Dacă analiza rolului poziţionării partidelor politice pe diferite poziţii de politici a demarat cu lucrarea lui Harold Hotelling[1] realizarea unei determinări cât mai precise a poziţiei competitorilor politici reprezintă o preocupare majoră a politologilor începând cu lucrarea fundamentală a lui Downs din 1957.[2] Downs analizează felul în care partidele politice într-un sistem cu două partide dezvoltă o strategie raţională de poziţionare în raport cu preferinţele electoratului. Downs argumentează că în acest caz partidele se vor muta spre poziţia mediană pentru a-și maximiza numărul de voturi pe care-l pot obţine.

Ulterior, de-a lungul timpului au fost dezvoltate metode din ce în ce mai sofisticate de evaluare a diferenţelor de poziţie între competitorii politici, bazate atât pe realizarea unor sondaje cu experţi în domeniu, dar și prin analiza programelor politice și a manifestelor electorale. Pentru realizarea unei evaluări riguroase este necesar ca poziţionarea competitorilor politici să fie făcută de experţi independenţi[3] care să asigure gradul de imparţialitate necesar unei analize riguroase. În ultimii ani au fost de asemenea dezvoltate o serie de metode de analiză cu ajutorul unor programe precum Wordscores[4] și Wordfish[5]. Una din lucrările recente fundamentale în teoria reprezentării spaţiale este cea a lui Laver and Hunt[6] care au realizat un sondaj de experţi într-un număr de 25 de democraţii. Una din descoperirile cele mai importante ale acestei cercetări ţine de faptul că partidele politice diferă în mod sensibil cu privire la importanţa pe care o atribuie diferitelor dimensiuni de conflict politic. De asemenea, autorii au descoperit faptul că ţările diferă cu privire la felul în care partidele politice optează pentru susţinerea propriilor poziţii (policy payoff) vs. opţiunea pentru ajungerea la putere în orice condiţii (office payoff). De asemenea, De Swaan[7] și Dodd[8] au analizat modalităţile prin care poziţionarea partidelor politice în spaţiul politic influenţează probabilitatea de formare a anumitor coaliţii, dar și nivelul de fracţionalizare a sistemului de partide. De asemenea, prin compararea diferenţei între poziţionarea partidelor și poziţionarea alegătorilor se poate politica partizană contează și măsura în care politicile adoptate diferă în mod substanţial în funcţie de tipologia partidelor care susţin guvernarea.

În spaţiul post-comunist, una din primele analize cu privire la dimensiunile de conflict și importanţa relativă a acestora este reprezentată de cercetarea realizată de Kitschelt și colaboratorii în 1999.[9] Prin realizarea unor sondaje cu experţi în Bulgari,a Cehia, Ungaria și Polonia autorii relevă faptul că cele mai importante dimensiuni care structurează competiţia sunt cele socio-economice, dimensiunea culturală și stânga-dreapta. De asemenea, autorii relevă faptul că diferenţele de structurare a competiţiei politice dintre ţări sunt determinate de natura regimului comunist cunoscut în fiecare ţară.

În România, o primă analiză de acest gen a fost realizată în 2003[10] cu scopul de a realiza o hartă a poziţionării relative în spaţiul diferitelor dimensiuni de conflict politic pentru principalele partide politice și pentru a analiza gradul în care aceste partide folosesc în mod consistent poziţia lor pe aceste dimensiuni pentru a se adresa electoratului. Analiza dimensiunilor de conflict a reliefat existenţa a două mari dimensiuni: cea culturală (poziţia faţă de capitalul străin, redistribuirea veniturilor între judeţe) și una economică (privatizare, inflaţie, taxarea veniturilor, contribuţiile la asigurările sociale). Singura problemă identificată ca fiind marginală este reprezentată de lupta între diferenţele de dezvoltare între rural și urban.[11] Din punct de vedere al importanţei diferitelor dimensiuni de conflict cele mai importante au fost: taxarea veniturilor, importanţa investiţiilor străine, privatizarea întreprinderilor de stat și protecţia drepturilor minorităţilor.

