Comunicarea politica: argumentul subiectivitatii
Studiu de caz - campania Ioan Rus

DAN MERCEA

This case study aims a punctual observation of the electoral moment May-June 2004. Local elections have left place for studying the communication techniques of the candidates, and even more important, for anticipating the new currents implemented by specialists and a possible unveiling of the campaign strategies adopted for autumn's presidential elections. The study is focused on the communication strategy of one of the teams participating in the elections for mayoralty of Cluj-Napoca: Social Democrat Party and its candidate, Ioan Rus.

Comunicarea politica - punere in coordonate

De la intarirea unei linii ideologice care permitea o polarizare neta a claselor sociale in nuclee partinice, la varsta expansiunii media vizuale, a extinderii exponentiale a audientei politice si atingand zenitul in actuala afluenta informationala, evolutia comunicarii politice a facut astazi corp comun cu divertismentul mediatic (Curren, Gurevitch, 2000: 156 apud Blumler, Kavanagh 1999). Curren si Gurevitch (Curren, Gurevitch, et al 2000:157) afirmau ca fluxurile mediatice la nivel global, dar si particular, in interiorul democratiilor de ultima generatie, se internationalizeaza, date fiind circumstantele politico-economice si culturale ale transnationalizarii. Au aparut astfel concurente multiple, toate fiind convergente in competitia pentru acces in sfera publica de informare. Actorul politic care acum urca pe scena electorala are in fata nu doar pericolul unei concurente orizontale, venita din partea oponentilor sai ci si al uneia verticale, generata atat de politicile de management comercial ale mass-media (abundenta programelor de divertisment, canelele de stiri 24/7, presiunea formala a pietei si cea de taina a altor institutii de autoritate), cat si de pozitia cetateanului in raport cu coordonatele sferei sale socio-politice (accesul la informatie, pluralismul opiniilor, privilegiul atitudinii critice si sanctiunea absenteismului).

Porii vizibil deschisi ai culturii politice romanesti au dus la aproprierea unor principii de functionare a vietii politice, cu valoare universala. Mai intai forma populara a jocului politic a cerut remontarea scenei in mijlocul corpului social. Politica inalta e intr-un proces de deconstruire, desi inca nefinalizat. Agenda politica e intr-o devenire eteroclita, unde grupuri de interes si subculturi iau nastere sau se consolideaza. Apoi, diversificarea a cerut extinderea sectorului de servicii specializate. Expertii punerii in scena sunt cautati pentru a gasi traiectoria ideala a partidelor, in absenta imperativelor ideologice: de la indivizii puternic bine informati (pluralitate a surselor audio-vizuale si presa), critici in fata acesteia, la rezistenta unor grupuri in fata expunerilor la mesajele politice sau la consumatorii frugali ai acesteia, cu totii trebuie cuprinsi in schema tactica a luptei electorale. Subiectivitatea lor trebuie cunoscuta pentru a compatibiliza mesajul politic cu asteptarile lor. (vezi J.N. Kapferer 2002)

Alinierea mai mult sau mai putin fidela la un astfel de model se produce intr-un timp istoric scurt, daca punem in balanta cazul zoon politikon-ului romanesc. 

Acest studiu de caz isi propune o observare punctuala a momentului electoral mai-iunie 2004. Alegerile locale lasa loc decelarii tehnicilor de comunicare ale concurentilor, dar poate mai important, permite anticiparea unor noi curente implementate de practicienii din domeniu si probabila devoalare a strategiilor de campanie pentru prezidentialele din toamna.

Lentila critica a acestui studiu va fi focalizata asupra gestionarii si varietatii persuasiunii de campanie intr-o succinta analiza a contractului de comunicare prezentat de una dintre echipele inscrise la alegerile pentru primaria Cluj-Napoca: Partidul Social Democrat si candidatul sau, Ioan Rus.

Contractul de comunicare - naratiunea

Postulatul operational cauta aici constructia unei analize comparative: opinia publica cunoaste relatia contractuala a Partidului Social Democrat cu expertii americani ai "spectacolului" si comu­nicarii politice (Beciu, 2000: 28), reprezentantii fir­mei Greenberg, Carville and Shrum. Ideile lor, dar nu doar ele, se vor regasi si in fibrele alegerilor din toamna. Acest fapt ne provoaca sa incercam aici o comparatie in cateva puncte pe care le-am considerat semnificative, in privinta tehnicilor, intre campania candidatului PSD la primaria Cluj-Napo­ca si campania pentru alegerile primare (primaries) a candidatului democrat Howard Dean, condusa de un strateg non-conformist si inovator, Joe Trippi.

