Al Manar TV - "televiziunea de gherila" a Hezbollah

GEORGE SURUGIU

"Fara Al Manar, n-ar fi fost nici-o victorie". Astfel suna textul unui afis lipit pe zidurile caselor din sudul Libanului, in mai 2000, imediat dupa retragerea trupelor israeliene din regiune. Un necunoscator ar fi putut crede ca este vorba despre un comandant militar arab; pentru jurnalistii straini din zona insa, Al Manar este binecunoscutul nume al televiziunii gruparii siite Hezbollah¹. "Pentru noi, aici,", afirma in 2000 corespondentul unei agentii de presa internationale in Liban, "jurnalul de seara al Al Manar a devenit o obisnuinta cu mult inainte de retragerea israeliana. Al Manar a contribuit la sporirea credibilitatii Hezbollah printre libanezi, ajutand direct la recrutarea de sustinatori pentru grupare, n.a."².

"Victoria" de care vorbea posterul amintit mai sus este termenul folosit de militia siita pro-iraniana Hezbollah pentru a denumi retragerea armatei Israelului din sudul Libanului, la capatul a 22 de ani de ocupatie a asa-numitei "zone de securitate" instituita la granita de nord a statului evreu. Desi retragerea din sudul Libanului a fost o decizie strategica a armatei israeliene si mai putin o infrangere in sensul direct al cuvantului, evenimentul din primavara lui 2000 a fost creditat de aparatul propagandistic al Hezbollah (si nu numai de acesta) cu o "semnificatie istorica" pentru ceea ce liderii gruparii siite numesc "razboiul sfant, jihad". In consecinta, principalul mijloc de comunicare controlat de Hezbollah, televiziunea Al Manar, a prezentat si prezinta retragerea israeliana drept prima victorie araba impotriva "entitatii sioniste" - termen peiorativ pentru Israel, folosit obsesiv de liderul Hezbollah, seicul Hassan Nasrallah.³

Pentru analistii militari din Orientul Mijlociu, afisul auto-glorificator al Hezbollah surprinde "esenta celor 18 ani de lupta a Hezbollah impotriva trupelor israeliene si a aliatilor libanezi ale acestora, Armata Libanului de Sud; o lupta intre vointe, nu intre puteri militare"⁴. Lupta in care televiziunea Al Manar a jucat, asa cum se va vedea in continuare, un rol deosebit.

Hezbollah - o istorie sangeroasa

Numeroase miscari politice si organizatii din lumea araba controleaza ziare, reviste si, in unele cazuri, posturi de radio (majoritatea clandestine). Grupuri teroriste precum reteaua Al Qaida s-au dovedit pricepute in a manipula televiziuni - arabe si occidentale - prin distribuirea de casete video continand mesaje propagandistice. Gruparea islamista Hezbollah reprezinta insa un caz unic pentru istoria relatiei dintre terorism si mass-media, prin simplul fapt ca detine un post de televiziune cu program de 24 de ore, sapte zile pe saptamana, transmis inclusiv prin satelit. Se poate spune, asa cum sustin unii analisti din Orientul Mijlociu, ca postul Al Manar controlat de militantii siiti reprezinta "fata intunecata" a exploziei mediatice inregistrata in ultimele doua decenii in lumea araba: un caz in care tehnologie vestica a fost preluata si dezvoltata pentru a fi folosita in mod vadit in scopuri antioccidentale. Scopuri care, in cazul Hezbollah, variaza de la simpla propaganda la activitati teroriste cu tinta precisa.

Pentru a intelege istoria postului de televiziune Al Manar ("Farul" in limba araba), trebuie prezentat, fie si pe scurt, profilul gruparii siite Hezbollah - principala amenintare la adresa Statelor Unite si a aliatilor lor, cu mult inainte de aparitia lui Bin Laden si a Al Qaida.

