Marea schimbare de la Cluj-Napoca

OVIDIU VAIDA

The author makes a detailed analysis of all the candidates for Cluj-Napoca's mayoralty, with emphasis on the winner's evolution - Emil Boc - and on the strategy developed by his team, which was favored by others' strategies. The conclusion sustained by gathered data shows that Boc's victory should have been not a surprise, given that we faced a new kind of politician and a new kind of politics for the post-revolution age.

Context politic

Alegerile locale din 2004 din Cluj-Napoca au avut o incarcatura simbolica mult peste alegerile similare din alti ani sau din alte orase. Daca, de regula, Bucurestiul capta atentia opiniei publice si a mass-media, in 2004 si Clujul a devenit un pol important in lupta politica din Romania. La acest fapt au contribuit mai multi factori.

Cluj-Napoca a fost considerata istoric, capitala Ardealului, element demn de retinut in conditiile existentei clivajului centru-periferie, manifestat cu precadere in aceasta regiune.

Dar poate ce a facut orasul special in viata politica romaneasca a fost istoria post-decembrista a acestuia, istorie care a demonstrat slabiciunile clasei politice romanesti si ale sistemului politic.

La primele alegeri locale de dupa Revolutia din 1989, primarul Clujului a devenit nationalistul Gheorghe Funar, reprezentant al PUNR, partid aparut in 1990 ca o replica la infiintarea UDMR. In turul doi al acelor alegeri, Funar a inaugurat ceea ce va deveni arma sa favorita la toate intrecerile electorale care vor urma, anume discursul nationalist. Fara a se impune prin realizari deosebite in plan administrativ, Gheor­ghe Funar a folosit cu maiestrie cateva din instrumentele luptei politice, accentuandu-se pe impunerea propriei imagini politice.

Unei astfel de strategii, celelalte partide nu i-au putut opune alternative de succes, astfel ca in 1996, Funar si-a adjudecat al doilea succes local. Deja Clujul devenise binecunoscut in restul tarii nu prin realizari economice, culturale sau, de ce nu, fotbalistice, ci prin gesturile ce uneori frizau ridicolul ale primarului.¹

Parca aratand ca politica nu este totusi un lucru atat de simplu, filialele locale ale principalelor partide romanesti nu au reusit nici in 2000 sa pregateasca candidati competitivi sau macar capabili sa castige alegerile pentru postul de primar. Ba mai mult, al doilea in intrecerea electorala de atunci s-a situat reprezentantul UDMR², care, pentru a nu exacerba votul etnic, s-a retras din turul doi pentru a permite accesul reprezentantului CDR.

De fapt, succesele electorale ale lui Funar puteau veni ca urmare a unor campanii electorale bune sau absentei unor adversari pe masura. Dar ce parea cu adevarat stanjenitor era modul in care primarul isi exercita mandatul si interactiona cu celelalte institutii. Practic cei 12 ani de mandat au constituit un nesfarsit sir de scandaluri, gesturi excentrice sau persiflari ale autoritatilor statului. Rand pe rand, prefectii, consiliul local sau instantele judecatoresti sau declarat neputincioase in fata primarului Funar sau au fost pur si simplu sfidate. La finalul mandatului sau din 2004, Funar avea calitatea de parat in zeci de procese de calomnie, iar Primaria Cluj-Napoca era angrenata in peste 6.000 de procese.

Totusi, pentru alegerile din 2004, partidele s-au pregatit mult mai bine. Fata de alte orase, acum Clujul prezenta cateva avantaje. Urmare a centralizarii excesive a tarii in plan politic si administrativ in epoca comunista, cu urmari semnificative si in perioada post-decembrista, s-a ajuns la rezultatul, cel putin in planul selectiei elitelor politice, ca acestea sa provina in cvasitotalitatea lor din capitala sau sa fi inceput o cariera politica in capitala. Din acest punct de vedere, Cluj-Napoca prezenta particularitatea ca, intr-o competitie evident inegala, sa se situeze totusi pe locul doi intrun clasament al originii clasei politice romanesti. Plecand de la Gheorghe Funar, presedintele clujean al celui de-al treilea partid ca pondere parlamentara intre 1992 si 1996 si continuand cu Andrei Marga, unul din cei mai importanti ministri ai guvernarii 1996-2000 si pentru o perioada, lider al PNTCD, fenomenul a ajuns la apogeu dupa alegerile din 2000. Guvernul Nastase a inclus inca de la inceput, trei ministri clujeni, dublati peste un an de purtatorul de cuvant al guvernului, provenit tot din orasul de pe Somes. Acestora li s-a alaturat un universitar local, Emil Boc, care a reusit prin tenacitate si munca sa devina cel mai vizibil parlamentar roman si chiar presedinte executiv al PD, al doilea in ierarhia partidului dupa liderul Traian Basescu. De altminteri, chiar dintre cei pomeniti anterior vor fi desemnati contracandidatii lui Funar in scrutinul pentru primarie.