Contextul analizei

Datele obţinute în pentru acest materiale sunt obţinute printr-un efort de cercetare demarat în 2009 cu proiectul EU Profiler. În cadrul proiectului EU Profiler partidele politice au fost pentru prima dată integrate în mod sistematic în efortul de codare a poziţiei lor pe diferite dimensiuni,[12] abordare care are avantajul că transparentizează în mod semnificativ întreg demersul și ne oferă posibilitatea să comparăm felul în care se percep partidele politice în comparaţie cu modalitatea în care ele sunt poziţionate de către comunitatea academică.

Proiectul euandi reprezintă o continuare a eforturilor începute prin EUProfiler dezvoltat pentru alegerile din 2009 de European University Institute în parteneriat cu mai multe alte instituţii. Aplicaţia de Informare asupra Votului (AIV) euandi[13] urmărește să ofere potenţialilor votanţi posibilitatea de a lua decizii informate cu privire la opţiunile lor pentru Parlamentul European. Aplicaţia a fost dezvoltată într-un număr de 24 de limbi și oferă posibilitatea a a avea o imagine de ansamblu asupra ofertei electorale a partidelor politice din România dar și din celelalte ţări membre ale UE. Prin evaluarea a 30 de enunţuri din care 28 acoperă cele mai relevante dezbateri la nivel european cu privire la valorile și problemele contemporane ale politicii Europene, ultimele doua fiind destinate analizei contextului specific al fiecărei ţări. Autorii aplicaţiei și-au propus ca aceasta să fie „unul dintre cele mai cuprinzătoare instrumente de înregistrare a opiniei publice construite vreodată. Având ca obiectiv atragerea a peste 10 milioane de utilizatori din ţările europene, euandi poate deveni cea mai mare sursă de date academice privind opinia publică europeană.“[14] În cadrul efortului analitic, oferta electorală a unui număr de peste 250 de partide competitori politici participanţi la alegerile europarlamentare au fost analizate. Practic, „partidelor li s-a oferit șansa de a se ‚autopoziţiona’ pe aceleași 30 de enunţuri care vor fi prezentate utilizatorilor, iar sarcina validării și documentării poziţiilor exprimate de partide a revenit experţilor de ţară. Copii ale datelor furnizate de partide, precum și extractele relevante din documentele de partid vor fi puse la dispoziţia utilizatorilor.“[15] O altă inovaţie oferită de această aplicaţie constă în opţiunea de a oferi „utilizatorilor șansa de a-și raporta opiniile nu doar la poziţiile partidelor politice dar și la cele ale altor utilizatori la nivel local, regional, naţional și chiar european. Această proprietate unică a euandi de a permite interconectarea alegătorilor nu a fost implementată de nicio aplicaţie de informare asupra votului (AIV) până în prezent.“[16] Trebuie adus în vedere faptul că unii autori precum Louwerse[17] susţin că în încercarea de a obţine o serie de scale unice care să fie aplicate tuturor partidelor politice din Uniunea Europeană, EU Profiler a întâmpinat o serie de dificultăţi datorită unor diferenţe structurale în natura competiţiei politice între partidele din Vestul Europei și cele din ţările post-comuniste.

Poziţionarea competitorilor politici din România pentru alegerile europarlamentare

