|
Recenzie
Antonio Gramsci între fascism și comunism
Luciano Canfora, Gramsci in carcere e il
fascismo
Roma, Salerno Editrice, 2012
În anul 2012, editura romană Salerno Editrice a prilejuit publicarea lucrării lui Luciano Canfora intitulată Gramsci in carcere e il fascismo. Camfora este profesor de filologie clasică la Universitatea din Bari fiind considerat a fi una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale centrului universitar barez. Încă din anul 1975 conduce revista „ Quaderni di storia”.
Prima sa carte a fost publicată în anul 1968 (Inventario dei manoscritti greci di Demostene, Padova, Antenore), în timp ce ultima sa carte (Gramsci e il fascismo, 2012), reprezintă a nouăzeci şi patra lucrare a sa . Prolificitatea autorului este extraordinară, mai ales că pe parcursul a aproape o jumătate de secol de creaţie intelectuală, au fost atinse subiecte importante.
Ca urmare firească a educaţiei sale clasice, Canfora a abordat teme privind filosofia clasică: Inventario dei manoscritti greci di Demostene, Padova, Antenore, 1968; Per la cronologia di Demostene, Bari, Adriatica, 1968; Per la storia del testo di Demostene, Bari, Arti grafiche Laterza & Polo, 1968; Tucidide continuato, Padova, Antenore, 1970; Totalità e selezione nella storiografia classica, Bari, Laterza, 1972; Conservazione e perdita dei classici, Padova, Antenore, 1974; Storici della rivoluzione romana, Bari, Dedalo, 1974; Teorie e tecniche della storiografia classica. Luciano, Plutarco, Dionigi, Anonimo su Tucidide, Bari, Laterza, 1974.
Între anii 1979-1986 Canfora îşi extinde aria de analiză către spaţiul ideologiilor dominante ale secolului al XX-lea: La Germania di Tacito da Engels al nazismo, Napoli, Liguori, 1979; Intellettuali in Germania. Tra reazione e rivoluzione, Bari, De Donato, 1979; Ideologie del classicismo, Torino, Einaudi, 1980; Studi sull’Athenaion politeia pseudosenofontea, Torino, Accademia delle Scienze, 1980; Analogia e storia. Uso politico dei paradigmi storici, Milano, Il Saggiatore, 1982; Storie di oligarchi, Palermo, Sellerio, 1983; Il comunista senza partito, Palermo, Sellerio, 1984; La sentenza. Concetto Marchesi e Giovanni Gentile, Sellerio, 1985; La biblioteca scomparsa, Sellerio, 1986, 1988.
În ultimii douăzeci şi cinci de ani, Canfora a publicat lucrări ce au privit atât spaţiul gândirii clasice greco-romane cât şi cel al ideologiilor secolului al XX-lea: Storia della letteratura greca, Roma-Bari, Laterza, 1986; Antologia della letteratura greca, Roma-Bari, Laterza, 1987; Ellenismo, Roma-Bari, Laterza, 1987. Tucidide. L’oligarca imperfetto, Roma, Editori Riuniti, 1988; Una società premoderna. Lavoro, morale, scrittura in Grecia, Bari, Dedalo, 1989; Togliatti e i dilemmi della politica, Roma-Bari, Laterza, 1989; Le vie del classicismo, Roma-Bari, Laterza, 1989; La crisi dell’Est e il PCI, Bari, Dedalo, 1990; Marx vive a Calcutta, Bari, Dedalo, 1992; Tucidide e l’impero. Presa di Melo, Roma-Bari, Laterza, 1992; Autori e testi della letteratura latina, con Renata Roncalli, Roma-Bari, Laterza, 1993; Demagogia, Palermo, Sellerio, 1993; Studi di storia della storiografia romana, Bari, Edipuglia,1993; Vita di Lucrezio, Palermo, Sellerio, 1993; I classici nella storia della letteratura latina. Per il liceo classico, con Renata Roncalli, Bari, Laterza, 