Competitia electorala a fost influentata inca de la inceput de doua elemente stabilite la Bucuresti: injghebarea aliantei dintre PNL si PD si decizia lui Traian Basescu de a nominaliza pe parlamentarii PD in calitate de candidati la primariile oraselor de resedinta a acestora. Astfel, deputatul Emil Boc a devenit candidatul Partidului Democrat pentru primarie. Preluand modelul Bucurestiului, anume cel al listelor comune si candidatilor unici, Clujul a fost al doilea si singurul oras in afara capitalei in care alianta PNL-PD a ales varianta ofertei unice.

Pregatit printr-o reteta a la Dancu, care a inclus printre altele un sondaj in care reprezentantul PSD avea peste 40% in intentiile de vot ale clujenilor, Vasile Soporan, prefect al judetului, a fost desemnat candidatul PSD. Misiunea acestuia se anunta destul de grea, intr-un oras cunoscut ca fiind mai degraba ostil PSD. UDMR a amanat pana aproape de inceperea campaniei electorale desemnarea unui candidat propriu.

Confirmand parca insemnatatea alegerilor locale din Cluj-Napoca, un alt partid si-a desemnat unul dintre lideri in competitia electorala locala. Cu un gest reprezentand mai degraba lipsa de solutii, Actiunea Populara a nominalizat-o (direct de la centru) pe Smaranda Enache, vicepresedinte al partidului, mai cunoscuta in calitate de presedinte al Ligii ProEuropa.

In ciuda eforturilor mediatice ale PSD, Vasile Soporan nu a reusit sa se impuna ca o optiune electorala serioasa. In mediile politice clujene, erau deja acceptate doua ipoteze: Emil Boc va reusi sa castige din primul tur, sau in turul doi se vor califica Boc si Funar, cu consecinte pe masura si asupra configuratiei consiliului local.

Drept care, intr-un gest mult comentat si mediatizat, PSD i-a desemnat "la pachet" pe cei doi candidati surpriza pentru Bucuresti si Cluj-Napoca, respectiv Mircea Geoana si Ioan Rus.

Ioan Rus, perceput mult mai pozitiv electoral, a modificat considerabil mini-sistemul politic local. Prima consecinta a fost prelungirea in plan local a acordului parlamentar dintre PSD si UDMR: filialele celor doua partide au semnat un acord prin care maghiarii renuntau la propriul candidat in favoarea lui Rus, care pleca astfel in intrecerea electorala cu un ipotetic avans de 20%, cifra reprezentand ponderea populatiei maghiare din Cluj, respectiv a voturilor acesteia.

Campania electorala

Campania electorala a fost relativ calma. Cei trei mari candidati au prezentat, cum era de asteptat, strategii electorale corespunzatoare pozitiei in care se aflau: parlamentarul activ, ministrul clujean eficient si primarul cu mandat foarte lung. De asemenea, a fost si o batalie a bugetelor de campanie³, dar si a stilului fiecarui partid. Daca in acest ultim segment, PSD s-a manifestat ca un partid de guvernamant, atotputernic, asezat, cu un ritm constant, Alianta PNL-PD a prezentat o campanie dinamica, cu multe impulsuri si replici rapide la actiunile contracandidatilor⁴, pe cand PRM a avut o campanie greoaie, cu elemente si chiar sloganuri de la alegerile anterioare.

