Media (și) politică

Consumul de știri, dependenţa de media şi încrederea politică – o relație mediată
 

MĂDĂLINA BOȚAN
[National School of Political and Administrative Studies]

VALERIU FRUNZARU
[National School of Political and Administrative Studies]

Abstract:
This article approaches the topic of the mediated relationship between news consumption, media dependency and how citizens relate to politics. Using structural equation modeling, the findings of a survey on Romanian adult population (N=1115) confirm that TV news consumption and media dependency increase political trust, relationship that is mediated by political knowledge and political efficacy. Media dependency, which positively correlates with TV news consumption, influences directly political trust, as well.

Keywords: consumption; media dependency; political knowledge; political efficacy; political trust

Résumé:
Cet article traite la relation entre l’information médiatique et la manière dont les citoyens aperçoivent la scène politique. Plus précisément, nous voulons identifier comment l’information politique, circonscrite dans la majorité des cas dans le registre du conflit et des controverses politiques, influence négativement la confiance que les citoyens portent aux hommes politiques. En plus, nous voulons démontrer que ce type d’influence est augmenté par la dépendance des médias et que, par contre, elle peut être minimisée dans les cas où les citoyens ont des connaissances sur la sphère politique et s’en croient à leur propre force de comprendre les décisions politiques et de s’impliquer eux-mêmes dans la politique (efficacité politique). Grâce à un modèle statistique (modélisation par équation structurelle) appliqué aux résultats d’une enquête représentative au niveau national (N = 1115), nous pouvons valider la liaison entre (a) la consommation d’information médiatique, (b) la dépendance des médias et (c) la confiance politique; cette relation est conditionnée par le niveau des connaissances politiques et l’efficacité politique.

Mots clés: information médiatique; dépendance des médias; efficacité politique; confiance politique; cynisme

Introducere

Ştirile au un rol central în cadrul democraţiilor moderne, oferindu-le cetăţenilor informaţiile de care au nevoie pentru a-şi forma opiniile politice şi pentru a-i evalua pe politicieni. Este important de subliniat faptul că cetăţenii nu au, în general, decât un contact indirect cu politica, limitându-se, de multe ori, la informaţiile legate de politică primite din media (televiziune, presă scrisă). Felul în care media prezintă subiectele politice poate avea prin urmare un impact direct asupra formării opiniilor şi atitudinilor politice. De multe ori însă, media nu reflectă fidel evenimentele politice, ci le „împachetează” în funcţie de anumite criterii jurnalistice, care promovează o lectură preferenţială a situaţiilor prezentate. Una dintre consecinţele cele mai importante ale unei astfel de practici jurnalistice este faptul că cetăţenii sunt influenţaţi în privinţa modului în care înţeleg politica¹ şi a felului în care atribuie responsabilitatea pentru faptele şi declaraţiile politice².

În altă ordine de idei, tot mai multe cercetări³ remarcă accentuarea negativităţii din ştirile politice şi consecinţele negative pe care această practică le are asupra felului în care se raportează cetăţenii la scena politică. Redactorii de ştiri aleg, cu preponderenţă, subiecte care implică dispute sau conflicte existente între politicieni, controverse legate de anumite probleme sau decizii politice, tocmai pentru că astfel de subiecte fac rating-uri mai mari. Prezenţa conflictului devine deci un criteriu esenţial pentru ca un eveniment să fie selectat şi să devină subiect de ştire. Într-o cercetare anterioară⁴, s-a arătat că şi practicile jurnalistice autohtone se racordează la tendinţele internaţionale; politica fiind foarte rar încadrată într-o manieră neutră, factuală. Sintetizând, putem spune că jurnalismul politic actual accentuează tot mai mult tacticile şi manevrele din câmpul politic, în defavoarea informaţiei factuale.

În încercarea de a stabili o corelaţie certă între consumul de ştiri şi atitudinile politice, numeroşi autori⁵ s-au întrebat dacă media contribuie la creşterea neîncrederii în politicieni şi, în general, la amplificarea dezinteresului pentru politică. Astfel de reflecţii merg, inevitabil, în direcţia dezbaterii legate de aşa numita media malaise⁶, dezbatere care a suscitat constant interesul cercetătorilor din domeniul comunicării în ultimii douăzeci de ani. Printre aceştia, s-au aflat autori care au plasat media şi, în special, televiziunea în centrul dezbaterii legate de apatia politică din SUA, apatie tradusă, mai ales, prin scăderea nivelului de capital social şi prin slaba prezenţă la vot⁷. O astfel de poziţie a fost criticată de către Pippa Norris⁸ sau Christina Holtz-Bacha⁹, care au argumentat că acest fenomen are cauze multiple şi că media nu este principalul vinovat.

