Antisemitism, rasism, xenofobie

Banca Națională a României și Ministerul de Finanțe
în perioada Holocaustului din România
 

ALEXANDRU FLORIAN
[National Institute for Romanian Holocaust Studies „Elie Wiesel”]
[„Dimitrie Cantemir” Christian University]

 

Keywords: Holocaust; Romania; Jews; expropriation; Romanian National Bank; Ministry of Finance

Ion Antonescu a inspirat, coordonat și organizat tragedia evreilor din România, Basarabia, Bucovina și Transnistria în anii 40 ai secolului XX. Dar el nu a fost singur. A avut o întreagă echipă și un sistem instituţional care au lucrat pentru ca antisemitismul criminal să devină politică și practică de stat. Declanșarea celui de al Doilea Război Mondial înspre Răsărit a însemnat, pentru evrei, accelerarea fazei distructive a destinului lor. În ședinţa Consiliului de Miniștri din 6 septembrie 1941, Ion Antonescu afirma cu precizie atât rostul războiului împotriva URSS cât și măsuri drastice împotriva populaţiei evreiești:

„…Lăsând la o parte faptul că din punct de vedere și al onoarei, și chiar militar, era exclus să lăsăm pe germani singuri, dar dv nu trebuie să uitaţi că această nenorocită ţară are multe revendicări de făcut de la ruși și în special tezaurul de la Moscova… așa cum lupt eu acum ca să curăţ de jidani și de slavi Basarabia și Bucovina. În felul acesta, se va trage o linie de despărţire de la Marea Baltică la Marea Neagră între noi și masa slavă. Prin urmare, eu merg înainte, în primul rând, pentru rezolvarea problemei slave și, în al doilea rând, pentru ca să primim o despăgubire pentru pierderea tezaurului de la Moscova, care reprezintă astăzi 470 miliarde lei. În sfârșit, eu merg înainte, în al treilea rând, ca să am un gaj pentru rezolvarea problemei în Vest, unde vreau să refac graniţa“,iar în ceea ce privește strategia pentru monedă și regimul acesteia în Transnistria precum și rata de schimb pentru a se retrage rublele de pe piaţa regiunii ucrainiene, mareșalul o concepea în conexiune cu problema evreiască. În dezavantajul evreilor, desigur:

„În ceea ce privește moneda din Transistria, o vom lua gratis… Dacă nu mi se dă monedă de aceasta, atunci am să viu cu moneda noastră, care va avea aceiași valoare… prin urmare, problema monedei este clară… Am fixat cursul de un leu pentru o rublă ca să nu vină jidanii încoace și să facă contrabandă de ruble. Rublele pe care le avem le vom da jidanilor care vor trece în Ucraina la cursul de 8 lei o rublă… Cred că avem interesul ca să retragem, cu o monedă care nu are nicio valoare, o monedă care are valoare. Statul rusesc va reprezenta ceva. Și atunci, va trebui să ridicăm pe nimic aceste ruble. De ce? pentru că noi avem zeci de mii de jidani, pe care am intenţia să îi arunc în Rusia și care vor avea nevoie de ruble. Vom face deci o operaţiune dublă: vom cumpăra ieftin rublele și le vom vinde scump“[1].

În afară de rolul instituţiilor represive, jandarmerie, poliţie și armată, în perioada Holocaustului, despre celelalte instituţii centrale ale statului se știe foarte puţin.

Așa cum o arată și citatul de mai sus, la începutul războiului, Antonescu adresa sarcini precise de exemplu instituţiilor financiare ale statului. Ministerul de Finanţe și Banca Naţională au fost implicate direct în spolierea economică a evreilor. Mai mult, jefuirea evreilor avea să fie supralicitată de către cele două instituţii. Ministerul de Finanţe a emis o decizie prin care schimbul se făcea 1 rublă pentru 40 lei și nu 8 lei, așa cum menţiona Antonescu. Aceiași rată de schimb a fost stabilită și pentru așa zisa cumpărare a obiectelor de valoare din metale preţioase sau a bijuteriilor pe care evreii din Basarabia, Bucovina sau cei deportaţi în Transnistria trebuiau să le abandoneze în ţară. Un regim special aveau bijuteriile, care trebuiau evaluate de experţi, după care li se oferea doar 20% ca preţ. Cumpărarea lor se făcea prin Banca Naţionalaă, iar pentru cei din Transnistria prin Ministerul Finanţelor. Acţiunea deposedărilor a fost prilej și pentru funcţionarii implicaţi direct de a își însuși o parte din bunurile ce ar fi trebuit să intre în avuţia Băncii Naţionale[2]. Câteva aspecte legate de responsabilităţile Băncii Naţionale sunt prezentate în documentele de mai jos. De asemenea, am propus și documente care ilustrează preocuparea instituţiei legată de comportamentul evreilor în aceste situaţii. Se remarcă preocuparea faţă de posibile comportamente ale evreilor prin care ar încerca să se sustragă acţiunilor Băncii Naţionale de a le lua banii sau valorile. Cel de al treilea aspect îl reprezintă felul în care instituţiile financiare înţelegeau să valorifice bunurile expropriate de la evrei, pentru a crește astfel avuţia statului român.