Unul din marele avantaje oferite de proiectul EU Profiler și euandi constă în oferirea posibilităţii celor care și-au manifestat opţiunile de a se poziţiona în raport cu toate partidele politice din ţările membre ale Uniunii Europene. Cele 28 de dimensiuni compuneau fost selectate dintr-o varietate de teme care au fost testate cu succes într-o serie de studii anterioare.[18] În tabelele 1, 2 și 3 sunt reprezentate poziţionarea principalilor competitori politici pentru alegerile europarlamentare din mai 2014. Fiecare competitor a fost localizat pe o scală cu 5 opţiuni pentru fiecare din cele 30 de dimensiuni: Total de acord, Mai degrabă în dezacord, Nici de acord nici în dezacord, Mai degrabă în dezacord și Deloc de acord. Acolo unde nu a putut fi identificată nici o poziţie relevantă codarea nu a fost realizată pentru respectivul competitor. Codarea poziţionării fiecărui partid politic a fost realizată în luna martie 2014 pe baza celor mai recente documente politice publicate de fiecare competitor. Întrucât până la momentul respectiv nici unul dintre competitori nu și-a finalizat programul politic pentru alegerile europarlamentare, codarea a fost realizată pe baza programului politic oferit pe website-ul instituţiei. De asemenea, acolo unde nu au fost identificate informaţii relevante din acest program au fost folosite poziţii publice sau declaraţii ale liderilor politici. În anumite cazuri a fost folosit programul politic al grupului politic din Parlamentul European din care face parte respectiva formaţiune pentru a dobândi un plus de claritate și exactitate. În 2009 dar și în 2014 partidele politice din România au ignorant invitaţia de a se autopoziţiona, situaţie similar cu cea din alte ţări post-comuniste precum Letonia, Lituania, sau Slovacia, dar și din alte ţări din vestul Europei. Din acest punct de vedere poziţionarea urmează abordarea folosită în mod tipic în procedura de codarea a manifestelor electorale ale partidelor politice. Totuși, această situaţie nu este unda deosebita. Trechsel și Mair[19] ne arată în cazul alegerilor din 2009 un număr relevant de partide nu au fost de acord cu poziţionarea pe anumite realizată de experţi, însă, în majoritatea covârșitoare a cazurilor nu au putu oferi detalii concrete cu privire la motivele pentru care consider că poziţia reală a partidului lor ar fi diferită.

În cadrul primei dimensiuni, privind opţiunea pentru ca „Programele sociale ar trebui menţinute chiar în situaţia unor taxe mai ridicate“, o dimensiune clasică pentru clivajul stânga-dreapta PSD și PP-DD sunt poziţionate în stânga spectrului politic, UDMR în centru stânga, iar în centru-dreapta fiind poziţionate PNL, PDL și PMP. Singura surpriză este poziţionarea UDMR care se definește drept un partid de centru-dreapta, probabil că motivul pentru o poziţie pozitivă faţă de programele sociale este datorată structurii electoratului său.

Cu privire la aserţiunea „Ar trebui să fie mai dificil pentru imigranţii din UE care muncesc sau locuiesc în România să obţină acces la beneficiile de asistenţă socială decât pentru cetăţenii români,“ care se referă la o un aspect care nu a fost relevant până acum în societatea românească, dar care este relevant din perspectiva faptului că peste 10% din populaţia României muncește în alte ţări membre ale UE, doi din cei patru competitori pentru care a fost posibilă o localizare pe această dimensiunea au fost în dezacord (PNL și PSD) pentru PDL și PMP fiind identificată o poziţie de mijloc.

Așa cum era de așteptat problematica imigraţiei, surprinsă prin aserţiunea „Pentru a lupta împotriva imigraţiei ilegale, Uniunea Europeană ar trebui să își asume responsabilitatea pentru patrularea graniţelor sale“ nu reprezintă o zonă de interes major pentru partidele din România, chiar dacă problematica a apărut în ultimii ani în mod repetat în discursul politic datorită procesului de aderare la spaţiul Shenghen. O situaţie similară se întâlnește în cazul preferinţei legate de „Imigraţia în România ar trebui restricţionată mai mult,“ unde doar PSD și PDL au referinţe relevante în cadrul programului lor politic, ambele partide fiind mai degrabă în dezacord cu această poziţie. În schimb, în cazul dimensiunii legate argumentul că „Imigranţii din afara Europei ar trebui să accepte cultura și valorile noastre“ toate partidele analizate au putut fi evaluate. Tabloul relevat de analiză este unul confuzant, cu PSD, PDL și PMP fiind în dezacord cu această poziţie, în timp de PNL, UDMR și PP-DD fiind mai degrabă de acord. Totuși, ţinând cont că acestă problematică este una dintre cele mai puţin importante pentru competitorii politici din România, este posibil ca aceste poziţii să nu fi rezultat în urma unor dezbateri în cadrul partidelor respective.