Consumul de ştiri, dependenţa de media şi încrederea politică

Cercetarea de faţă se înscrie în linia studiilor care încearcă să identifice legătura complexă dintre consumul de media şi dependenţa de media, pe de o parte, şi încrederea în clasa politică, pe de altă parte. Aşa cum am accentuat anterior, nu există în literatura de specialitate un consens legat de acest subiect, unele studii corelează pozitiv consumul de ştiri cu participarea politică¹⁰, în timp ce altele susţin că predilecţia spre informaţie negativă din ştirile politice accentuează cinismul faţă de politică¹¹.

Dincolo însă de polemicile legate de consecinţele negative ale ştirilor politice actuale, există o corelaţie certă (indiferent de semnul ei) între consumul de ştiri şi raportarea cetăţeniilor la politică, felului în care aceştia îşi formează opiniile şi atitudinile politice. Reamintim un fapt observat anterior, anume că, în pofida negativităţii, ştirile rămân una dintre cele mai importante surse din care putem obţine informaţii legate de politică. Astfel de informaţii sunt indispensabile pentru a ne formula propriile evaluări politice, care sunt o componentă importantă a încrederii politice.

Pornind de la această premisă şi nuanţând contribuţiile teoretice prezentate anterior, cercetarea de faţă indică faptul că este nevoie să introducem mai multe variabile în această ecuaţie, pentru a înţelege impactul diferenţiat al consumului de ştiri în rândul unor categorii distincte de cetăţeni. Prin urmare, în încercarea de a identifica impactul consumului de ştiri asupra încrederii politice, propunem două variabile care considerăm că sunt un predictori importanţi ai încrederii politice: a) cunoştinţele politice şi b) eficacitatea politică (încrederea ca putem avea o influenţă asupra deciziilor politice şi că guvernanţilor le pasă de interesele oamenilor obişnuiţi). Cu alte cuvinte, între consumul de ştiri/ dependenţa de media şi încrederea politică nu este o relaţie directă, ci una intermediată de cunoştinţele legate de sfera politică şi de eficacitatea politică a fiecărui cetăţean. Anticipăm faptul că există o corelaţie pozitivă între consumul de ştiri şi cunoştinţele politice; cunoştinţe care se traduc printr-o mai mare eficacitate politică şi, implicit, printr-un nivel mai ridicat al încrederii politice.

Dincolo de efectele nocive ale negativităţii din ştiri – accentuate deja de numeroşi autori¹², considerăm că ştirile oferă totuşi un suport informaţional (cunoş-tinţe legate de politică) şi atitudinal (încredere că se pot implica în politică), care pot avea un impact pozitiv asupra încrederii politice. O explicaţie a acestui fenomen se leagă de faptul că persoanele care deţin mai multe cunoştinţe legate de politică au mai multă încredere în eficacitatea proprie, adică „înţeleg cum trebuie să se implice în politică şi au încredere că o pot face, fără să se simtă intimidaţi de provocările, conflictele sau neînţelegerile care pot apărea pe scena politică”¹³.

Plecând de la cele menţionate anterior, vom lua în considerare ca variabile independente în construirea unui model explicativ al încrederii în politică atât consumul de ştiri cât şi dependenţa de media. Cu privire la impactul ştirilor asupra participării politice, dovezile empirice indică, fără echivoc, existenţa unui rol mobilizator al ştirilor¹⁴. Mai mult decât atât, doar telejurnalele par să aibă un impact asupra mobilizării, nu şi alte emisiuni de televiziune, chiar dacă ating tangenţial subiecte politice¹⁵. Extrapolând astfel de date, considerăm că doar consumul de ştiri este relevant pentru investigarea încrederii politice, alte genuri media, care intră în categoria mai largă denumită divertisment (fie că este vorba despre emisiuni de tip reality, show-uri de divertisment sau seriale), având, de regulă, un scop evazionist, recreativ, fără să constituie deci o bază consistentă pentru formarea opiniilor şi atitudinilor politice.

