Eseu

Strategii de campanie câștigătoare în spaţii electorale hibrid.
Studiu de caz – judeţul Iași
 

ADRIAN MARIUS TOMPEA
[„Petre Andrei” University of Iași]

ALEXANDRU IULIAN BODNARIU
[„Petre Andrei” University of Iași]

Abstract:
Our material introduces the concept of hybrid electoral area, as a distinct electoral entity set up by special territorial and administrative processes. We analyze specific cases of such spaces in Iasi and we see how the winning electoral strategies have been configured here. We provide examples of campaign activities and actions which ensured the candidates’ success by simultaneously targeting both the electoral sub-spaces and the community seen as whole.

Keywords: hybrid electoral area; electoral campaign; campaign strategy; political marketing; the construction of political representation

Introducere

Considerăm necesar în debutul pre­zentului material explicarea a ceea ce înseamnă în concepţia noastră un spaţiu electoral hibrid specific realităţii politice româneşti contemporane. Mai mult decât atât, ne vom referi în cele ce urmează la un areal electoral concret existent în judeţul Iaşi. Vom încerca să surprindem specificul profilului politic al populaţiei dintr-un astfel de spaţiu şi modul în care câştigătorii alegerilor locale din iunie 2012 au venit în întâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor de reprezentare ale acestui tip de electorat. Aceste realităţi speciale impun ca profilul candidatului de succes şi programul său politic să să se adapteze astfel încât să devină adresabil acestui spaţiu electoral hibrid.

Spaţiul electoral hibrid

Spaţiul electoral hibrid s-a format de regulă prin două tipuri de procese de constituire a unităţilor administrativ-teritoriale: expandare prin alipirea la un nucleu de tip urban a unor comune sau sate aflate în imediatea vecinătate a acestora din raţiuni de eficientizare administrativă, urbanizare forţată prin transformarea unor unităţi administrativ-teritoriale preponderent rurale în centre urbane, proces ce implică colonizarea fostelor sate şi comune cu forme de viaţă urbană. În urma acestor procese de transformare, fostele unităţi administrativ teritoriale devin, într-o primă fază, sub-dimensiuni cu identitate distinctă într-un tot unitar mixt sau hibrid care, în timp, ar fi trebuit să se armonizeze.

Plecând de la analiza structurală şi funcţională a unor spaţii electorale particulare, precum şi de la informaţiile obţinute prin anchete sociologice asupra realităţilor electorale din aceste spaţii am identificat un set de carateristici care, în concepţia noastră, definesc ceea ce am denumit spaţiu electoral hibrid. Astfel, considerăm că un asemenea spaţiu electoral, este reprezentat de o realitate politică care reuneşte valori şi nevoi de reprezentare electorală particulare, derivate dintr-o configurare spaţială mixtă, precum şi din nevoi şi aşteptări comunitare eterogene.

În continuare vom defini această particularitate. Astfel afirmăm că formele tradiţionale de viaţă comunitară, nu se mai regăsesc în mod distinct în realitatea social-politică a populaţiei din spaţiul electoral hibrid. Nevoile de reprezentare democratică, raportarea la procesul de guvernare prin aleşii locali, valorizarea reprezentării prin aceştia precum participarea la mecanismul democratic îmbracă forme specifice.

Dimensiuni economice ale spaţiului electoral hibrid

Spaţiie electorale electorale hibride analizate sunt centre urbane de mici dimensiuni, cu o populaţie sub 50.00 de locuitori. Populaţia sa activează în sectoare economice diverse de la aparatul administrativ al statului, la servicii, până la mici afaceri în domeniul comerţului¹. În aceste spaţii există două categorii de populaţii care, prin nevoile lor, influenţează semnificativ configurarea profilului candidatului ideal la funcţia de primar şi anume pensionarii şi cu ponderi semnificative în totalul populaţiei votante.

Elita locală are de obicei o structură de tip partriarhal fiind o oligarhie emanată în principal din mediul de afaceri local adaptând o viziune conservatoare asupra afacerilor şi preferând auto-susţinerea financiară. În contextul dat cultura politică a elitei este de nivel mediu.

