Alegeri locale 2012


Ghetourile urbane și alegerile electorale.
De ce sunt importante ghetourile pentru oamenii politici?
 

VIOREL MIONEL
[The Bucharest Academy of Economic Studies]

Abstract:
Several poor urban areas populated by a large number of gypsies have appeared in Romania lately. The characteristics of these areas make them look like real urban ghettos. Nevertheless, their study is a sensitive subject for the academic world. The journalists’ articles may be useful for researchers in order to eliminate analytical barriers. Consequently, the analysis of the Romanian urban ghettos starts with the data offered by the mass-media and focuses on the relation between the ghettos and the politics. A special part of this study concentrates on the precariousness of living in the ghettos and the attention paid to this by politicians and political parties. The ghetto-politics relation sometimes hides undesirable practices such as electoral blackmail.

Keywords: segregation; urban ghettos; roma populations; poor people; political parties; politicians; elections

 

Radiografia geografică a ghetourilor urbane româneşti

În România există foarte multe spaţii urbane paupere în care locuiesc de la câteva sute de persoane la câteva mii. Dintre acestea unele au devenit de-a lungul timpului adevărate ghetouri ca urmare a procesului de segregare socială1 (dimensiunea etnică). Concentrarea spaţială a romilor şi neajunsurilor a dat naştere unor areale urbane de mâna a doua. Sărăcia, persoanele asistate social, lipsa educaţiei şi pregătirii profesionale, lipsa actelor de identitate, locuirea ilegală, insuficienţa spaţiului locativ, lipsa utilităţilor de bază, natalitatea sporită şi densitatea mare, degradarea fizică a imobilelor, mizeria, riscurile sanitare (boli, epidemii, handicapuri), prezenţa purtătorilor de boli (insecte şi animale), infracţionalitatea mare şi conflictele, prezenţa drogurilor şi cerşetoria sunt numai câteva dintre realităţile traiului în ghetou. Există aici un circuit al dezavantajelor care se autoreproduce. Datele de mai sus fac ca îngrijorarea să crească în faţa unor asemenea probleme. Dimensiunea acestor spaţii este în creştere datorită natalităţii foarte mari. Ghetoul, pe lângă aspectul de aşezare improvizată, sărăcie şi violenţă, implică omogenitate etnică – romi în cazul ghetourilor din România – şi, într-o oarecare măsură, caracter congrecaţional2 sau, altfel spus, necesitatea de a fi împreună pentru un scop sau coeziunea internă a comunităţii.

Dintre ghetourile urbane ale României merită amintite: Craica3 şi Horea4 din Baia Mare, Muncii5 şi Speranţa6 din Piatra Neamţ, Checheci7 din Arad, Colonia de la km. 108 din Brăila, ghetoul de lângă staţia de epurare9din Miercurea Ciuc, ghetoul Parcul Tineretului10 din Botoşani, ghetoul de pe strada Munţii Tatra11 din Constanţa, ghetoul din Zăvoi12 (Sibiu), fostul ghetou G113 din Bârlad mutat într-o locaţie nouă din periferia oraşului, ghetoul G4 din Micro1914 (Galaţi), Istru15din Giurgiu, fostul ghetou L216din Drobeta Turnu Severin mutat de asemenea într-o locaţie periferică, aşa-numitul ghetou NATO17de la Oradea, ghetoul de pe strada Ostrovului18 din Satu Mare, Turturica19din Alba Iulia, ghetoul „Zidului berlinez”20 de la Miercurea Ciuc şi ghetoul Pata Rât21 din Cluj Napoca. La cele enumerate mai sus adăugându-se bineînţeles cele din capitală: Aleea Livezilor, Tunsu Petre, Amurgului şi Valea Cascadelor22.

Poziţionarea lor spaţială în cadrul oraşului diferă de la caz la caz. În timp ce Turturica se află în centrul oraşului, Checheci, Zăvoi şi Munţii Tatra, de pildă, sunt localizate destul de departe de arealele centrale. Altele sunt astăzi localizate în periferie ca urmare a unor politici administrative: cel de la Bârlad, Muncii şi Speranţa din Piatra Neamţ sau cel din Drobeta Tr. Severin. Ultimele suscitând atenţia unor ONG-uri şi instituţii internaţionale care au acuzat măsurile de mutare din centru spre periferie, acestea fiind considerate discriminatorii şi cauzatoare de segregare. Indiferent dacă sunt amplasate în centru sau la periferie, trebuie să ne întrebăm dacă acestea cresc în importanţă în preajma alegerilor electorale pentru oamenii politici? Iar la această întrebare voi răspunde pe parcursul întregii analize.