Problematica legată de aserţiunea că „Legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex este un lucru bun,“ este în schimb una importantă și sensibilă la nivelul societăţii românești. Interesul major stârnit de dezbaterea privind reforma constituţională din anul 2013 cu privire la articolul care definește căsătoria arată că un număr important de actori importanţi, în special Biserica Ortodoxa Română au poziţii foarte puternice vis-a-vis de această problematică. Totuși, în timp de PSD și PDL nu au o poziţionare clară faţă de această dimensiune de conflict, doar UDMR, PMP și PP-DD au prevederi clare în programul politic prin care se pronunţă împotriva legalizării căsătoriilor între persoanele de acelașii sex. O altă dimensiune cu o importanţă relativ redusă, cea privind faptul că „Cercetarea bazată pe celule stem embrionare ar trebui oprită“ este reflectată doar în programul politic a trei competitori, PDL, UDMR și PMP, toţi acești fiind în favoarea opririi acestui tip de cercetare. O nouă dimensiune de importanţă relativ ridicată, cea legată de argumentul că „Legalizarea utilizării de droguri ușoare pentru uz personal este dezirabilă,“ a fost reflectată în programul politic a doar trei competitori, PDL, UDMR și PP-DD, toate formaţiunile fiind împotriva unei astfel de măsuri. Chiar dacă dezbaterea despre legalizarea eutanasiei nu a ajuns pe poziţii fruntașe pe agenda publică în ultimii ani, acest lucru fiind reflectat de lipsa unor referinţe în programul politic a doi dintre principalii competitori, PSD și PNL, în cazul celorlalţi patru a fost identificat o poziţie similară de respingere a unei astfel de măsuri.

În cazul aserţiunii: „Cheltuielile publice ar trebui reduse pentru a micșora taxele,“ observăm din nou faptul că UDMR se poziţionează mai degrabă la centru-stânga, PSD și PP-DD la stânga, iar PDL și PMP la dreapta. Chiar dacă PNL este unul dintre principalii susţinători ai cotei unice, în practică guvernarea PNL din perioada 2005-2008 a condus la o creștere semnificativă a cheltuielilor publice. În acest sens, poate că nu este de mirare faptul că în cel mai recent program politic al PNL nu a putut fi identificată o poziţie clară pe această dimensiune.

Poziţionarea legată de argumentul că „UE ar trebui să dobândească dreptul de a introduce taxe proprii“ nu a putut fi identificată în programul niciunui competitor politic, în schimb, legat de argumentul că „Câștigurile obţinute din operaţiunile bancare și la bursele de valori ar trebui să fie impozitate mai mult“ este reflectat în mod opus în programele PSD (mai degrabă de acord) și cel al PNL (deloc de acord).

Dezbaterea legată de argumentul că „Guvernele ar trebui să simplifice măsurile de protecţie a muncitorilor pentru a lupta împotriva șomajului“ este, așa cum era de așteptat, reflectată în programele politice a tuturor competitorilor. Ca și în cazul celorlalte dimensiuni relevante pentru clivajul stânga-dreapta, PSD și PP-DD sunt poziţionate la stânga și centr stânga, în timp ce PNL, PDL și PMP la centru dreapta. Singurul competitor care este poziţionat diferit faţă de alte axe este UDMR care de data această are o poziţionare la la centru-dreapta. O poziţionare similară este întâlnită în în cadrul aserţiunii că „Statul ar trebui să ofere șomerilor sprijin financiar mai consistent“ și cea potrivit căreia „În scopul stimulării creșterii economice, UE ar trebui să relaxeze politica de austeritate.“

În timp ce în cazul aserţiunii că „Promovarea transportului public ar trebui facilitată prin taxe de mediu (de exemplu rovinieta)“ doar PSD se poziţionează pe o poziţie favorabilă, în cazul aserţiunii că „Sursele de energie regenerabilă (de exemplu energia solară sau eoliană) ar trebui sprijinite chiar dacă aceasta implică costuri energetice mai ridicate“ situaţia este relativ opusă, PSD fiind singurul partid care se declară împotriva. De altfel, această poziţionare este congruentă cu eforturile recente de eliminare a certificatelor verzi pentru producătorii de energie eoliană.