1994; Scrittori e testi di Roma antica. Antologia latina per gli istituti magistrali, con Renata Roncalli, Bari, Laterza, 1994. Libro e libertà, Roma-Bari, Laterza, 1994. Manifesto della libertà, Palermo, Sellerio, 1994. Pensare la rivoluzione russa, Milano, Teti, 1995; Il viaggio di Aristea, Roma-Bari, Laterza, 1996; Idee di Europa: Attualità e fragilità di un progetto antico, a cura di, Bari, Dedalo, 1997; La biblioteca del patriarca. Fozio censurato nella Francia di Mazzarino, Roma, Salerno, 1998; La lista di Andocide, Palermo, Sellerio, 1998; Un ribelle in cerca di libertà. Profilo di Palmiro Togliatti, Sellerio, 1998; Togliatti e i critici tardi, Teti, 1998; Giulio Cesare. Il dittatore democratico, Roma-Bari, Laterza, 1999; Il mistero Tucidide, Milano, Adelphi, 1999. La storiografia greca, Milano, B. Mondadori, 1999; Un mestiere pericoloso. La vita quotidiana dei filosofi greci, Palermo, Sellerio, 2000; Prima lezione di storia greca, Roma-Bari, Laterza, 2000; Il Fozio ritrovato. Juan de Mariana e André Schott, Bari, Dedalo, 2001; Convertire Casaubon, Milano, Adelphi, 2002; Il copista come autore, Palermo, Sellerio, 2002; Critica della retorica democratica, Roma-Bari, Laterza, 2002; Noi e gli antichi. Perché lo studio dei greci e dei romani giova all’intelligenza dei moderni, Milano, Rizzoli, 2002; 2004. Storici e storia, Torino, Aragno, 2003; Vita di Chardon de La Rochette commissario alle biblioteche, Messina, Dipartimento di filologia e linguistica, Università degli studi, 2003; La democrazia. Storia di un’ideologia, Roma-Bari, Laterza, 2004; Il papiro di Dongo, Milano, Adelphi, 2005; Tucidide tra Atene e Roma, Roma, Salerno, 2005; 1914, Palermo, Sellerio, 2006; L’occhio di Zeus. Disavventure della “Democrazia”, Roma-Bari, Laterza, 2006; Concetto Marchesi, Cosenza, Pellegrini, 2007; Esportare la libertà. Il mito che ha fallito, Milano, Arnoldo Mondadori Editore, 2007; La prima marcia su Roma, Roma-Bari, Laterza, 2007; Su Gramsci, Roma, Datanews, 2007; Ma come fa a essere un papiro di Artemidoro?, a cura di e con Luciano Bossina, Bari, Edizioni di Pagina, 2008; 1956. L’anno spartiacque, Palermo, Sellerio, 2008; Filologia e libertà. La più eversiva delle discipline, l’indipendenza di pensiero e il diritto alla verità, Milano, Mondadori, 2008; Il papiro di Artemidoro, Roma-Bari, Laterza, 2008; La storia falsa, Milano, Rizzoli, 2008; La natura del potere, Roma-Bari, Laterza, 2009; Il viaggio di Artemidoro. Vita e avventure di un grande esploratore dell’antichità, Milano, Rizzoli, 2010; L’uso politico dei paradigmi storici, Roma-Bari, Laterza, 2010; La meravigliosa storia del falso Artemidoro, Palermo, Sellerio, 2011; Il mondo di Atene, Roma-Bari, Laterza, 2011.
Lucrarea Gramsci in carcere e il fascismo se înscrie înliteratura de specialitate gramsciană care s-a dezvoltat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Lucrarea se împarte în două părţi.
Prima parte este alcătuită din douăsprezece capitole. A doua parte este alcătuită din zece capitole. La încheierea cărţii regăsim un capitol de Indici a numelor folosite. Pe parcursul primei părţi, Camfora realizează o analiză a perioadei petrecute de Antonio Gramsci în închisoare, şi modul în care această experienţă traumatică a influenţat modul de gândire a teoreticianului sard.