Legat de a doua variabilă independentă – dependenţa de media –, amintim faptul că, în anii ′1980, autorii Sandra Ball-Rokeach şi Melvin DeFleur¹⁶ au derivat din teoriile agenda setting şi „utilizări şi recompense” o nouă direcţie teoretică, focalizată pe dependenţa de informaţiile provenite din media. Cei doi autori americani accentuează acutizarea nevoii de informaţie, mai ales în contextul unei lumi din ce în ce mai complexe, în interiorul căreia avem nevoie de reperele oferite de media. Variabila „dependenţă de media” a devenit clasică în cercetările dedicate efectelor media, având o putere explicativă de tip predictiv (prezice cum se corelează dependenţa de media cu procesul formării opiniilor şi atitudinilor politice). Considerăm că dependenţa de informaţiile din media şi forţa lor de a ne ghida opiniile şi comportamentele se află în strânsă legătură cu consumul de ştiri.

Într-o a doua etapă, delimităm două caracteristici individuale care considerăm că influenţează impactul consumului de ştiri şi dependenţei de media asupra încrederii politice. Vom testa în primul rând rolul cunoştinţelor legate de politică. Aşa cum au demonstrat-o numeroase cercetări anterioare¹⁷, există o strânsă corelaţie între cunoştinţele legate de politică şi mobilizarea politică.

În al doilea rând, anticipăm faptul că există o corelaţie pozitivă între cunoş-tinţele politice şi o altă variabilă, numită eficacitate politică (political-efficacy). Implicarea politică a fost în mod repetat studiată în legătură cu încrederea în capacitatea proprie de a influenţa luarea deciziilor politice. Numeroase cercetări au validat deja faptul că implicarea politică este potenţată de o astfel de încredere¹⁸. Foarte sintetic, ea se poate traduce prin „sentimentul că implicarea proprie contează şi poate influenţa mersul lucrurilor”¹⁹. Cei care deţin mai multe cunoştinţe politice s-ar putea: a) să fie mai încrezători că au un cuvânt de spus în politică şi, prin urmare, b) s-ar putea să aibă un nivel mai ridicat de încredere politică. Ne aşteptăm, prin urmare, ca persoanele care au mai multe cunoştinţe politice să raporteze un sentiment mai ridicat de încredere în capacitatea proprie de a înţelege politica şi de a se implica ele însele în procesul politic. Acest sentiment se va traduce printr-o mai mare încredere în clasa politică.

Pornind de la aceste premise teoretice, am construit un model explicativ (Figura 1), care va fi testat pornind de la următoarea întrebare de cercetare:

În ce măsură relaţiile prezumate dintre consumul de ştiri, dependenţa de media, cunoaşterea cu privire la viaţa politică, eficacitatea politică şi încrederea politică prezentate în Figura 1 sunt susţinute de datele anchetei sociologice?

Figura 1.
Model cu privire la efectele consumului de ştiri TV
şi ale dependenţei de media asupra încrederii politice

Notă. Săgeţile simple reprezintă relaţii cauzale ipotetice, iar săgeata dublă reprezintă corelaţia dintre variabilele endogene

Metodologia cercetării

Am testat modelul explicativ cu privire la relaţia mediată dintre a) consumul de ştiri TV şi dependenţa de media şi b) încrederea politică, cu ajutorul unei anchete sociologice realizate pe un eşantion reprezentativ la nivelul populaţiei adulte din România (N=1115), cu o marjă de eroare de +/-3%. Ancheta s-a desfăşurat în luna ianuarie 2012.

Consumul de ştiri TV a fost măsurat pe o scală de tip Likert cu cinci trepte, respondenţii putând opta pentru cinci variante de răspuns, extremele fiind „deloc” şi „zilnic”. Majoritatea respondenţilor (77%) a afirmat că se urmăresc zilnic ştirile TV; un procent mai scăzut (16,2%) a ales varianta „de câteva ori pe săptămână” şi foarte puţine persoane (6,6%) au declarat că urmăresc ştirile TV de câteva ori pe lună sau mai rar. Prin urmare, distribuţia acestei variabile este puternic înclinată spre dreapta (skewness = -2.937).

Dependenţa de media a fost măsurată prin acordul dat de respondenţi, pe o scală cu şapte trepte (unde „dezacord total” a fost codificat cu valoarea „1”, iar „acord total” cu valoarea „7”), unor afirmaţii legate de motivaţia de a urmări ştirile de televiziune. Scala s-a compus din întrebări care măsurau nevoia publicului de a ştii care sunt problemele politice importante la un moment dat, care este poziţia politicienilor în legătură cu problemele publice importante sau dorinţa de a lega informaţiile din ştiri de experienţele personale. În urma analizei factoriale, a rezultat că cei cinci itemi ai scalei corespund unui singur factor care explică 66,9% din variaţia variabilelor, fidelitatea scalei fiind ridicată (α = 0.87).