Ioan Rus
Candidatul PSD a plecat la drum cu imaginea unui individ puternic, un ministru eficient si serios, care a facut multe pentru Romania (vezi eliminarea vizelor) si care poate face la fel de multe pentru Cluj-Napoca. S-au utilizat mai multe sloganuri electorale: "Inimi langa inima Transilvaniei", "Impreuna pentru Clujul european" si inevitabilul "Votati Ioan Rus Primar". De asemenea, in calitate de candidat si al UDMR, Ioan Rus mai propunea si "Marea impacare" intre cetatenii orasului. In emisiunile televizate⁵ sau cele de la radio, Rus se prezenta ca un om priceput, care face totul serios, de la afaceri la administratie. Totusi, strategie electorala sau simpla eroare umana, candidatul PSD a manifestat in dese randuri o anume nervozitate, manifestand parca lehamite sau replicand cu expresii de genul: "Nu ma inveti dumneata pe mine!".⁶ In acelasi spectru negativ se poate inscrie si atitudinea oarecum distanta, manifestata prin imbracamintea in permanenta neagra si absenta oricarui zambet, chiar si "electoral" in emisiunile televizate sau mai ales de pe afisele electorale.

Ca tip de publicitate electorala, PSD, dispunand de resurse impresionante⁷, a folosit aproape exclusiv genul above-the-line, publicitate electorala desfasurata in media traditionala (TV-radio, presa, outdoor). Ioan Rus a evitat "baile de multime", insa a folosit deseori, calitatea sa de membru al guvernului. La lansarea candidaturi a participat chiar primul-ministru Adrian Nas­tase, iar de-a lungul campaniei electorale s-au perindat prin judet majoritatea membrilor guvernului, cu vesti bune de la FMI sau inaugurand diverse locatii, toate in prezenta lui Ioan Rus. In acest context, a fost relevant gestul guvernului de a inaugura la Cluj-Na­poca, cu trei saptamani mai devreme, lucrarile la autostrada Bors-Brasov.

De asemenea, spre finalul campaniei Ioan Rus a evitat si confruntarile directe de la TV cu contracandidatii sai, la cele anterioare pierzandu-si uneori cumpatul in fata catorva acuzatii, firesti totusi intr-o campanie.
Tot PSD a fost si singurul partid care a decurs la lovituri sub centura, publicand in presa locala cateva caricaturi care il prezentau defavorabil pe Emil Boc.

Emil Boc
Emil Boc a fost primul competitor care si-a lansat candidatura, cu exceptia, firesc, a lui Gheorghe Funar, primarul in functie si implicit, candidat in continuare pentru un nou mandat. Campania lui Boc s-a axat pe doi vectori: unul a fost cel al propriei imagini, iar al doilea incerca sa lege persoana candidatului de Alianta PNL-PD, care doar in judetul Cluj, avea liste comune la consiliile locale ale oraselor si la consiliul judetean. Candidatul PNL-PD s-a prezentat in campanie ca un om obisnuit, apropiat de oameni. Sloganurile de campanie au fost in acelasi ton: "DA, e timpul!", "Boc, vecinul tau de bloc" sau "Arde-i pe corupti!", slogan binecunoscut, importat din Bucu­resti, avand in grafica un ardei iute in locul literei "i". Emil Boc a mai prezentat si cateva elemente originale, evitand, de pilda, utilizarea clasicului, dar redundantului "Votati Emil Boc primar", prezentand, in schimb, in premiera pentru Cluj-Napoca, scrisori personalizate pentru fiecare cartier sau pliante cu programul campionatului european de fotbal. Boc a fost, de altfel, si singurul candidat cu pagina de Internet proprie.

Un alt atu al lui Emil Boc a fost folosirea unei particularitati a orasului Cluj-Napoca, anume faptul ca este un important centru universitar⁸. In conditiile in care studentii din alte localitati au dreptul sa voteze in orasul in care isi urmeaza studiile, Emil Boc a desfasurat o campanie activa in campusurile studentesti, ajutat fiind si de faptul ca este cadru didactic in activitate si cel mai tanar dintre cei trei candidati.⁹

