Puterea reprezintă un concept fundamental pentru studiul relaţiilor internaţionale. Însă, la ce anume ne referim, mai exact, atunci când utilizăm conceptul de putere în analiza politicii internaţionale? După cum ne demonstrează autorul lucrării de faţă, o definiţie unanim acceptată nu este posibilă deoarece puterea reprezintă un concept cu multiple faţete. Profesor la Universitatea Harvard, Joseph S. Nye este unul dintre cei mai renumiţi teoreticieni contemporani ai Relaţiilor Internaţionale, numărându-se deja printre autorii canonici ai acestui domeniu de studiu. Totodată, Nye se numără printre autorii care au încercat să formuleze un cadru teoretic prin care să putem înţelege rolul puterii în politica internaţională. Ultima sa carte, accesibilă acum și în România, reprezintă, după cum autorul însuși mărturisește, rezultatul a două decenii de cercetare asupra surselor și traiectoriei puterii.

Înainte de a fi o lucrare teoretică despre putere, ultima carte a universitarului american este mai ales o lucrare despre puterea americană și, după cum ne sugerează încă din titlu, o lucrare despre viitorul puterii americane în contextul secolului al XXI-lea. Ultimii ani au cunoscut o multiplicare a tezelor conform cărora puterea americană se află în declin, iar secolul XXI va cunoaște decăderea „imperiului american” în aceeași manieră în care Imperiul Britanic sau cel Roman au decăzut în epocile istorice precedente. Însă „puterea depinde întotdeauna de context”, iar o epocă istorică nu seamănă niciodată cu alta. Pe cale de consecinţă, Nye argumentează pe parcursul lucrării sale că iminentul declin american nu este nici pe de parte o profeţie care se auto-îndeplinește, propunând totodată decidenţilor de la Washington strategii eficiente prin care preponderenţa puterii americane să continue și în acest secol. De altfel, Nye afirmă că „problema puterii americane în secolul XXI nu constă într-un declin, ci în eșecul de a realiza că până și cea mai mare ţară nu își poate atingele obiectivele fără ajutorul altora”.

Prima parte a cărţii este destinată unei ample analize conceptuale a celor trei tipuri principale de putere – militară, economică și soft[1]. Primele două tipuri constiuie așa-numita putere hard (dură). Delimitarea conceptuală între putere hard și soft constă în faptul că aceasta din urmă nu conţine un element coercitiv care să determine oponentul să îţi împărtășească preferinţele. Autorul observă în mod corect că apelul la forţa militară este foarte scăzut în prezent în comparaţie cu epocile istorice anterioare, iar rolul acesteia s-a transformat în ultima jumătate de secol. Acest fapt a determinat ca multe voci să afirme că în secolul XXI utilitatea forţei militare va fi în scădere. Nye sugerează că forţa rămâne un instrument esenţial în politica internaţională, iar dimensiunea resurselor militare va contribui în continuare la structurarea politicii mondiale deși nu cu aceeași utilitate precum în epoca modernă. Totodată, puterea economică a căpătat o importanţă tot mai mare în ultima perioadă. Însă, autorul ne avertizează să nu facem greșeala de a generaliza că puterea economică va domina puterea militară în secolul XXI întrucât statele se vor confrunta cu mari probleme în a-și exercita puterea economică. Piaţa este dificil de controlat, iar difuzia puterii spre actorii non-statali, în special, corporaţiile transnaţionale va limita modalităţile în care statele vor putea să utilizeze instrumentele economice. Un fenomen tot mai interesant este cel al interdependenţei economice între actorii internaţionali. Relaţia de interdependenţă presupune în același timp și o relaţie de putere. Spre exemplu, un rol important îl joacă asimteriile interdependenţei. Dacă un actor este mai puţin dependent decât ceilalţi atunci acesta deţine o sursă de putere mai mare.

În sfera relaţiilor internaţionale conceptul de putere este deseori prezentat ca fiind un element central ce deschide calea spre înţelegerea comportamentului statelor și a celorlalţi actori din politica mondială. Însă, o lungă perioadă de timp, încă de când Hans Morgenthau lansa celebra afirmaţie conform căreia „decidenţii gândesc și acţionează în termenii interesului definit ca putere”, conceptul de putere a fost asociat automat școlii realiste a RI. În ceea ce privește definirea puterii, majoritatea realiștilor au ales întotdeauna să sublinieze importanţa atributelor cuantificabile ale statului, precum mărimea populaţiei, resursele naturale, capabilităţile militare sau dezvoltarea tehnologică. Contrar acestor perspective care accentuează factorii materiali și în care puterea reprezintă mai mult o proprietate a statelor, Nye formulează un alt mijloc mai atractiv de exercitare a puterii decât abordările tradiţionale, pe care îl denumește putere soft[2]. Autorul împărtășește teza conform căreia caracterul unui stat de a fi puternic nu constă în resursele pe care le deţine, ci în abilitatea acestuia de a schimba comportamentul celorlalţi. Spre deosebire de perspectivele realiste, Nye sugerează că un actor poate obţine ceea ce dorește de la alţi actori nu doar prin coerciţie sau recompense, ci și prin exercitarea atracţiei fundamentată pe valori împărtășite. Cultura, politicile externe sau idealurile politice pe care un stat le promovează pe scena internaţională reprezintă astfel de surse de atracţie. Dacă un actor reușește să determine ca ceilalţi să-i admire valorile, atunci nu mai trebuie să utilizate în mod uzual capabilităţile militare sau alte instrumente precum sancţiunile economice pentru a obţine ceea ce dorește. Nye argumentează că seducţia este mult mai eficientă decât coerciţia, iar promovarea unor valori seducătoare precum democraţia sau drepturile omului reprezintă instrumente eficiente și puţin costisitoare.

