Pe 11 martie 1989, la posturile de radio „Europa Liberă“ și „BBC“ a fost citit un document spectaculos, care avea să destabilizeze și mai mult poziţia lui Nicolae Ceaușescu pe plan internaţional. Șase veterani ai partidului i se adresau public președintelui printr-o scrisoare deschisă extrem de critică: „În momentul în care însăși ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este discreditată de politica dumneavoastră și când ţara noastră este izolată în Europa, noi ne-am hotărât să luăm poziţie. Ne dăm perfect seama că făcând aceasta ne riscăm libertatea și poate chiar vieţile noastre. Dar simţim că e datoria noastră să apelăm la Dvs. pentru a schimba cursul actual înainte de a fi prea târziu“. Misiva era semnată de Gheorghe Apostol (fost membru al Biroului Politic și președinte al sindicatelor), Alexandru Bârlădeanu (fost membru al Biroului Politic și președinte al Comitetului de Stat al Planificării), Corneliu Mănescu (fost ministru al Afacerilor Externe și președinte al Adunării Generale a ONU), Constantin Pârvulescu (membru fondator al PCR), Grigore Răceanu (veteran al PCR), Silviu Brucan (fost redactor-șef adjunct al „Scânteii“).

Ceaușescu primea cinci reproșuri legate de situaţia internă și internaţională a României. În primul rând, semnatarii scrisorii deplângeau izolarea externă a României, cauzată de încălcarea „Actului final de la Helsinki“. Aduceau în discuţie planul de sistematizare a satelor, decretul care interzicea cetăţenilor să aibă contacte cu străinii, distrugerea patrimoniului urban al Bucureștiului prin construcţia noului Centru Civic, violarea corespondenţei și a convorbirilor telefonice etc. În al doilea rând, cei șase considerau că Ceaușescu adusese economia în colaps datorită investiţiilor nesăbuite, care făcuseră ca planificarea să nu mai funcţioneze. De asemenea, acuzau politica agricolă a regimului, care era „în derută“. În al patrulea rând, veteranii partidului erau de părere că Ceaușescu dusese în ultimii ani o politică naţională discriminatorie, care ar fi provocat emigrarea cetăţenilor germani, maghiari și evrei. Ultimul punct al scrisorii se referea la degradarea poziţiei internaţionale a României și a prestigiul ei.

Nicolae Ceaușescu n-a fost sensibilizat de poziţia critică a veteranilor partidului. Îi considera „borfași“ din punct de vedere moral și „derbedei“ din punct ce vedere politic. Reacţia lui este consemnată în Stenograma ședinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 13 martie 1989, din care vă prezentăm extrasul conversaţiei despre „Scrisoarea celor șase“:

 

Tov. Nicolae Ceaușescu: Tovarăși, o să vă prezint foarte pe scurt, pentru că vreau să fie cunoscută și de membrii Comitetului Politic Executiv, problemă care se referă la câţiva vechi clienţi, ca să zic așa, derbedei politici, declasaţi și moral și politic, faţă de care partidul a luat o serie de măsuri.

În primul rând este vorba de Brucan, este exclus mai de mult din partid și care este agent al serviciilor străine.

Tov. Elena Ceaușescu: Este recrutat de mult de americani.

Tov. Nicolae Ceaușescu: S-a înhăitat cu Apostol, faţă de care am manifestat prea multă înţelegere, Aici vinovatul principal sunt eu care am crezut că, poate nu că o să se îndrepte, dar că o să-și vadă de treabă. Până la urmă se vede că nu merită nici un fel de încredere și îngăduinţă.

Un altul este Bârlădeanu, care în ultimi ani se transformase în vânzător a tot felul de lucruri. Lucra cu un grup de borfași, și de mai mult timp se află în anchetă pe problema aceasta.

A apărut și Corneliu Mănescu pe care, de asemenea, îl cunoașteţi.

Tov. Elena Ceaușescu: Este vulnerabil la orice.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Și au mers și la Pârvulescu.

Aceștia au convenit ca împreună să se adreseze cu o scrisoare Președintelui României, dar trimisă Statelor Unite ale Americii, Angliei și Franţei – sigur, folosind legăturile lui Brucan cu serviciile respective.

Cu unii dinte ei s-a stat de vorbă la partid, cu alţii la Ministerul de Interne, și, până la urmă, au recunoscut. Sigur că acţiunea ca atare...

Tov. Elena Ceaușescu: Este trădare.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nici nu merită să se mai stea de vorbă pentru că, acţiunea ca atare este identică cu o acţiune de trădare.