Cunoaşterea politică a fost măsurată pe baza răspunsurilor date la şapte întrebări cu privire la persoane sau instituţii politice din România. Astfel, li s-a cerut respondenţilor să menţioneze cine conduce Guvernul României (preşedintele, primul-ministru, preşedintele Senatului sau preşedintele Camerei Deputaţilor); cine ocupă poziţia de preşedinte interimar al României, dacă acesta este demis sau decedează; care este principala instituţie însărcinată cu elaborarea de legi; care este modalitatea de alegere a preşedinţilor de consilii judeţene; care sunt numele primului-ministru şi al preşedintelui Senatului şi care este durata mandatului preşedintelui ţării. Fiecare răspuns corect a primit un punct, prin urmare, în urma administrării acestei scale a cunoaşterii politice, respondenţii au putut obţine scoruri cuprinse între 0 şi 7. Datele cercetării arată că populaţia investigată este eterogenă, cu o distribuţie uşor înclinată spre dreapta (media = 4.45, abaterea standard = 1.96, skewness = -.280)

Eficacitatea politică, asemenea scalei dependenţei de media, a fost măsurată pe baza acordului dat unor afirmaţii pe o scală de tip Likert cu şapte trepte. Analiza factorială a arătat că există, pe de o parte, trei itemi care se grupează în jurul unui factor care se referă la credinţa respondenţilor că pot influenţa procesul de decizie politică şi, pe de altă parte, doi itemi referitori la autoevaluarea cu privire la capacitatea de a înţelege politica. De exemplu, în prima categorie se află afirmaţia: „Oamenii ca mine nu au nicio influenţă asupra deciziilor pe care le iau politicienii”, iar în a doua: „În general, cred că sunt capabil să înţeleg foarte bine politica”. Primul factor explică 43,9%, iar al doilea 24,2% din variaţia variabilelor, fidelitatea scalei fiind satisfăcătoare (α = 0.63).

Încrederea politică a fost măsurată pe baza acordului dat unui număr de şase afirmaţii, pe o scală de tip Likert cu şapte trepte. În urma analizei factoriale, am eliminat doi itemi, iar cei patru itemi rămaşi în scală corespund unui singur factor care explică 53,8% din variaţia variabilelor, fapt ce este asociat cu o fidelitate ridicată a scalei (α = 0.76). Astfel, respondenţii şi-au exprimat acordul cu privire la afirmaţii precum: „Politicienii au intenţii bune” sau: „În ciuda a ceea ce cred mulţi, majoritatea politicienilor încearcă să-şi respecte promisiunile electorale”.

Rezultatele cercetării

Pentru a răspunde la întrebarea de cercetare, prezentăm, într-o primă etapă, nivelul corelaţiilor dintre variabilele aflate în modelul explicativ (Tabel 1). Toate corelaţiile dintre variabilele aflate în relaţie, conform întrebării de cercetare, sunt semnificative la un nivel de semnificaţie mai mic de .01. Aşa cum era de aşteptat, coeficientul de corelaţie cel mai ridicat este acela dintre variabilele „consumul de ştiri TV” şi „dependenţa de media”. De asemenea, trebuie subliniat faptul că nivelul corelaţiilor care corespund relaţiilor stabilite în modelul explicativ sunt mai ridicate decât celelalte corelaţii din matricea de corelaţii.

Tabel 1. Nivelul corelaţiilor pentru variabilele aflate în modelul explicativ

*p < .05. **p < .01

Corelaţiile pozitive semnificative dintre variabilele luate în considerare arată că variabilele exogene – „consumul de ştiri TV” şi „dependenţa de media” – sunt asociate pozitiv cu variabila mediatoare „cunoaşterea politică”, care, la rândul ei, variază în aceeaşi direcţie cu „eficacitatea politică”. Variabila endogenă „încrederea politică” se află într-o corelaţie pozitivă mai ridicată cu variabila mediatoare „eficacitate politică” şi variabila exogenă „dependenţa de media”.

Pentru testarea modelului explicativ, am folosit programul EQS, destinat modelelor de ecuaţii structurale. Am analizat datele folosind modelul ROBUST, întrucât trei dintre cele cinci variabile nu aveau o distribuţie normală. Am eliminat înregistrările din baza de date cu valori lipsă, iar mărimea eşantionului a scăzut la 985 de respondenţi. În urma analizelor statistice, a rezultat faptul că modelul ipotetic corespunde datelor obţinute în urma anchetei sociologice de teren, cu următorii indicatorii de adecvare: χ2(4, N=985)=6.616, p=.16, CFI=0.986, RMSE=0.026). Coeficienţii din Figura 2 arată valorile standardizate ale relaţiilor dintre variabile.