Documentele provin din Arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington, iar sursa originară este menţionată la sfârșitul fiecărui document.

The National Bank of Romania and the Ministry of Finance during the Holocaust from Romania

Ion Antonescu inspired, coordinated and organized the tragedy of Jews in Romania, Bessarabia, Bukovina and Transylvania in the 1940s. However, he was not alone. He had an entire team and an institutional system that worked for making anti-Semitism a state policy and practice. The beginning of WW II from the East meant for the Jews the acceleration of the destructive phase of their destiny. During the meeting of the Council of Ministers of September 6, 1941, Ion Antonescu stated the purpose of the war against the USSR and the drastic measures against the Jewish population:

„… Putting aside the fact that, from the point of view of honor, and even of military aspects, it was not a good idea to leave the Germans alone, you must not forget that this unfortunate country has many claims before the Russians and mainly the Treasure from Moscow…as I fight now to clean Bessarabia and Bukovina of Jews and slaves. Like this, a clear line will separate the Baltic Sea and the Black Sea, us from the Slavic sea. As consequence, I will go ahead first for solving the Slavic issue and second, for receiving a compensation for losing the Treasure in Moscow, which now represents Lei 470 billion. Lastly, I will go ahead, third, for having a guarantee in connection to solving the Western matter, where I want to recreate the border“.

As concerns the strategy for the currency and its status in Transnistria, as well as the exchange rate for withdrawing rubles from the market of the Ukrainian region, the Marshall understood it in connection to the Jewish problem. That is to the disadvantage of Jews, of course:

„As regards the currency in Transistria, we will take it for free… If it will not surrender its currency, then I will bring our currency that will have the same value…As consequence, the matter of the currency is clear… I will set out the exchange rate of 1 Leu to 1 Ruble for the Jews not to engage in ruble smuggling. We will give the Jews the rubles we have if they will go to Ukraine, at the exchange rate of 8 Lei for one Ruble… I believe it is in our best interest to withdraw a valuable currency by using a useless currency. The Russian state will stand for something. And then, we will have to take the rubles for free. Why? Because we have tens of thousands of Jews that I intend to throw to Russia, and who will require rubles. Thus, we will engage in a double operation: we will buy rubles cheap and sell them high“[3].

Aside of the role of repressive institutions, Gendarmerie, Police and Army, we have little knowledge of the other central institutions of the state during the Holocaust.

As indicated by the quote above, at the beginning of the war Antonescu gave precise tasks, for example to the financial institutions of the state. The Ministry of Finance and the National Bank were directly involved in ripping off the Jews. More, both institutions exaggerated robbing the Jews. The Ministry of Finance issued a decision by which the exchange was 1 Ruble to 40 Lei, and not 8 Lei, as mentioned by Antonescu. The same exchange rate was set out also for the so-called purchase of valuable items made of precious metals or of jewelry the Jews from Bessarabia, Bukovina or those deported to Transnistria had to leave behind in Romania. The jewelry items had a special status; they had to be appraised by experts, after which the owners were given only 20% of the price. They were purchased through the National Bank and for those in Transnistria, through the Ministry of Finance. The dispossession action also gave the chance to the directly involved clerks to take part of the assets that should have become part of the patrimony of the National Bank[4].

The documents below present several aspects connected to the responsibilities of the National Bank. As well, I also proposed documents showing the care of the institutions for the behavior of Jews in such circumstances. There can be seen the concern for the possible behaviors of Jews that would attempt to elude the actions of the National Bank to rob them of their money or valuables. The third aspect is the manner in which the financial institutions used the goods expropriated from the Jews in order to increase like this the wealth of the Romanian state.

The Archives of the Holocaust Memorial Museum in Washington provided the documents and the initial source is mentioned at the end of each document.

CONFIDENŢIAL

București, 8 Octombrie 1941

Domnule MINISTRU,

Primim din partea Președinţiei Consiliului de Miniștri, nota după care vă anexăm copie, privitoare la cumpărarea bijuteriilor și metalelor preţioase, pe care le posedă evrei ce vor fi evacuaţi din Basarabia și Bucovina.

Cum această operaţie de plată a susnumitelor obiecte în ruble sau Reichskreditkassenacheine, trebuie făcută numai cu avizul Dv., vă rugăm să binevoiţi a ne comunica de urgenţă moneta în care credeţi că trebuiesc plătite aceste obiecte.

Banca Naţională a României, crede a fi nimerită plata în ruble la paritatea de 1 rublă = 40 lei.

Obiectele vor fi cumpărate de sediile noastre din localităţile respective, aurul fiind plătit la greutatea și la fineţea lui pe cursul oficial B.N.R., iar pietrele și alte obiecte preţioase vor fi plătite pe baza unei evaluări făcute de un expert specialist pe care îl vom trimite din București și numai pe o cotă de 20% din aceste evaluări, care ar fi echivalente, proporţia dintre aurul la cursul oficial și aurul la cursul liber.