Cuvantul "Hezbollah" (sau Hiz-ballah, Hizbollah) apare pentru prima data in Coran, Cartea Sfanta a religiei musulmane, cu sensul de "adunare a adevaratilor credinciosi, sustinatori ai lui Allah", in opozitie cu Hizb al-shaytan, "sustinatorii Diavolului". Adaptat conceptelor politice moderne, termenul a fost tradus ca "Partidul lui Allah", fiind folosit mai intai in Iran in anii '70, pentru a-i desemna pe simpatizantii imamului Ruhollah Khomeini, condusi de faimoasele unitati ale Gardienilor Revolutiei Islamice.⁵

In 1982, Israelul invada Libanul cuprins de un sangeros razboi civil, in incercarea de a alunga gruparile de gherila palestiniene instalate in sudul acestuia la sfarsitul anilor '70, dupa ce fusesera indepartate din Iordania. Initial, siitii din Liban au salutat venirea trupelor israeliene, asteptandu-se la protectie fata de militantii palestinieni (in special luptatori ai Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei) care dominau aproape in intregime sudul Libanului. Israelul a instituit o "zona de securitate" de-a lungul frontierei sale de nord, pe o latime de 15 kilometri; regiunea a fost controlata (si) cu ajutorul militiilor crestine, reunite sub numele de "Armata Libanului de Sud" (ALS), sponsorizata de Israel. O serie de operatiuni sangeroase efectuate de ALS in chiar primele luni de dupa invazia israeliana - in special masacrele din taberele palestiniene de la Sabra si Shatilla, soldate cu moartea a aproape o mie de persoane - au produs insa o schimbare radicala in atitudinea siitilor libanezi, creand climatul propice pentru aparitia Hezbollah.⁶

Gruparea avea sa fie infiintata in vara lui 1982, cu ajutorul unui contingent de 2.000 de Gardieni ai Revolutiei Islamice, sosit in Liban pentru a lupta impotriva israelienilor; iranienii se vor stabili in regiunea Ba'albek, din Valea Bekaa, unde vor incepe sa-i organizeze pe combatantii siiti, majoritatea fosti membri ai militiilor Amal (pana atunci, principala organizatie militanta siita). Cu sprijinul Damascului (implicat el insusi in conflictul civil din Liban) si al Teheranului, siitii libanezi vor primi arme, antrenament si, nu in ultimul rand o platforma politico-religioasa, bazata pe ideea transformarii Libanului intr-o republica islamica si, respectiv, cea a refuzului influentelor straine, ne-islamice.⁷ Urmare directa a acestui proces de radicalizare, Hezbollah va deveni celebra, in cateva luni, pentru violenta cu care va respinge prezenta trupelor israeliene dar si a celor americane si franceze, trimise de Washington si Paris cu misiunea de a pacifica Libanul.

De la terorism la lupta de gherila

Hezbollah va capata o trista faima mondiala in 1983, cand va revendica, sub pseudonimul "Ji­hadul Islamic", o serie de atentate cu masini-capcana de o violenta nemaiintalnita pana atunci, inaugurand epoca atacurilor sinucigase: la 18 aprilie 1983, ambasada americana din vestul Beirutului este devastata de explozia unui autoturism intesat de explozibil - 61 de morti; la 23 octombrie, tabara contingentului american instalata pe aeroportul din Beirut este tinta unui atac kamikadze similar: mor 241 de americani; cartierul general al trupelor franceze avusese parte de un atac similar, cu doar cateva ore mai inainte: 74 de morti; la 4 noiembrie acelasi an, comandamentul regional al armatei israeliene din Tyr este aruncat in aer, pierzandu-si viata 30 de soldati.

Statele Unite se vor retrage din Liban un an mai tarziu, precedate de Franta. Cosmarul denumit "Hezbollah" nu va inceta insa: un avion al companiei americane TWA (cursa cu numarul 847, pe ruta Roma-Atena) va fi deturnat la 14 iunie 1984; un marinar american aflat la bord va fi ucis si aruncat din aeronava pe pista aeroportului din Beirut, unde rapitorii au fortat avionul sa aterizeze. In Liban, cateva zeci de cetateni straini (americani, britanici, francezi, italieni si chiar rusi) aveau sa fie rapiti intre 1985 si 1981, marcand eforturile Hezbollah de a indeparta orice influenta straina din "Tara Cedrilor". Unii dintre ostatici au fost ucisi - printre acestia numarandu-se si seful biroului CIA din Beirut, William Buckley.⁸