Despre Greenberg, Carville & Shrum

James Carville a montat campania care in 1992 l-a transformat pe guvernatorul unui stat din Deep South-ul american, Arkansas, un intrus in spatiul politic din capitala americana, Bill Clinton, in cel de-al patruzeci si doilea presedinte american (vezi filmul campaniei, "The War Room"). Robert Shrum a stat in spatele campaniei candidatului democrat la presedintie, George McGovern, in 1972, fiind si consultant al presedintelui Bill Clinton si al vicepresedintelui Al Gore, dar si al Partidului Laburist britanic. In 1999 a devenit si consultant electoral al Partidului Laburist israelian, condus atunci de Ehud Barak. Stanley Greenberg a fost la randu-i implicat in campaniile lui Bill Clinton si Tony Blair, dar si a presedintelui sud-african Nelson Mandela. Tal Silberstein, presedinte executiv al acestei companii si piesa activa in campania PSD, l-a asistat pe Ehud Barak sa-si adjudece in 1999 portofoliul de premier al Israelului¹.

Motivul prezentei acestor consultanti pe piata romaneasca il putem, cred, gasi in cateva din urmatoarele circumstante: cresterea, dinamizarea si maturizarea pietei; stimulentul fondurilor puse in joc (si aici chiar daca nu suntem in masura sa evocam precizia unui raport de audit, putem invoca cifrele amintite de media romaneasca - PSD a cheltuit dublu fata de totalul sumelor cheltuite de celelalte partide, 42 milioane USD la nivel national); inovatia pe care toposul politic romanesc o poate asimila si poate nu in ultimul rand si simpatiile social-democrate ale acestor consultanti, pe care aici nu le putem decat intui².

Joe Trippi si Greenberg, Carville & Shrum?

Daca in 1992 Bill Clinton arata cu degetul si spunea "it's the economy, stupid!", in 2003-2004, Howard Dean, si el un personaj marginal al vietii politice americane, guvernator al statului Vermont, adapta formula de succes: "it's the people, stupid!" Constructia campaniei Dean a fost gandita avand incastrata in fundatie principiul: mobilizarea politica este epitomul regimului democratic reprezentativ. Batalia electorala trebuie deci purtata pe fiecare strada, angajand cat mai multi voluntari, batand la fiecare poarta, orientandu-ti obiectivele inspre deconstruirea inertiei corpului social care a ajuns sa perceapa tot mai acut cresterea distantei fata de puterea politica. Un astfel de panaceu trebuia sa serveasca atat in mobilizarea vocilor neauzite cat si pentru asigurarea resurselor de campanie. Dean le-a spus sustinatorilor sai: "organizati-va si noi va vom sustine"³. Si a reusit, trezind responsabilitatea fata de rezultatul final in fiecare dintre voluntari: doua milioane de americani au contribuit la campania candidatului, esentiala aici fiind folosirea Internetului pentru facilitarea interactiunii (www.meetup.com; www.MoveOn.org); voluntarii din campanie s-au regasit pe Internet si au folosit acest instrument cu un randament nemaiintalnit pana acum, insa nu au uitat sa bata si la usile oamenilor care probabil mergeau la vot pentru prima data, incercand sa le arate ca pentru aceasta campanie rezonanta cu interesele specifice ale fiecaruia e fundamentala. Tot voluntarii au scris, de mana, o suta optsprezece mii de scrisori, pentru alegatorii din primele state unde s-a decis cine va deveni candidatul Partidului Democrat la alegerile prezidentiale (Iowa, New Hampshire). Staff-ul de campanie s-a intalnit de multe ori in cafenele si baruri, sub privirile ochiului public⁴ (canvassing - tehnica "contactelor in mijlocul targului"; vezi Stoiciu, 2000:56). Programatic, Dean, desi cu viziuni clar "liberale", in acceptiunea americana a termenului, s-a pozitionat undeva la mijlocul drumului, insusindu-si ereditatea lui Bill Clinton.

