La aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului, revista „Sfera Politicii” va prezenta documente relevante despre evenimentele anului 1989.
În acest număr, vă propunem spre lectură cazul arestării diplomatului Mircea Răceanu, la 31 ianuarie 1989. El a fost ridicat în timp ce se deplasa spre Ambasada SUA de la București. Asupra sa a fost găsit un bilet în care relata despre arestarea unor ziariști de la „România liberă” (grupul Petre Mihai Băcanu). De asemenea, deplângea situaţia în care dictatura „ajunsese la maxim”, iar Elena Ceaușescu „controla aproape totul”. Mircea Răceanu a fost judecat de Tribunalului Militar București, fiind condamnat la moarte pe 21 iulie 1989. Sentinţa nu a fost executată, Nicolae Ceaușescu comutându-i ulterior pedeapsa la 20 de ani de închisoare.
Vă prezentăm în continuare un extras din Stenograma ședinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 13 martie 1989, în care Nicolae Ceaușescu a informat conducerea partidului despre cazul „trădării” lui Mircea Răceanu.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Tovarăși, organele noastre de Securitate, cu Procuratura, au reușit să descopere o agentură străină. Spun, „au reușit”, pentru că la noi se crease impresia că suntem lăsaţi în pace și că putem să dormim liniștiţi. Mai bine zis, pot să spun că am fost „gură cască”, cum se spune în limba română. Este vorba de un măgar, ca să-i spun așa, care lucra în Ministerul Afacerilor Externe și conducea un sector în legătură cu ţările occidentale. Este vorba de unul, Răceanu. El a fost prins în flagrant delict și pe urmă a recunoscut. A fost prins cu documente asupra lui, în momentul când voia să le predea. El a recunoscut că lucra așa din 1974.
Tov. Elena Ceaușescu: Din 1972.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu. A devenit agent al acestui serviciu din 1974. Este vorba de Statele Unite ale Americii. A recunoscut că a folosit toate relaţiile lui și influenţele pe care le avea și că strângea tot felul de informaţii și documente din toate domeniile, dar îndeosebi din domeniul activităţii Ministerului Afacerilor Externe.
Noi avem Legea privind păstrarea secretului de partid și de stat dar s-a cam renunţat la respectarea și la controlul respectării ei. Situaţia aceasta nu este numai la Ministerul de Externe. În lege se prevăd lucruri clare, între care și faptul că nimeni nu poate să cunoască decât documentele cu care lucrează și că trebuie să le ţină închise. Acesta, încălcând legea, a profitat de relaţiile pe care le avea și de prietenii și a adunat diferite informaţii de la unii și de la alţii.
A mai profitat de unele pălăvrăgeli, de faptul că unii vor să arate cât de atotștiutori sunt și vorbesc vrute și nevrute, la un pahar de vin sau înalte împrejurări, unde spun tot ce știu. Este, așa cum spunea Eminescu, că „unii au universul în degetul lor mic”.
Din toate acestea trebuie să tragem niște concluzii, și să luăm măsuri de a pune ordine, ca fiecare să cunoască tot ce trebuie în legătură cu păstrarea secretului de stat și de serviciu.
Acest Răceanu este de mai mult timp arestat, dar el se află încă sub anchetă.
Am stabilit ca mâine, Procuratura și organele noastre de Securitate să dea o informare în presă, ca să fie cunoscut acest lucru. Pe urmă va urma cursul normal al procesului, conform legilor noastre, conform prevederilor legii de trădare și cu hotărârile pe care le vor lua organele noastre de justiţie.
Legat de aceasta aș dori să atrag atenţia și cred că este bine să vedem și organele de Interne, și de fapt toate organele și toţi oamenii care se ocupă cu controlul acestei legi, că ei trebuie să fie strâns legaţi de Securitate și aprobaţi de Securitate. Așa prevede legea și așa este, de altfel, în toată lumea.
Aţi văzut cum s-a întâmplat în Statele Unite ale Americii. Ministrul Apărării a fost verificat de CIA și de FBI și până la urmă Congresul nu l-a acceptat pentru că este beţiv, afemeiat și are legături cu marile concerne militare.
Așa că, în problema cinstei, noi am cam devenit „gură cască” și am spus „lasă-l, sacrul”. Ne mulţumim că unuia îi atragem doar atenţia, iar el continuă mai departe să facă ce vrea.
Deci va trebuie să tragem niște concluzii și în legătură cu mentalitate aceasta, într-adevăr, de mult timp noi nu am avut probleme de această natură, dar asta nu înseamnă că nu s-a desfășurat activitate de spionaj împotriva ţării noastre. N-am știut noi. Dar acesta nu este singurul caz. Unele activităţi din acestea îmbracă diferite forme. Cu mult timp înainte am avut un general în armată care se ocupa de așa ceva. În 1968 a fost altul.
Noi am presupus că vom fi lăsaţi în pace.
Desigur, trebuie să tragă niște concluzii și organele noastre de Securitate, și să se tragă niște concluzii în fiecare domeniu.
Eu trag concluzia că există și o atitudine liberalistă, tot de încălcare a legii, în ce privește legăturile cu străinii, legături cu ambasadele.
Noi avem niște prevederi foarte clare. Nimeni nu poate sta singur de vorbă cu un străin, adică trebuie să fie două persoane. Pe urmă, nimeni nu poate primi persoane străine fără aprobare. Luaţi reglementările și citiţi-le! Trebuie să vedem și cadrele și trebuie să introducem ferm toate măsurile care se impun, în toate domeniile. Așa se întâmplă în toată lumea și nici noi nu putem să facem altfel.