Asa se explica atentia pe care Washington-ul a acordat-o Hezbollah in ultimele decenii: aceasta a figurat permanent pe listele cu organizatii teroriste publicate anual de Departamentul de Stat, in ciuda faptului ca din 1991, gruparea siita libaneza si-a concentrat eforturile in lupta de gherila impotriva armatei israeliene din sudul Libanului. Desigur, denuntarea Americii ca "Marele Satan" nu a incetat, insa operatiunile teroriste anti-americane au fost, cel putin aparent, oprite - poate cu o singura exceptie, si anume atentatul impotriva bazei americane de la Khobar, Arabia Saudita, comis in 1996 si soldat cu moartea a 19 militari americani: investigatorii au descoperit ca implicarea Hezbollah s-a rezumat la a acorda asistenta tehnica autorilor atentatului, si nu a presupus o participare directa.⁹

Pentru numerosi oficiali americani implicati in combaterea terorismului, Hezbollah nu a incetat niciodata sa fie o amenintare redutabila: gruparea s-a implicat in terorismul international cu mult inainte de aparitia Al Qaida si ar avea, sustin surse ale serviciilor secrete occidentale, pana la cateva sute de agenti operativi, carora li se adauga mai multe mii de simpatizanti printre siitii libanezi (majoritatea locuind in suburbiile sudice ale Beirutului si in sudul Libanului); exista indicii ca Hezbollah ar fi constituit celule in diverse state din nordul Africii, Europa de Vest si America de Sud. Asa se explica potentialul terorist dovedit de Hezbollah in anii '90: organizatia a fost acuzata pentru atacul cu bomba impotriva ambasadei Israelului la Buenos Aires, in 1992, si a unui centru cultural evreiesc din acelasi oras - atentate soldate cu 86 de morti. ¹⁰

Pe parcursul anilor '90, eforturile Hezbollah de a sili trupele israeliene sa paraseasca Libanul sau incadrat mai mult in conceptul de "lupta de gherila", decat in cel de terorism propriu-zis.¹¹ Atacurile luptatorilor siiti s-au concentrat asupra militarilor israelieni si a membrilor ALS (civilii israelieni neconstituind, cel putin declarativ, o tinta predilecta); ferocitatea operatiunilor Hezbollah in "zona de securitate" din sudul Libanului i-a facut pe o serie de analisti sa vorbeasca despre un "Vietnam al Israelului"¹²; acestia au subliniat ca, in decursul celor aproape douazeci de ani de confruntare, raportul dintre numarul victimelor in randul Hezbollah si cel al pierderilor israeliene a ajuns de la 10/1 la 1/1.¹³ Si mai importante s-au dovedit insa efectele in plan psihologic ale atacurilor gherilei siite, atacuri sustinute de un redutabil efort propagandistic mediatic.

Televiziunea ca arma de gherila

Numerosi analisti politici considera ca, in cele din urma, Hezbollah a invins de facto Israelul - superior din punct de vedere militar, atat prin violenta, cat si printr-o "campanie psihologica de persuasiune, comunicare si imagine.(...) Capacitatile mediatice sofisticate ale Hezbollah au amplificat efectul psihologic al tacticilor sale de gherila si au functionat ca o contrapondere la forta militara conventionala a armatei israeliene."¹⁴ Asa cum declara un lider militar al Hezbollah, „folosirea mass-media ca o arma a avut efectul unei batalii paralele".¹⁵

Al Manar TV a emis pentru prima data la 3 iunie 1991. Auto-intitulandu-se "statie a rezistentei" (qanat al-muqawama)¹⁶, televiziunea a devenit rapid o platforma culturala, ideologica si politica a Hezbollah, cu scopul de a mobiliza populatia siita si de a exploata vulnerabilitatea psihologica a Israelului. In anii razboiului civil din Liban, disparitia oricarui control asupra institutiilor de media a facilitat deschiderea de catre Hezbollah a unui post de radio: Al Nur, lansat in 1988, avea sa isi largeasca aria de acoperire la principalele orase israeliene in numai doi ani, emitand inclusiv programe propagandistice in ebraica.¹⁷ Extinderea catre televiziune avea sa vina in mod firesc, pe fondul aceleiasi absente a unui cadru legal. In 1994 insa, printr-o noua lege, guvernul de la Beirut a preluat controlul asupra frecventelor de emisie pe teritoriul national; in septembrie 1996, doar cinci posturi de televiziune au primit licente de emisie, Al Manar nefiind unul dintre ele. Guvernul libanez a motivat restrangerea numarului de licente prin "constrangeri tehnice" si a afirmat ca doreste "sa puna capat anilor de anarhie si propaganda in mass-media"¹⁸.