Dar va trebui să clarificăm mai bine pe linie de partid. Sigur, că cei care sunt membri de partid, nu vor mai putea rămâne în partid. Dar vom vedea și în raport de poziţia lor, va trebuie să vedem ce prevede Constituţia, ce prevede Legea, pentru că trădarea este trădare.

Tov. Elena Ceaușescu: Indiferent cine trădează, trădarea este trădare.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Aceștia s-au legat de tot ceea ce doresc agenţiile străine, începând cu faptul că se cheltuiește mult pentru investiţii și că nu ar trebui să se mai investească. Practic, toţi aceștia sunt o adunătură de declasaţi și politic și social și moral și te întrebi cum au putut aceștia ca, la un moment dat, să ocupe niște funcţii.

Tov. Elena Ceaușescu: Și au putut să ajungă la așa decădere!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Vom vedea după aceea la ce concluzii ajungem.

Ei au mai căutat să mai stea de vorbă ba cu unul, ba cu altul, este adevărat, tot în asemenea cercuri, adică tot cu unii de teapa lor.

Vor să aibă dreptul să aibă legături cu ambasadele străine.

Tov. Constantin Dăscălescu: Cu care?

Tov. Nicolae Ceaușescu: Își aleg stăpâni pe cei care îi plătesc mai mult! Nu se duc la bulgari, ci la cei care îi plătesc bine! Nu se duc nici la coreeni, nici la cubanezi. Probabil că ei sunt încurajaţi de agenturile străine însă se pare că au prins mult curaj după cele ce se întâmplă în Uniunea Sovietică.

Aţi văzut ce scrie un cetăţean în „Izvestia“? Că ar trebui să nu se bucure că îi laudă reacţiunea.

Ar trebui să trimitem aceasta și la judeţe și s-o facem mai pe larg.

Tov. Elena Ceaușescu: Însă trebuie trase niște concluzii despre cum trebuie să păstrăm secretul de partid și de stat.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De aceea am și vrut să atrag atenţia asupra acestor probleme și să tragem și niște concluzii, adică să avem și să luăm o atitudine mai fermă faţă de diferiţi palavragii, faţă de diferite elemente care ascultă tot felul de posturi străine. Trebuie să luăm o atitudine fermă, pentru că nu trebuie să lăsăm pe nimeni să desfășoare activitatea împotriva intereselor socialismului și poporului. A da dovadă de îngăduinţă înseamnă a face jocul cercurilor reacţionare străine, în detrimentul poporului român și construcţiei socialiste – și nu putem face aceasta!

Din aceste cazuri trebuie trasă concluzia aceasta și de a avea o poziţie fermă, de demascare și de combatere a lor în toate domeniile. Trebuie să fim mai activi și în partid!

Eu am informat acum Comitetul Politic Executiv dar, aceasta fiind încă o problemă internă, nu trebuie să se discute asupra ei.

Cu aceasta, tovarăși, ridicăm ședinţa.

Arhivele Naţionale ale României – Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr. 15/1989

 

 

 

Reacţia politică a lui Nicolae Ceaușescu a fost dublată de măsuri administrative din partea Securităţii. Semnatarii scrisorii au fost evacuaţi din locuinţele selecte din cartierul Primăverii, au suferit diferite șicane din partea autorităţilor și au intrat în colimatorul Securităţii, care le-a deschis dosare de urmărire. Dintre cei șase veterani care l-au înfruntat public pe Ceaușescu, doar Gheorghe Apostol a încercat să obţină clemenţă. În Arhiva CC al PCR se găsește o scrisoare dactilografiată care provine aparent de la Apostol, deși nu prezintă semnătura lui olografă. Fostul ilegalist a încercat să justifice apariţia numelui său pe documentul citit la posturile de radio occidentale.

 

Către

Comitetul Central al Partidului Comunist Român și Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România

Subsemnatul Gheorghe Apostol, vă rog să-mi permiteţi a vă supune atenţiei următoarele:

Este de datoria mea să arăt cu toată sinceritatea că îmi revine o mare răspundere în legătură cu scrisoarea trimisă în occident de către Silviu Brucan și citită în luna martie 1989 la posturile de radio străine, întrucât eu am organizat și atras și pe alţii la această acţiune.

Deși eram conștient că prin ceea ce am iniţiat voi susţine propaganda externă contra ţării noastre și am să determin unele acţiuni de calomniere și denigrare a partidului și statului, nu am ezitat să-mi materializez intenţiile, fiind dominat de ambiţii personale și interese egoiste.

Prin ceea ce am făcut, am pus la dispoziţia unor cercuri străine și oficine de propagandă reacţionară materiale care, deși nu aveau o bază reală, au susţinut acţiunile lor dușmănoase.