Metodologie

Actualele ghetouri urbane româneşti se dovedesc a fi un subiect tabu pentru majoritatea cercetătorilor din domeniul ştiinţelor socio-umane, fapt ce nu se regăseşte în schimb la breasla jurnaliştilor. Cei de pe urmă având o mai mare libertate de exprimare şi o lejeritate analitică rar întâlnită în rândul cercetătorilor. Oamenii de ştiinţă au nevoie de multe date şi exemple concrete pentru a-şi forma o opinie cât mai bine conturată şi pentru a emite concluzii. Dar nu cumva cele două comunităţi ar putea să se ajute reciproc? Nu s-ar putea împrumuta una de la cealaltă pentru a ajunge la concluzii cât mai pertinente? Ei bine, conlucrarea dintre cele două „surse” de informaţii se poate dovedi benefică atunci când există un flux permeabil de informaţii interşanjabile.

Acest schimb de informaţii este foarte posibil şi benefic mai ales pentru lumea academică. Analiza abundenţei de ştiri şi informaţii produse de presă ajută cunoaşterea cât mai profundă a vieţii ghetourilor, care deşi sunt considerate „pete negre” ale oraşelor, cel puţin subiectul nu va mai fi considerat un tabu din punct de vedere ştiinţific. Jurnaliştii şi articolele realizate pot fi privite ca nişte relee locale de transmitere a informaţiilor către cercetători sau ca nişte operatori locali de strângere a datelor din teren, centralizate şi analizate de cercetător ulterior. Eliminarea barierelor cunoaşterii înseamnă un pas important pentru diminuarea efectelor ghetoului şi ghetoizării.

Metodologia analitică nu este deloc simplă. Există câteva sincope analitice în modelarea informaţiilor din mass-media. De pildă în radiografierea geografică a ghetourilor urbane româneşti a trebuit să se ţină cont de aşa-numita teorie a ghetoului. Conceptul de ghetou presupune existenţa unui spaţiu geografic, cel mai adesea urban, în care se concentrează o minoritate de o anumită factură etnică, rasială sau de altă natură, şi care este, într-un fel sau altul, nevoită să locuiască în acel areal din cauza unor constrângeri. Neajunsurile sau constrângerile pot îmbrăca mai multe forme: lipsuri materiale, sărăcie, discriminare, politici administrative sau instituţionale etc. Numai că în realitate, ghetoul despre care se scrie în presă nu coincide întotdeauna cu teoria ghetoul. În presă anumite areale urbane sunt considerate drept ghetou doar pentru că spaţiul respectiv este degradat din punct de vedere fizic. De asemenea, unele articole consideră că un spaţiu geografic invadat de mizerie şi gunoaie este, de asemenea, ghetou. Iar exemplele pot continua. Astfel se uită nuanţa ghetoului: minoritatea şi neajunsurile sau constrângerile. În mod evident degradarea fizică a locuinţelor şi abundenţa gunoaielor reprezintă neajunsuri caracteristice acestor spaţii, însă ele nu sunt cele mai importante. Ca atare unele aşa-zise ghetouri au fost eliminate din analiză pe baza principiului teoretic şi metodologic anterior.

Pentru realizarea acestei analize au fost recenzate în mod deosebit articole din presa scrisă, atât locală, cât şi naţională. Datele şi informaţiile obţinute au fost corelate după cum aminteam anterior cu teoria clasică a ghetoului şi, totodată, au fost comparate cu cazuri similare din diverse oraşe ale ţării. S-a insistat potrivit titlului pe legătura dintre ghetouri şi alegerile electorale pentru a se putea observa dacă primele au o importanţă sporită pentru partidele şi oamenii politici angrenaţi în lupte electorale în raport cu restul oraşelor cărora le sunt circumscrise. În studiul de faţă pornindu-se de la premisa că toate arealele geografice urbane locuite sunt egale ca importanţă pentru partidele politice şi candidaţii propuşi de către acestea, ghetourilor nefiindu-le acordată o atenţie specială.


Politica, alegerile electorale şi ghetourile urbane: evidenţe empirice

Istru, ghetoul Giurgiului, este vizitat din păcate de oamenii din sfera politicii destul de rar: o dată la patru ani. De ce odată la patru ani (?)... ce înseamnă odată la patru ani? Ei bine, odată la patru ani ghetoul intră în sfera de interes politic. Abia odată la patru ani cineva se „interesează” de soarta locuitorilor din Istru şi, în plus, altcineva din exterior vine în zonă pentru a „rezolva” problema socială de aici. Din articolele jurnalistului giurgiuvean Mihăiţă Grigore, care a stat de vorbă cu romii din zona Istru aflăm că „lumea trece pe acolo din 4 în 4 ani, atunci când au nevoie de voturi, că le dau câte o pungă de alimente sau duc bărbaţii la barurile din zonă şi după două trei beri îi pun să voteze cu cine vor ei23”. Acelaşi lucru a fost constatat şi de către Claudiu Cimpoeru şi Cristina Rotaru în cadrul unui reportaj. Cei doi au fost asiguraţi de acelaşi lucru în discuţiile cu locuitorii din Istru: „cu ocazia alegerilor, din patru în patru ani suntem şi noi băgaţi în seamă24”. Aceste comunităţi care şi-au pierdut utilitatea economică pentru societatea din care fac parte sunt vizitate doar odată la patru ani cu un scop precis... obţinerea de voturi! Aşadar, spaţiul neintrând în sfera preocupărilor administrative, lasă loc prostituţiei şi drogurilor care nu sunt controlate de absolut nimeni25.