Cu toate acestea, o serie de posturi de televiziune libaneze, desi lipsite de licenta, au refuzat sa isi inceteze activitatea; printre ele s-a numarat si Al Manar, care a decis sa ceara ajutorul guvernului de la Damasc. Influenta acestuia asupra responsabililor de la Beirut s-a dovedit, cum era de asteptat, suficient de puternica: postul Hezbollah a primit o licenta oficiala in octombrie 1996, pentru a transmite "stiri despre rezistenta nationala".¹⁹

Astfel, Al Manar TV a devenit parte a efortului mediatic al Hezbollah, construit, pana la retragerea israeliana din sudul Libanului, pe doua directii: primo, ofensiva psihologica a vizat populatia libaneza in totalitatea ei, gruparea siita incercand sa atraga sustinerea populara prin propagarea unui discurs nationalist si cu tematica religioasa. In paralel, Hezbollah s-a implicat activ in dezvoltarea infrastructurii sociale din sudul Libanului (construind scoli, spitale si moschei) si a inceput sa participe la viata politica din Liban (in 2000, Hezbollah avea 11 reprezentanti in parlamentul de la Beirut). Toate acestea au schimbat radical imaginea Hezbollah in ochii opiniei publice libaneze si arabe, in general, transformand o grupare celebra pentru atentate, rapiri si asasinate intr-o "organizatie-garant pentru suveranitatea nationala libaneza".²⁰ Secundo, Hezbollah a purtat, prin intermediul Al Manar, un razboi psihologic cu Israelul, avand ca obiect evolutiile militare din "zona de securitate": unitatile combatante ale Hezbollah, numite si "Rezistenta Islamica", au folosit violenta televizata pentru a eroda moralul militarilor israelieni si al aliatilor lor din ALS, precum si pentru a subrezi sprijinul opiniei publice israeliene fata de operatiunile militare din sudul Libanului.

Teroarea - de pe front, direct pe micul ecran

Sediul Al Manar TV din Beirut - o cladire cu sase etaje - se afla in cartierul Harat Hurayk, din sudul metropolei libaneze, populat in majoritate de siiti; este vorba de o zona conservatoare, spre deosebire de cartierele din vestul Beirutului, unde influenta occidentala este mult mai puternica. Potrivit managerilor statiei, Al Manar dispune de o "baza de rezerva" in cazul in care cladirea ar fi atacata de Statele Unite sau Israel.²¹ Motivul acestei precautii rezida in chiar activitatea trecuta si prezenta a postului, precum si in controlul pe care il detine gruparea Hezbollah asupra statiei: actionarii firmei care detine postul sunt membri Hezbollah, la fel ca majoritatea angajatilor, iar costurile de opera­re sunt acoperite in proportie covarsitoare de Hezbollah.²²

Pana in mai 2000, Al Manar trimitea in mod regulat echipe de filmare in sudul Libanului, pentru a insoti unitatile Hezbollah in timpul atacurilor impotriva armatei israeliene si a fortelor ALS. Imaginile cu luptatori siiti luand cu asalt un post inamic si plantand steagul Hezbollah pe acesta sau organizand o ambuscada impotriva unui convoi israelian erau editate in studiouri, dublate cu muzica si difuzate zilnic catre publicul libanez.

Mai mult, Hezbollah a distribuit inregistrarile video agentiilor de presa internationale, cum ar fi Associated Press Television News si Reuters, de unde acestea au ajuns, in cele din urma, la televiziunea israeliana. "In teren, lovim un soldat israelian", spunea un lider Hezbollah, "dar strigatele sale inregistrate pe banda afecteaza mii de israelieni… suntem constienti de impactul stradaniilor noastre asupra moralei publicului israelian".²³ Benzile video au functionat ca amplificatori ai actiunii militare a Hezbollah, care au echilibrat superioritatea militara a Israelului. Potrivit unui observator ONU, "75 la suta din razboiul purtat de Hezbollah a fost pe banda video."²⁴

In 1996, Al Manar TV a lansat primele emisiuni in limba ebraica pe fondul intensificarii atacurilor Hezbollah cu rachete Katyusha asupra asezarilor din nordul Israelului. Unul dintre clipurile propagandistice prezentate pe post infatisa o galerie de portrete ale soldatilor israelieni cazuti in lupta, la capatul careia un urias semn de intrebare se suprapunea peste silueta desenata a unui militar, deasupra caruia era scris: "Cine este urmatorul?".