Spre deosebire de Ioan Rus, beneficiind si de imaginea de politician apropiat de oameni (aducand oarecum cu stilul lui Ion Iliescu), Emil Boc si alaturi de el, Alianta PNL-PD, au desfasurat o campanie below-the-line, publicitate electorala bazata pe intalniri electorale, corespondenta sau spectacole. De altfel, una dintre zonele in care Boc a punctat corespunzator au fost tocmai "baile de multime", ocolite de ceilalti candidati.¹⁰

Gheorghe Funar
Primarul in exercitiu a pornit in campanie cu aceeasi incredere pe care a manifesta-o mereu in politica: cea a victorie depline.¹¹ Intr-un clasament informal al imaginii in campanie, insa, candidatul PRM s-a clasat dupa cei ai PSD si Aliantei. Gheorghe Funar s-a prezentat in fata electoratului ca un primar gospodar, care a realizat multe pentru oras, dar care trebuie sa-si continue proiectele. In acest sens, unul dintre sloganuri a fost relativ bine ales: "Unitate si continuitate la Cluj-Napoca (s.n.)". Sloganul principal de campanie insa, "Unii vorbesc, Funar construieste" a avut destule hibe. In primul rand, forta in mod inutil o rima, apoi incerca sa-l prezinte pe candidat ca pe gospodar cu multe constructii la activ, in conditiile in care principala critica adusa acestuia in campanie a fost tocmai absenta acestora, accentuand astfel aceasta nereusita a primarului, in loc sa o mascheze. De altfel, sloganurile acestuia nu au fost prezentate etapizat, sau in circumstante diferite, ci ingramadite toate pe acelasi pliant¹². Gheorghe Funar a avut de surmontat si dezavantajul uzurii adusa de cei 12 ani de mandat. Acesta nici nu a insistat foarte mult pe realizarile fostelor mandate, ci a insistat pe proiectele viitoare. Daca unele priveau chestiuni comune sau de interes general, gen locuinte, piete sau strazi, cateva propuneri purtau marca originalitatii lui Gheorghe Funar: constructia unei gradini zoologice, a unui parc de distractii, a unui hipodrom si unei replici, in marime naturala, a Columnei lui Traian.

Striviti literalmente de batalia dintre cei "trei mari", ceilalti candidati au reusit cu greutate sa-si faca auzite ofertele electorale. Sarcina acestora a fost cu atat mai dificila cu cat acestia nu facusera nici un fel de precampanie electorala, fiind in cele mai multe cazuri, complet necunoscuti electoratului clujean, cu exceptia targ-muresencei Smarandei Enache, o solutie de avarie a AP.¹³ Se cuvin amintite eforturile URR, cu cateva elemente de modernitate in campanie, anulate insa de lipsa fondurilor si de lipsa notorietatii candidatilor, cele ale PUR, care a dispus de fonduri consistente si de sprijinul mascat al postului Antena 1, precum si prestatia Smarandei Enache, care s-a prezentat in toate dezbaterile televizate cu moderatie. La polul opus s-au situat PUNR si PNTCD. PUNR a fost cel mai important din Cluj in perioada 1992-1996, detinand Primaria prin Gheorghe Funar, chiar presedinte al acestui partid la acel moment. Chiar daca a alunecat incet-incet spre marginea scenei politice clujene, PUNR a obtinut la alegerile locale din 2000 trei posturi de consilieri locali. PNTCD a suferit la Cluj-Napoca aceeasi agonie ca in intreaga tara, cu exceptia notabila a Timisoarei. Detinand postul de prefect al judetului in perioada 1996-2000 si desemnand la localele din 2000 un candidat caruia i-au lipsit doar cateva mii de voturi ca sa-l invinga pe Gheorghe Funar, PNTCD a esuat in intentia sa de a mai trezi interesul cetatenilor.