Lucrătorii în domeniul agricol sunt dispuşi din punct de vedere teritorial în foste comune alipite zonelor urbane şi devenite suburbii ale noilor unităţi administrativ-teritoriale. Faptul că fostele industrii socialiste acum au dispărut, organizarea acestor lucrători agricoli în asociaţii şi cooperative agricole a făcut să crească însemnătatea politică a acestei populaţii iar căutarea susţinerii ei politice a devenit vitală pentru cei aflaţi în cursa electorală.

Clasă de mijloc este subreprezentată, datorită nivelului de educaţie scăzut şi datorită lipsei accesului la resurse social economice generatoare de status social. Cea existentă este în declin datorită şocurilor financiare din contextul socio-politic general. De asemenea, practicanţii de profesii liberale sunt puţini. Există doar câteva familii bogate însă clasele de jos sunt bine reprezentate.

Problemele principale ale spaţilor electorale hibrid sunt legate de şomajul ridicat, infrastructura internă subdezvoltată (drumuri, canalizări, reţele ce asigură conectivitatea la iluminatul public şi utilităţi), salubritate comunitară precară, spaţii de recreere reduse ca număr, degradate sau scoase din uz.

Viaţa culturală şi socială a acestor tipuri de comunităţi este slab dezvlotată. Ea este preponderent concentrată în jurul unor evenimente cu valoare simbolică de tipul celor sportive sau evenimentelor anuale tradiţionale, laice sau religioase. Asocierea cu astfel de evenimente sau cu figurile simbolice ale comunităţii generează către candidaţi un transfer de valoare şi de capital simbolic. Valorile religioase sunt puternice în definirea ritmului vieţii sociale. Preoţii reprezintă un pilon central al comunităţii şi joacă totodată rolul de agenţi electorali mascaţi.

În spaţiile sociale hibrid principalele surse de informare sunt mass-media de la nivelul municipiului Iaşi, publicaţii tipărite şi mici posturi de televiziune locale. În ceea ce priveşte accesul la surse de informare de tip on-line, este privilegiată mai degrabă populaţia concentrată în zona de tip urban şi mai puţin pe cea din suburbii.

Spaţiul electoral hibrid şi reprezentarea politică

În cadrul spaţiului electoral hibrid, între electorii provenind din sub-dimensiunile sau sub-spaţiile electorale de tip urban şi rural, constatăm un proces de disociere în ceea ce priveşte nevoile de reprezentare şi de participare la construcţia unei identităţi comune. Pe de altă parte, în aceste sub-spaţii electorale sărăcia şi bogăţia socială sunt distribuite aproape uniform, ambele având propriile oligarhii şi populaţii defavorizate.

Minorităţile etnice din spaţiul electoral hibrid se află de regulă sub presiune socială şi sunt slab reprezentate de organizaţii politice proprii. Organizaţiile etnice – cu dimensiuni preponderent locale se supun şi se subordonează programelor politice ale partidelor cu cele mai mari şanse de a câştiga alegerile. Mişările de tineret sunt ca şi inexistente. Contextul comunitar determină apetenţa unui procent semnificativ de populaţie nemulţumită şi aflată la limita sărăciei pentru partide şi platforme electorale extremiste sau populiste.

De regulă, structurile organizaţionale ale principalelor partide politice sunt insuficient dezvoltate cu excepţia PSD-ului, singura organizaţie politică bine închegată, acest fapt datorându-se unei continuităţi solide de reprezentare politică, precum şi datorită perioadei 1990 – 2004 în care avut monopolul susţinerii puterii centrale şi a majorităţii polulaţiei. Tradiţia contactelor directe cu oamenii a favorizat în timp masiv această formaţiune politică.

Marketing politic în spaţiul electoral hibrid

În continuare vom analiza strategiile de campanie ale învingătorilor din alegerile locale desfăşurate în cadrul acestor spaţii politice hibrid, încercând să observăm care sunt secretele care au condus la victoria respectivilor candidaţi.

Datele cu privire la întregul sistem de activităţi au fost culese atât în perioada de campanie electorală cât şi în aşa-zisa pre-campanie. Motivul pentru care am ales o perioadă mai îndelungată pentru analiză este unul relativ simplu, după cum se va putea observa: candidaţii optează, în acea perioadă premergătoare startului oficial al campaniei, pentru acţiuni în nume personal, fără implicarea partidului, menite să le sporească notorietatea şi capitalul de imagine.