Sub influenta Al Manar, militantii Hezbollah au devenit foarte atenti in ce priveste organizarea de conferinte de presa, deschiderea catre reporterii straini si imbunatatirea imaginii gruparii in strainatate. Toate acestea au fost integrate in ofensiva psihologica indreptata impotriva Israelului. Un exemplu: Hezbollah a organizat conferinte de presa, transmise in direct de Al Manar, in cadrul carora dezertori din ALS isi indemnau camarazii sa abandoneze pozitiile din "zona de securitate" si sa se predea "inainte de a fi prea tarziu".

In comparatie cu propaganda televizuala desfasurata de Al Manar in numele Hezbollah, armata israeliana si-a vazut capacitatea de riposta limitata - nepregatita fiind pentru un "conflict asimetric" transpus in termeni mediatici. Comandantii militari israelieni au atras insa atentia asupra faptului ca echipele de filmare ale Al Manar beneficiaza de sprijinul direct al combatantilor Hezbollah: in multe cazuri, cameramanii Al Manar se aflau deja la locul unei ambuscade, pregatiti sa filmeze, fapt ce arata ca lucrau in directa asociere cu militantii siiti.

Pe de alta parte, observatori ai mass-media din Orientul Mijlociu sustin ca efectul transmisiilor Al Manar asupra publicului israelian a fost mai degraba limitat. Majoritatea locuintelor israeliene sunt conectate la reteaua de cablu Kavei Zahav sau la cea a distribuitorului de programe prin satelit Yes; acestea nu difuzeaza programul Al Manar. Singurii israelieni care au acces la postul Hezbollah sunt clientii Arabsat sau cei care locuiesc in apropiere de granita libaneza, de unde semnalul Al Manar se receptioneaza cu antene tv personale.

Cu toate acestea, analistii politici si militari din Israel urmaresc Al Manar, iar mass-media israeliana comenteaza si chiar preia fragmente din emisia acestui post de televiziune, prilejuind astfel expunerea indirecta a publicului israelian la mesajele Hezbollah.

Din sudul Libanului, în Teritoriile Palestiniene

La mijlocul anului 2000, retragerea israeliana din sudul Libanului a provocat, paradoxal, un vacuum in programele Al Manar. Interesul postului sa deplasat insa rapid spre Teritoriile Palestiniene, Gaza si Cisiordania, unde la 29 septembrie 2000 avea sa izbucneasca cea de-a doua "Intifada". Statia libaneza a devenit, din acel moment, un canal de televiziune dedicat raspandirii mesajului Intifadei palestiniene. Acest lucru a urmat la doar cateva luni de la iesirea pe satelit a postului Al Manar, la sfarsitul lui mai 2000 (data aleasa special pentru a coincide cu incheierea retragerii israeliene din sudul Libanului).²⁵

Emisia prin satelit a ajutat la atragerea unui public musulman numeros, din afara granitelor Libanului: la sfarsitul lui 2003, statistici neoficiale estimau ca Al Manar ar avea, zilnic, aproximativ 10 milioane de telespectatori din intreaga lume; surse avizate sustin ca postul controlat de Hezbollah este al doilea, dupa televiziunea Al Jazeera din Qatar, ca influenta si receptare in randul publicului de limba araba de pe mapamond. Se impune insa mentiunea ca discursul Al Jazeera este mult mai ponderat in ceea ce priveste atitudinea fata de Israel, Statele Unite si aliatii acestora, dovedind o deschidere importanta fata de subiecte delicate ale societatii arabe contemporane; in schimb, Al Manar nu pierde nici o ocazie pentru a publicita opiniile liderilor Hezbollah cu privire la ceea ce seicul Hassan Nasrallah con­sidera a fi "dusmanii lumii arabe": Statele Unite, numite "Marele Satan" si Israelul, "Micul Satan"²⁶.

Programele Al Manar atrag numerosi palestinieni din Gaza si Cisiordania. Postul controlat de Hezbollah dedica audientei palestiniene un segment important din transmisiile sale; jurnalistii statiei aduc insa pe micul ecran mesaje vadit partizane si marcate de o retorica inflamatorie ale principalelor grupari radicale palestiniene implicate in actiuni teroriste anti-israeliene: Miscarea de Rezistenta Islamica Hamas si gruparea Jihadul Islamic Palestinian. Prin contrast, interviurile si aparitiile oficialilor Autoritatii Nationale Palestiniene, condusa de Yasser Arafat, sunt mult mai rare.

