Arhiva
Holocaustul evreilor din
România.
Un nou document juridic
Arhivele Sfera Politicii
ALEXANDRU FLORIAN
[National Institute for
Romanian Holocaust Studies „Elie Wiesel”]
În perioada februarie-noiembrie 2010, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a organizat o cercetare de istorie şi arheologie în vederea confirmării existenţei unor posibile gropi comune, din timpul Pogromului de la Iaşi din iunie 1941. O echipă interdisciplinară formată din specialişti în istorie recentă, arheologie, comunicare, cercetători, cadre didactice şi doctoranzi, coordonaţi de Adrian Cioflâncă, au confruntat documente cu mărturii ale unor locuitori din comuna Popricani. Ei au asistat în urmă cu peste 70 de ani, la uciderea unor evrei în pădurea Vulturi. Săpăturile arheologice au confirmat existenţa a cel puţin unei gropi cu victime civili, datând din vara anului 1941. Din momentul descoperirii de resturi osteologice umane, cercetarea academică a fost dublată de cea criminalistică a instituţiilor specializate (Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Iaşi şi Parchetul Militar Iaşi). După procesul responsabililor în crimele de la Pogromul din Iaşi, Stânca-Roznovanu şi Târgu Mărculeşti, care a avut loc în 1947, investigaţia criminalistică de la groapa comună din Pădurea Vulturi este prima care completează tabloul evenimentelor genocidare împotriva populaţiei evreieşti din iunie 1941.
În data de 20 februarie 2012, parchetul Militar Iaşi şi-a declinat competenţa şi a înaintat dosarul la Curtea Militară de Apel Bucureşti pentru cercetarea faptelor cu încadrarea de genocid. Această Ordonanţă de declinare este un argument juridic important, care recunoaşte tragedia erveilor din România. Ea se adaugă şi astfel completează istoriografia privind acţiunile antievreieşti ale regimului Ion Antonescu din anii celui de al Doilea Război Mondial.
Publicăm, cu asentimentul dl Irinel Rotariu, prim procuror militar al Parchetului Militar Iaşi pe durata efectuării cercetărilor privind „începerea urmăririi penale din dosarul având ca obiect moartea suspectă a unor persoane pe raza comunei Popricani, jud Iaşi”, fragmente din acest dosar.
As of February to November, 2010, the “Elie Wiesel” National Institute for the Study of the Holocaust in Romania developed a historical and archeological research project aiming to confirm the existence of a possible common grave from the time of the Pogrom in Iaşi, in June 1941. An interdisciplinary research team made of specialists in recent history, archeology, communication, researchers, university teaching staff and PhD students, led by Mr. Adrian Cioflâncă, confronted the existing documents with the testimonies of the inhabitants of the Popricani commune. Over 70 years ago, they witnessed the murder of the Jews in the Vulturi forest. The archeological digging proved the existence of at least one common grave of civilian victims, from the summer of 1941. After the discovery of the human remains, the academic research was doubled by forensic research of designated institutions (the Police Inspectorate of Iaşi Country and the Military Tribunal of Iaşi). The forensic investigation of the common grave in the Vulturi forest is a first since the trial of the people who perpetrated the pogrom in Iaşi, Stânca-Roznovanu and Târgu Mărculeşti. It completes the picture of the genocidal actions taken against the Jewish population, of June 1941.
On February 20, 2012, the Military Tribunal of Iaşi declined its competence and forwarded the case to the Military Appeal Court of Bucharest to further investigate the events, on genocide charges. This Decision to decline one’s competence is an important legal argument that acknowledges the tragedy of the Jews in Romania, at the time. This completes the historical picture on the actions taken against the Jews by Ion Antonescu’s regime during the Second World War.
We are hereby publishing, after having obtained Mr. Irinel Rotariu’s permission, as First Prosecutor of the Military Tribunal in Iaşi, excerpts on the investigation for “starting the criminal prosecution procedure in the case of the suspect death of individuals in the Popricani commune, Iaşi county”, for this case.
ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL MILITAR IAŞI
Odcp 20609
171/P/2010 20.2.2012
ORDONANŢĂ DE DECLINAREA COMPETENŢEI
(...)