Primiţi, vă rugăm, Domnule MINISTRU, încredinţarea deosebitei noastre consideraţiuni.

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 235

ROMÂNIA
MINISTERUL FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA GENERALĂ A MIȘCĂRII FONDURILOR

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
SECRETARIAT

Jurn. Nr. 42238/1941
04675 * 13.OCT.1941
SERV. R.S. Financiare
268730*11OCT.1941

Dos.251

Referindu-ne la scrisoarea Dvs. Nr. 5013 din 8 Octombrie a.c., cu privire la cumpărarea bijuteriilor și metalelor preţioase, pe cari le posedă evreii ce vor fi evacuaţi din Basarabia și Bucuvina;

Avem onoare a vă face cunoscut că Ministerul Finanţelor este de acord ca plata să se facă în ruble la paritatea de 1 rublă = 40 lei.

Obiectele vor fi cumpărate de Sediile Dvs. din localităţile respective, aurul fiind plătit la greutatea și la fineţea lui, pe cursul oficial al Băncii Naţionale a României.

Pietrele și alte obiecte preţioase vor fi plătite pe baza unei evaluări făcute de un expert specialist și numai pe o cotă de 20% din aceste evaluări, care ar fi echivalentă cu proporţia dintre aurul la cursul oficial și aurul la cursul liber.

Vă rugăm însă, a da dispoziţiuni Sediilor Dvs. a îngriji ca să se retragă și chitanţele de depunere a rublelor, înainte de plecare, evreilor din această categorie.

Deasemenea, vă rugăm să binevoiţi a lua toate măsurile pentru ca să nu se facă abuzuri de către organele trimise în acest scop.

MINISTRU,

DIRECTOR GENERAL,

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 228

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
07216 DIN 6.NOE.1941
SECRETARIATUL

ROMÂNIA
MINISTERUL FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA GENERALĂ A MIȘCĂRII FONDURILOR
SERVICIUL CONTABILITĂŢII

HC/SE
Jurn.Nr.47921/1941

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
SECRETARIAT

27362* - 5. NOE.1941
Dos. 251

Referindu-ne la scrisoarea Dvs. Nr.5357 din 2 Noembrie a.c., avem onoarea a vă face cunoscut că, Ministerul Finanţelor este de acord ca aurul, bijuteriile și metalele preţioase, aflate asupra evreilor din Odessa să fie achiziţionate.

În acest scop, vă rugăm să binevoiţi a ne comunica numele delegaţilor Instituţiei Dvs., care urmează să se ocupe cu colectarea acestor valori, cunoscând că la această delegaţie va fi atașat și Dl. Inspector Financiar Cicanci Vasile, din partea acestui Departament.

După comunicarea numelui acestor delegaţi, vom interveni la Marele Stat Major, care și-a dat acordul principal, pentru a da dispoziţiuni organelor în subordine să le lase libera trecere și să le dea tot concursul.-

Operaţiunea nu se va executa însă în aceleași condiţiuni ca în Basarabia și Bucovina, întrucât aceste teritorii fiind încorporate, sunt supuse legiuirilor în vigoare în România și ca atare Banca Naţională a României are dreptul de preemţiune asupra cumpărării metalelor preţioase, conform convenţiei din 11 Iunie 1938.

În Transnistria operaţiunea urmează să se facă de Statul Român, iar Banca Naţională a României va avea numai mandat din partea Statului, întrucât aici nu se pot aplica legiuirile din Regat, în baza cărora Instituţia Dvs. să-și exercite dreptul de preemţiune amintit.

MINISTRU
DIRECTOR GENERAL

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 223

ES.                                                                          7 Noemvrie 1941

Președinţia Consiliului da Miniștri
Cabinetul Militar

LOCO

DOMNULE PRIM MINISTRU,

Fiind informaţi prin organele noastre, că asupra evreilor din Odessa se găsesc cantităţi însemnate de aur, bijuterii și metale preţioase, Banca Naţională a României, de acord cu Ministerul Finanţelor, va proceda la achiziţionarea acestor valori pentru Stat.

În acest scop, vă rugăm să binevoiţi a interveni, dacă vă este posibil telegrafic, pe lângă Dl. Guvernator al Transnistriei, să pună la dispoziţia celor 13 funcţionari, notaţi în alăturata listă, care urmează să se ocupe cu colectarea amintitelor valori, automobile de transport, cu paza necesară, dela Tiraspol la Odessa.

Mulţumindu-vă anticipat, vă rugăm să primiţi, DomnulePrim Ministru, încredinţarea deosebitei noastre consideraţiuni.

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Anexă: 1 listă.

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 219

ROMÂNIA                                                                București, 14 XI 1941

PREȘEDINŢIA CONSILIULUI
DE MINIȘTRI
CABINETUL MILITAR – Bir. 2
Nr. 3867/ M

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
070823 DIN 15 NOV.1941
BUCUREȘTI

CONFIDENŢIAL-PERSONAL
URGENT

DOMNULUI GUVERNATOR AL
BĂNCII NAŢIONALE

Cu onoare vă trimitem, alăturată notă informativă privind vânzarea aurului lucrat de către evrei.