Joe Trippi, desi nu putea sa ocoleasca diatriba frontala cu G.W. Bush, a dat tonul campaniei pe care a condus-o pe nota: "nu te lupta cu cel care va riposta"⁵. Nuanta cautata de strategul american venea sa intareasca convingerea sa ca argumentatia periferica desi delimiteaza candidatul prin contrast cu oponentii sai, nu e reteta de succes pentru atragerea indecisilor, absentilor de la vot si neimplicatilor. Proportia acestora a devenit tot mai importanta de la un an electoral la altul, in toate democratiile liberale⁶. Mobilizarea lor si migratia intre taberele combative reprezinta acum cheia de bolta a unei cam­panii de succes. De aceea Trippi a vazut cel mai pertinent slogan pentru campania Dean ca fiind, "it's the people, stupid!"

De ce John Kerry si nu Howard Dean, candidatul la alegerile prezidentiale din toamna 2004? Particularitatile sistemului american impun o analiza in detaliu care depaseste limitele acestei lucrari. Daca comunicarea politica este o "interactiune institutionala" (Beciu, 2000:28), raportarea mass-media la candidatul Howard Dean s-a facut in defavoarea acestuia din urma. Joe Trippi concluziona la sfarsitul campaniei: mass-media, de foarte devreme in cursa electorala, a nominalizat castigatorul: John Kerry⁷.

Asumptia de la care am pornit tine cont ca in acest proces de interactiune normele sunt fluide. Drepturile de autor nu sunt consemnate in vreun brevet. Ideile si inovatia circula de la o campanie la alta, de la o tara la alta. Greenberg, Carville & Shrum au fost cu siguranta atenti la campania lui Dean si, asa cum voi incerca sa arat, au ales plusurile acestei campanii si le-au prezentat si staff-ului de campanie a candidatilor la localele din Romania.

Strategia unei campanii electorale este ase­zata pe un fir narativ, un discurs electoral central in consonanta cu care sunt gandite toate celelalte instrumente de campanie (declaratii, discursuri, brosuri, pliante, calendare, postere etc.).

Discursul lui Ioan Rus, candidatul PSD la primaria Cluj-Napoca, s-a dorit unul pragmatic si punctual, pentru unitate in diversitate, refuzand argumentatia nationalista. Fiecare candidat cultiva o constanta a monologului particularizant⁸, dar central pentru argumentele puse in joc la acest moment electoral a fost mesajul angajarii cetateanului - empowerment narative. O atare politica s-ar traduce prin gesturi de curtoazie electorala, mesaje care cuprind nediferentiat intreg electoratul, aratandu-i respect, incredere, solicitudine, menite sa legitimeze prezenta candidatului in cursa electorala.

Unul dintre instrumentele asupra caruia ne oprim, folosit in campania Dean si respectiv Rus, au fost scrisorile catre electorat (direct mailing): scrise de mana de voluntarii campaniei Dean, xerocopii ale unei scrisori redactate de candidat, in cazul lui Ioan Rus. Relevanta aici ramane tonalitatea unui discurs pluralist care nu diferentiaza intre categorii de etnie, clasa, statut social, varsta, sex, rasa:

"Dragii mei clujeni,
Va multumesc pentru increderea acordata inca din primul tur de scrutin. Va multumesc chiar si celor care nu m-ati votat, dar care v-ati prezentat la urne, pentru ca ati dat dovada de spirit civic si incredere in mecanismele democratice de selectie a liderilor unei comunitati. Pe cei care din motive obiective sau subiective nu ati avut posibilitatea sa mergeti la vot, va invit sa faceti acest lucru, duminica 20 iunie".

Pana la primul tur de scrutin campania a evoluat in aceasta nota. Previzibil, votul clujenilor urma sa fie unul de sanctiune pentru primarul in functie inca din 1992. Scrisoarea lui Ioan Rus poate fi vazuta ca o contrapondere la discursul etnicist al lui Gheorghe Funar. Cu siguranta ea a fost si asta, dar a fost si o marturie a faptului ca votantii clujeni erau pregatiti pentru acest mesaj: electoratul PSD, dar si multi dintre simpatizantii moderati ai PRM, precum si electoratul neangajat (scrisoarea a fost distribuita dupa primul tur de scrutin, cand candidatul PSD a castigat cele mai multe voturi, 40,17%) erau potential receptivi fata de el.