Una din dezbaterile importante la nivel mondial din ultimii ani, cea legată de argumentul că „Restricţiile asupra vieţii private pe Internet ar trebui acceptate din motive de securitate publică“ este reflectată în programul tuturor competitorilor, mai puţin PSD, în timp ce PNL și PP-DD sunt în dezacord, în cazul PDL, UDMR și PMP s-a observat o poziţie de mijloc. În schimb, în cazul dezbaterii legate de argumentul că „Infractorii ar trebui pedepsiţi mult mai sever,“ singurul partid cu o poziţionare clară este PP-DD care este în dezacord. În acest caz trebuie menţionat că poziţia publică a liderilor PP-DD vis-a-vis de pedepsirea celor care fură se referă preponderent la reprezentanţii clasei politice. Poziţionarea legată de aserţiunea că „Accesul la avort ar trebui să devină mai restricţionat“ este printre puţinele unde fostele componente ale USL, PSD și PNL au o poziţie similară, mai degrabă în dezacord, în timp ce restul competitorilor sunt într/un acord parţial (PDL și UDMR) sau total PMP și PP-DD.

Dezbaterea legată de necesitatea ca Uniunea Europeană „…să-și întărească politica de securitate și apărare“ este printre puţinele unde toţi competitorii au o poziţie pozitivă (PSD; PDL, UDMR, PMP, PP-DD) sau neutră (PNL), situaţie similară și cu cea legată de faptul că „În ceea ce privește afacerile externe UE ar trebui să prezinte o poziţie comună“ unde PSD, PNL, PDL, UDMR și PMP sunt mai degrabă de acord, în timp ce PP-DD este total de acord. Ce-a de-a treia și a patra dimensiune din acest grup, cele legate de argumentul că „Adâncirea integrării europene este dezirabilă“ și că „Moneda unică europeană (Euro) este un lucru rău“ întrunesc o poziţie similară. De asemenea, argumentul că „Statele Membre UE ar trebui să aibă mai puţină putere de veto cu privire la politicile și deciziile adoptate la nivelul instituţiilor UE“ este reflectat pozitiv în programele PSD PDL și PMP, PNL având o poziţie neutră. Una din întrebările legate de dreptul fiecărui stat de a „În România, orice nou tratat european ar trebui votat în cadrul unui referendum“ reflectă o poziţie proeuropeană doar în partea unui competitor, PSD. Dacă PP-DD este de acord cu această abordare eurosceptică, problematica nu se reflectă în programele celorlalţi competitori. În schimb, nici unul dintre competitorii politici nu prezintă o poziţie vis-a-vis de argumentul că „Pentru a face faţă crizei datoriilor suverane, statelor membre din zona Euro ar trebui să li se permită emiterea obligaţiunilor comune (Euroobligaţiuni)“

Ultimele două dimensiuni de conflict, cele care reflectă dezbaterile relevante la nivel naţional se axează pe lupta împotriva corupţiei și reforma constituţională. În raport cu aserţiunea că „România ar trebui să fie independentă în combaterea corupţiei la nivel înalt, fără a fi monitorizată de entităţi politice supranaţionale, precum Comisia Europeană“ PSD și UDMR sunt de acord, în timp ce PDL și PMP optează pentru o supraveghere activă din partea instituţiilor europene. În schimb, această problematică nu se regăsește în programul PNL. Așa cum era de așteptat, PSD, PNL și UDMR se poziţionează în mod pozitiv faţă de aserţiunea că „Proiectul actual de reformă constituţională ar trebui adoptat în scopul îmbunătăţirii funcţionării instituţiilor românești,“ în timp ce PDL și PMP sunt împotriva acestui proiect.