Pe această notă, Domnul Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului, a pus următorul ordin în rezoluţie:

„Să cumpere Banca Naţională sau Ministerul de Finanţe“.

Va rugăm să binevoiţi a dispune, comunicăndu-ne rezultatul pănă la 30 Noemvrie 1941.

D.O.

ȘEFUL CABINETULUI MILITAR
Colonel
Comunicat:
- Dl. General
N.Stoenescu
Ministrul Finanţelor
- Dl.Guvernator al Băncii
Naţionale.

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 209

12 Noemvrie 1941

NOTĂ

În intervalul dela 4-9 Noemvrie, preţul aurului lucrat a scăzut dela 1.600 lei la1.000 lei gramul, din cauză că oferta este mare și întrece cu mult cererea.

Evreii- speriaţi de svonul care circulă, că guvernul ar intenţiona să ia o serie de măsuri restrictive, împotriva deţinătorilor de aur – caută să se debaraseze de obiectele de aur, iar profitorii cumpără aurul lucrat la preţuri foarte scăzute.

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 210

MARELE CARTIER GENERAL
Secţia II-a

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
07453 DIN 17 NOE. 1941
SECRETARIATUL

CONFIDENŢIAL

Nr. 40848 din 16 Noembrie 1941
MARELE CARTIER GENERAL
către
BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Am onoare a face cunoscut:

Marele Cartier General a fost sesizat, prin Inspectoratul General de Jandarmi că, la Otaci, funcţionarii B.N.R. au procedat la percheziţionarea evreilor și mai ales la strângerea valorilor și obiectelor preţioase, de o manieră care făcea imposibil un control și care nu putea da siguranţa că tot ceea ce s-a confiscat ca nefiind declarat, a ajuns pe deaîntregul în patrimoniul Statului.

Se semnalizează astfel:
- că funcţionarii B.N.R. dela Otaci au strâns – la început – în buzunare, obiecteleconfiscate și numai în urmă în lăzi sigilate;
- că nu s-a întocmit zilnic, împreună cu jandarmii, un proces verbal de valorile și obiectele preţioaseconfiscate;
- că au fost funcţionari care au lucrat din iniţiativă proprie, făcând perchiziţii în alte puncte decât cele fixate în acord cu jandarmii;
- că s-au refuzat jandarmilor dovezi sau semnarea unor acte care să stabilească precis ceea ce s-a confiscat.

În acelaș timp, pe o altă cale, Marele Cartier General a intrat în posesia unui tabel de diferite sume de bani expediate prin Oficiul P.T.T. Otaci, familiilor, de către diferiţi ofiţeri și grade inferioare din Compania 60 Poliţie.

Pentru a se verifica toate cele de mai sus și a sa stabili adevărul,Marele Cartier General a hotărât o anchetă la Otaci,la care vor lua parte:
- din partea Guvernământului Bucovinei, care a avut ordin direct dela Președinţia Consiliului ae Miniștri în ce privește operaţiunile B.N.R., un delegat calificat;
- din partea Inspectoratului de Jandarmi, Colonel Mănecuţă Inspectorul Jandarmi Cernăuţi;
- din partea B.N.R., un delegat calificat;
- Lt.Colonel Petrescu N. Gheorghe ca delegat al Marelui Cartier General.

Vă rugăm să binevoiţi a ne comunica urgent numele delegatului Dvs.

ȘEFUL DE STAT MAJOR AL ARMATEI
General
N. Tătăranu

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, filele 205-206

Domniei-Sale
Domnului MINISTRU AL FINANŢELOR
loco.-

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI                                București, 2 Decemvrie 1941
Copie
Nr. 5896

DOMULE MINISTRU,

Prin art.1 al Decretului-Lege Nr.3494 din 17 Octomvrie 1940, se interzice scoaterea din ţară a obiectelor și bijuteriilor, lucrate în metale preţioase, iar prin art.4, al aceluiași Decret-Lege, se prevede că e permisă scoaterea din ţară numai a următoarelor obiecte de valoare redusă și obișnuită, confecţionate în argint și anume: verighete, ceasornice și cercei, fără pietre preţioase, butoni, creion, toc rezervor și port ţigaret.

Or, de câtva timp se observă, pe la magazinele de bijuterii din centrul Capitalei, o mare afluenţă de clienţi evrei, cari, în vederea emigrării lor, caută să-și plaseze banii, în diferite obiecte și bijuterii de aur și anume în ceasornice, brăţări, port-ţigarete, creioane, etc., cu sau fără pietre preţioase. În special sunt căutate ceasornicele de aur marca“Omega“ și “Longines“.

Desfaceri mari de bijuterii, în scopul de mai sus, suntem informaţi că ar face un anume “Caraso“, care are, în Calea Victoriei Nr. 46, un magazin cu firma “Briliantul“. Caraso e un evreu, ascuns sub un nume grecesc, evreu, care, în trecut a fost negustor de unt, iar acuma face pe bijutierul. Firma de mai sus nu funcţionează pe numele său, ci pe numele unui oarecare “Gatej“, din Ploești, strein de branșe și care nici nu locuește în București.