Am deschis aceasta scrisoare pentru ca pe plic nu scria nimic. Cert este ca cel putin primul paragraf a fost citit de mine si de multi altii, care au primit aceeasi scrisoare. Votantii indecisi (swinging voters) au putut sa citeasca un indemn politicos pentru exercitarea unui drept fundamental. Daca ne gandim la o atitudine defensiva fata de tot ceea ce inseamna mesaj politic, atunci aceasta scrisoare ar putea teoretic sa imprime un efect pozitiv, in beneficiul candidatului: acest tip de informatie e cu siguranta nou pentru ca nu e unul periferic (negativ, lovind in contracandidati) sau nationalist, decodarea sa cognitiva fiind conditionata afectiv de "o preferinta pentru expunerea la stimuli noi" (Kapferer, 2002:94).

Pe de alta parte, efectul persuasiv creste exponential atunci cand la nivel micro-social mesajul ii suscita pe indivizi sa impartaseasca cu cei apropiati impresia imprimata la nivelul perceptiei personale: "cheia influentei in problemele cu implicatii puternice este transmiterea din gura in gura, si nu mijloacele media impersonale" (Kapferer, 2002:101).

"Ca primar va voi trata pe toti la fel. Nu voi favoriza pe nimeni si nici nu voi desconsidera pe cineva, indiferent de originea sa etnica, de convingerile sale religioase sau politice. Vreau ca in urma mea sa ramana fapte, nu vorbe. Va astept alaturi de mine pentru a construi impreuna Clujul pe care ni-l dorim". Ansolabehere si Iyengar (Mutz, Sniderman et al, 1999:114) postuleaza ca daca mesajul contracandidatilor "functioneaza independent, atunci efectul publicitatii asupra rezultatului alegerilor reprezinta in primul rand o functie a volumului campaniilor respective". De departe, PSD a avut la dispozitie cele mai multe resurse. Discursul lui Ioan Rus a fost faptic intarit de intelegerea cu UDMR si decizia acestei formatiuni de a nu prezenta un candidat la alegerile din iunie. Efectele pozitive pentru PSD aduse de aceasta linie au fost evidente: PRM si Gheorghe Funar au sfarsit pe pozitia a treia, Ioan Rus a terminat primul in runda din 6 iunie.

Discursul lui Emil Boc, desi aproape simetric, n-a reusit in primul tur sa se impuna. In fapt, deci, mesajul lui Ioan Rus a fost mai bine construit, coagulandu-se intr-un liant etnic (si datorita intelegerii cu UDMR), captand prin nota sa toleranta probabil mai multi indecisi decat contracandidatii sai: electoratul UDMR s-a aratat a fi unul foarte disciplinat - 80,5% din maghiari au votat cu Rus si respectiv 24,1 % dintre romani.

Ce n-a inteles Ioan Rus? Notorietatea sa a fost esafodata pe soclul PSD. In 1996, atunci pentru prima data candidat la primaria Clujului, el nu reusea sa iasa din pluton. Ministeriatul i-a sters acest punct negru din portofoliu. Ioan Rus a devenit o figura de autoritate in PSD si in structura guvernamentala. In primavara 2004, intr-o camera obscura a partidului s-a hotarat reinscrierea sa in cursa electorala pentru primaria Clujului, la opt ani dupa primul esec. 

Avantajul acestei candidaturi parea a fi explicit: figura de notorietate nationala, personalitate construita si consacrata in procesul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, autonoma in campul ideologic, mai degraba asociata cu o prezenta tehnocrata, o piesa cu greutate in cercul cel mai inalt al puterii.

Scurt-circuitul acestui fir epic castigator s-a produs intre cele doua tururi de scrutin. Electoratul lui Gheorghe Funar, care s-a aratat foarte disciplinat pana la aceste alegeri⁹, a abandonat corabia capitanului lor: in "Adevarul de Cluj" de vineri 18 iunie 2004 aparea un interviu cu primarul pe duca, care sugera votantilor fideli lui "ca cel mai nimerit succesor al sau la Primaria Cluj-Napoca ar fi candidatul partidului de guvernamant, Ioan Rus"¹⁰. Funar sprijinea pe prima pagina a acestui cotidian local "marea impacare"¹¹ si, desi el a obiectat apoi asupra paginarii si titlului acestui articol intr-un alt ziar local, semnul catre electoratul sau era prea putin evaziv.