CONSTATĂM URMĂTOARELE:
CAPITOLUL I. ASPECTE PRELIMINARE
I.1. Sesizarea organelor de urmărire penală
La 05.11.2010 Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi a sesizat Parchetul Militar Iaşi în legătură cu faptul că pe raza com. Popricani, jud Iaşi în punctul numit „Valea Climoaei”, au fost descoperite 16 schelete omeneşti şi elemente de muniţie de tip militar.
În aceeeaşi zi, prin ordonanţa 3823/P/5.11.2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului Militar Iaşi în cauza având ca obiect descoperirea unor oseminte omeneşti pe raza com. Popricani, jud Iaşi.
S-a stabilit că începând cu data de 27.10.2010, o echipă de arheologi din cadrul Universităţii A.I.Cuza Iaşi şi reprezentanţi ai Ministerului Culturii - Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” au efectuat săpături arheologice în punctul numit Valea Climoaei, din com. Popricani, jud. Iaşi.
În ziua de 27.10.2010, săpăturile au evidenţiat prezenţa la o adâncime de 70-110 cm în sol a unor rămăşiţe omeneşti. (....)
I.2. Măsuri în vederea efectuării cercetărilor
În vederea efectuării cercetărilor, începând cu data de 5.11.2010, Parchetul Militar Iaşi a dispus şi aplicat următoarele măsuri:
1. 6-10.11.2010: continuarea lucrărilor de asanare a zonei de elementele de muniţie prezente în zonă de către lucrătorii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Iaşi, sub supravegherea procurorilor militari. Măsura a fost aplicată într-un perimetru de siguranţă de formă circulară cu raza de 30 m în jurul locului săpăturilor şi prin sondaj până la circa 500 m distanţă, fiind necesară deoarece în zonă au avut loc operaţiuni militare în timpul celui de-al doilea război mondial.
2. 6-10.11.2010: ridicarea elementelor de muniţie inactive, distrugerea celor active.
3. 5-23.11.2010: stabilirea perimetrului de cercetare, a căilor de acces şi paza permanentă a perimetrului cu efective de lucrători din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Iaşi. Măsura a fost menţinută până la finalizarea cercetărilor, la 22.11.2010. (...)
6. 9-22.11.2010: continuarea cercetării la faţa locului de către o echipă de cercetare alcătuită din 2 procurori militari sub coordonarea primului procuror militar, medici legişti din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi, tehnicieni criminalişti din cadrul I.P.J. Iaşi, specialişti arheologi din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii „A.I. Cuza” Iaşi şi reprezentanţi ai Ministerului Culturii – Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Întreaga activitate de cercetare a fost filmată şi fotografiată. (...)
CAPITOLUL II. CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI
II.1. Etapa 27.10.-5.11.2010
Începând cu data de 27.11.2010, o echipă de arheologi din cadrul Universităţii A.I. Cuza Iaşi şi reprezentanţi ai Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, au efectuat săpături arheologice în punctul numit Valea Climoaei, din com. Popricani, jud. Iaşi. La cercetări au participat parţial şi lucrători ai I.P.J. Iaşi, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi la 5.11.2010, mult după găsirea resturilor omeneşti la locul cercetării (27.10.2010), la aceeaşi dată – 5.11.2010 – fiind dispusă şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului Militar Iaşi.
Procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit de lucrătorii I.P.J. Iaşi – Serviciul Poliţiei Criminale şi datat 27.10.2010 indică găsirea în zona Valea Climoaei de pe raza satelor Vulturi-Cârlig, com. Popricani, jud. Iaşi, într-o groapă din pădure, a unor fragmente de oase umane – care nu sunt descrise – şi două tuburi de cartuş cu inscripţia „Cugir 1939” şi un tub de obuz. (...)
II.2. Etapa 5-23.11.2010
Activitatea de cercetare la faţa locului s-a desfăşurat de Parchetul Militar Iaşi între 5-23.11.2010, în punctul numit „Valea Climoaei” – Pădurea Popricani, situat pe raza Ocolului Silvic Iaşi, Cantonul 8 Vânători – pădurea având ca vecinătăţi satele Cuza Vodă, Vulturi, Cârlig aparţinând comunei Popricani, loc care mai este cunoscut sub denumirea de „Mormântul Jidanului”. Pădurea de foioase este alcătuită din speciile stejar, cireş, nuc, de aproximativ 40-50 ani şi subarboret spontan şi este mai veche. (...)
