|
Recenzie
Gramsci în lectura lui Antonio A. Santucci
Antonio Gramsci, Antologia
Ediţie îngrijită de Antonio A Santucci, cu o
prefaţă de Guido Liguori, Roma, Editori Riuniti,
University Press, 2012, pp.485
În anul 2012, editura romană Editori Riuniti, University Press a prilejuit o lansare de carte deosebit de interesantă intitulată Antonio Gramsci, Antologia.
Doi specialiști consacraţi în studiul operei lui Antonio Gramsci, respectiv Antonio A. Santucci, și Guido Liguori au prezentat publicului o „Antologie” a scrierilor gramsciene. Această lucrare apare postum, deoarece Santucci a dispărut din viaţă în urmă cu mai mulţi ani. Cunoscut în cercurile marxiste și de stânga ca fiind unul dintre cei mai importanţi marxiști-leniniști italiani, Santucci a fost unul dintre promotorii cei mai înfocaţi a operei lui Gramsci. În anii ‘80 al secolului trecut autorul acestei „Antologii” a fost un punct de referinţă pentru specialiștii gramscieni din întreaga lume deoarece a îndeplinit funcţia de director al „Centrului de studii gramsciene”. A colaborat pe parcursul întregii sale vieţi intelectuale cu un alt mare studios al operei gramsciene; Valentino Gerratana, ideatorul primei ediţii din Quaderni del Carcere. În anul 1991 a fost membru fondator al „International Gramsci Society”. Această organizaţie a devenit, începând cu anii ‚90, punctul de referinţă și de agregare a studioșilor operei lui Gramsci din întrega lume.
Guido Liguori este profesor de istoria gândirii politice contemporane la Universitatea din Calabria și președintele „International Gramsci Society” fiind redactorul șef al revistei de cultură politică Critica marxista. Împreună cu Fabio Frosini a organizat șirul de întâlniri cu specialiștii gramscieni din întreaga lume pe tema „Quaderni del Carcere”. Este autorul mai multor cărţi, printre care, cele mai recente: Gramsci. Guida alla lettura (în coautorat cu Chiara Meta, 2005); Sentieri gramsciani (2006) cu care a câștigat premiul Sormani, ulterior această carte a fost tradusă în Brazilia; La morte del Pci (2009), care a fost tradusă și publicată în Franţa. În anul 2009, împreună cu profesorul Pasquale Voza a publicat “Dizionario gramsciano 1926-1937” o operă deosebit de importantă pentru toţi specialiștii sau studioșii în Gramsci, în care sunt explicate peste 600 de cuvinte cheie, sau teme, folosite de autorul sard în lucrările sale.
Lucrarea propusă de Santucci intitulată „Antonio Gramsci. Antologia” este o lucrare care rupe cu tiparul operelor care s-au ocupat cu publicarea și analizarea scrierilor gramsciene. Încă de la prima versiune a lucrărilor lui Antonio Gramsci, respectiv 1948, autorii au preferat să adune textele gramsciene pe criteriul tematic. Astfel, prima publicaţie de după al doilea război mondial a textelor lui Gramsci a privit tema „Risorgimento-ului” italian. Ulterior, specialiștii gramsciani, începând cu Valentino Gerratana autorul ediţiei îngrijite a celei mai importante lucrări gramsciene Quaderni del Carcere și continuînd cu alt mare specialist al lui Gramsci, Giuseppe Vacca și așa mai departe, au preferat să structureze scrierile lui Gramsci pe marile teme propuse de acesta: Risorgimento-ul italian, Fordismul, Problema meridională, etc.
Lucrarea lui Santucci rupe cu acest tipar, publicând textele lui Gramsci folosind criteriul cronologic. Astfel lucrarea este împărţită în trei părţi fiind încheiată de două secţiuni, care corespund evoluţiei intelectuale și militante ale lui Gramsci.
Prima parte este reprezentată de scrierile autorului sard din prima perioadă a activităţii acestuia în cadrul săptămânalului Il Grido del Popolo, din perioada în care a lucrat în redacţia cotidianului torinez Avanti!, și realizarea numărului unic din La città futura.
A doua parte privește activitatea publicistică din perioada în care a participat la mișcarea insurecţională organizată de sindicatele italiene imediat după încheirea Primului război mondial, și din perioada în care a fost secretar de redacţie al săptămânalului Ordine Nuovo.
A treia parte privește perioada în care Gramsci a fost unul dintre principalii critici ai activităţii Partidului Socialist din Italia (PSI), perioada petrecută de acesta la Moscova și la Viena, alegerea acestuia ca deputat, nominalizarea la funcţia de secretar general al Partidului Comunist din Italia (PcdI), și perioada în care a participat la realizarea a celei de-a treia serii din Ordine Nuovo. Această parte se încheie cu scrisoarea din octombrie 1926 adresată „Comitetului Central al Partidului Comunist Rus” și cu publicare scrisorilor pe care Gramsci și Palmiro Togliatti și le-au scris reciproc.
În ultima parte a lucrării au fost adăugate alte două secţiuni. În prima dintre acestea a fost publicat în întregime eseul intitulat: Alcuni temi della questione meridionale, în timp ce în a doua secţiune au fost publicate mai multe texte din Quaderni del carcere.
Efortul intelectual promovat de Santucci a fost acela de a propune o nouă cheie de lectură a gândirii gramsciene, din dorinţa sinceră de a-l reciti pe Gramsci așa cum a scris el, de-a lungul anilor. Este o schimbare de optică în studiul analizei gândirii lui Gramsci, eliminând abordarea tematică, pe care dealtfel nu a promovat-o autorul sard ci mai degrabă cei care au îngrijit postum opera acestuia. Este o întoarcere la origini, cu speranţa de a restitui pentru cititorii contemporani adevărata imagine a gândirii lui Antonio Gramsci.
Ioana Cristea Drăgulin
[The University of Bucharest]
IOANA CRISTEA DRĂGULIN – Drd., Facultatea de Ştiințe Politice, Universitatea din Bucureşti, masterat Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea Hyperion din Bucureşti, licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti.
sus
|