Toate obiectele de aur, cumpărate de evrei, sunt camuflate, în vederea scoaterii lor din ţară, prin nichelaj, spre a putea fi strecurate apoi, cu ușurinţă, la vămile de eșire din ţară și a se eluda astfel, prevederile articolelor mai sus citate ale Decretului-Lege No.3494 din 17 Octomvrie 1940.

Domnule Ministru,

Faţă de cele ce preced, avem onoarea a vă ruga ca, -în conformitate cu prevederile art.l și 4 ale Decretului-Lege No.3494 din 17 Oct.1940–să binevoiţi a dispune ca, Direcţiunea Generală a Vămilor, să pună în vederea vămilor de la punctele de eșire din ţară, ca să facă cel mai sever control tuturor călătorilor, în scopul de a constata obiectele și bijuteriile din metale preţioase, cu care ar încerca unii -și în special evreii emigranţi- a părăsi ţara și a nu permite decât eșirea obiectelor, obișnuite, de o valoare redusă, confecţionate din argint, și anume cel mult a unui ceas, a unei perechi cercei, fără pietre preţioase, a unei perechi butoni, a unui creion, a unui toc rezervor și a unui port-ţigaret, de fiecare călător.

Pentru obiectele din felul celor mai sus arătate, care se vor prezenta nichelate, vă rugăm să binevoiţi a dispune ca, personalul vamal să verifice dacă ele sunt confecţionateîn întregime din nichel, sau dacă sunt confecţionate din aur și, în scop de a se scoate în mod fraudulos din ţară, au fost camuflate prin nichelaj.

O asemenea constatare e ușor de făcut,fiindcă obiectele de aur se pot cunoaște ușor după greutatea lor, iar în cazul când ar fi nichelate, de îndatăce se vor sgâria puţin, cu vârful unui briceag, va apare culoarea galben-roșcată a aurului din care au fost confecţionate.

Pentru toate obiectele sau bijuteriile, pe care anumiţi călători vor încerca să le scoată din ţară, în contra prevederilor art.l și 4 al Decretului-Lege no.3494, din 17 Oct.1940, vă rugăm a dispune ca vămile respective să procedeze la confiscare -depunând obiectele confiscate la cel mai apropiat sediu al Băncii Naţionale- și săîncheie, în conformitate cu art.5 al Decretului Lege mai sus citat- publicat în Monit. Ofic. nr.244 din 18 0ct.1940 - procese verbale de contravenţie - de pe care va trimite copii și Biroului de constatarea contravenţiilor din Banca noastră - și în care vor cere aplicarea sancţiunilor prevăzute de art.9 și 10 ale Decretului Lege nr.3203 din 12 Septemvrie 1938 –publicat în Monitorul Oficial nr.213 din 14 Septemvrie 1938 – referitor la controlul circulaţiunii metalelor preţioase.

Binevoiţi a primi, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre consideraţiuni.

GUVERNATOR,
ss Al. Ottulescu

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, filele 189 – 191

Domniei-Sale
Domnului MINISTRU AL FINANŢELOR

București, 10 Decembrie 1941

Domnule MINISTRU,

Răspunzând adresei Dvs. Nr. 279694 din 3 Decembrie a.c., vă facem cunoscut că funcţionarii noștri, delegaţi în Basarabia și Bucovina, s-au ocupat exclusiv de strângerea obiectelor și metalelor preţioase și a valorilor.

Printre obiectele de argint au fost strânse și unele obiecte de alpaca (tacâmuri), care au fost reţinute fără nicio plată, iar alte obiecte de alpaca tot împreună cu obiecte de argint au fost confiscate la eșirea din ţară și tot fără plată.

Guvernământul Bucovina afirmând că numai obiectele preţioase și valorile revin Guvernului central, celelalte obiecte revenind Guvernământului, ne-a făcut adresa pe care v-am trimis-o în copie spre soluţionare.

Comunicându-vă cele ce preced, vă rugăm să binevoiţi a ne comunica răspunsul Dvs.

Primiţi, vă rugăm, Domnule Ministru, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni.

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
ss/ Demetrescu ss/ Niculescu

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 182

COPIE DUPĂ RAPORTUL COMISIEI INSTITUITE
DIN ORDINUL DOMNULUI MAREȘALANTONESCU
PENTRU ANCHETAREA NEREGULILOR DIN BASARABIA
ÎN LEGĂTURĂ CU EVACUAREA EVREILOR.

V. Operaţia cumpărării valorilor dela
evreii evacuaţi, prin comisiile B.N.R.

Din piesele cercetării urmate de Comisiune, se arată că după trecerea prin punctul Rezina, aproximativ a 10 convoaie, cu un efectiv de circa 8.000 evrei, toţi necontrolaţi, Lt.Popoiu, însărcinat cu transportul lor peste Nistru, a făcut cunoscut erarhic șefilor săi, că Germanii îi controla în Transnistria, ridicându-le toate valorile și devizele aflate asupra lor. Era pe la începutul lunei Octomvrie 1941.