La Constanţa, atunci când se aşteptau mai puţin, familiile de romi din mica mahala urbană de pe strada Munţii Tatra au fost vizitate de reprezentanţii unui partid politic. Nu pentru a se implementa o anumită politică social-urbană de eradicare a sărăciei şi neajunsurilor cu care se confruntă comunitatea ghetoizată, ci pentru a fixa un aspect – important din punct de vedere politic – anume că partidul respectiv se găndeşte la sărmani, în speţă, la ei, la cei din ghetou. Potrivit lui Robert Nenciu care i-a intervievat pe respectivii politicieni, aceştia (deşi constănţeni get-beget) nu aveau habar de existenţa acestor indivizi şi a arealului urban pe care îl alcătuiesc şi-l definesc ca atare: „Aceste familii de romi le-am descoperit în timpul campaniei pentru referendumul judeţean. Am rămas mut – spunea unul dintre reprezentanţii partidului în cauză – după ce am văzut condiţiile în care locuiesc26”.

Analizând cele afirmate de unul dintre reprezentanţii politici citaţi mai sus nu putem să nu ne întrebăm cum este posibil ca reprezentanţii locali ai partidelor politice să ia contact cu realitatea socială a ghetourilor doar în campanii electorale? Cât de mult îi interesează pe oamenii politici priorităţile oraşului câtă vreme ele sunt „descoperite” accidental şi nu cunoscute dinainte? Cât de bine informaţi în legătură cu aceste priorităţi sunt politicienii din moment ce ele îi lasă „muţi”? Ce politici administrative pot implimenta aceştia şi ce soartă vor avea ele din moment ce oamenii politici dau cadouri de sărbători? Acelaşi jurnalist la care am făcut referire mai sus nu neglijează niciun amănunt al evenimentului şi detaliază cum politicienii au mers în apropierea sărbătorii Crăciunului pentru a oferi cadouri şi pentru a le face o bucurie familiilor de romi. Altminteri, spune jurnalistul, romii din ghetoul de pe strada Munţii Tatra „nu credeau că cineva se gândeşte şi la ei27”. Altfel spus, este mai bine să se facă politică „cu cadou politic” decât să se implementeze politici administrative.

Iarna anului 2012 a fost una extrem de grea. Mulţi locuitori au făcut faţă cu greu cheltuielilor pentru încălzire şi celor conexe. Probabil o hartă a persoanelor aflate în cea mai mare nevoie la nivel naţional ar arăta înfiorător. Chiar şi în aceste condiţii, oamenii politici îşi îndreaptă atenţia cu greu în direcţia nevoiaşilor. Însă nu şi atunci când există un scop politic. Iar dacă acesta poate avea impact mare cu costuri minime, scopul poate fi optim atins. Mai concret, dacă demersul politic este urmat de aprecieri pozitive, atât din partea săracilor care au fost vizaţi (rămânându-le în memorie pentru vot), cât şi din partea mass-mediei, atunci politicul şi-a atins ţinta.

Concret, astfel de acţiuni se petrec în mai toate regiunile ţării acolo unde predomină sărăcia şi unde există masă de manevră. Terenul de acţiune este mănos mai ales în preajma alegerilor. Revenind în 2012, un an prin excelenţă electoral, vom putea observa mai multe evenimente filantropice, umanitare, caritabile etc. în spaţiile de maximă concentrare a sărăciei. La Satu Mare acţiunile pioase ale politicului s-au prevalat de iarna grea pentru a evidenţia nevoia unei mese pentru populaţia minoră a săracilor pentru îndulcindu-le astfel traversarea iernii. Aşadar, o anume organizaţie judeţeană de partid formată din aripa tânără a acesteia, a dat o masă persoanelor nevoiaşe din mai multe spaţii ale oraşului. Bunăoară, beneficiari au fost şi romii săraci din strada Ostrovului care au primit „câte o felie de pâine cu margarină şi salam, respectiv câte un pahar cu ceai28”.