In acelasi timp, responsabilii Al Manar nu fac un secret din faptul ca programele postului promo­veaza atentatele sinucigase anti-israeliene, vazute ca o suprema forma de martiriu. Mai mult, numeroase programe muzicale difuzate de Al Manar sunt dedicate propagandei Hezbollah, care vizeaza insusirea de catre palestinieni a modelului de rezistenta armata a gruparii siite libaneze: pe fondul unor cantece patriotice se suprapun colaje de imagini cu atacuri ale Hezbollah impotriva trupelor israeliene si, respectiv, scene din Intifada. Mesajul este simplu: "modelul Hezbollah" a avut succes, deci el trebuie preluat si aplicat si in Gaza si Cisiordania, unde pietrele nu sunt suficiente pentru a invinge Israelul, cu atat mai putin negocierile...

Al Manar si 11 Septembrie 2001

Dar poate cel mai vizibil efort propagandistic al postului Al Manar este cel legata de tragedia de la 11 septembrie 2001 si, respectiv, razboiul din Irak. Televiziunea Al Manar s-a aflat la originea falsei stiri potrivit careia serviciile de securitate israeliene ar fi stiut dinainte despre atentatele de la New York si Washington si, in consecinta, ar fi avertizat patru mii de americani de origine evreiasca sa nu se prezinte la lucru, in World Trade Center, in fatidica zi de 11 septembrie 2001. Minciuna a fost difuzata pe post la 17 septembrie, crainicii Al Manar citand un obscur ziar din Iordania...²⁷

Diseminarea unor informatii de tipul celei de mai sus se incadreaza in noua orientare tematica a postului, asumata imediat dupa atacarea Irakului de catre Statele Unite, Marea Britanie si aliatii lor: "rezistenta" fata de America. Clipurile difuzate de Al Manar sunt cat se poate de explicite - pe imagini infatisand luptatori islamici antrenandu-se, o melodie isi deapana versurile: "America este mama terorismului / Sa prabusim aceasta "mama a terorismului" / America este armata Satanei / O armata agresiva, invadatoare, de ocupatie / Nu a mai ramas nimic in afara de arme / Nu a mai ramas nimic, decat martiriul".²⁸ Videoclipul se incheie cu imaginea unor kamikadze islamisti care-si detoneaza centurile explozive...

Mesajul general al programelor Al Manar referitoare la situatia din Irak este redat de mai vechea deviza a gruparii Hezbollah: "Moarte Americii!". Cu toate acestea, si in pofida istoriei sale sangeroase si a potentialului terorist dovedit, Hez­bollah nu se afla inca, in mod oficial, pe lista viitoarelor tinte ale "razboiului impotriva terorismului" proclamat in septembrie 2001 de administratia de la Washington. La randul ei, televiziunea Al Manar isi desfasoara nestingherit activitatea; postul are aproximativ 300 de angajati, majoritatea membri ai Hezbollah, are birouri in Dubai, Egipt, Iran si Iordania, precum si corespondenti in Belgia, Franta, Kosovo, Kuweit, Maroc, Rusia, Suedia, Siria si, nu in ultimul rand, Statele Unite. Bugetul anual al televiziunii Al Manar se cifreaza la aproximativ 15 milioane de dolari americani (jumatate din cel al postului qatariot Al Jazeera).²⁹

Implicatiile "cazului Al Manar" sunt majore, in primul rand pentru studiul relatiei dintre terorism si mass-media. Avem de-a face cu o televiziune globala, prin prisma difuzarii programelor ei pe satelit, asociata cu o grupare terorista cu ramificatii internationale. Desi Al Manar se proclama a fi o "televiziune a arabilor si musulmanilor", controlul exercitat de gruparea terorista Hezbollah asupra sa o exclud din categoria institutiilor de media; din acest punct de vedere, orice comparatie cu postul Al Jazeera poate fi considerata defaimatoare de catre jurnalistii televiziunii din Qatar.

Fiecare poarta in sine samanta propriei distrugeri; la fel si Hezbollah. Este greu de crezut ca Statele Unite au uitat sau au sters cu buretele asasinatele si atentatele anti-americane comise de gru­parea islamista; mai devreme sau mai tarziu, aceasta se va gasi pe ceea ce analistii militari numesc, eufemistic, "o traiectorie de coliziune" cu interesele vitale ale Washington-ului. Iar toate previziunile privind rezultatul unui conflict deschis ofera Hezbollah putine sanse de succes - fapt care va pune in discutie, cu siguranta, si soarta Al Manar TV.