Elemente importante ale campaniei electorale

Gestul lui Emil Boc de a jura cu mana pe Biblie ca nu va face o alianta electorala cu UDMR¹⁴
Nominalizarea lui Ioan Rus din partea PSD si inlocuirea lui Vasile Soporan¹⁵
Anuntul UDMR ca isi retrage propriul candidat la primarie in favoarea lui Ioan Rus
Anuntul Aliantei PNL-PD, dupa primul tur, conform caruia nu vor face nici un fel de intelegere electorala pentru turul doi
Pozitia evaziva a lui Funar dupa turul 1: initial, acesta sugera o apropiere a sa de Emil Boc, apoi a revenit, indicand voalat sprijinul sau pentru Ioan Rus

Rezultatele alegerilor

Importanta atat formala cat si simbolica a alegerilor locale a fost confirmata si de prezenta la urne: 151.531 (56,37%) de cetateni prezenti la vot (dintre care 149.851 de voturi valabil exprimate), fata de 146.370 (54,2%) votanti in 2000.
Anticipate partial de sondaje, alegerile locale din Cluj-Napoca au produs doua efecte importante: in primul rand, Gheorghe Funar, unul dintre cei mai longevivi primari post-decembristi, a fost eliminat din cursa; apoi, a fost confirmata bipolaritatea politica de la nivel national, cu PSD, respectiv Alianta PNL-PD, de o parte si de alta a baricadei.

Totusi, bipolaritatea a avut parte de ingredientele locale constituite de prezenta UDMR si a PRM. De altfel, candidatii celor patru formatiuni politice au obtinut impreuna peste 95% dintre voturile clujenilor (pentru comparatie, in 2000 doar primii doi candidati au obtinut rezultate bune: Funar 45,88%, Eckstein Kovacs Peter 21,15%¹⁶). Tot aceeasi candidati au constituit, fiecare, cate o "locomotiva" pentru partidele sau aliantele lor. Astfel, Ioan Rus a obtinut 1570 voturi mai mult decat suma voturilor PSD si UDMR, Emil Boc o diferenta de 5808 voturi, iar Ghe. Funar a avut un plus de 2286 voturi. Ceilalti candidati au obtinut aproape in totalitate (cu exceptia Smarandei Enache) scoruri net inferioare partidelor lor. Se manifesta aici o particularitate a sistemului electoral romanesc utilizat la alegerile locale: sistemul permite votul util in cazul candidatilor pentru functia de primar si votul "sentimental" sau ideologic pentru partide.

Diferenta mare la voturi in plus fata de propriul partid¹⁷ (5808 vs. 1570) intre Emil Boc si Ioan Rus poa­te fi explicata prin mai multe elemente. In primul rand a fost vorba de o intrecere intre imaginea celor doi candidati: primul, cu o figura bonoma, mereu zambitor, dar si cu o activitatea prodigioasa ca parlamentar si fara nici un fel de "pete" in trecutul sau, al doilea, mai mereu incruntat si cu acuzatii de a-si fi favorizat propriile firme in mandatul ministerial. De asemenea, s-a estimat ca electoratul maghiar nu a votat in totalitate in favoarea lui Ioan Rus, aproximativ 10-15% din voturi mergand spre candidatul Aliantei PNL-PD.

Pe partide, competitia a fost adjudecata de Alianta PNL-PD. In mod curios, urmatoarele trei partide au obtinut scoruri asemanatoare, PRM, PSD si UDMR situandu-se in jurul a 20% din optiunile electoratului. Bariera reprezentata de pragul electoral de 5% nu a mai cauzat situatii dramatice gen PDAR in 1992 sau ApR in 2000¹⁸: toate celelalte partide sau situat mult sub prag, primul dintre ele, PUR, obtinand abia 2%. In urma repartizarii mandatelor, Alianta PNL-PD a obtinut 9 consilieri, iar PRM, PSD si UDMR cate 6. Aceste rezultate trebuie coroborate si cu cele de la Consiliul Judetean, pentru ca, s-a constatat ulterior, acestea au contat enorm in negocierile pentru posturile de viceprimari, respectiv de presedinte si vicepresedinte ai Consiliului Judetean.