Nu are importanţă prea mare într-un astfel de studiu numele formaţiunii politice care a întreprins un astfel de demers ce poate părea cinic, ci pur şi simplu prezenţa lui. Ceea ce contează este motivaţia din spatele acţiunii, deoarece ea ascunde un obiectiv politic, şi anume, alegerea candidaţilor propuşi de către formaţiunea respectivă. Poate că raţionamentul nu este tocmai adevărat, însă, pe de altă parte, ne putem întreba de ce astfel de acţiuni caritabile nu se întreprind mai des şi, mai ales, în alte momente decât cele electorale sau din apropierea lor? De ce nu sunt propuse politici pentru ameliorarea situaţiei săracilor din aceste areale urbane cum este cel din strada Ostrovului? Iată de ce presupunem că astfel de evenimente pot părea acţiuni de-a dreptul cinice, pentru că ele nu sunt făcute din convingere, ci dintr-o necesitate politică şi exclusiv pragmatică: câştigarea de voturi.

Cazurile de manipulare electorală sunt vizibile şi la Botoşani. Nefiind departe de alte spaţii ocupate de romi săraci în ceea ce priveşte acţiunile din campaniile electorale, în anul 2000, populaţia din Parcul Tineretului s-a înscris la rându-i, în categoriile „cu mâna întinsă” şi „alimente contra vot”. De ce aceste două aşa-zise categorii? În primul rând pentru că acei candidaţi la funcţia de primar s-au întrecut unul pe celălat în a oferi ajutoare, pentru a rămâne în memoria proaspătă a alegătorilor romi. Iar în al doilea rând, pentru că alegătorii, crezând că s-a răsturnat în curtea lor cornul abundenţei, au început să alerge la propriu (chiar şi cu copii în braţe) după aceleaşi ajutoare în speranţa că nu vor rata nimic29.

Un alt exemplu de importanţă sporită acordată ghetourilor se regăseşte la Baia Mare. Şantajul electoral şi cumpărarea de vorturi pot fi privite ca pe nişte posibile cauze ale perpeturării ghetoului Craica. Probabil prin afinitate culturală cu celebrul bulibaşă, romii de pe Craica dincolo de mizerie, sărăcie sau mentalitatea de cerşetor – spunea Mesaros –, sunt de acord cu instituţia liderului. Însă, aceşti lideri îşi exercită atribuţiile cu precădere în timpul alegerilor, atunci când, ilegal şi prin fraudă evidentă, adună cărţile de identitate de la ţigani, pentru a aduce voturi în cursa electorală anumitor candidaţi30. Cu alte cuvinte, „Liderii ... în realitate controlează masa de romi în zilele alegerilor prin forţa banului31”, adică prin mită electorală. Romii aflaţi în starea cruntă de sărăcie, desigur, acceptă mita, iar acest fapt ne duce cu gândul la un tip aparte de sprijin reciproc sau accept mutual de conjunctură. Romii ştiu că acest lucru nu apare tot timpul, prin urmare acceptă banii şi îşi vând votul. Însăşi strada Craica a apărut din motive pur electorale, „cu buletinele e la fel32”. Aşadar, Craica, în forma ei actuală, a fost întreţinută şi păstorită de către oamenii politici, unii dintre aceştia foşti primari ai Băii Mari. Romii nu se sfiesc să mărturisească cum erau încolonaţi şi scoşi la vot.

Problema alimentării ilegale cu energie electrică a scos la iveală, mijlocită desigur de o polemică politică, problema şantajului electoral care vizează de fiecare dată populaţia ghetoului Craica. Doi reprezentanţi politici locali au făcut această „confidenţă”: „rromii de pe Craica au fost folosiţi în scopuri electorale de aceea au fost lăsaţi să trăiască în mizerie atâţia ani. Administraţia locală le-a permis să se dezvolte, să se înmulţească şi să ducă un trai cu parabolică, telefoane şi râşniţă de cafea. În cazul Craica ... este vorba de şantaj reciproc între cei care au candidat la conducerea Primăriei şi cei care locuiesc acolo ... Intenţionat au fost ţinuţi acolo33”. De fapt citatul anterior vorbeşte despre mita electorală, care, aşa cum afirmă Annamaria Somay, a depăşit orice limită. S-a întâmplat, de pildă, ca unii candidaţi la funcţiile publice din Baia Mare să ofere romilor din ghetou, camioane cu carne şi cu cartofi pentru a avea acces la voturile acestora34.