Cercetarea efectuată după securizarea zonei a dus la descoperirea, în afara resturilor osoase descoperite până la 5.11.2010 a unor oseminte umane dispuse în conexiune anatomică, pe straturi, în caseta 1 pe o suprafaţă de formă aproximativ circulară cu raza de 2 metri. Toate acestea vor fi analizate la Capitolul IV.
Între 10-16.11.2010, au fost descoperite odată cu oasele ridicate şi printre acestea câteva obiecte-nasturi metalici, nasturi de plastic, nasturi de sidef mari şi mici, catarame, fragmente de piele de încălţăminte sau curea, un pieptene, o sticlă de parfum, un capac de plastic de culoare roşie.
La 16.11.2011, în zona din centrul casetei, mai ales începând cu adâncimea de circa 1,03 m faţă de nivelul solului, numărul obiectelor de acest tip descoperite printre oase a crescut, până la 18.11.2010, când a fost atinsă adâncimea maximă a gropii. Printre resturile de oase şi obiectele ridicate a fost identificat şi un glonţ calibru 7,92 deformat aflat la o adâncime cuprinsă între 0,95-1,10 m (găsit în pământul de umplutură excavat din caseta 1). Asemenea bunuri şi obiecte au fost descoperite şi în zilele 17.11-19.11.2010, până la adâncimea de 1,21 metri. (...)
CAPITOLUL III. IPOTEZE DE LUCRU
Descoperirea iniţială a 3 saci cu oase omeneşti a impus formularea versiunilor de anchetă:
1. victimele sunt persoane de etnie evrei asasinaţi în timpul Pogromului de la Iaşi, din perioada 28/29 iunie 1941 şi îngropaţi în pădure, fie ucişi la faţa locului. Ipoteza s-a impus ca primă versiune de anchetă din colaborarea cu reprezentanţii Ministerului Culturii - Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”;
2. victimele sunt militari ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial;
3. victimele sunt mai vechi, dinaintea celui de-al doilea război mondial.
CAPITOLUL IV. MIJLOACE DE PROBĂ
IV.1. CONSTATĂRI MEDICO-LEGALE ŞI TEHNICO ŞTIINŢIFICE
IV.1.1. Constatări medico-legale
În vederea stabilirii caracteristicelor antropologice şi genetice a persoanelor decedate (apartenenţa la un profil genetic populaţional) şi a urmelor de violenţă existente, a mecanismului de producere a decesului, în cauză s-a dispus o constatare medico-legală, care a indicat următoarele:
- Oasele ridicate de la faţa locului sunt majoritar de natură umană şi câteva de natură animală. Cele umane provin cel mai probabil de la 36 persoane. Dintre acestea 15 (cincisprezece) sunt bărbaţi cu vârste cuprinse între: 17-19 ani-1, 19-24 ani-1, 18-20 ani-1, 30-40 ani-1, 40-50 ani-1, 45-60 ani-1, 50-70 ani-5, 60-70 ani-2, 70-80 ani-2. 9 (nouă) sunt femei cu vârste: 20-25 ani-1, 17-19 ani-1, 25-30 ani-2, 30-40 ani-2, 35-45 ani-1, 50-70 ani-1, 60-80 ani-1. 12 (doisprezece) sunt copii/ tineri cu vârstele: 2-3 ani-1, 6-7 ani-1, 7-8 ani-2, 10-12 ani-2, 12-14 ani-2, 13-15 ani-2, 15-16 ani-2.