Figura 2.
Valorile standardizate ale relaţiilor dintre
variabilele observate ale modelului explicativ

Toate valorile standardizate ale relaţiilor din cadrul modelului de ecuaţii structurale sunt semnificative pentru p<0.05. Comparativ, efectul standardizat direct cel mai ridicat este al dependenţei de media asupra cunoaşterii politice (β=0.29, p<0.05), urmat de consumul de ştiri asupra cunoaşterii politice (β=0.26, p<0.05). De asemenea, relaţia nemediată dintre dependenţa de media şi încrederea politică (β=0.21, p<0.05) este mai intensă decât relaţiile dintre variabilele mediatoare cunoaşterea politică şi eficienţa politică (β=0.15, p<0.05) respectiv eficienţa politică şi încrederea politică (β=0.19, p<0.05). Aceste valori confirmă importanţa consumului de ştiri şi a dependenţei de media în dobândirea unor cunoştinţe generale cu privire la viaţa politică a unui stat, dar şi în creşterea încrederii în politicieni şi partidele politice.

Consideraţii finale

Rezultatele obţinute impun o reinterpretare a teoriei clasice, numite media malaise²⁰. Apatia politică şi neîncrederea în politicieni, care au la bază consumul de media, au fost un subiect predilect de cercetare în ştiinţele comunicării din ultimul deceniu²¹. Studiul de faţă indică însă că este nevoie de o nuanţare a acestei relaţii: expunerea media şi dependenţa de media nu determină în mod direct încredere sau neîncredere politică. Între conţinut media şi atitudini sau comportamente politice există o relaţie indirectă, moderată de două variabile foarte importante: cunoştinţele legate de politică şi eficacitatea politică. Cercetarea întreprinsă semnalează faptul că între consumul de ştiri TV şi dependenţă de media, pe de o parte, şi încredere politică, pe de altă parte, există o relaţie pozitivă, dacă membri audienţei deţin cunoştinţe politice şi au încredere că se pot implica ei înşişi în politică.

Numeroşi autori au evidenţiat deja impactul ştirilor asupra opiniei publice²². Consumul de ştiri şi – mai ales – dependenţa de informaţiile furnizate de ştiri pot avea ca efect interiorizarea mesajelor furnizate în cadrul ştirilor şi folosirea lor pentru a înţelege subiectele dezbătute²³. În prelungirea unor astfel de contribuţii, datele obţinute în cadrul cercetării de faţă susţin importanţa media, ca ancoră pentru opiniile şi atitudinile noastre politice.

Pe scurt, datele empirice rezultate în urma cercetării traduc încărcătura reală a ştirilor de televiziune, care, prin faptul că reprezintă un suport pentru cunoştinţele politice şi încrederea cetăţenilor că pot avea un cuvânt de spus în politică, determină un nivel mai ridicat al încrederii politice. Dacă, dimpotrivă, consumul de ştiri nu este dublat de cunoştinţe politice şi de capacitatea de a înţelege politica, corelaţia cu încrederea politică este negativă. Acest lucru indică faptul că, atunci când au un suport informaţional şi sunt mai încrezători în forţele proprii, consumul de ştiri şi informaţiile preluate din ştiri îi ajută pe cetăţeni să se raporteze pozitiv la scena politică.