Turul doi

Prin eliminarea lui Gheorghe Funar din competitie si desemnarea consilierilor locali si judeteni, campania electorala a mai pierdut din dinamism. A devenit evident ca cel care urma sa castige in turul doi o putea face doar cu ajutorul voturilor fostului primar. Primele semnale indicau ca urmau sa aibe loc negocieri intre Alianta PNL-PD si PRM. Dar liderii liberali si democrati au sesizat corect ca electoratul fidel al lui Ghe. Funar nu putea sa voteze cu candidatul UDMR. Nu in ultimul rand, componenta Consiliului local permitea Aliantei PNL-PD sa obtina majoritate cu oricare dintre celelalte partide, orice alta majoritate putand fi atinsa doar printr-o alianta contra naturii, PSD-UDMR-PRM.¹⁹ Adoptand o veritabila tactica fabianista, acestia au decis sa astepte rezultatele turului doi pentru a initia tratativele politice. In conditiile date, intre Funar si staff-ul PSD au fost demarate unele discutii, finalizate printr-un sustinerea indirecta a candidatului PSD. Formal, Gheorghe Funar nu a facut nici o declaratie pro-Rus, folosind in schimb formulari alambicate²⁰ si publicitate electorala in presa locala cu o dispunere in pagina care sa il favorizeze pe Ioan Rus²¹. Abia in ultima zi de campanie, fostul primar a cerut electoratului sau sa voteze "marea impacare", unul dintre mesajele lui Ioan Rus, dar din nou fara a nominaliza vreun nume.²² Aceasta maniera de comunicare nu si-a atins scopul: s-a estimat ulterior, din exit-poll-uri, ca aproximativ 75% din votantii lui Funar din primul tur au optat pentru Emil Boc in turul doi.

In fine, pe 20 iunie cetatenii Clujului au decis: cu voturile a 79.207 clujeni, Emil Boc a devenit al doilea primar post-decembrist al orasului, in dauna lui Ioan Rus, care a colectat doar 61.584 voturi.

Comparat cu rezultatele primului tur (Rus - 60.199, Boc - 49.631, Funar - 33.150 voturi) si presupunand ca cei doi candidati si-au pastrat voturile, se poate observa, la o prezenta la vot relativ apropiata (151.531 - turul 1, 141.438 - turul 2), ca Ioan Rus a adunat doar un plus de 1385 de voturi, in timp ce adversarul sau a colectat aproape 30.000 mai mult.

Ceea ce a constituit principalul avantaj al lui Ioan Rus in primul tur, anume sustinerea etnicilor maghiari, s-a intors impotriva lui in turul al doilea. 

Electoratul de factura nationalista, dispus anterior in jurul lui Ghe. Funar, nu putea, evident, sa voteze cu candi­datul UDMR. Astfel, tactica lui Emil Boc, de a nu incheia aliante intre cele doua tururi de scrutin, s-a dovedit corecta. O alta estimare a privit prezenta la vot a maghiarilor: obiectivul principal al acestora era indepartarea lui Funar din fruntea primariei. Cum scopul a fost atins inca din primul tur, motivarea acestora s-a facut mai greu, mai ales in favoarea unui candidat care nu o data a avut pozitii critice la adresa maghiarilor²³. Emil Boc a mai beneficiat si de majoritatea voturilor candidatilor minori, estimate la circa 5.000.

Desi greu de cuantificat, semi-infrangerea PSD la nivel national, dublata de victoria fara echivoc a lui Traian Basescu din Bucuresti a influentat la randul ei optiunea de vot din Cluj-Napoca.²⁴ Inaintea turului intai, era comuna supozitia, mai ales in randul indecisilor, conform careia alegerea lui Ioan Rus, ar fi facut, in conditiile unei ipotetice guvernari PSD, ca in timpul mandatului sau sa se aloce fonduri preferentiale Clujului, pe modelul patentat la Bacau. In mod simetric, un primar PD ar fi atras mai putine resurse sub acelasi guvern PSD. Optiune rationala in esenta, a fost usor de reconsiderat in conditiile in care, in urma rezultatelor din turul intai, o victorie a PSD la alegerile generale nu mai aparea ca atat de sigura.²⁵

Concluzii

Ceea ce parea aproape imposibil de realizat cu trei luni inainte alegerile locale, anume infrangerea lui Gheorghe Funar in cursa pentru primaria Clujului s-a realizat mai usor decat in aparenta. Este drept, a fost nevoie de doi politicieni realizati in buna masura la Bucuresti pentru asta, unul ministru in functie, al doilea parlamentar activ si vazut posibil ministru in cazul victoriei partidului sau in alegerile parlamentare.