Președinţia Consiliului de Miniștri sesizată, dă o notă Ministerului de Finanţe, cu Nr.8507 din 5 Oct.1941, care la rândul său trimite adresa Nr.269274 din 14 Oct.1941, Guvernământului Basarabiei, prin care fixează normele de schimb.

Înziua de 8 Octomvrie 1941. Centrala B.N.R. a fost încunoștiinţată de către Președinţia Consiliului de Miniștri și drept urmare trimite în Chișinău, în ziua de 9 Oct.1941, cu avionul, o comisiune sub președinţia D-lui Bucur Jugăreanu.

Concomitent se dă și de Guvernământ, ordin telegrafic nr.9 din 9 Oct.1941, către Prefectura Bălţi și Soroca, cu norme în vederea schimbului.

Delegaţii B.N.R. s-au împărţit în 3 comisiuni, lucrând astfel:
Una prezidată de dl Bucur Jugăreanu la Visterniceni, Orhei și Rezina;
A doua la Mărculești și
A treia la Cetatea-Albă.

Din fiecare Comisiune făceau parte: delegaţii B.N.R., un delegat al armatei și experţii
necesari pentru valorificarea aurului și a pietrelor preţioase.

Delegatul armatei, cerut chiar de comisia B.N.R., a avut rostul de a înlătura, prin
prezenţa lui suspiciunile care ar fi putut naște de pe urma operaţiunilor ce se executau.

*
* *

Comisiunile au lucrat în condiţiuni foarte grele, din cauza scurgerii convoaielor pe diferite direcţii și deci a nevoiei de a se deplasa, a lipsei de localuri proprii și a timpului defavorabil. Au lucrat adeseaori noaptea, în ploaie și fără lumină suficientă.

Criteriile de schimb și evaluare date de Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Mișcării Fondurilor au fost următoarele:
- Plata în ruble, la paritatea 1 rublă = 40 lei
- Aur plătit în greutatea și fineţea lui, la cursul oficial B.N.R.
- Pietrele și alte obiecte preţioase,plătite pe baza unei evaluări făcute de un expert specialist și numai pe o cotă de 20% din evaluare, care ar fi echivalentă cu proporţia dintre aurul la cursul oficial și aurul la cursul liber.

Li se puteau schimba și lei, contra Kassenschein la paritatea de una contra 60 lei. Cu moneta românească nu puteau nici într’un caz trece peste Nistru.

Operaţia de control și schimb se făcea astfel:

Schimbul de lei în ruble se făcea la început pe bază de liste nominale. Ulterior din cauza aglomeraţiei lucrărilor s’a renunţat la acest sistem, fiind totodată socotit ca o formalitate inutilă.

Pentru bijuterii, monete de aur și valute, s’au întocmit la început chitanţe individuale cu specificarea detailată a valorii și sumei plătite. Acestea se puneau în plicuri separate, care se depuneau în casete speciale.

Ulterior, din aceleași motive arătate mai sus și spre mai multă simplificare s’a renunţat la sistemul chitanţelor individuale și s’a făcut pe tabele.

După terminarea lucrului casetele cu plicuri și valori se depuneau în auto-duba B.N.R. care însoţea comisia.

Duba se încuia, iar cheia o lua președintele comisiei.În orașele unde B.N.R. avea tezaur, cum a fost cazul la Orhei, casetele cu valori se depuneau acolo, tezaurul se închidea luându-se: una din chei de președintele comisei, iar a doua de către delegatul armatei.

La data de 22 Oct.1941 Cpt.Paraschivescu, comandantul companiei 23-a poliţie înaintează un raport în care semnalează unele pretinse lipsuri, în procedura urmată de B.N.R.; evidenţia lipsa unui registru de casă pentru schimbul rublelor, lipsa unei case de fier pentru depunerea valorilor în locul plicurilor și cutiilor de lemn, care se întrebuinţau și necesitatea înfiinţării unui registru de control pentru aceste valori.

Guvernământul sesizat de acest raport a verificat observaţiile făcute de Cpt. Paraschivescu și a constatat că procedura ce se urma, prezenta toate garanţiile unei cinstite operaţiuni.

În rezumat

Operaţiile făcute de comisiile B.N.R. au fost regulate și nu au dat prilejul să se constate vreo abatere dela linia cinstei și contiiciozităţii.

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, filele 196-197

MINISTERUL FINANŢELOR
CABINETUL MINISTRULUI

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÎNIEI
00753 DIN 31 JAN. 1942
SECRETARIATUL

190118 * 20 IAN.1942

DOMNULE DIRECTOR,

Am onoare a vă face cunoscut mai jos pct.3 al hotărârilor luate în Consiliul de Miniștri din 22.I.1942, cu rugămintea de a fi supus Domnului Guvernator pentru a aviza asupra felului cum D-sa vede folosirea bunurilor expropriate dela evrei, ca un gaj sau altfel, pentru acoperirea monetei:

„Domnul Ministru al Finanţelor e rugat a ţine seama că prin conservarea în patrimoniul Statului a bunurilor expropriatedela evrei se pot înlesni operaţiunile de trezorerie și se pot acoperi o parte din nevoi. Printr-un raport cu B.N.R., aceste bunuri pot trece într-un cont special pentrucă ele reprezintă o valoare reală indiscutabilă și pot servi cel puţin ca instrument de acoperire al unui cont în raporturile dintre Stat și Banca Naţională a României, dacă nu chiar de acoperire a unei emisiuni“.