Leziunile de violenţă constatate au fost:
1. fractură cominutivă în treimea superioară a unui humerus stg. (os provenit cel mai probabil de la o persoană de sex feminin cu vârsta cuprinsă între 50 şi 70 ani), posibil produsă prin acţiunea unui glonţ;
2. înfundarea osului parietal dr. (os provenit cel mai probabil de la o persoană de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 50 şi 70 ani), cu diametrul de aproximativ un cm, de la care pornesc patru traiecte de fractură, unul orientat transversal spre linia mediană, altul orientat uşor oblic anterior şi median, altul orientat oblic anterior şi lateral şi altul orientat oblic posterior şi lateral, produse posibil prin lovire cu un corp dur cu suprafaţa circulară şi cu diametrul de aproximativ un centimetru;
3. fractură posibil cominutivă în treimea superioară a unui humerus dr.;
4. fractură cominutivă în treimea superioară a unei tibii stângi cu caractere masculine;
5. lipsă de substanţă fusiformă, cu lungimea de 1,4 cm şi lăţimea de 0,4 cm, cu capetele ascuţite, continuate cu câte o mică fisură de 0,3 mm, având axul mare orientat oblic anterior şi median, situată pe suprafaţa osului parietal stg. (os provenit cel mai probabil de la o persoană de sex masculin cu vârsta de peste 70 ani), paramedian, posibil produsă prin lovire cu un corp înţepător-tăietor, cu două tăişuri;
6. secţiunea în plan aproximativ orizontal a vârfului mastoidei stg. Şi în plan oblic de jos în sus şi din posterior spre anterior a ramului vertical mandibular sub capul mandibular (provenite cel mai probabil de la o persoană de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 60 şi 70 ani), posibil produse cu un obiect tăietor;
7. lipsă de substanţă osoasă de forma unui trunchi de con, cu baza mare spre exterior având diametrul de 1,2 cm, iar baza mică în dreptul tăbliei interne, cu diametrul de 0,2 cm, situată pe osul parietal drept, la 2 cm paramedian, în treimea posterioară; lipsa de substanţă a putut fi produsă cel mai probabil prin acţiunea unei schije imediat înainte de deces sau postmortem;
8. lipsă de substanţă osoasă în formă de şanţ cu traiect antero-posterior, cu vârful bifurcat şi cu lungimea de aproximativ 1,3 cm, având capătul posterior în dreptul tăbliei interne, unde corespunde unui orificiu cu dimensiuni de 0,2/ 0,1 cm, situată pe osul occipital, la un centimetru sub sutura lambdoidă şi în dreptul porţiunii mediane a acesteia; lipsa de substanţă a putut fi produsă cel mai probabil prin acţiunea unei schije imediat înainte de deces sau postmortem. (...)
Caracteristicile antropologice ale oaselor au permis stabilirea afinităţii populaţionale către grupul major europoid, fără a fi posibilă precizarea unui subgrup populaţional.
Stabilirea afinităţii populaţionale pe seama profilului genetic a pus în evidenţă acelaşi grup populaţional eurasiatic (99,1 % probabilitate), materialul genetic fiind parţial deteriorat datorită trecerii timpului.
Leziunile constatate nu sunt prin ele însele tanatogeneratoare. Vechimea rămăşiţelor umane este de minimum treizeci ani înainte de data găsirii lor.
Fracturile cominutive ale oaselor de mare rezistenţă – 2 humerusuri, 3 oase parietale (2 dreapta şi unul stânga), leziunile produse cu obiecte tăietoare la cranii (1 calotă, 1 mastoidă, 1 occipital) indică decesul unui grup de persoane – bărbaţi şi femei, adulţi şi copii/tineri de rasă europoidă într-un context extrem de violent, în care s-au folosit atât arme albe cât şi probabil arme de foc, în urmă cu minim 30 de ani.
O parte dintre victime beneficiau de condiţii materiale bune şi a unui nivel cultural relativ ridicat, care le-au permis aplicarea unor tratamente stomatologice şi chirurgicale de calitate. Pentru aceeaşi ipoteză pledează şi unele obiecte de podoabă găsite asupra lor – inel, cercei, ceas.
Prezenţa unui grup de persoane cu vârste atât de variate, mai ales a unor copii/sugari indică aducerea acestora la faţa locului, fie în viaţă fie ucişi.
Descoperirea unor obiecte asupra lor – pieptene, bijuterii, ceas – pledează pentru ultima variantă, percheziţionarea amănunţită şi jefuirea unor persoane deja ucise şi aduse la faţa locului spre a fi îngropate fiind mult mai plauzibilă.
Cum această activitate pare a nu fi avut loc, este de presupus că acţiunea de ucidere s-a produs la faţa locului.
( ... )
IV.1.3.Constatare tehnico ştiinţifică criminalistică
Descoperirea unor obiecte metalice a impus de asemenea examinarea criminalistică a acestora spre a se stabili tipurile de urme descoperite pe acestea, natura lor, fabricantul/provenienţa, materialele din care sunt făcute şi perioada manufacturării, date despre proprietari.
( ... )
Cum o parte din cercei sunt bijuterii mici, de copil, descoperirea acestora se coroborează cu stabilirea pe cale medico-legală a existenţei unor femei tinere/fetiţe la faţa locului, precum şi ipoteza neefectuării percheziţiei sau a uneia extrem de sumare.