BIBLIOGRAFIE
BALL-ROKEACH Sandra, DE FLEUR Melvin L., „A Dependency Model of Mass Media Efects”, Communication Research, 12 (3), 1976, pp. 3-21.
BENNETT Lance W., News: The Politics of Illusion, New York, Longman, 2006.
BOOMGAARDEN Hajo G., SCHUCK Adreas R.T., ELENBAAS Matthijs, DE VREESE Claes H. (2011), „Mapping EU attitudes: Conceptual and empirical dimensions of Euroskepticism and EU support”, European Union Politics, 12(2), pp. 241-266.
BROOKS Jordan Deborah, „The Resilient Voter: Moving Toward Closure in the Debate over Negative Campaigning and Turnout”, Journal of Politics, 68 (3), 2006, pp. 684–696.
BROOKS Jordan Deborah, GEER John G., „Beyond Negativity: The Effects of Incivility on the Electorate”, American Journal of Political Science, 51 (1), 2007, pp. 1–16.
CAPPELLA Joseph N., JAMIESON Kathleen Hall, Spiral of Cynicism: The Press and the Public Good, New York, Oxford University Press, 1997.
CASTELLS Manuel, Communication Power, Oxford, Oxford University Press, 2009.
CORBU Nicoleta, BOŢAN Mădălina, Telepreşedinţii: radiografia unei campanii Prezidenţiale, Bucureşti, Comunicare.ro, 2011.
DELLI CARPINI Michael X., „Gen.Com: Youth, Civic Engagement and the New Information Environment”, Political Communication, 17 (4), 2000, pp. 341–349.
ENTMAN Robert M., ”Framig: Toward Clarification of a Fractured Paradigm”, Journal of Communication, 43 (4), 1993, pp. 51-58.
GALLEGO Alina, OBERSKI Daniel, „Personality and Political Participation”, Political Behavior, 43 (2), 2011, pp. 342-364.
GROSS Kimberly, BREWER Paul R., „Sore Losers: News Frames, Policy Debates, and Emotions”, The Harvard International Journal of Press/ Politics, 122 (1), 2007, pp. 122-133.
HIBBING John R., THEISS-MORSE Elizabeth, Stealth Democracy. Americans’ Beliefs About How Government Should Work, New York, Cambridge University Press, 2002.
HOLTZ-BACHA Christina, „Videomalaise Revisited: Media Exposure and Political Alienation in WestGermany”, European Journal of Communication, 5 (1), 1990, pp. 78-85.
IYENGAR Shanto, Is Anyone Responsible?: How Television Frames Political Issues, Chicago, University Of Chicago Press, 1991.
IYENGAR Shanto, KINDER Doanld R., News that matters: Television & American opinion, Chicago, University of Chicago Press, 1987.
KAHN Kim Fridkin, KENNEY Patrick J., „Do Negative Campaigns Mobilize or Suppress Turnout? Clarifying the Relationship between Negativity and Participation”, American Political Science Review,93 (4), 1999, pp. 877-89.
MIN Young, „News coverage of negative political campaigns. An experiment of negative campaign effects on turnout and candidate preference”, Harvard International Journal of Press/Politics, 9 (4), 2004, pp. 95–111.
MUTZ Diana C., „Effects of «In-Your-Face» Television Discourse on Perceptions of a Legitimate Opposition”, American Political Science Review, 101 (4), 2007, pp. 621-635.
MUTZ Diana C., „The Consequences of Cross-Cutting Networks for Political Participation”, American Journal of Political Science,46 (4), 2002, pp. 838-855.
MUTZ Diana C., REEVES Byron, „The New Videomalaise: Effects of Televised Incivility on Political Trust”, American Political Science Review,99 (1), 2005, pp. 1-15.
NORRIS Pippa, A Virtuous Circle: Political Communication in Post-Industrial Democracies, Oxford, Oxford University Press, 2000.
PUTNAM Robert D., Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community, New York, Simon & Schuster, 2000.
SCHUCK Andreas R.T., DE VREESE Claes H., „Finding Europe: Mapping and Explaining Antecedents of «Europeanness» in News about the 2009 European Parliamentary Elections”, Studies in Communication / Media (SCM), 1 (2), 2011, pp. 265-294.
SCHUCK Andreas R.T., DE VREESE Claes H., „Reversed mobilization in referendum campaigns: How positive news framing can mobilize the skeptics”, International Journal of Press/Politics, 14 (1), 2009, pp. 40-66.
SCHUCK Andreas R.T., DE VREESE Claes H., „Between risk and opportunity: news framing and its effects on public support for EU enlargement”, European Journal of Communication, 21 (1), 2006, pp. 5–32.
SNIDERMAN Paul P. M., THERIAULT Sean M., „The dynamics of political argument and the logic of issue framing”, in William E. Saris, Paul M. Sniderman (Eds.), The Issue of belief: Essays in the intersection of non-attitudes and attitude change, Princeton, Princeton University Press, 2004.
VALENTINO Nicholas A., BRADER Ted, GROENENDYK Eric W., GREGOROWICZ Krysha, HUTCHINGS Vincent L., „Election night’s alright for fighting: the role of emotions in political participation”, Journal of Politics, 73 (1), 2011, pp. 156–170.
VECCHIONE Michele, CAPRARA Gian Vittorio, „Personality determinants of political participation: The contribution of traits and self-efficacy beliefs”, Personality and Individual Differences, 46 (4), 2009, pp. 487–492.

NOTE