|
Istorie intelectuală, politică și
media (recenzii)
Între istorie și relații
internaţionale:
România şi Franţa în Primul
Război Mondial
Hadrian G. Gorun, Relaţiile politico-diplomatice
şi militare ale României cu Franţa în primul război
mondial
Cluj-Napoca, Argonaut, 2009, 375 p.
Printre istoricii tineri şi promiţători, cu o viziune de analiză şi interpretare a evenimentelor istorice pertinentă şi echidistantă, se distinge şi Hadrian Gorun, lector universitar la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe Administrative de la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Domnul Hadrian Gorun a reuşit să obţină o bursă doctorală la Universitatea Sorbona, Paris 4, unde a cercetat un bogat material la arhivele diplomatice franceze – Archives du Ministère des Affaires Etrangères, de la Quai d’Orsay, precum şi la arhivele militare de la Vincennes. Prin cercetările realizate în Franţa şi în Romania, Hadrian Gorun şi-a definitivat cu succes teza de doctorat în anul 2008, obţinând titlul de doctor în istorie la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca, cu distincţia Magna cum laude, pentru tema Relaţiile politico-diplomatice şi militare ale României cu Franţa în primul război mondial.
Subiectul a fost actualizat de istoricul Hadrian Gorun până în anul 2009, când a publicat lucrarea, cu acelaşi titlu ca al tezei de doctorat la cunoscuta editură clujeană Argonaut. Cu o prefaţă semnată de domnul cercetător ştiinţific I, Lucian Nastasă-Kovács de la Institutul de Istorie “George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, volumul este dacă nu exhaustiv, cel puţin cât se poate de cuprinzător, analitic, cu numeroase asumpţii bine argumentate şi amplu interpretate.
Cartea pe care o recenzăm va rămâne cu siguranţă un instrument util pentru cunoaşterea istoriei diplomaţiei din timpul primului război mondial, în general şi pentru înţelegerea diferitelor aspecte vizând raporturile României cu Franţa, în special. Maniera în care autorul reuşeşte să îşi argumenteze demersul ştiinţific, să rezume şi să analizeze sintetic, în doar câteva pagini, aproape toate lucrările care au făcut referire la relaţiile româno-franceze reprezintă unul dintre punctele forte ale lucrării de faţă. În mod cert, prin programele de studii absolvite în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Cluj-Napoca, Hadrian Gorun a izbutit să îşi însuşească metodele şi tehnicile specifice cercetării istorice. În acelaşi timp, istoricul şi-a elaborat lucrarea utilizând o bogată bibliografie. Dacă autorul precizează încă din introducere că lucrarea „îşi propune să adâncească cercetările (...)” asupra subiectului investigat, putem afirma că iniţiativa sa va genera intensificarea dezbaterilor în mediul academic, la nivel naţional şi, posibil, internaţional.
Sursele inedite uzitate pentru a susţine anumite ipoteze se constituie într-o bază documentară solidă, îngăduind autorului să analizeze evenimentele în toată complexitatea lor, nu doar dintr-un anumit unghi. Istoricul procedează la o trecere în revistă a surselor consultând documente provenind atât din arhivele franceze, cât şi din arhivele româneşti. De asemenea, cercetătorul a folosit, de asemenea, izvoare edite. Menţionăm lucrările memorialistice ale unor personalităţi politice, istorice şi militare, precum I.G Duca, Constantin Argetoianu, Vasile Rudeanu, Gheorghe I. Brătianu. La acestea se adaugă memoriile unor reprezentanţi de seamă ai vieţii politice, diplomatice şi militare franceze: contele Auguste Charles de Saint-Aulaire – ministrul plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti, Raymond Poincaré – preşedintele francez în timpul primului război mondial etc.
Mai mult, Hadrian Gorun îşi completează documentarea citând un număr impresionant de lucrări generale (55) şi speciale (74), enciclopedii, dicţionare şi aproximativ 225 de studii şi articole, ce tratează tangenţial sau specific tema. În plus, spre sfârşitul cărţii, autorul inserează un rezumat în franceză, util cititorilor cunoscători ai acestei limbi, dar şi o listă cu anexe cuprinzând copii ale unor documente inedite, cercetate la instituţii arhivistice de primă mână din Franţa şi România.