Descoperirea bijuteriilor indică de asemenea posibilităţi materiale deosebite ale persoanelor găsite la faţa locului. Indicaţiile slavone ale ceasului pot conduce fie la ipoteze că proprietarul era din Basarabia, fie că primise obiectul de acolo.
Descoperirea unor obiecte similare a fost realizată în anul 1945 când comitetul de acţiune pentru deshumarea evreilor căzuţi în iunie 1941 a ridicat mai multe bijuterii de la cadavrele descoperite la Stânca Roznovanu.
IV.2.Declaraţii martori
În cauză au fost identificate şi audiate următoarele persoane:
1. Bosânceanu Ion (82 ani): depoziţia sa indică faptul că în vara anului 1941 iunie sau iulie, în mai multe zile, în timp ce se afla în pădurea Vulturi a observat cum mai multe persoane – bărbaţi, femei, copii, tineri şi bătrâni, au fost aduse în viaţă în pădurea Cârlig spre locul numit Valea Climoaiei, de unde a auzit apoi focuri de armă. Martorul indică şi faptul că persoanele respective erau etnici evrei – după vorbă – şi mai precizează că în pădurea respectivă, începând cu luna mai a anului 1941 armatele română şi germană aveau corturi montate în pădure. Acest ultim aspect se coroborează cu relaţiile comunicate de Ministerul Apărării Naţionale. Martorul mai precizează că după mutarea frontului s-a jucat cu copiii în locul unde erau gropile comune şi a confirmat locul găsirii osemintelor, iar din auzite crede că persoanele împuşcate în pădure sunt evrei din Iaşi.
2. Moraru Enache Vasile (86 ani): declară că într-o zi din vara anului 1941 în timp ce păştea vacile pădurarilor din pădurea Vulturi a văzut cum militarii au adus un grup de bărbaţi, femei şi copii în viaţă. 4 bărbaţi au fost puşi de militari să sape o groapă, apoi ceilalţi au fost aşezaţi pe marginea gropii în poziţie şezând şi împuşcaţi de la spate. După fiecare rând de victime cei 4 bărbaţi care săpaseră groapa intrau înăuntru şi aşezau victimile. Cele îmbrăcate mai bine ar fi fost dezbrăcate iar hainele luate de un cetăţean din satul Cuza Vodă care le-a dat săracilor din sat. Martorul precizează că militarii care au comis faptele erau români, deoarece purtau uniforme kaki şi erau înarmaţi cu arme model ZB. Aspectul se coroborează cu datele balistice şi relaţiile comunicate de Ministerul Apărării Naţionale. Martorul precizează că 2 militari, crezând că este evreu l-au luat la faţa locului şi apoi a mers cu ei până la canton unde soţia pădurarului a confirmat că este român. De aici au mers în satul Cuza Vodă unde alt sătean le-a confirmat acelaşi lucru. Martorul precizează că deşi nu a mai auzit focuri de armă crede că în zonă mai era o a doua groapă.
3. Tudose Natalia (82 ani) arată că în 1941 se juca prin pădure şi a văzut cum mai mulţi bărbaţi, femei şi copii au fost împuşcaţi în zona Valea Climoaiei şi îngropaţi acolo. Martora arată că unii nu muriseră pe loc şi a doua zi din zonă se mai auzeau gemete, precum şi faptul că o femeie însărcinată a fost înjunghiată cu baioneta de un militar. Ulterior a aflat că persoanele ucise erau evrei.
4. Vorunciuc Ctin. (76 ani) arată că avea 7 ani şi păştea animalele în apropierea ogoarelor de lângă pădurea Cârlig când a observat 80-100 de oameni – bărbaţi, femei, copii – conduşi de militari în uniforme kaki/maronii spre zona Valea Climoaiei. Ulterior a aflat de la alte persoane că o tânără care a fugit din convoi a fost împuşcată şi îngropată în câmp, ulterior văzând groapa respectivă precum şi groapa din pădure unde ar fi fost îngropaţi evreii împuşcaţi.