Candidatul partidului de guvernamant nu a putut surmonta imaginea nefavorabila adusa de cei patru ani de guvernare, parand stanjenit de postura in care se afla, aspect intarit si de problemele de comunicare ale acestuia.
Prins intre cei doi organizatori ai alegerilor locale, primarul in functie si ministrul de interne, candidatul Aliantei PNL-PD a avut puterea sa treaca peste barierele mediatice, financiare sau ale autoritatilor si sa isi apropie victoria.
A fost, in ultima instanta, victoria unui nou tip de politician si a unui nou tip de politica: cea a tenacitatii, a diplomatiei, a respectului fata de cetatean si a transparentei.


Anexa
Rezultatele finale alegeri locale Cluj-Napoca, turul 1, 6 iunie 2004

Primarie

Consiliu local

NOTE
¹ Merita amintit faptul ca ordinea de zi a ultimei sedinte de Consiliu local ce isi incheia mandatul in iunie 2004 (si implicit ultima a mandatului lui Ghe. Funar) a continut 201 puncte.
² Rezultate alegeri Primarie turul 1, Cluj-Napoca, iunie 2000:
1. Ghe. Funar (PRM) - 45,88%; 2. Eckstein Kovacs Peter (UDMR) - 21,15%; 3. Serban Radulescu (CDR) - 11,44%; 4. Teodor Groza (PDSR) - 5,8%; 5. Aurel Tamas (PUR) - 3,78%
Rezultate turul 2:
Gheorghe Funar - 53,13%; Serban Radulescu - 46,87%.
³ Conform rapoartelor depuse la Camera de Conturi Cluj, pe ansamblul judetului, cea mai costisitoare campanie a avut-o PSD (4,2 miliarde lei), urmat de Alianta PNL-PD (2,4 miliarde lei) plus sumele alocate separat de cele doua partide, PNL - 57 milioane, PD - 332 milioane; PRM a cheltuit 946 milioane, iar UDMR, 682 milioane lei.
⁴ Se poate aminti aici clipul electoral al lui Ioan Rus, in care acesta era prezentat favorabil de Ion Tiriac; replica Aliantei a venit peste doar o zi, cu un clip electoral in care Emil Boc era sustinut de Andrei Marga si de liderul unui sindicat studentesc maghiar.
⁵ Emisiunile televizate au avut un impact important in economia electorala. S-au impus doua modalitati de emisiuni: dezbaterile cu candidatii fata in fata sau cele in care candidatul sprijinit de cativa colegi de partid, de regula dintre cei aflati pe listele de la Consiliul local sau judetean isi expunea programul; dezbaterile s-au desfasurat pe posturile teritoriale ale Pro TV, Antena 1 si TVR, precum si pe postul local NCN.
⁶ In cateva randuri Ioan Rus a savarsit chiar greseli gramaticale; in seria gafelor facute pe fondul nervozitati se inscrie si declaratia televizata data dupa anuntarea rezultatelor preliminare din turul intai: "Cand oferi solutii rationale gasesti aliati pe toti cei care nusi uita creierul pe noptiera dimineata, cand se duc la serviciu".
7 Spre finalul campaniei electorale, Ioan Rus aparea in ziarele clujene cu cate trei reclame pe editie; cu cateva seri inainte de turul intai, acelasi candidat participa simultan la trei emisiuni TV sau radio, doua fiind inregistrate, iar una in direct.
⁸ In Cluj-Napoca se afla la studii universitare peste 50.000 de studenti neclujeni, un segment electoral deosebit de important si atractiv.
⁹ Campanie care a dat rezultatele scontate: Boc a obtinut in campusurile universitare in jurul a 70% din voturi.
¹⁰ Relevant ni se pare, in acest sens, urmatorul text: "Ar trebui, totusi, sa ne intrebam care din cei doi corespunde mai mult perceptiei generale la notiunea de "simpatic". Inginerul Rus este omul cifrelor si graficelor; avocatul Boc este al frazelor captivante; Rus este omul sobru (arogant i-au zis unii care se si gandeau cum ar discuta ei cu viitorul primar); Boc este un ochelarist afabil si zambitor, posibil partener de sueta." (Ilie Calian, Intrebari fara raspunsuri sigure, Adevarul de Cluj, 22 iunie 2004).
¹¹ Arma folosita inca din 1992: la alegerile prezidentiale din acel an, Gheorghe Funar afirma in permanenta ca isi va sarbatori ziua de nastere la Palatul Cotroceni, ca presedinte al tarii.