Craica, Pirita, Valea Borcutului, Freneziu sunt numai câteva dintre ghetourile sau – cum le place să spună sociologilor – pungile de sărăcie din perimetrul Băii Mari, care, în pofida promisiunilor aleşilor locali de a le „rade de pe faţa pământului35”, supravieţuiesc de ani de zile. Complicitatea oamenilor politici din administraţia oraşului la perpetuarea pungilor de sărăcie este evidentă, afirmă Annamaria Somay, întrucât „nu trebuie să uităm că aleşii locali, majoritatea cu funcţii politice importante, sprijină de multe ori aceşti lideri ai ţiganilor în diferite probleme. Vorbim aici mai ales de ... locuinţele sociale!36”. Astfel, printr-un acord mutual avantajos între cele două părţi se ajunge la acutizarea pauperizării romilor din Craica în mod special, deoarece aici avem de-a face cu cea mai muneroasă comunitate de romi din oraş. În preajma alegerilor se accentuează interacţiunea dintre candidaţi şi romi. Tot Annamaria Somay afirmă ironic „fără nicio legătură cu viitoarea campanie electorală, mai ales acum când ştim sigur că ... mergem la vot37”, analogie evidentă cu şantajul şi mita ce-şi fac adesea loc în preajma campaniilor electorale, semn că ghetoul nu este neatins de acest flagel electoral: „un kilogram de făină şi ulei la băieţii ţigani38”. Să fie acesta oare motivul pentru care de aproape 20 de ani ghetoul Craica există fără a se face nimic pentru a-i stopa extinderea şi efectele socio-urbane? Ei bine, se pare că aşa-numitul sprijin reciproc39, funcţional de ani buni, îi face pe unii lideri romi să fie vehemenţi atunci când se doreşte mutarea de pe Craica. Întâmplător sau nu, şi unii dintre membrii administraţiei se arată sceptici în legătură cu această acţiune... iar ghetoul este tot acolo.

Promovarea electorală în ghetoul Muncii din Piatra Neamţ este disputată între candidaţii diferitelor partide. La alegerile locale din vara anului 2012 unui candidat i-a fost îngrădită libertatea de expunere a platformei electorale în compania asistaţilor sociali40 în majoritate de etnie romă, după cum ne-a obişnuit presa locală. Pe lângă gândurile bune, absolut justificate ale candidaţilor, un scop în sine urmărit de aceştia îl reprezintă câştigarea cât mai multor voturi de la aceşti săraci ai oraşelor, care se lasă mult mai uşor convinşi de promisiuni electorale ce se vor dovedi deşarte imediat ce scrutinul va fi ajuns la final.


Concluzii

Concentrarea în spaţiu a lipsei de educaţie şi a pregătirii profesionale pentru o mare parte a populaţiei urbane segregate pe principii economice, în principal, dar şi pe principii etnice şi rasiale, alături de problemele locurilor de muncă şi cele ale lipsei veniturilor, creează un teren propice pentru un tip aparte de comportament electoral. Trebuie facută totuşi distincţie, între maniera de afiliere la un partid/candidat sau altul, din partea grupurilor etnice şi rasiale (vezi cazul comunităţilor de maghiari din România), şi comunităţile urbane sărace. În primul caz comportamentul electoral presupune preferinţe pentru partidele formate din membrii minorităţilor şi candidaţii propuşi de acestea, iar în al doilea caz, tendinţa este de manipulare. Prin diferite metode de manipulare cum ar fi oferirea de produse alimentare, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte uneori chiar bani etc., politicienii practic cumpără voturile săracilor, făcându-i pe aceştia să-şi schimbe opţiunea de vot.

Chiar şi în aceste condiţii, după cum aminteam, partidele şi oamenii politici îşi îndreaptă atenţia cu greu în direcţia nevoiaşilor. Însă nu şi atunci când există un scop politic. În unele cazuri (Craica), existenţa ghetoului este privită ca „benefică” întrucât reprezintă un izvor de voturi şi tocmai de aceea a fost perpetuat.

Ghetourile atrag în mod ironic reprezentanţii clasei politice. Deşi rodul politicului şi politicilor administrative se lasă aşteptat în aproape toate ghetourile urbane româneşti, candidaţii pentru diferite funcţii administrative locale îndeplinesc ritualul electoral de a poposi în spaţiile paupere. Densitatea este mai mare, evident, în preajma campaniilor electorale după cum s-a putut observa la Constanţa, Piatra Neamţ sau Giurgiu. Aşadar ipoteza conform cărei toate arealele geografice urbane locuite sunt egale ca importanţă pentru partidele politice şi candidaţii propuşi de către acestea, ghetourilor nefiindu-le acordată o atenţie specială, pare a avea de suferit.

Însă dincolo de platforma politică din campania electorală se dezvoltă o realitate crudă ce pentru rezolvarea ei este nevoie de răbdare, mult timp, cercetare amănunţită şi mai ales, mulţi bani. Eradicarea unui spaţiu pauper solicită cel puţin douăzeci de ani, ceea ce înseamnă o politică pe termen nu doar lung, ci foarte lung. Proiectele de acest gen transced multe cicluri electorale şi schimburi de ştafetă politică. Continuitatea politicilor administrative alături de cele enunţate mai sus reprezintă posibila cheie a topirii ghetourilor.