5. Vorunciuc Vasile (86 ani), arată că în vara anului 1941 (avea 13 ani), în timp ce păştea vitele în pădurea Cârlig s-a întâlnit cu Moraru Enache Vasile care i-a povestit că a asistat la împuşcarea unor evrei în pădure, iar când au vrut să meargă la faţa locului au fost opriţi de un grup de militari. În aceeaşi zi, în timp ce era la liziera pădurii s-a întâlnit cu o femeie căreia i-a adus apoi ceva de mâncare de acasă dar nu a mai găsit-o, bănuind că a fost împuşcată. Martorul confirmă existenţa trupelor române şi germane în zonă.
6. Grădinaru Dumitru (97 ani) arată că păştea animalele în pădure şi a văzut cum militarii români şi germani însoţeau persoane civile în pădure şi apoi a auzit focuri de armă.
7. Pavăl Haralamb (86 ani) arată că în vara anului 1941, în timp ce se afla pe raza satului Cuza Vodă com. Popricani a văzut cum un grup de bărbaţi, femei şi copii erau însoţiţi de militari în haine kaki dinspre satul Cârpiţi spre satul Cuza Vodă în pădurea Cârlig. Ulterior a aflat de la cetăţenii din sat că aceştia erau evrei din Basarabia (Chişinău) care s-ar fi aliat cu armata rusă, motiv pentru care au fost ucişi în pădure. Uterior a aflat că şi cetăţeni evrei din Iaşi au fost aduşi şi ucişi în pădure dar nu cunoaşte amănunte.
8. Macovei Costache (86 ani) arată că a văzut cum un grup de evrei însoţiţi de militari a intrat în pădure dar ştie din auzite că au fost împuşcaţi. Martorul arată că a văzut o tânără împuşcată la marginea pădurii lângă ogor. Aspectul se coroborează parţial cu declaraţia dată în acelaşi sens de martorii Tudose Natalia şi total cu a martorului Vorunciuc Ctin.
9. Sculeac Maria (86 ani), Deleanu Ctin. (50 ani), Baltaru Lucica (75 ani) arată că ştiu din auzite despre faptul că în zona Valea Climoaiei au fost dezbrăcaţi, împuşcaţi şi îngropaţi evrei – bărbaţi, femei, copii. Baltaru Lucica precizează prezenţa comandamentului unor trupe în pădure şi existenţa a 2 gropi comune acolo, precum şi faptul că în împrejurările respective au fost ucise prin împuşcare 2 fetiţe. Aceasta mai precizează că victimele erau din Iaşi.
Probele testimoniale susţin în mod evident faptul că victimele au fost de etnie evrei, fie cetăţeni români, fie din Basarabia, această ultimă ipoteză urmând a mai fi discutată în capitolul IV.3.2.
Localizarea în timp a faptei este imediat după declanşarea ofensivei împotriva armatei sovietice, posibil în luna iunie 1941. Despre identitatea făptuitorilor declaraţiile indică militari români şi în raport de unele declaraţii care indicau culoarea brună a uniformelor – germani (SS).
( ... )
Cercetarea surselor documentare de cercetare istorică nu a indicat transportul unor evrei în afara oraşului spre zona Popricani sau spre altă zonă din oraş. Evreii care au părăsit oraşul au făcut-o aşa cum am arătat în trenuri iar gara Iaşi se află în vestul oraşului, drumul spre aceasta neavând puncte comune cu şoseaua spre Popricani, localitate aflată în nord-estul oraşului, adică în poziţie opusă gării.
Pe parcursul cercetării surselor bibliografice au fost identificate însă documente care indică faptul că după 26.6.1941 evrei din teritoriile din Basarabia eliberate de sub dominaţia sovietică au fost aduşi în satul Cuza Vodă – bărbaţi, femei, copii – care urmau a fi executaţi pentru acte de sabotaj. Acest grup a fost întâlnit de autorităţile locale din comuna Copou la 28.6.1941.
La 29.6.1941 se consemnează de asemenea executarea în pădurea Cârlig a 6 evrei din care 4 bărbaţi şi 2 femei, escortaţi de 3 militari români şi un militar german, în prezenţa unor militari din regimentul 41 artilerie. Aceştia ar fi fost îngropaţi la 30.6.1941 de o echipă de pionieri (genişti).
Modul de operare descris mai sus a fost raportat la 28.7.1941 de Regimentul 6 Vânători către Divizia 14 Infanterie - Biroul 2 informaţii despre executarea a 174 evrei din com. Sculeni jud. Iaşi, Bălţi şi Mărculeşti din Basarabia.