NOTE
¹ In articolul de fata, am preferat varianta "Hezbollah" in locul "Hiz­ballah", prima fiind mult mai des folosita de mass-media din Romania.
² Jurnalist occidental anonim, citat de Magda Abu-Fadil, "Hez­bollah TV Claims Credit for Ousting Israelis", in International Press Institute Report Nr. 4/2000, consultat la 10 august 2004 la http://www.freemedia.at
³ Nicholas Blanford, "Hizbullah Sharpens its Weapons in Propaganda War", in Christian Science Monitor, 28 dec. 2001, Vol. 94, nr. 25.
⁴ Apud. Frederic M. Wehrey, "A Clash of Wills: Hizballah's Psychological Campaign Against Israel in South Lebanon", in Small Wars and Insurgencies, Vol. 13, Nr. 3, 2002, p. 53-74.
⁵ Apud. Sean K. Anderson, Stephen Sloan, Historical Dictionary of Terrorism, 2nd ed., Scarecrow Press, Inc., Londra, 2002, p. 201-202.
⁶ Rita Hamad, "After Terror. Hezbollah's New Direction", in Harvard International Review, Vol. 22, Nr. 1, 2000.
⁷ Magnus Ranstorp, "Hizbollah's Command Leadership: Its Structure, Decision-Making and Relationship with Iranian Clergy and Institutions", in Terrorism and Political Violence, Vol.6, Nr.3, 1994, p. 303-309.
⁸ Apud. Anderson, Sloan, Historical Dictionary of Terrorism, p. 202-203.
⁹ Daniel Byman, "Should Hezbollah Be Next?", in Foreign Affairs, Vol. 82, Nr. 6, Nov./Dec. 2003.
¹⁰ Apud. Mary Beth Warner, "Far-flung Fanaticism", in National Journal, 27 oct. 2001, Vol. 33, Nr. 43.
¹¹ Augustus Richard Norton, "Hizballah and the Israeli Withdrawal from Southern Lebanon", in Journal of Palestine Studies, Vol. 30, Nr. 1., 2000.
¹² Brendan O'Shea, "Israel's Vietnam?", in Studies in Conflict & Terrorism, Iul./Sept. 1998, Vol.21, Nr.3.
¹³ James Kitfield, "The Hezbollah Model", in National Journal, 18 Mai 2002, Vol. 34, Nr. 20.
¹⁴ Wehrey, "A Clash of Wills: Hizballah's Psychological Campaign Against Israel in South Lebanon";
¹⁵ Wehrey, op. cit.
¹⁶ Vezi http://web.manartv.org/html/about.html
¹⁷ Hezbollah detine si un ziar, Al Ahd,lansat in 1984; surse de presa libaneze sustin ca publicatia se vinde, saptamanal, in 15.000 de exemplare.
¹⁸ Depesa Agence France Presse, 23 ian. 1996.
¹⁹ Apud. Avi Jorisch, "Al-Manar: Hizbullah TV, 24/7", in Middle East Quarterly, iarna 2004, p.17-31.
²⁰ Wehrey, op. cit., p. 54.
²¹ Jorisch, op. cit.
²² Jorisch, op. cit.
²³ Wehrey, op. cit., p. 64.
²⁴ Wehrey, op. cit., p. 65.
²⁵ Jorisch, op.cit.
²⁶ Jorisch, op. cit.
²⁷ Michael Dobbs, "Myths Over Attacks on U.S. Swirl Throughs Islamic World; Many Rumors Lay Blame on an Israeli Conspiracy", in The Washigton Post, 13 oct. 2001; Dobbs citeaza un editor al Al Manar, care a declarat ca stirea nu ar fi fost difuzata, daca nu ar fi fost considerata adevarata.
²⁸ Gal Luft, "Hizballahland", in Commentary, Iul.-Aug. 2003, Vol. 116, Nr. 1, p.59.
²⁹ Interviu cu Nayef Krayem, director general al Al Manar (Beirut, 25 iunie 2002), acordat lui Avi Jorisch, op. cit.

GEORGE SURUGIU - jurnalist, cadru didactic asociat, Universitatea din Bucuresti.

 sus