 

Bibliografie:
BRĂDEANU Lia, „Iarăşi puşi la zid de reporterii internaţionali: jurnaliştii de la Deutche Welle consideră că romii de pe Horea trăiesc ca în ghetou”, Informaţia Zilei Maramureş, 20 octombrie 2011.
BUGA Marian, „Viaţa în ghetou”, Bănăţeanul, 04 august 2008.
CARAIBOT Ioana, „Turnu Severin: Peste 80 de familii de ţigani se mută într-un cartier rezidenţial”, Adevărul, 20 august 2010.
CĂLIN Răzvan, „Ghetoul bârlădean, o nucă mai tare decât edilii: nu vor casă nouă”, Obiectiv de Vaslui, 30 iulie 2010.
CIMPOERU Claudiu, Rotaru Cristina, „Ghetourile de lângă noi. Şobolanii – partenerii de joacă ai copiilor din zona Istru”, Ştiri Giurgiu, http://www.stirigiurgiu.ro/ghetourile-de-langa-noi-sobolanii-partenerii-de-joaca-al-copiilor-din-zona-istru/.
CRIŞ Adrian, „Ţiganii Bihorului”, Bihoreanul, 08 august 2006.
DOBOŞ Gabriela, „Premierul a zburat până la Piatra Neamţ pentru a inaugura „ghetoul” Speranţa în halele fostei Avicola”, Adevărul, 04 septembrie 2003.
DRAGOMIR Călin, „Curăţenie şi Ordine – Curăţenie generală şi un şerif responsabil cu păstrarea ordinii şi informarea poliţiei, în ghetoul Craica”, eMaramureş (eMM.ro), 17 septembrie 2010.
DUMITROV Florentina, „Ghetoul de la marginea Constanţei”, Cuget Liber, 19 iulie 2011.
GAVRĂU Ioana, „Tineretul democrat-liberal a oferit o masă caldă nevoiaşilor”, Jdd, 08 februarie 2012.
GRIGORE Mihăiţă, Ce să facem nene, am îngheţat de frig”, Săptămâna Giurgiuveană, 20 martie 2012.
HERMAN Vlad, „Adio, dar rîmân cu tine: Ţiganii din ghetoul Craica vor fi mutaţi începând cu 1 noiembrie”, ZiarMM.ro, 07 iunie 2011.
ION-CRISTEA Alexandra, „O zi în Zăvoi”, Sibiu 100%, 10 septembrie 2011.
KOVACS Anna, „Ţiganiada Ciucului”, Jurnalul Naţional, 18 aprilie 2011;
KOVACS Anna, „Ghetou la Sfântu Gheorghe. Ţiganii cer dărâmarea zidului care separă oraşul de cartierul rromilor”, Gardianul, 26 februarie 2009.
KOVACS Anna, „Ghetoul din Miercurea Ciuc. Fabrica de copii, în atenţia organizaţiei Amnesty Internaţional”, http://stiri.stirileonline.ro/ghetoul-din-miercurea-ciuc-fabrica-de-copii-in-atentia-organizatiei-amnesty-international-2575/ accesat 29.06.2012.
MAXIM Otilia, „Condiţiile vitrege din ghetouri”, Evenimentul de Botoşani, 05 martie 2012.
MESAROS Cosmin, „Romii răpuşi de sărăcie rup tăcerea: Craica este subjugată prin teroare!”, Informaţia Zilei, Maramureş, 26 octombrie 2011.
MIONEL Viorel, Segregarea urbană. Separaţi dar împreună, Editura Universitară, Bucureşti, 2012.
MIONEL Viorel, „Pata care devine din ce în ce mai vizibilă. Cazul segregării etnice din ghetoul Pata Rât, Cluj Napoca”, Sfera Politicii 168 (2012).
MIONEL Viorel, „The Socio-Spatial Dimension of the Bucharest Ghettos”, Transylvanian Review of Administrative Sciences 33 E (2011).
MIONEL Viorel, „Tipologia segregării sociale în mediul urban”, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1/25 (2010).
NENCIU Robert, „Cadouri de Crăciun”, Telegraf, 24 decembrie 2011.
OBREJAN Adrian, „Dezinfecţie în ghetoul de la G-uri”, Adevărul, 01 septembrie 2011.
OSTAHIE Dana, Pietrenii, îngrijoraţi de un nou „ghetou”, Monitorul de Neamţ, rubrica Ştiri locale, 05 mai 2007;
PETROVIC Dejan, „Ghetto in Sf. Gheorghe, Romania”, postare pe pagina de Facebook a fundaţiei ERSTE în data de 30 martie 2010, http://www.facebook.com/note.php?note id=383301731892 accesat 07.08.2012;
POPESCU Mara, „Ghetou pentru romii din Baia Mare. Rasism sau disciplină?”, Evenimentul Zilei, 30 iunie 2011.
RĂCHITAN Florin, „Curăţenie sau evacuare din ghetou”, Satu Mare On line, 04 mai 2011.
ROMANIŢĂ Maria, „Focar de hepatită A în ghetoul din Micro 19”, Monitorul de Galaţi, 31 august 2011.
RUJA Alexandru, „Zidul a transformat zona Horea într-un ghetou”, Glasul Maramureşului, 19 iulie 2011.
S.G., „Pachete pentru ţigani în ultimele ore ale campaniei electorale”, Ziarul de Iaşi, 03 iunie 2000.
SABĂU Angela, „CRAICA – Mai mult decât un ghetou, un mod de viaţă!”, Informaţia Zilei Maramureş, 03 octombrie 2011.
SOMAY Annamaria, „Mai marii din Primărie, prietenii ţiganilor: CRAICA & CO. supravieţuiesc cu participarea aleşilor locali” (b), Detectivul de presă, disponibil la http://www.detectivuldepresasoc.ro/, accesat 21.03.2012.
SOMAY Annamaria, „Scandal ca-n codru între Vlaşin şi reprezentantul rromilor”(a), Detectivul de presă, disponibil la http://www.detectivuldepresasoc.ro/, accesat 14.03.2012.
STĂNCULESCU Manuela Sofia (coord.) , Calitatea vieţii şi gradul de satisfacţie privind locuirea în cartierul Cetate, municipiul Alba Iulia, NODUS WG6, Programul Operaţional de Cooperare Teritorială URBACT, 2010.
ŢIMONEA Dorin, „Viaţa dintr-un bloc locuit de romi, studiată de Academia Română”, Adevărul, 01 februarie 2010.