După cum am afirmat, exercitarea puterii depinde întotdeauna de context. Astăzi trăim în era informaţiei globale, fapt ce are numeroase implicaţii și pentru modalităţile de exercitare a puterii. Nye afirmă că în acest secol au loc două mari transformări ale puterii: tranziţia puterii între state și difuzia puterii dinspre toate state spre actorii nonstatali. Conform autorului, acesta este contextul în care trebuie să situăm discuţia conceptuală despre putere în secolul XXI. Iar pentru a converti resurse de putere în strategii de succes vom avea nevoie de abilitatea de „a înţelege mediul în curs de evoluţie și de a profita de tendinţe”. În acest sens, Nye dezvoltă conceptul de smart power pe care îl definește drept capacitatea de a combina resursele puterii soft și ale celei hard în strategii eficiente. Vechile naraţiuni despre hegemonie sau proeminenţă în sistemul internaţional nu își mai au rostul în contextul secolului XXI. Provocările celor două transformări ale revoluţiei informaţionale crește importanţa modului în care va fi utilizată puterea inteligentă.

Joseph Nye postulează că principala provocare a Statelor Unite ca unică superputere este legată de succesul în a controla mediul politic și a influenţa preferinţele celorlalţi actori. Pe lângă faptul că deţine cele mai multe elemente tradiţionale al puterii, Nye consideră că Statele Unite deţin și importante resurse ideologice care îi pot prezerva statutul preeminent în contextul interdependenţei transnaţionale. În acest sens, statutul Americii este diferit de cel al marilor puteri preeminente anterioare, motiv pentru care nu va împărtăși soarta acestora. Însă, deși America este cel mai puternic stat de la Roma antică încoace, ea nu își poate îndeplini obiectivele acţionând unilateral. Preponderenţa puterii americane ar putea fi percepută mai acceptabilă și legitimă în ochii celorlalţi actori dacă obiectivele Statelor Unite ar fi urmărite în cadre de acţiune multilaterale. În acest caz, ceilalţi actori ar percepe faptul că sunt consultaţi, iar interesele lor sunt luate în calcul. Potrivit universitarului american, „Statele Unite vor avea nevoie de o strategie și de o naraţiune a puterii inteligente care să pună accent pe alianţe, instituţii și reţele, receptive la noul context al informaţiei globale”. Viitorul puterii americane va depinde de modalitatea în care vor fi percepute acţiunile și intenţiile Statelor Unite, iar modalitatea în care alege să-și exercite puterea va depinde în întregime de America.

 

Bibliografie

Bachrach, Peter; Baratz, Morton, „Two Faces of Power”, The American Political Science Review, vol. 56, nr. 4, 1962, pp.947-952

______, „Decisions and Nondecisions: An Analytical Framework”, The American Political Science Review, vol. 57, nr. 3, 1963, pp.632-642

______, „Power and Its to Faces Revisited: A reply to Geoffrey Debnam”, The American Political Science Review, vol. 69, nr. 3, 1975, pp.900-904

Barnett, Michael, Duvall, Raymond, Power and Global Governance, Cambridge, UK, Cambridge University Press, 2005

Berenskoetter, Felix; Williams, M.J., (eds.), Power and world politics, New York, Routledge, 2007

Dahl, Robert A., „The Concept of Power”, Behavioral Science, vol. 2, nr. 3, 1957, pp.201-215

Debnam, Geoffrey, „Nondecisions and Power: The two faces of Bachrach and Baratz”, The American Political Science Review, vol. 69, nr. 3, 1975, pp.889-899

Gallarotti, Giulio, „Soft power: what it is, why it’s important, and the conditions for its effective use”, Journal of Political Power, vol. 4, nr. 1, 2011, pp. 25-47

Guzzini, Stefano, „Structural Power: The Limits of Neorealist Power Analysis”, International Organization, vol. 47, nr. 3, 1993, pp.443-478

______, „The Concept of Power: a Constructivist Analysis”, Millenium – Journal of International Studies, vol. 33, nr. 3, 2005, pp. 495-521

Holsti, Kalevi J., „The Concept of Power in the Study of International Relations”, Background, vol. 7, nr. 4, 1964, pp.179-194

Isaac, Jeffrey, „Beyond the three faces of power: a realist critique”, Polity, vol. 20, nr. 1, 1987, pp. 4-31

Kearn, David, „The hard truths about soft power”, Journal of Political Power, vol. 4, nr. 1, 2011, pp. 65-85

Lukes, Steven, Power. A radical view, 2nd ed., Basingstoke, Palgrave Macmillan, 2005

Nye, Joseph S., „Soft Power”, Foreign Policy, nr. 80, 1990, pp. 153-171

______, The Paradox of American Power: Why the World’s only Superpower can’t go it Alone, New York, Oxford University Press, 2002

______, Power in the Global Information Age. From Realism to Globalization, New York, Routledge, 2004

______, Soft power. The means to success in world politics, New York, Public Affairs, 2007

______, „The Future of American Power: Dominance and Decline in Perspective”, Foreign Affairs, vol. 89, nr. 6, 2010, pp.2-12

______, „Power and foreign policy”, Journal of Political Power, vol. 4, nr. 1, 2011, pp. 9-24

______, The Future of Power, New York, Public Affairs, 2011

Rothman, Steven, „Revising the soft power concept: what are the means and mechanism of soft power”, Journal of Political Power, vol. 4, nr. 1, 2011

Schmidt, Brian C., „Competing Realist Conceptions of Power”, Millenium – Journal of International Studies, vol. 33, nr. 3, pp.523-550

Iulian Toader
[The University of Bucharest]

NOTE