Cu toate acestea, campania lui Ioan Rus nu a putut transforma bonusul intr-o victorie. Intre timp, mesajele negative la adresa contracandidatului Emil Boc au crescut ca numar si vehementa, investindu-se poate prea putin sau timid in mobilizarea ex-blocului pro-Funar. Ioan Rus: "sunt un om pragmatic, rational si am facut cele mai putine promisiuni... Atragerea de investitii masive pentru redinamizarea economiei clujene prin crearea unor locuri de mun­ca stabile si bine platite si cresterea nivelului de trai al clujenilor... Masuri sporite pentru protectia sociala a categoriilor defavorizate". Mesajul lui Emil Boc avea la baza aceleasi substante: "in perioada mandatului meu de primar, Clujul va redeveni un oras normal, iar viata economica, sociala si culturala va intra si ea in normalitate"¹². Diferentierea celor doua mesaje nu putea fi realizata la acest nivel al propunerilor programatice. Atacurile la persoana nu puteau fi gandite decat pe baza principiului Ansolabehere si Iyengar (Mutz, Sniderman et al, 1999), care au constatat ca publicitatea negativa este practicata in primul rand sub imperativul ripostei proportionale. Un candidat care ignora aceste atacuri poate lasa impresia ca ele sunt adevarate sau ca el nu este cel mai puternic (nu are instinctele de supravietuire cele mai dezvoltate).

In opinia noastra, desi Ioan Rus a facut cei mai multi pasi inspre electoratul PRM, cu ajutorul lui Gheorghe Funar, el a fost dezavantajat in primul rand de conjunctura de imagine a PSD ca perdant in marile centre urbane ale tarii. O relevanta puternica o are si ipoteza atractiei noului pentru populatia chemata din nou la urne: tocmai "lipsa de experienta"¹³ a lui Emil Boc, imaginea sa de outsider i-a fascinat pe alegatori. Erodarea PSD in actul de guvernare al ultimului ciclu electoral si-a spus cuvantul. Rocada trebuia sa fie una radicala, cel putin in aparenta sau in euforia momentului: "alianta PNL-PD si candidatul acesteia... nu vor realiza nici un troc politic sau intelegere cu PRM, UDMR sau PSD pe seama voturilor clujenilor... functiile publice alese se castiga prin votul cetatenilor si nu prin protocoale sau intelegeri secrete"¹⁴.

Cum putea castiga vice-presedintele PSD?

Ioan Rus a iesit insa din tiparul confruntarii democratice conventionale imediat dupa aflarea rezultatelor. Desi se declarase "pregatit sa gestionez(e) si un esec", el a derapat brusc spre afirmatii sanctiune pentru electorat: programul reconcilierii interetnice si interconfesionale, prin excelenta chintesenta integrarii europene nu a avut castig de cauza data fiind imaturitatea si lipsa de viziune a votantilor. Astfel, el se intorcea, circular, de la figura candidatului moderat, tolerant, pragmatic, la atitudinea de birocrat autoritar, chemat sa rezolve o situatie.

"It's the people, stupid!"

Literatura consacrata procesului de influentare conceptualizeaza, prin intermediul variabilei subiectivitatea atitudinala a publicului (Kapferer, 2002:102), rezultatul cercetarilor empirice care au aratat ca fiecare individ cauta cu predilectie sa se expuna la informatii concordante cu opiniile personale. Esentiala pentru strategia electorala este segmentarea publicului tinta conform subiectivitatii delimitate cu ajutorul instrumentelor specifice (sondaje de opinie, focus group etc.) si coagularea unor mesaje omogenizabile cu opiniile deja existente. In plus, pentru inserarea informatiilor electorale intre convingerile deja consacrate, ale fiecarui elector, cel mai pertinent mecanism este acela al contactului direct, fie al candidatului, fie al voluntarilor de campanie, cu cat mai multi membri ai corpului electoral.

Diagnoza incercata in paragrafele de mai sus distinge naratiunea campaniei Ioan Rus reflectata in anumite instrumente de campanie (scrisori directe, pliante, brosuri, postere etc.), in afara unei observatii exhaustive a desfasurarii sale in mass-media locale. Nu am luat in discutie politica de informare ci pe aceea de influentare a alegatorului, care avand rezervele amintite, ramane sa fie convins de validitatea si utilitatea mesajelor si programelor propuse.