Concluzii

Pe baza acestei succinte și preliminare analize se pot trage o serie de concluzii incipiente. În primul rând, poziţionarea PSD și PP-DD este similară pe foarte multe dimensiuni, cele două partide având programe cu o puternică componentă socială. Chiar dacă PSD nu a optat pentru o alianţă cu PP-DD după ruperea USL, faptul că un număr mare din deputaţii PP-DD au migrat către PSD sau sateliţii acestuia este coerent din punct de vedere ideologic. Chiar dacă programul USL a conţinut accente semnificative de centru-stânga, programul PNL nu pare să se fi schimbat în mod semnificativ ca urmare a asocierii în opoziţie și ulterior la guvernare cu PSD. Practic, cu excepţia poziţiei favorabile faţă de UE pe care o împărtășesc alături de restul competitorilor, PSD și PNL diferă în mod sistematic pe acela mi multe dimensiuni de conflict partizan. Chiar dacă prezenţa unei atitudini proeuropene omogene nu este o surpriză, trebuie subliniat că în cazul acelor dimensiuni unde există un potenţial mare de conflict: problema imigraţiei, introducerea de taxe, cercetarea pe celule stem sau introducerea de taxe de către UE, principalii competitori politici nu au o poziţiei politică identificabilă. O altă surpriză vine din poziţionarea UDMR la centru-stânga pe mai multe dimensiuni, formaţiune care se prezintă ca fiind de centru-dreapta.

Tabelul 1. Poziţionarea competitorilor politici pe dimensiunile 1-10

		USD (PSD)	PNL	PDL	UDMR	PMP	PP-DD
	Programele sociale ar trebui menţinute chiar în situaţia unor taxe mai ridicate	Total de acord	Mai	Mai	Mai	Mai	Total de acord
	Ar trebui să fie mai dificil pentru imigranţii din UE care muncesc sau locuiesc în România să obţină acces la beneficiile de asistenţă socială decât pentru cetăţenii români	Mai	Mai	Nici de acord, nici în		Nici de acord, nici în
	În Romania beneficiile de pensii ar trebui micșorate pentru a reduce datoria publică externă	Deloc de acord	Mai		Deloc de acord	Mai	Deloc de acord
	Pentru a lupta împotriva imigraţiei ilegale, Uniunea Europeană ar trebui să își asume			Mai		Mai
	Imigraţia în România ar trebui restricţionată mai mult	Mai		Mai
	Imigranţii din afara Europei ar trebui să accepte cultura și valorile noastre	Mai	Mai	Mai	Mai	Mai	Mai
	Legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex este un lucru bun	Nici de acord, nici în		Nici de acord, nici în	Deloc de acord	Mai	Nici de acord, nici în
	Cercetarea bazată pe celule stem embrionare ar trebui oprită			Mai	Mai	Mai
	Legalizarea utilizării de droguri ușoare pentru uz personal este dezirabilă			Mai	Deloc de acord		Deloc de acord
	Eutanasia ar trebui legalizată			Deloc de acord	Nici de acord, nici în	Deloc de acord	Mai

Tabelul 2. Poziţionarea competitorilor politici pe dimensiunile 11-20

		PSD	PNL	PDL	UDMR	PMP	PP-DD
	Cheltuielile publice ar trebui reduse pentru a micșora taxele	Deloc de acord		Mai	Deloc de acord	Total de acord	Deloc de acord
	UE ar trebui să dobândească dreptul de a introduce taxe proprii
	Câștigurile obţinute din operaţiunile bancare și la bursele de valori ar trebui să fie impozitate mai mult	Mai	Deloc de acord
	Guvernele ar trebui să simplifice măsurile de protecţie a muncitorilor pentru a lupta împotriva șomajului	Deloc de acord	Mai	Mai	Mai	Mai	Mai
	Statul ar trebui să ofere șomerilor sprijin financiar mai consistent	Mai	Mai	Mai		Mai	Mai
	În scopul stimulării creșterii economice, UE ar trebui să relaxeze politica de austeritate	Mai	Mai	Mai		Mai	Mai
	Promovarea transportului public ar trebui facilitată prin taxe de mediu (de exemplu rovinieta)	Mai	Mai		Nici de acord, nici în		Deloc de acord
	Sursele de energie regenerabilă (de exemplu energia solară sau eoliană) ar trebui sprijinite chiar dacă aceasta implică costuri energetice mai ridicate	Mai	Mai	Mai	Nici de acord, nici în	Mai	Total de acord
	Restricţiile asupra vieţii private pe Internet ar trebui acceptate din motive de securitate publică		Mai	Nici de acord, nici în	Nici de acord, nici în	Nici de acord, nici în	Deloc de acord
	Infractorii ar trebui pedepsiţi mult mai sever	Nici de acord, nici în					Mai

