanii fabrica si exporta in Europa aceleasi produse chimice pe care acum doi ani le cumparau din strainatate”. Si in sfarsit tovarasi, sfarsitul zice asa: “Viitorul este greu de stabilit in aceasta regiune a lumii”... – noi am stabilit de acuma acest viitor – “dar este posibil ca Romania sa ajunga in urmatorii 10 ani contrar asteptarilor anterioare din strainatate, un mare succes comunist”. Asa va fi!

Tovarasi, partidul nostru este unit si tare si am obtinut rezultate stralucite in construirea socialismului pentru ca actuala conducere s-a condus totdeauna cu consecventa dupa invatatura marxist-leninista, pentru ca a aplicat-o in mod creator. Partidul nostru este unit si tare pentru ca a invatat totdeauna din experienta Partidului comunist al Uniunii Sovietice si ne-a fost clar totdeauna ca tovarasii sovietici indeplinind sarcina lor ne-a usurat si ne usureaza pe a noastra. Partidul nostru este unit si tare pentru ca actuala conducere a facut totdeauna ceea ce a spus si a spus totdeauna ceea ce a facut.

Tovarasi, este un titlu de mandrie si de glorie pentru partidul nostru ca poporul nostru a fost ferit de marea nenorocire pe care a incercat-o alte partide, alte popoare.

Tovarasul Gheorghiu are un merit nepieritor in apararea si salvarea cadrelor vechi si noi.

Desigur, atitudinea partidului nostru, a tovarasului Gheorghiu in aceasta problema, oricat de caracteristica, semnificativa si importanta ar fi, totusi nu permite numai prin acest singur fapt sa-ti faci o parere, sa apreciezi, sa cunosti partidul nostru, sa cunosti pe tovarasul Gheorghiu-Dej. Dar trebuia sa fi fost Gheorghiu-Dej pentru a fi luat apararea demnitatii si vietii cadrelor, pentru a fi impiedicat comiterea unor crime.

Noi vorbim de conducatorii nostri nu pentru ca facem cultul personalitatii lor, ci pentru ca este firesc, omenesc, cinstit si partinic sa recunosti meritul si acelora care stau in fruntea noastra cu atat mai mult cu cat au salvat viata multor tovarasi, au salvat partidul si tara de la o mare nenorocire.

In viata mea eu am cunoscut foarte multi conducatori, pe Forzesi Marty, pe Togliati si Longo, pe Pieck si Ulbricht, Gotwald, Rakosi s.a.m.d. Sunt conducatori care stralucesc, dar nu incalzesc inimile oamenilor. Eu asa l-am cunoscut pe tovarasul Gheorghiu-Dej in toate ocaziile. (aplauze)

Raportul dansului la aceasta plenara confirma inca odata si pe deplin acest adevar.

In analele miscarii comuniste mondiale va figura neaparat si la loc de cinste, atitudinea Partidului Muncitoresc Roman in problema cultului personalitatii, in problema salvarii cadrelor. Sunt oameni care dispar inca dinaintea mortii lor, iar unii nu supravietuiesc mult dupa moartea lor, sunt insa oameni care continua sa traiasca mult timp si dupa ce pleaca dintre cei vii. Si cand noi toti nu vom mai fi, desi mai vrem sa traim si sa traim mult, atitudinea partidului nostru in problema apararii demnitatii si vietii cadrelor devotate, a vietii fostilor voluntari din Spania, va continua sa straluceasca, glorificand intelepciunea si curajul unui om care in conditii si momente critice, extrem de grele, a dat dovada suprema a calitatii sale de om, de adevarat conducator.

Tov. Petre Borila:

Are cuvantul tovarasul Gaston Marin.

 sus