Importante in acest proces trebuia sa fie retelele de comunicare intre persoane (Kapferer, 2002:101). In acest scop, o politica de voluntariat bine articulata, intr-un oras universitar unde populatia studenteasca are dinamismul necesar unei asemenea implicari directe, ar fi permis acoperirea unui teren extrem de relevant pentru obiectivul major al campaniei: atragerea indecisilor, a absentilor si a ex-electoratului pro-Funar. Un potential semnificativ, dar putin exploatat¹⁵ de toate echipele, l-ar fi avut si internetul, mai ales prin zonele de interactivitate (open debate forums, chat lists) semnalabile prin intermediul instrumentelor amintite (pliante, brosuri, postere etc.).

NOTE
¹ Vezi Enext, www.enext.ro, 04.04.2004
² Si Gerhardt Schroeder a apelat la serviciile lor. Vezi din nou Enext
³ "Le Point" # 1633, 2 ianuarie 2004
⁴ Documentarul "CNN Presents", 07.03.2004, "The Dean Cam­paign"
⁵ Ibid. "CNN Presents". Joe Trippi: "don't fight the guy who will finght you back!"
⁶ La prezidentialele americane din 1996 a participat doar 49% din electorat. In 2000, proportia a fost de 51%. Absenteismul cel mai pronuntat a fost inregistrat intre tineri. Fenomenul a fost explicat in primul rand prin disiparea liniilor ideologice si programatice ale partidelor, cinism si schimbarea de generatie. Pentru detalii suplimentare vezi Miller & Shank "New American Voter", 1996. Nici Romania nu face exceptie: la primul tur al alegerilor locale din iunie 2004 a votat doar 50,11% din populatia cu drept de vot.
⁷ Ibid. "CNN Presents"
⁸ Gh. Funar: Cluj-Napoca nu a fost si nu va fi niciodata Kolozsvar; Ioan Rus: sunt un om pragmatic, rational… probabil oamenii au apreciat si activitatea mea ca ministru al Administratiei si Internelor; Emil Boc: rezultatele alegerilor locale au aceeasi semnificatie: inceputul sfarsitului pentru partidul corupt PSD. (Funar - pliant - programul guvernarii locale: Rus/Boc in "Gazeta de Cluj", 14-20 iunie 2004)
⁹ PRM - un partid cu figuri autoritare care au construit un discurs al miturilor colective prezervate in fiinta institutiilor de traditie - armata, biserica etc.
¹⁰ "Adevarul de (la) Cluj", "Ziarul Clujeanului", 21 iunie 2004.
¹¹ Ibid. "Ziarul Clujeanului"
¹² Alegeti-va primarul!", "Gazeta de Cluj", 14-20 iunie 2004. Raspunsul candidatilor la cererea reporterului: "numiti trei prioritati ale viitoarei administratii locale".
¹³ Ibid. "Gazeta de Cluj", 14-20 iunie 2004
¹⁴ Ibid. "Gazeta de Cluj"
¹⁵ La universitatile din Cluj sunt in prezent scolarizati aproximativ saizeci de mii de studenti (vezi paginile de Internet ale fiecarei universitati clujene), cu totii rezidenti ai orasului si deci cu drept de vot la alegerile locale. Toate universitatile pun la dispozitia studentilor retele proprii de calculatoare si acces la Internet. In plus, in Cluj exista aproximativ treizeci de cafenele Internet si opt furnizori de servicii Internet. Vezi http://www.cluj.info/adrese/internet-cafe/8 (consultata la 15.07.2004).

REFERINTE BIBLIOGRAFICE:
Beciu C. Comunicare politica, Comunicare.ro, Bucuresti, 2002
Beciu C. Politica discursiva, Polirom, Iasi, 2000
Curren J., Gurevitch M. et al. Mass Media and Society, Arnold, Londra, 2000
Kapferer, J-N. Caile persuasiunii, Comunicare.ro, Bucuresti, 2002
Mutz D.C., Sniderman P.M. Political Persuasion and Attitude Change, University of Michigan Press, 1999
Stoiciu A. Comunicarea politica: cum se vand idei si oameni, Hu­manitas-Libra, Bucuresti, 2000

DAN MERCEA - Licentiat, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babes-Bolyai; B.A. (H.) Stiinte Politice, Nottingham Trent University; Masterand, Stiinte Politice si Economie Politica, Central European University. 

 sus