Structura diacronică cuprinde patru capitole. În introducere, cercetătorul se opreşte asupra contextului istoric al relaţiilor româno-franceze în preajma izbucnirii primului război mondial, pentru ca mai apoi, într-o manieră comprehensivă, tânărul istoric să-şi îndrepte atenţia spre reliefarea legăturilor dintre România, Franţa şi Rusia între 1914-1916 şi totodată către evidenţierea tendinţelor revizioniste ale Bulgariei.
În capitolul al treilea, Hadrian Gorun plasează România, în perioada august 1916-septembrie 1917, într-o poziţie ambiguă, destul de periculoasă în sfera relaţiilor internaţionale a acelor ani ai războilului: “între bunăvoinţa Franţei şi spectrul (ameninţarea) defecţiunii ruse” (citatul autorului). În cel de-al patrulea capitol, istoricul procedează la prezentarea cadrului general în care se sfârşeşte primul război mondial, accentuând aspecte relevante privitoare la relaţiile româno-franceze în apropierea semnării armistiţiului de la Focşani (septembrie-decembrie 1917), activitatea de politică externă a guvernelor care s-au perindat la conducerea României în anii războiului (Ion I. C. Brătianu, Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman), semnarea tratatului de pace de la Bucureşti.
Prin structura bine închegată, autorul demonstreză că a avut intenţia (şi considerăm că a reuşit) să aducă în faţa cititorilor o lucrare temeinică, ce va intra în circuitul istoriografic şi va trebui să fie consultată sau citată de cercetătorii preocupaţi de teme încă nesondate vizând primul război mondial.
Cu toate că Hadrian Gorun, prin metoda rankiană de prezentare a faptelor istorice („aşa cum au fost”) şi prin rigoarea stilului de citare, pare apropiat de maniera germană de scriere a istoriei, totuşi, prin interpretarea propusă şi, uneori, prin abordarea liberă şi detaşată, ne confirmă afinitatea pentru lecturile şi metodele istoricilor francezi, precum Marc Bloch, Fernand Braudel sau Jean-Baptiste Duroselle.
Volumul nu reprezintă o lectură uşoră, fiind „înţesat” de o multitudine de informaţii. Notele de subsol abundă, completând sau clarificând unele aspecte problematice. Felul în care autorul îşi asumă rolul de subiect al cunoaşterii relaţiilor româno-franceze în primul război mondial dovedeşte capacitatea sa de sinteză, precum şi abilitatea de a selecta, dintr-o mulţime de surse, cele mai precise şi relevante informaţii.
Lucrarea Relaţii politico-diplomatice şi militare ale României cu Franţa în primul război mondial a istoricului Hadrian Gorun are şi meritul de a putea fi considerată atât o carte de istorie, cât şi o lucrare document/mărturie. De aceea, volumul a fost publicat la editura Argonaut, în seria Istorie, Documente, Mărturii, sub atenta coordonare a istoricului clujean Nicolae Bocşan.
Aşadar, Relaţii politico-diplomatice... este carte consistentă şi complexă, ce se adresează în principal istoricilor. Ea însă poate fi citită şi de publicul larg interesat de primul război mondial în general şi de relaţiile româno-franceze în particular.
Dumitru-Cătălin Rogojanu
[„Constantin Brâncuşi”
University of Târgu-Jiu]
DUMITRU CĂTĂLIN ROGOJANU este doctor în istorie al Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea “Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, cu o teză despre imaginea torționarului comunist în memorialistica universului concentraționar românesc. În prezent, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare a Dezvoltării (al Universității “Constantin Brâncuși“ din Târgu-Jiu) și cadru asociat la Facultatea de Relații Internaționale, Drept și Științe Administrative a Universității “Constantin Brâncuși“ din Târgu-Jiu.
sus
|