Resurse internet
„Candidatul USL, Drăguşanu Cătălin, a mers într-un cartier din Piatra Neamţ fără să ceară voie la „stăpânire””, Ziar Piatra Neamţ, 03 iunie 2012, http://ziarpiatraneamt.ro/candidatul-usl-dragusanu-catalin-a-mers-intr-un-cartier-din-piatra-neamt-fara-sa-ceara-voie-la-stapanire/ accesat 21.08.2012.
„România din ghetouri”, REALITATEA.NET, 19 noiembrie 2006,  http://www.realit atea.net/romania-din-ghetouri_24573.html accesat 16.05.2012.

 


NOTE

1 Viorel Mionel, „Tipologia segregării sociale în mediul urban”, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1/25 (2010).
2 Viorel Mionel, Segregarea urbană. Separaţi dar împreună, (Bucureşti: Editura Universitară, 2012), 33-35.
3 Angela Sabău, „CRAICA – Mai mult decât un ghetou, un mod de viaţă!”, Informaţia Zilei Maramureş, 03 octombrie 2011; Călin Dragomir, „Curăţenie şi Ordine – Curăţenie generală şi un şerif responsabil cu păstrarea ordinii şi informarea poliţiei, în ghetoul Craica”, eMaramureş (eMM.ro), 17 septembrie 2010; Vlad Herman, „Adio, dar rîmân cu tine: Ţiganii din ghetoul Craica vor fi mutaţi începând cu 1 noiembrie”, ZiarMM.ro, 07 iunie 2011.
4 Alexandru Ruja, „Zidul a transformat zona Horea într-un ghetou”, Glasul Maramureşului, 19 iulie 2011; Mara Popescu, „Ghetou pentru romii din Baia Mare. Rasism sau disciplină?”, Evenimentul Zilei, 30 iunie 2011; Lia Brădeanu, „Iarăşi puşi la zid de reporterii internaţionali: jurnaliştii de la Deutche Welle consideră că romii de pe Horea trăiesc ca în ghetou”, Informaţia Zilei Maramureş, 20 octombrie 2011.
5 Dana Ostahie, Pietrenii, îngrijoraţi de un nou „ghetou”, Monitorul de Neamţ, rubrica Ştiri locale, 05 mai 2007;
6 Gabriela Doboş, „Premierul a zburat până la Piatra Neamţ pentru a inaugura „ghetoul” Speranţa în halele fostei Avicola”, Adevărul, 04 septembrie 2003.
7 Marian Buga, „Viaţa în ghetou”, Bănăţeanul, 04 august 2008.
8 Documentul poartă menţiunea „România din ghetouri”, REALITATEA.NET, 19 noiembrie 2006,  http://www.realitatea.net/romania-din-ghetouri_24573.html accesat 16.05.2012.
9 Anna Kovacs, „Ţiganiada Ciucului”, Jurnalul Naţional, 18 aprilie 2011; Anna Kovacs, „Ghetoul din Miercurea Ciuc. Fabrica de copii, în atenţia organizaţiei Amnesty Internaţional”, http://stiri.stirileonline.ro/ghetoul-din-miercurea-ciuc-fabrica-de-copii-in-atentia-organizatiei-amnesty-international-2575/ accesat 29.06.2012.
10 Maxim Otilia, „Condiţiile vitrege din ghetouri”, Evenimentul de Botoşani, 05 martie 2012.
11 Florentina Dumitrov, „Ghetoul de la marginea Constanţei”, Cuget Liber, 19 iulie 2011.
12 Alexandra Ion-Cristea, „O zi în Zăvoi”, Sibiu 100%, 10 septembrie 2011.
13 Răzvan Călin, „Ghetoul bârlădean, o nucă mai tare decât edilii: nu vor casă nouă”, Obiectiv de Vaslui, 30 iulie 2010.
14 Adrian Obrejan, „Dezinfecţie în ghetoul de la G-uri”, Adevărul, 01 septembrie 2011; Maria Romaniţă, „Focar de hepatită A în ghetoul din Micro 19”, Monitorul de Galaţi, 31 august 2011.
15 Claudiu Cimpoeru, Cristina Rotaru, „Ghetourile de lângă noi. Şobolanii – partenerii de joacă ai copiilor din zona Istru”, Ştiri Giurgiu, http://www.stirigiurgiu.ro/ghetourile-de-langa-noi-sobolanii-partenerii-de-joaca-al-copiilor-din-zona-istru/ accesat 09.05.2012.