Interesante sunt reflecţiile privitoare la modul de abordare a temelor fundamentale ale secolului al XIX-lea de către Gramsci şi relaţia acestora cu spaţiul de gândire şi de acţiune a sovietelor.
O altă temă importantă abordată de Canfora este aceea a sprijinului acordat de o mare parte a spaţiului intelectual italian mişcării fasciste. Pornind de la această realitate autorul lucrării studiază evoluţia percepţiei lui Gramsci asupra fascismului în spaţiul teoretic şi mai puţin în domeniul activităţii politice militante. De aceea, Canfora studiază cu atenţie atât articolele publicate de Gramsci înainte de a fi arestat şi condamnat pentru zece ani de închisoare de către regimul fascist cât şi reflecţiile sale din închisoare ce au fost publicate postum în Quaderni del Carcere.
Din analiza acestora, dar şi a evenimentelor ce s-au desfăşurat după al doilea război mondial, autorul identifică mai multe aspecte: demersul gramscian de a înţelege fenomenul fascist, văzut atât ca o luptă între două ideologii cât şi ca o confruntare directă între opţiuni civilizaţionale, infiltrarea mişcării comuniste italiene de către fascişti; efortul propagandei fasciste de a elimina ereditatea gramsciană, raportul din PCI şi Gramsci, atât în perioada carcerală cât şi postumă, actualitatea lui Gramsci într-o lume postideologică.
În partea a doua a lucrării regăsim o serie importantă de documente pe care autorul le propune cititorului cu scopul declarat de a face lumină în raporturile pe care Gramsci le-a avut cu mai mulţi lideri comunişti pe parcursul detenţiei. Aceste documente sunt deosebit de importante deoarece ne permit identificarea divergenţelor apărute între teoreticianul comunist sard şi liderii PCI aflaţi în libertate la Moscova sau în alte ţări din Europa. În cadrul acestor documente apare la Capitolul IV , interogatoriul lui Antonio Gramsci luat în închisoare, în care acesta neagă rolul său de lider în cadrul mişcării comuniste italiene. În acelaşi timp, în Capitolul V, Canfora a publicat patru scrisori deosebit de importante în înţelegerea istoriei gramsciene în închisoare. Primele trei dintre acestea sunt adresate de către Grieco către Scoccimarro, Terracini şi Gramsci, în timp ce a patra, este adresată de către Terracini către Grieco. Pe parcursul acestor scrisori observăm cum soarta lui Gramsci a fost decisă de către regimul fascist ca urmare a unor informaţii provenite din rândul mişcării comuniste italiene. Rolul liderului comunist Grieco în condamnarea lui Gramsci pe o perioadă de zece ani de închisoare, perioadă care i-a fost fatală dar care a permis acestuia redactării lucrării sale fundamentale intitulate Quaderni di carcere relevă raportul dintre teoreticianul sard şi ierarhia PCI şi mai ales cu Togliatti. Scrisoarea adresată de acesta lui Gramsci pe 10 februarie 1928 a fost fundamentală pentru condamnarea acestuia. Semnificativă a fost reacţia judecătorului de intrucţie însărcinat cu cazul Gramsci care pe parcursul unui interogatoriu a afirmat: “Onorevole Gramsci, lei ha degli amici che certamente desiderano che lei rimanga un pezzo in galera” ( Excelenţă, domnia sa are prieteni care îşi doresc cu siguranţă, ca dumneavostră să rămâne-ţi pentru o bună perioadă în închisoare).
Autoarea acestei recenzii a adus în discuţie lucrarea lui Luciano Canfora întitulată Gramsci in carcere e il fascismo deoarece a considerat că promovarea gândirii politice a unui teoretician de marcă ca Antonio Gramsci ar ajuta la o deschidere a spaţiului intelectual către un gânditor de marcă al spaţiului de cultură italian.
Ioana Cristea Drăgulin
[The University of Bucharest]
IOANA CRISTEA DRĂGULIN – Drd., Facultatea de Ştiințe Politice, Universitatea din Bucureşti, masterat Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea Hyperion din Bucureşti, licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti..
sus
|