„Problema trebuie studiată deoarece actualul sistem de administrare este păgubitor pentru Stat“.

Primiţi vă rog, Domnule Director, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.

DIRECTOR DE CABINET,
Maior, A. Georgescu

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 243.

DOMNIEI-SALE
DOMNULUI DIRECTOR DE CABINET AL
DOMNULUI GUVERNATOR AL BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
Domniei –Sale
Domnului MINISTRU AL FINANŢELOR

LOCO

București, 13 Februarie 1942

Domnule DIRECTOR;

Am primit adresa Dvs.Nr.190116/29.I.1942., prin care ne-aţi făcut cunoscut punctul 3 alhotărârilor luateîn Consiliul deMiniștri din 22 Ianuarie 1942, privitor la folosirea bunurilor expropriate dela evrei, ca un gaj sau altfel, pentru acoperirea monetei.

Banca Naţională a României luând în deliberare problema care rezultă din hotărârea Consiliului de Miniștri, a ajuns la următoarele concluziuni:

Hotărârea Consiliului de Miniștri a fost luată, desigur, din motive foarte puternice, pe care Banca Naţională a României nu le cunoaște.

Sumurile expropriate dela evrei reprezintă o valoare foarte mare imobiliară. Nu știm dacă, și întrucât această expropriere constituie și o sarcină pentru Stat. În cazul când ar exista o sarcină, ea grevează fără îndoilă aceste bunuri.

Oricum ar fi, atunci când Statul a hotărât exproprierea bunurilor evreești, Ministerul Finanţelor a considerat că din vânzarea acestor bunuri va rezulta pentru Stat o sumă foarte importantă lichidă, care era considerată ca unul din mijloacele de absorbire a numărului atât de abundent pe piaţa noastră.

Dacă nu ne înșelăm, chiar în planul financiar alcătuit pentru ultimele luni ale exerciţiului 1941-1942, vânzarea bunurilor evreești expropriate era trecută printre sursele de venituri cele mai importante.

Așa fiind, noua hotărâre luată, ca bunurile evreești expropriate să fie conservate în proprietatea Statului, schimbă cu totul aspectul bugetului extraordinar al Statului.

Privind, însă, problema și din celălalt punct de vedere, care pare a rezulta din felul cum este formulată hotărârea Consiliului de Miniștri, chestiunea ia un aspect cu mult mai grav.

Această hotărâre imaginează stabilirea unui raport între Ministerul Finanţelor și Banca Naţională a României, în ce privește aceste bunuri, în sensul ca valoarea lor să fie considerată ca o garanţie, ca un “instrument de acoperire al unui cont în raporturile dintre Stat și Banca Naţională a României“.

Este greu de imaginat că Statul să fi simţit nevoia de a garanta angajamentele foarte importante, dar destul de variate, pe care le are faţă de Banca Naţională a României în altfel decât cu venituri ale Statului, care trebuiesc să fie astfel așezate, încât ele să constitue în adevăr o garanţie, de lichiditate, și deci de amortizare treptată a acestor angajamente.

A înlocui această unică garanţie serioasă, cu o garanţie reprezentată prin bunuri imobile, a căror valoare este atât de variabilă, și care nu poate servi la scopul pentru care ar fi destinată decât prin vânzare, la care Statul deocamdată pare a fi renunţat, ar însemna a recurge azi, după experienţe seculare de încercări de acest fel nereușite, și care au dat rezultate catastrofale în alte ţări, la mijloace în deobște repudiate, și a sdruncina ultimul rest de încredere care mai există în moneta naţională.

Este bineînţeles că dacă s-ar recurge la asemenea garanţii pentru emisiuni noui, în afară de angajamentele de până acum ale Statului, rezultatele ar fi cu atât mai dezastruoase.

De aceea Banca Naţională a României, apreciind grija de a i se oferi pentru emisiunile ei, făcute în folosul Statului garanţii cât mai sigure, este de părere că pentru considerentele arătate mai sus, nu este bine a se recurge la aceste valori, ci stăruie în opinia de a se găsi treptat mijlocul ca din veniturile Statului să se asigure amortizarea treptată a angajamentelor ce s-au luat în momentele de mare nevoie.

Aceasta este opinia Băncii Naţionale a României, de care vă rugăm să binevoiţi a lua cunoștinţă.

Primiţi, vă rog, Domnule Director, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.