16 Ioana Caraibot, „Turnu Severin: Peste 80 de familii de ţigani se mută într-un cartier rezidenţial”, Adevărul, 20 august 2010.
17 Adrian Criş, „Ţiganii Bihorului”, Bihoreanul, 08 august 2006.
18 Florin Răchitan, „Curăţenie sau evacuare din ghetou”, Satu Mare On line, 04 mai 2011.
19 Dorin Ţimonea, „Viaţa dintr-un bloc locuit de romi, studiată de Academia Română”, Adevărul, 01 februarie 2010; Manuela Sofia Stănculescu (coord.) , Calitatea vieţii şi gradul de satisfacţie privind locuirea în cartierul Cetate, municipiul Alba Iulia, (NODUS WG6, Programul Operaţional de Cooperare Teritorială URBACT, 2010).
20 Dejan Petrovic, „Ghetto in Sf. Gheorghe, Romania”, postare pe pagina de Facebook a fundaţiei ERSTE în data de 30 martie 2010, http://www.facebook.com/note.php?note_id=383301731892 accesat 07.08.2012; Anna Kovacs, „Ghetou la Sfântu Gheorghe. Ţiganii cer dărâmarea zidului care separă oraşul de cartierul rromilor”, Gardianul, 26 februarie 2009.
21 Viorel Mionel, „Pata care devine din ce în ce mai vizibilă. Cazul segregării etnice din ghetoul Pata Rât, Cluj Napoca”, Sfera Politicii 168 (2012).
22 Viorel Mionel, „The Socio-Spatial Dimension of the Bucharest Ghettos”, Transylvanian Review of Administrative Sciences 33 E (2011).
23 Mihăiţă Grigore, Ce să facem nene, am îngheţat de frig”, Săptămâna Giurgiuveană, 20 martie 2012.
24 Cimpoeru, Rotaru, „Ghetourile de lângă”.
25 Cimpoeru, Rotaru, „Ghetourile de lângă”.
26 Robert Nenciu, „Cadouri de Crăciun”, Telegraf, 24 decembrie 2011.
27 Nenciu, „Cadouri”, 24 decembrie 2011.
28 Ioana Gavrău, „Tineretul democrat-liberal a oferit o masă caldă nevoiaşilor”, Jdd, 08 februarie 2012.
29 S.G., „Pachete pentru ţigani în ultimele ore ale campaniei electorale”, Ziarul de Iaşi, 03 iunie 2000.
30 Cosmin Mesaros, „Romii răpuşi de sărăcie rup tăcerea: Craica este subjugată prin teroare!”, Informaţia Zilei, Maramureş, 26 octombrie 2011.
31 Mesaros, „Romii răpuşi”, 26 octombrie 2011.
32 Mesaros, „Romii răpuşi”, 26 octombrie 2011.
33 Annamaria Somay, „Scandal ca-n codru între Vlaşin şi reprezentantul rromilor”(a), Detectivul de presă, disponibil la http://www.detectivuldepresasoc.ro/, accesat 14.03.2012.
34 Somay, „Scandal ca-n codru”(a).
35 Annamaria Somay, „Mai marii din Primărie, prietenii ţiganilor: CRAICA & CO. supravieţuiesc cu participarea aleşilor locali” (b), Detectivul de presă, disponibil la http://www.detectivuldepresasoc.ro/, accesat 21.03.2012.
36 Somay, „Mai marii” (b).
37 Somay, „Mai marii” (b).
38 Somay, „Mai marii” (b).
39 Somay, „Mai marii” (b).
40 Documentul poartă menţiunea „Candidatul USL, Drăguşanu Cătălin, a mers într-un cartier din Piatra Neamţ fără să ceară voie la «stăpânire»”, Ziar Piatra Neamţ, 03 iunie 2012, http://ziarpiatraneamt.ro/candidatul-usl-dragusanu-catalin-a-mers-intr-un-cartier-din-piatra-neamt-fara-sa-ceara-voie-la-stapanire/ accesat 21.08.2012.

 

VIOREL MIONEL – Asist. univ. dr., Academia de Studii Economice, Bucureşti.


Google

 

Web

Sfera Politicii

 sus