În spatele fiecărui învingător la alegerile locale stă o stea norocoasă reprezentată de o strategie atent creionată, un aparat de partid bine pus la punct, o maximă disponibilitate finaciară şi/sau eternele negocieri din spatele cortinei. Nu ne propunem să insistăm asupra dimensiunii politice a votului, asupra modului în care formaţiunea politică din care face parte candidatul îşi mobilizează electoratul şi nici asupra resurselor aflate la dispoziţia celui intrat în cursa electorală. Vom încerca, mai degrabă, să surprindem traseul activităţilor din portofoliul candidaţilor, activităţi care au contribuit la reuşita lor în acest tip de spaţiu electoral dificil şi efectul pe care acestea le-au avut în rândul populaţiei votante.

Succesul strategiei utilizate de câştigătorii mandatelor de primar a constat în abordarea comunităţii electorale pe două paliere complementare. Astfel, mesajele candidaţilor au avut, pe de o parte, un substrat unitar, cu adresabilitate generală, atingând probleme specifice întregului oraş, dar, pe de altă parte, acestea au fost şi segmentate pe cele două categorii de potenţiali votanţi, din nucleul urban şi din periferia cu specific mai degrabă rural.

Pentru a înţelege mai bine modul în care mesajul a fost direcţionat către alegători vom oferi un exemplu clasic şi anume cel al programului electoral al candidaţilor câştigători.

Informaţia ajunsă la cetăţean sub formă de pliant electoral vizează atât probleme de interes general pentru comunitate: infrastructură (reabilitarea reţelei de apă şi canalizare în vederea reducerii costurilor utilităţilor publice, repararea străzilor şi refacerea trotuarelor, modernizarea sistemului de iluminat public), salubritate comunitară(rezolvarea eficientă a problemei câinilor comunitari, asigurarea curăţeniei în spaţiul public), identitate culturală (modernizarea Bibliotecii Municipale), finalizarea eliberării titlurilor de proprietate; dar şi aspecte specifice fiecărei zone. Astfel, pentru cetăţenii din „zona de oraş” găsim proiecte cu privire la: finalizarea lucrărilor la pasajele rutiere, reabilitarea termică a blocurilor şi refacerea faţadelor, curăţarea şi deratizarea subsolurilor blocurilor, reabilitarea parcurilor, amenajarea şi modernizarea pieţei agro-alimentare, amenajarea de noi locuri de joacă pentru copii, finalizarea blocurilor ANL, reamenajarea şi recondiţionarea esplanadei.

Locuitorii din suburbii s-au regăsit în proiecte precum: continuarea lucrărilor la reţeaua de apă potabilă şi de gaze naturale, construcţia unor rigole pentru scurgerea apei, reabilitarea podului din zona ..., repararea gardului şcolii generale, realizarea reparaţiilor capitale la Căminul Cultural, reabilitarea Bisericii şi a Casei Sociale2. Toate acestea, formulate simplu şi direcţionate eficient către electoratul din fiecare zonă, au adus câştig de cauză candidaţilor şi echipelor din care aceştia fac parte.

Este interesant de remarcat faptul că proiectele propuse de cei care ulterior au ocupat fotoliul de primar în comunităţile analizate, după votul din iunie 2012, sunt structurate în aşa manieră încât să apeleze atât la sentimentul apartenenţei cetăţeanului la zona respectivă, prin particularizare (oferta lor electorală merge până la a oferi soluţii pentru probleme specifice unei zone restrânse, de exemplu: finalizarea unor lucrări pe strada X sau Y), astfel încât acesta să se regăsească în programul politic, dar şi în ideea de comunitate vazută ca un întreg.

Un segment aparte al strategiei candidaţilor pentru aceste sub-dimensiuni ale spaţiului electoral hibrid a fost reprezentat de ieşirile publice în cadrul unor evenimente organizate atât în perioada de pre-campanie cât şi în perioada stabilită oficial pentru promovarea ofertelor electorale.

Prima categorie de evenimente, derulate de candidaţi în nume personal şi nu sub semnul formaţiunii politice din care fac parte, au avut rol multiplu: de a pregăti terenul pentru lansarea oficială în cursa electorală, de a crea o legătură cu electoratul dar şi de a spori notorietatea şi capitalul de imagine.