DIRECTOR DE CABINET,

Domniei-Sale
Domnului DIRECTOR DE CABINET AL DOMNULUI MINISTRU AL FINANŢELOR

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, filele 240-242

BANCA NAŢIONALĂ                                         Câmpulung-Bucovina, 26 Februarie 1942
       a
    ROMÂNIEI

Capital Social 600.000.00 Lei
Adresa telegrafică: BANCANAT
Nr. 1390

Cazul evreului cămătar
Taner, evacuat din C.-Lung
și readus din Transnistria

CONFIDENŢIAL

DOMNULUI GUVERNATOR AL BĂNCII NAŢIONALE
BUCUREȘTI

SECRETARIAT-CONSILIU

Ca urmare la raportul ns/ nr. 6/426 din 2 crt.,avem onoarea a completa informaţiunile din acel raport, capitolul: „Starea de spirit“, cu următoarele:

În acel raport arătam: .................“Nedumerire a produs și faptul, că după comunicatul dela Radio și din gazete,ne-am trezit eri dimineaţă -este vorba de 1 crt.-cu un evreu și soţia, reveniţi din Transnistria“.-

Pe evreu îl chiamăAbraham Taner,are 60 ani și-a revenit însoţit de soţia sa Dora,ocupând o cameră la hotelul „Rarău“ din centrul orașului.

Am văzut adresa cu care a fost trimis;poartă nr.425 din 27 Ianuarie 1942 și emană dela Prefectura judeţului Moghilev către Poliţia orașului Câmpulung. Începe -reproducem textual - astfel:

„Din ordinul Președenţiei Consiliului de Miniștri transmis verbal de D-l Guvernator al Transnistriei în seara zilei de 17/ I/ 42, se înaintează Abraham Taner de 60 ani și soţia sa

Dora .........spre cele legale“. Semnătura și sigiliul.

Ar fi deci necesar-cunoscute fiind practicile Evreilor-să se verifice autenticitatea ordinului emanat dela Președenţie, să nu fie cumva vreo înscenare,fără știrea celor de sus,a vreunui mărunt funcţionar.

Mi s-a spus,că ar fi 3 cazuri de acestea, din care încă unul la Rădăuţi, directorul unei fabrici de bere.

În oraș circulă svonul,că evreul a declarat,că are un fiu, sau un ginere,avocat la București,cu prietenii foarte sus,datorită cărora a putut reveni.

Alt svon arată, că acest evreu are meritul,că sub stăpânirea austriacă,ar fi stăruit pentru introducerea și menţinerea limbei române,ca limbă oficială.

BANCA NAŢIONALĂ                                           Câmpulung-Bucovina, 26 Februarie 1942
            a
      ROMÂNIEI

Capital Social 600.000.00 Lei
Adresa telegrafică: BANCANAT
Nr. ..........

Urmare la raportul nr. 1.390

Opinia publică nu știe însă acestea și deaceea se întreabă,prin ce mijloace și pentru care raţiuni de Stat,a fost readus acest „Shylok“ al Câmpulungului,deoarece am fost informaţi,că după unire a practicat pe scară întinsă cămătăria.

Prefectul Judeţului,cu care am discutat în câteva rânduricazul acestui evreu, ne-a declarat, că la raportul său, prin care a cerut retrimiterea, respectivului, a primit recomandaţiunea, să nu se mai intereseze de acest caz.

Pentru noi și pentru mulţi de aici este încă un mister, pentru cari raţiuni de Stat a fost adus.

Atât vă putem spune, că opinia publică locală este curioasă să știe adevărul și ar fi satisfăcută să-l vadă plecat.

Sand.

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Câmpulung-Bucovina

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 2, dosarul nr. 64 / 1941-1944, filele 570-571

BANCA NAŢIONALĂ A ROMĂNIEI                                         București 17 Aprilie 1945
CAPITAL SOCIAL 600.000.000LEI
Adresa Telegrafică: BANCANAT

FOARTE URGENT

INSPECTORATUL DEVIZELOR                                       Serviciul SECRETARIATUL GENERAL
         No. 139                                                                BNR

Curtea specială pentru judecarea criminalilor de război, Cabinetul 4, ne cere să-i prezentăm până Joi 19 Apr. a.c., actele încheiate la Mărculești, cu ocazia colectării bijuteriilor dela evreii din acel punct.

După cele comunicate de DlIon Mihăescu, actele au fost predate la Bancă odată cu depunerea gestiunii și împreună cu un raport amănunţit, în a doua jumătate a lunei Noemvrie 1941.

Vă rugăm a cerceta de urgenţă arhiva Serviciului Dv cât se poate de amănunţit.

Actele încheiate au fost:

10-12 procese verbale și un registru în care se treceau toate bijuteriile.

Vă rugăm din nou a stărui asupra cercetării amănunţite a arhivei și a ne da răspunsul Dv până mâine 18 Aprilie 1945 ora 13.

ADMINISTRATOR                                                ȘEFUL SERVICIULUI

Arhiva generală a Centralei Băncii Naţionale a României, Direcţia Secretariat, rola 1, dosarul nr. 19 / 1940, fila 174

ALEXANDRU FLORIAN este Profesor universitar, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“; director general, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel.

 sus