Sunt conștient că prin faptele mele am nesocotit obligaţiile de cetăţean român și legile ţării, regret profund tot ce am făcut și rog conducerea partidului și Consiliului de Stat să-mi acorde clemenţă.

Acum îmi dau pe deplin seama că am încălcat grav prevederile Statutului Partidului Comunist Român, contravenind îndatoririlor de a apăra unitatea partidului, de a milita pentru înfăptuirea liniei sale politice și a manifesta intransigenţă faţă de acţiunile ostile orânduirii noastre socialiste și faţă de cei care uneltesc împotriva intereselor poporului.

Analizând lucid și cu responsabilitate atitudinea ce am avut-o și faptele ce le-am săvârșit, am ajuns la concluzia că trăsăturile negative de caracter, ambiţiile carieriste și orgoliul m-au adus în situaţia gravă de a mă fi pus în slujba celor împotriva cărora am luptat cândva.

Conștient fiind că poziţia și acţiunile mele au fost exploatate pentru a se încerca discreditarea politicii partidului și statului, a regimului socialist din ţara noastră, regret profund și în totalitate actele săvârșite.

Îmi dau seama că prin ceea ce am făcut am adus o grea rușine și asupra propriului trecut, renegând idealurile cărora le-am dedicat anii tinereţii mele. Așa cum am mai arătat, am pus mai presus de interesele statului și partidului propriile interese, iar pentru realizarea unor scopuri personale înguste nu am pregetat să colaborez cu elemente aflate în slujba dușmanilor ţării.

Acţiunile mele au fost urmarea unor concepţii și orientări greșite, precum și a unor mentalităţi străine de profilul politic și moral ce trebuia să mă caracterizeze ca membru al partidului.

De asemenea, fără a încerca să mă disculp în vreun mod, recunosc că în perioada îndelungată de timp cât am fost departe de ţară, cu o ușurinţă condamnabilă m-am lăsat influenţat de propaganda reacţionară din exterior, abdicând în acest fel de la principiile și normele vieţii și muncii comuniștilor.

Acum îmi este rușine că la vârsta pe care o am nu mai pot ţine fruntea sus în faţa fiștilor tovarăși de luptă, a cetăţenilor ţării.

În aceste clipe, fiindu-mi propriul judecător, mă angajez ca în tot restul vieţii mele să dovedesc devotament desăvârșit partidului și ţării.

Rog Comitetul Central al Partidului Comunist Român și Consiliul de Stat să-mi dea posibilitatea de a mă reabilita moral și să demonstrez că pe viitor conduita mea nu va contraveni, sub nici o formă, intereselor partidului și ţării.

Mă angajez că nu voi mai întreprinde nimic ce ar putea să dăuneze politicii partidului și statului nostru, că nu voi mai întreţine nici un fel de relaţii cu persoane care denigrează ţara, devenind un cetăţean loial și luând poziţie hotărâtă faţă de orice încercare de nesocotire sau încălcare a legilor Republicii Socialiste România.

Asigur Comitetul Central al partidului că mă dezic în totalitate de acţiunile întreprinse, iar pentru faptele mele cer scuze partidului, poporului român, conducerii partidului și statului. Totodată, rog ca, avându-se în vedere și vârsta înaintată ce o am, să mi se acorde clemenţă.

Cu deosebit respect,

Gheorghe Apostol 31.05.1989

Arhivele Naţionale ale României – Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr. 56/1989

 

 

 

Nicolae Ceaușescu a reacţionat faţă de tentativa lui Apostol de a tempera consecinţele „Scrisorii celor șase“. Cu ocazia Ședinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 18 august 1989, liderul partidului a readus în discuţie incidentul din primăvară, menţinându-și acuzaţiile la adresa celor care „trădaseră“ cauza partidului și a României socialiste.

 

Tov. Nicolae Ceaușescu: Tovarăși, ar mai fi o problemă. Gheorghe Apostol a trimis o scrisoare recent la Comitetul Central al partidului, prin care recunoaște activitatea sa de spionaj și acum cere clemenţă. Am stabilit ca un grup de tovarăși să stea de vorbă cu el.

Poate ar fi bine ca tovarășii Constantin Nicolae și Ion Coman, care împreună cu un grup de ilegaliști, au stat de vorbă cu el, să informeze Comitetul Politic Executiv.

Tov. Ion Coman: Să informeze tovarășul Constantin, pentru că materialul l-am întocmit împreună și sunt de acord cu el.

(Tov. Constantin Nicolae dă citire materialului referitor la discuţiile avute cu Gheorghe Apostol).

Tov. Nicolae Ceaușescu: Scrisoarea adresată de el Comitetului Central trebuie citită, nu acest material. Dă-mi, te rog, mie scrisoarea.