Şi aici intervine acelaşi aspect al mesajului unitar venit din partea candidatului dar segmentat pe cele diversele categorii sociale existente în cadrul celor două tipuri de sub-spaţii electorale. Sugestive sunt activităţile de premiere a unor rezultate notabile obţinute de performeri locali în diverse domenii. Sub un slogan precum: Susţinem performanţa în (educaţie, cultură, sport) candidaţii au derulat acţiuni menite să atragă un număr cât mai mare de potenţiali votanţi. Trucul constă în accesarea unor elemente cheie din mentalul colectiv ţinând de mândria apartenenţei la comunitate şi utilizarea lor în scopul sensibilizării electoratului. Sportul, spre exemplu, este un pilon al unei astfel de comunităţi, prin urmare premierea, prin resurse proprii candidatului, a unor sportivi cu rezultate deosebite nu face decât să crească gradul de susţinere pentru candidatul respectiv.

Astfel de acţiuni au fost continuate şi pe durata campaniei cu scopul de a asigura electoratul de seriozitatea celui ce urmează să candideze. Organizarea unui meci de fotbal cu participarea fostelor glorii ale sportului din urbea în cauză reprezintă un bun exemplu de reuşită în ceea ce priveşte captarea interesului populaţiei votante. Un stadion plin cu cetăţeni proveniţi din ambele sub-spaţii electorale, reprezentaţi pe toate categoriile de vârstă, proveniţi din toate mediile sociale şi profesionale, din toate cultele religioase existente în comunitate şi având varii niveluri de educaţie, reprezintă un prilej foarte bun pentru candidat de a-şi construi şi consolida capitalul electoral.

Nici domeniul educaţional sau cultural nu au scăpat ochiului vigilent al staff-ului de campanie. Mesajele de susţinere pentru reprezentanţii învăţământului local au venit prin intermediul unor întâlniri directe cu membrii corpului profesoral şi a conducerii diverselor instituţii de profil. O tactică ingenioasă de consolidare a capitalului de imagine a reprezentat-o acordarea unor burse pentru elevi cu o situaţie materială precară dar cu rezultate şcolare foarte bune. Populaţia ţintă în acest caz a fost reprezentată de părinţii copiilor care au primit susţinere dar şi de cadrele didactice din instituţiile de învăţământ în care elevii respectivi sunt şcolarizaţi. Acest proiect al burselor, purtând sugestiv numele candidatului şi susţinut prin resursele proprii ale acestuia, s-a bucurat de o apreciere pozitivă atât în mass-media locală dar mai ales în rândul populaţiei, neputând fi atacat de către contracandidaţi. Această acţiune derulată în perioada de pre-campanie a fost continuată, în perioada de campanie, cu o activitate de sponsorizare a unui centru de excelenţă, a cărui copii obţinuseră rezultate notabile la diferite concursuri judeţene. Impactul a fost cu atât mai mare cu cât părinţii care au participat la acest gen de evenimente provin atât din zona urbană cât şi din fostele comune devenite suburbii.

Asocierea cu valorile religioase prin activităţi de tipul participării constante la slujbele religioase, prezenţa în spoturile electorale a unor figuri bisericeşti reprezentative pentru comunitate, prezenţa în discurs şi în elementele de prezentare a candidatului a unor sintagme precum „părinţi mei m-au crescut cu frica de Dumnezeu3”, „respect faţă de Biserică şi cele Sfinte”, sponsorizarea lăcaşurilor de cult din ambele sub-spaţii electorale sau aparţinând diferitelor comunităţi etnice, au avut menirea de a sugera capacitatea reprezentării unitare a comunităţii şi în acelaşi timp de a o garanta. 

Pe lângă strategia abordată de candidaţi, un element esenţial care i-a transformat pe aceştia în câştigători a fost reprezentat de modul în care aceştia au fost percepuţi de către comunitatea locală, de acea sumă a trăsăturilor de personalitate care i-a desemnat învingători.

Corelând informaţiile obţinute din analiza apariţiilor publice ale câştigătorilor alegerilor locale din spaţiile electorale studiate cu datele rezultate din cercetările de teren derulate în perioada respectivă am identificat un set de calităţi, un „portret robot” al primarului ideal în concepţia electoratului din aceste zone. Învingătorii s-au pliat cel mai bine pe trăsături precum cea de bun gospodar şi manager, cinstit, transparent şi comunicativ în relaţia cu cetăţenii pe care să-i consulte cu privire la probleme de interes comunitar. O parte dintre aceste elemente cheie au fost folosite şi pe materialele de publicitate electorală ca sloganuri ajutătoare. De exemplu: Om de cuvânt, Aproape de oameni.