¹² A fost folosit in mod eronat si sloganul de succes al PRM din 2000, "Jos Mafia! Sus Patria!". Greseala nu a constat in repetarea acestuia, ci in momentul si situatia prost alese: de cativa ani, presa a relatat in mai multe randuri de licitatiile organizate de Primarie si castigate de firmele lui Sabin Funar, fiul primarului.
¹³ De altfel, Smaranda Enache a speculat o scapare a legii pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, care prevedea stabilirea domiciliului in unitatea administrativ-teri­toriala cu cel putin trei luni inainte de data alegerilor, dar nu stabilea o conditie asemanatoare pentru candidati; astfel, in mod paradoxal, Smaranda Enache putea candida la Cluj-Napoca, dar nu putea vota.
¹⁴ Gestul a fost calificat initial drept o gafa; ulterior s-a speculat ca a fost un gest deliberat, cu scopul de a smulge din electoratul lui Ghe. Funar; staff-ul de campanie a lui Emil Boc a subliniat in permanenta ca a fost vorba de o neintelegere, fiind deturnat sensul real al afirmatiei, deputatul dorind, de fapt, sa spuna ca nu face aliante cu nici un partid, ci doar cu cetatenii Clujului.
¹⁵ PSD a declarat ca respectiva miscare a fost urmare a unui plan bine pus la punct; exista insa elemente prin care s-ar putea contesta existenta vreunui plan sau strategii: cu doar trei zile inainte de gestul PSD, Ioan Rus i-a prezentat presei clujene pe candidatii partidului, printre ei, evident si Vasile Soporan; cu acelasi prilej Rus a mai afirmat ca nici unul dintre ministrii clujeni nu figureaza pe nici o lista: "Am considerat ca nu este normal sa inducem in eroare populatia, cum incearca altii sa faca, pentru a trage doar listele in sus si apoi sa se retraga".
¹⁶ Ulterior, candidatul UDMR s-a retras din cursa electorala in favoarea candidatului CDR Serban Radulescu.
¹⁷ Un posibil predictor pentru turul doi, respectiv pentru potentialul de crestere al candidatilor.
¹⁸ Cand celor doua partide le-au lipsit cateva sute, respectiv mii de voturi pentru a accede in Parlament
¹⁹ Luata in calcul de PSD, dar refuzata, evident, de UDMR
²⁰ Consideram ca a fost una din erorile lui Ghe. Funar, politician cunoscut mai degraba pentru afirmatiile sale transante.
²¹ Astfel, Funar indemna clujenii sa alega fapte, nu vorbe sau sa voteze pentru integrare europeana, declaratii dispuse in pagina langa casetele de publicitate electorala a lui Ioan Rus, cu ale sale "Din 20 iunie trecem la fapte (s.n)" sau "Impreuna pentru Clujul european".
²² Pozitia lui Ghe. Funar a parut cu atat mai ambigua cu cat chiar prima sa declaratie, facuta dupa anuntarea rezultatelor preliminare din 6 iunie era defavorabila lui Ioan Rus: "Important este cine rade la urma, in 20 iunie si va asigur ca va fi un candidat care nu este sustinut de UDMR, va fi primarul Clujului".
²³ Ioan Rus a criticat pretentiile autonomiste ale maghiarilor, precum si reamplasarea statui generalilor de la Arad.
²⁴ Ulterior Ioan Rus a facut o paralela intre infrangerea sa si nerezolvarea chestiunii baronilor.
²⁵ De altfel staff-ul de campanie a lui Emil Boc, sprijinit si de la Bucuresti a intuit oportunitatea ivita si a produs materiale publi­citare care subliniau rezultatele slabe ale PSD din Ardeal, facand apel la solidaritate regionala a clujenilor in fata candidatului partidului de guvernamant.

OVIDIU VAIDA - absolvent de studii postuniversitare la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul SNSPA, MA in Contemporary European Studies la University of Sussex, asistent universitar intre 1999 si 2003 la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Dimitrie Cantemir. In prezent este doctorand la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

 sus