Tov. Elena Ceaușescu: Scrisoarea, că în rest nu are nici o importanţă.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Printre altele, în scrisoare spune că și-a nesocotit obligaţiile de cetăţean român și faţă de legile ţării, că regretă profund și roagă conducerea partidului și Consiliului de Stat să-i acorde clemenţă. Spune că își dă seama că a încălcat prevederile statutului, că a ajuns în situaţia gravă de a se fi pus în slujba acelora împotriva cărora a luptat cândva.

El însuţi recunoaște că a intrat în legătură cu serviciile de spionaj străine și, puși de acestea, a redactat diferite scrisori.

Tov. Elena Ceaușescu: Asta este esenţialul.

Tov. Nicolae Ceaușescu: A intrat în slujba spionajului imperialist și sovietic. Asta este realitatea. Lucrul este recunoscut de el și la cererea cărora a redactat, ca orice trădător, tot felul de materiale. Acesta este esenţialul.

Și acum, după ce se angajează că nu mai face, în faţa tovarășilor ieri a spus că își dă seama ce merită: „pedeapsa capitală“. Acesta este esenţialul în ce a pus în scrisoarea lui.

Oricine poate să vină să spună dacă are o părere sau alta, dar el este vinovatul principal. Se știe, Silviu Brucan este un agent vechi. S-au pus în slujba spionajului străin și a organizat tot felul de acţiuni.

Sigur, declară acum că se căiește și cere iertare.

Tov. Elena Ceaușescu: Asta trebuia să spună.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De aceea am spus să meargă să stea de vorbă cu el câţiva tovarăși care cunosc bine aceste lucruri. Asta este problema.

Sigur, până la urmă va trebui să informăm – într-o formă sau alta – partidului despre această trădare și să vedem cum trebuie acţionat. Trădarea este trădare, punerea în slujba și în serviciul spionajului străin este inadmisibilă cu calitatea de membru de partid. Problema cu calitatea de membru de partid s-a rezolvat de mult, dar vom vedea care vor fi măsurile ce trebuiesc luate, ca undeva, totuși, să nu se considere că cineva poate să trădeze ţara, poporul, fără a fi tras la răspundere.

Aici autocritica nu mai are nici o valoare. Problemele de trădare nu se rezolvă prin autocritică, trădarea ţării nu se poate s-o rezolvi prin autocritică.

Tov. Elena Ceaușescu: Cine trădează, răspunde.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Am vrut să informăm Comitetul Politic Executiv cu această problemă. Se va continua să clarificăm lucrurile până la capăt, pe baza recunoașterii, pentru că ei s-au adresat cu scrisori.

Foarte bine am făcut că au stat de vorbă tovarășii din ilegalitate, care cunosc bine cum s-a muncit înainte și au poziţie corectă faţă de partid.

Tov. Coman Ion: Este cu atât mai grav la Apostol, cu cât înainte de redactare a fost prevenit să nu ia legătura cu Silviu Brucan, care este spion în slujba imperialismului american. I-am atras atenţia că este pasibil de rigorile legii.

Tov. Nicolae Ceaușescu: El a venit din străinătate, a fost recrutat încă din străinătate și aici a executat ce i s-a spus.

Tov. Elena Ceaușescu: Încă de mult timp a fost recrutat, în străinătate.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Acolo a devenit agent al spionajului străin.

Tov. Elena Ceaușescu: Iar aici și-a continuat activitatea.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De altfel, el când a venit în ţară s-a oprit în Anglia, în RFG.

Tov. Constantin Nicolae: În Anglia a dat un interviu la reţeaua BBC, cu condiţia să fie difuzat după moartea lui.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Acolo, de fapt, s-a oprit să fie instruit cum să-și ducă activitatea.

Asta este problema și înseamnă că, realmente, trebuie să luăm o poziţie fermă faţă de tot și de toţi cei care nesocotesc legile ţării. Aţi văzut cum au procedat în Cuba, inclusiv în China faţă de trădători, că altfel nu putem să le spunem.

Nu este vorba acum să ne grăbim. Trebuie totuși o poziţie clară și trebuie trase concluzii și luate măsuri ferme.

Tov. Elena Ceaușescu: Trebuie să informăm partidul.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De aceea am vrut să informăm Comitetul Politic Executiv și să vedem, după 23 August, să informăm întregul partid.

Cu aceasta tovarăși aș putea să închidem ședinţa, să ne facem datoria și să întâmpinăm 23 August cu rezultatele cele mai bune. Mai sunt doar câteva zile.

Bine, cu aceasta ridicăm ședinţa.

(Arhivele Naţionale ale României – Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr. 56/1989)