|
Recenzie
Dicționarul gramscian
Guido Liguori, Pasquale Voza,
Dizionario Gramsciano 1926-1937
Roma, Carocci editore, 2009
În primăvara acestui an am avut posibilitatea să particip la unul dintre șantierele gramsciene care sunt organizate de către International Gramsci Society la Roma în fiecare an. Pe parcursul lucrărilor am avut posibilitatea să aflu care sunt evoluţiile în domeniul analizei gândirii reflectate în operele lui Antonio Gramsci. Mai mulţi cercetători, proveniţi din centrele universitare europene și de dincolo de Ocean se întâlnesc de patru ori pe an sub conducerea lui Guido Liguori, Giusepe Vacca, sau Pasquale Voza pentru a discuta despre cercetările lor. Pe parcursul acestei ședinţe am auzit, de mai multe ori, cum a fost menţionat „Dicţionarul” gramscian ce a fost realizat sub îngrijirea lui Liguori și Voza. Ulterior, în această vară, pe parcursul stagiului de cercetare desfășurat la Bari ( Italia) am avut posibilitatea să îl cunosc personal pe profesorul Voza cu care am avut plăcerea să discut despre Gramsci.
Liguori este profesor de „Istoria gândirii politice” la Universitatea din Calabria fiind vicepreședintele International Gramsci Society Italia, în timp de Voza este profesor de literatură italiană la Universitatea Aldo Moro din Bari unde îndeplinește și funcţia de director al „Centrului interuniversitar de cercetări pentru studii gramsciene”.
„Dicţionarul” îngrijit de acești specialiști în opera lui Gramsci a fost citat de mai multe ori în intervenţiile specialiștilor ce au participat la șantierul de la Roma. Acest amănunt mi-a deschis interesul către această lucrare. După ce am intrat în posesia acestei lucrări de amplă respiraţie intelectuală am început să pătrund în subtilităţile gândirii gramsciene. Este interesant de observat că această lucrare este singulară între operele scrise despre Gramsci. Din punct de vedere metodologic, „Dicţionarul”ce are ca principal rol să ajute cititorul să „citească” și să „înţeleagă” limbajul folosit de teoreticianul sard în „Quaderni del carcere” (Caietele din închisoare). Interesant este că o astfel de întreprindere cu caracter intelectual a mai fost realizată în Italia pentru „Divina Comedia” lui Dante Aligheri. Efortul autorilor a fost deosebit de important fiind, totuși, ajutaţi de tineri specialiști care au participat la redactarea textelor.
Pe parcursul a celor aproape o mie de pagini se regăsesc mai mult de șase sute de cuvinte, teme, concepţii, expresii folosite de Gramsci. Demersul pentru realizarea unui „Dicţionar” în care să se regăsească lexicul gramscian s-a desfășurat timp de un deceniu, pe parcursul mai multor seminarii de cercetare și analiză, la cererea unuia dintre cei mai mari promotori ai lui Gramsci în lume; Giorgio Baratta. Motivaţia apariţiei unei astfel de lucrări a fost aceea de a „pune ordine”, de a milita către o „întoarcere” la text în raport cu variatele interpretări pe care Gramsci le-a cunoscut după al doilea război mondial.
Pornind de la acest obiectiv, coordonatorii „Dicţionarului” nu au făcut rabat de la rigoarea știinţifică în analiza argumentelor și temelor gramsciene. Mai mult, prin acest demers nu s-a încercat o „simplicare” sau o restrângere a valenţelor simbolice specifice lexicului gramscian. Efortul autorilor a fost acela de a ajuta cititorul în lectura operei lui Gramsci și nu și-a propus să se substituie citirii directe a textelor gramsciene. Desigur, orice „înregimentare” a unor teme ce se regăsesc în opera unui autor care nu mai este în viaţă ar putea să creeze perplexitate. Criticii unui astfel de demers ar putea să șarjeze tocmai pe critica „instituţionalizării” limbajului gramscian. Cu toate acestea, onorabilitatea celor doi specialiști în Gramsci nu a fost pus la îndoială de nimeni. Din acest motiv consider că este necesar să semnalez celor interesaţi apariţia acestei lucrări.
Totodată, pentru specialiștii ce sunt interesaţi să studieze un „clasic” al stângii italiene, „Dicţionarul” propus de Liguori și Voza este un instrument de lucru obligatoriu.
Ioana Cristea Drăgulin
[The University of Bucharest]
IOANA CRISTEA DRĂGULIN – Drd., Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, masterat Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea Hyperion din Bucureşti, licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti.
sus
|