Tabelul 3. Poziţiaonarea competitorilor politici pe dimensiunile 21-30

		PSD	PNL	PDL	UDMR	PMP	PP-DD
	Accesul la avort ar trebui să devină mai restricţionat	Mai	Mai	Mai	Mai	Mai	Mai
	Uniunea Europeană ar trebui să-și întărească politica de securitate și apărare	Mai	Nici de acord, nici în	Total de acord	Mai	Total de	Mai
	În ceea ce privește afacerile externe UE ar trebui să prezinte o poziţie comună	Mai	Mai	Mai	Mai	Mai	Total de acord
	Adâncirea integrarii europene este dezirabilă	Mai	Mai	Total de acord	Total de acord	Total de	Mai
	Pentru a face faţă crizei datoriilor suverane, statelor membre din zona Euro ar trebui să li se permită emiterea obligaţiunilor comune
	Moneda unică europeană (Euro) este un lucru rău	Mai	Deloc de acord	Deloc de acord	Deloc de acord		Mai
	Statele Membre UE ar trebui să aibă mai puţină putere de veto cu privire la politicile și deciziile adoptate la niveul instituţiilor UE	Mai	Nici de acord, nici în	Mai		Mai
	În România, orice nou tratat european ar trebui votat în cadrul unui referendum	Mai					Mai
	România ar trebui să fie independentă în combaterea corupţiei la nivel înalt, fără a fi monitorizată de entităţi politice supranaţionale, precum Comisia Europeană	Total de acord		Mai	Mai	Mai
	Proiectul actual de reformă constituţională ar trebui adoptat în scopul îmbunătăţirii funcţionării instituţiilor românești	Total de acord	Total de acord	Total	Mai	Mai	Total de acord

 

BIBLIOGRAFIE

Surse primare:

http://www.eui.eu/Projects/EUDO/euandi/Index.aspx. Data accesare: 25.04.2014

Pliantul euandi, versiunea în limba română. Accesibil la: www.eui.eu/Projects/EUDO/EUandI. Data accesare: 25.04.2014.

Surse secundare:

DODD, L. C. , Coalitions in parliamentary government, Princeton: Princeton University Press, 1976.

DOWNS, Anthony,  An economic theory of democracy, New York, NY: Harper, 1957.

GRECU, Rãzvan, RADUCA, Andreea, NÃSTASE, Roxana, TODOR Arpad, „Mapping Policy Preferences of Romanian Political Parties“, Research paper presented at the Fourth Annual Conference of Romanian Society of Political Science, 25-28 September 2003, 46.

HOTELLING, Harold, „Stability in competition“, The Economic Journal, Vol. 39, Issue 153, 1929, 41-57.

KISTCHELT, Herbert, ZDENKA, Mansfeldova, MARKOVSKI, Radoslaw, TOKA, Gabor, Post-Communist Party System. Competition, Representation and Inter-Party, Cooperation Cambridge: Cambridge University Press, 1999.

LAVER, Michael and HUNT, W. Ben, Policy and Party Competition, New York: Routledge, 1992.

LAVER, Michael, BENOIT, Kenneth and GARRY,  J., „Extracting policy positions from political texts using words as data“, American Political Science Review, 97(2), 2003, 311–331.

LOUWERSE, Tom and OTJES, S., „Design challenges in cross-national VAAs: the case of the EU Profiler“, Int. J. Electronic Governance, Vol. 5, Nos. 3/4, 2012, 279–297.

SLAPIN, J. B.  and PROKSCH, S.O. , „A scaling model for estimating time-series party positions from texts“. American Journal of Political Science, 52(3), 2008, 705–722.

TRECHSEL, Alexander H. and MAIR, Peter, „When Parties (Also) Position Themselves: An Introduction to the EU Profiler“, Journal of Information Technology & Politics, issue 8, nr. 1, 2011, 1

 

NOTE

TODOR ARPAD  – este doctor in Știinţe poltitice al European University Institute din Florenţa, Italia, cercetător post-doctoral și cadru didactic asociat în cadrul Școlii Naţionale de Studii Politice și Administrative. În calitate de expert în cadrul Asociaţiei Pro Democraţia a fost coordonatorul executiv al Forumului Constituţional.

 

 sus