Aceeaşi unitate raportează Diviziei 14 – Birou Stat Major la 10.8.1941 că la 27 şi 28.6.1941 au fost executaţi la Stânca com. Sculeni jud. Iaşi 14 evrei care au încercat să fugă, aduşi din Tg. Sculeni, Basarabia iar 26 au fost aduşi în pădurea Vulturi unde au fost executaţi. Raportul menţionează escortarea acestui grup de militari germani însoţiţi de cpt. Stihi Ioan din cadrul regimentului 6 Vânători, precum şi întâlnirea cu autorităţile comunei Copou menţionată mai sus.
( ... )
CAPITOLUL V. INTERPRETAREA PROBELOR
Ansamblul probelor administrate în cauză indică uciderea unui mare număr de cetăţeni de etnie evrei, bărbaţi, femei, copii, posibil după data de 22.6.1941 de către militari români şi/sau germani din armata regulată şi sau Einsatzgruppen.
Probele testimoniale şi sursele documentare localizează faptele în iunie 1941. Lipsa unor elemente vestimentare militare (resturi/nasturi de uniforme) sau alte bunuri militare cu excepţia muniţiei fabricate în perioada 1937-1943 coroborată cu descoperirea unor bunuri tipic civile susţin calitatea de persoane civile a victimelor şi ipoteza că au fost luate de la domiciliu cu puţin timp înainte de deces.
Modul de acţiune indicat de martori, coroborat cu documentele de arhivă şi cu datele medico-legale indică faptul că victimele – inclusiv femei şi copii a căror execuţie nu poate fi justificată în nici un mod din punct de vedere militar – au fost ucise fără discriminare, justificare sau judecată în contextul declanşării operaţiunii Barbarossa de către formaţiuni alcătuite din militari români şi/sau germani.
Aceasta indică intenţia clară de a distruge total sau parţial grupul etnic respectiv pe fondul unei politici incalificabile faţă de persoana umană practicată la nivel naţional şi la nivel european în teritoriile subordonate de Reichul german.
Cercetările de până acum nu au clarificat implicarea trupelor germane, cu precădere a grupărilor SS de lichidare a evreilor denumite Einsatzgruppe care acţionau în teritoriile cucerite în vederea eliminării evreilor, în operaţiunile descrise. Sursele documentare detaliate privind acţiunile acestor unităţi SS după 22.6.1941 pe teritoriul României şi Basarabiei sunt sărace.
Urmele de obiecte tăietoare pe unele din oasele victimelor găsite în groapa comună – în zona gâtului şi craniului – indică un mod de operare de o cruzime nespecifică modului de operare al unei armate regulate. Este motivul pentru care implicarea acestor formaţiuni cunoscute pentru cruzimea cu care acţionau împotriva evreilor în teritoriile ocupate în uciderea victimelor din pădurea Vulturi nu poate fi exclusă, mai ales că relaţiile de comandă militară stabilesc în mod clar conducerea operaţiilor în sarcina militarilor germani. Prezenţa acestor unităţi în zona operaţiilor militare este dovedită de rapoartele evenimenţiale nr. 25/17.7.1941 ale SD privind Einsatzgruppe D (staţionată în 1941 la Piatra Neamţ) privind activitatea Einsatzkommandos 10a (Bălţi), 11a şi 11b (Chişinău/Tighina) etc.
Implicarea militarilor germani a fost investigată insuficient în cercetările făcute în 1945/1946 cu privire la asasinarea evreilor la Stânca Roznovanu, care în ciuda demersurilor sumare nu au exclus-o.
( ... )
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 42-45 Cod Procedură Penală raportat la art. 26 pct. 1 litera a Cod Procedură Penală şi art. 28 Cod Procedură Penală,
DISPUN:
1. Declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi trimiterea dosarului cauzei împreună cu un exemplar din prezenta ordonanţă şi corpurile delicte la această unitate pentru cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, prevăzută de art. 357 Cod Penal.
( ... )
PRIM PROCUROR PRIM PROCUROR PROCUROR MILITAR
MILITAR MILITAR ADJUNCT
Lt. Col. Magistrat Mr. Magistrat Lt. Col. Magistrat
Rotariu Irinel Prelipcean Gheorghe Chifan Silviu
ALEXANDRU FLORIAN – Prof. univ., Facultatea de Știinţe Politice, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, director general, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”.
sus