Suprapunerea peste acest „must have” a fost cu atât mai uşoară cu cât candidaţii câştigători erau deja percepuţi, în ambele sub-spaţii electorale, până la debutul campaniei, ca fiind atât oameni din popor, datorită domeniului de activitate (agricultură, panificaţie) cât şi membrii de vază ai comunităţii, modele de succes în afaceri, aspecte care le-au permis interacţiunea constantă cu alegătorii.

Sentimentul de apropiere al electoratuui faţă de candidaţi le-a permis acestora din urmă să înregistreze un feed-back pozitiv în urma vizitelor cu caracter electoral în rândul comunităţilor, fie că vorbim de clasicul door-to-door, de „ieşirile-fulger” în zonele aglomerate sau de întâlnirile cu caracter electoral organizate după un program prestabilit.

În ceea ce priveşte apariţiile în media locală se pare că succesul l-a reprezentat tocmai discursul accesibil atât „omului de rând” cât şi celor mai pretenţioşi, cu mesaje transmise clar, proiecte concrete rezultate ale experienţei în administraţia publică locală dar şi în sectorul business. Procesul de transmitere a mesajelor electorale de către candidat a fost îmbunătăţit prin utilizarea unor comunicatori adiţionali care au asigurat nevoia de ajustare a complexităţii mesajelor în funcţie de profilul sub-populaţiilor ţintă.

Concluzii

Dacă în marketingul politic clasic reprezentarea cetăţenilor se face de către figuri distincte – chiar dihotomice generând „polarizarea în termeni valorici” a votului 4 – în cazul nostru a fost necesară reprezentarea tuturor cetăţenilor, eventualele diferenţe de clasă dintre aceştia fiind înlocuite aici de valorile politice asociate cu noile poziţionări spaţiale în cadrul întregului areal administrativ-teritorial, valori insuficient decantate pe substraturi sociale distincte.

În spaţiile electorale hibrid strategia de succes a unui pretendent la fotoliul de primar se va adresa unei populaţii electorale per-ansamblu eterogene, reprezentată în toate categoriile sale structurale: statut social şi categorii diferite de nevoi, valori şi credinţe deopotrivă tradiţionale şi moderne.

Pe de o parte insuficienta maturizare valorică a sub-straturilor sociale delimitate teritorial şi pe de altă parte presiunea nevoilor sociale fac ca în spaţiul social hibrid, depăşit de noile realităţi funcţionale, să fie nevoie de o uniformizare a reprezentării politice. Pe de altă parte, moştenirea valorică face ca sub-spaţiile sociale să aibă viziuni diferite asupra reprezentării politice. Avem deci nevoi comune şi viziuni diferite care trebuie adresate şi reprezentate simultan de candidatul politic. Omul (cu backgroundul său valoric şi atributele sale derivate din statusul şi rolurile sale sociale) şi partidul (organizaţie în principiu delimitată ideologic, dar nevoită pe de altă parte să renunţe la o astfel de distincţie care nu i-ar aduce decât dezavantaje într-un spaţiu social eterogen şi, la rândul său, greu de cicumscris ideologic) contează, fiecare, la fel de mult şi la fel de puţin în misiunea de ambalare a candidatului ideal.

Marketingul politic prin care se construieşte imaginea candidatului în calitate de produs ideal adresat unui astfel de spaţiu mixt şi dificil de abordat în manieră unitară devine un proces complex şi distinct.

Bibiografie
BULAI, Alfred, Mecanismele electorale ale societăţii româneşti, Bucureşti, Paideea, 1998.
LAZARSFELD,F.Paul, BERELSON,Bernard, GAUDET, Hazel, Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială, traducere de Simona Drăgan,Bucureşti, Comunicare.ro, 2004.

ADRIAN MARIUS TOMPEA – Asistent universitar, Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi.

ALEXANDRU IULIAN BODNARIU – Asistent universitar, Universitatea „Petre Andrei” din Iași.

 sus