Securitate națională

Campania prezidenţială din Franţa – 2012
Între valorile gaulliste şi tradiţia stângii franceze
 

AURELIA PERU-BĂLAN
[Academy of Sciences of Moldova]

Abstract:
This article contains a case study over the 2012 presidential campaign in France. The author elucidates the political context, positioning techniques of the main candidates – Nicolas Sarkozy and Francois Hollande, basic campaign topics, external factor impact. At the end of the study there is reflected an evolution of communication formulas with the electorate – letters, addresses, brochures etc. – starting with 1981 to 2012. The author makes an analysis of the usage of Twitter and Facebook social networks by the campaign staffs.

Keywords: Sarkozy; Hollande; presidential elections; image; election meetings; election slogans; economical crisis; economical growth; Schengen zone; migrations; security; Facebook; Twitter

Context

Pentru alegerile prezidenţiale din 22 aprilie 2012, din Franţa, au fost înscrişi în cursă 10 candidaţi. Această campanie a devenit una din cele mai disputate campanii electorale din ultimele decenii. Miza principală şi tema inedită a prezidenţialelor din 2012 a fost criza financiară şi datoria Franţei. Deficitul public al Franţei în 2011 a constituit 5,7% din PIB, se speră ca acesta să scadă la 4,6% în 2012 şi la 3% in 2013. In plus, nivelul somajului s-a dublat în ultimii 12 ani şi este de peste 9%, deşi Nicolas Sarkozy promisese că îl va reduce până la 5%. Trei ani de scădere economică au avut un impact negativ asupra imaginii preşedintelui în exerciţiu.

În ajunul alegerilor prezidenţiale, exact cu 100 de zile înaintea scrutinului, Franţa pierde ratingul de triplu A, acordat unui emiţător de datorie fiabil. Păstrarea ratingului suveran la nivel maxim a fost una dintre priorităţile sfârşitului de mandat al lui Sarkozy. Astfel, preşedintele în exerciţiu a încercat să-şi refacă imaginea, extrem de puţin populară, demonstrând francezilor că el este „căpitanul care rămâne la cârma vasului chiar şi pe timp de furtună”.

Poziţionarea celor doi candidaţi

Primele încercări de implementare în Franţa a noului model de comunicare politică, ce a integrat în obiectivele sale principiile şi tehnicile de marketing şi PR, s-au produs în timpul alegerilor prezidenţiale din 1965, când au fost folosite, pentru prima dată, tehnologiile americane, cum ar fi sondajul de opinie, afişajul public, opinia experţilor în domeniu. Printre părinţii fondatori ai şcolii franceze de marketing politic se consideră Michel Bongrand, care în 1965 l-a consiliat pe candidatul Jean Lecanuet. ¹

Alegerile prezidenţiale din 2012 din Franţa, de altfel, ca şi cele din Rusia, au avut un element comun dominant – o nouă tendinţă de marketing electoral şi comunicare politică– mitingurile grandioase de susţinere cu participarea masivă a simpatizanţilor – circa 100 de mii.

Studiile efectuate demonstrează că sarcinile unei campanii electorale sunt:
1. reuşita candidatului de a impune agenda;
2. capacitatea de a traduce aspiraţiile dominante la moment;
3. abilitatea de a da naştere unei poveşti naţionale.

În acest sens, putem afirma că Fr. Hollande, candidatul socialist, a controlat agenda de campanie. Acesta a avut un stil prezidenţial mai convingător decât cel al preşedintelui în exerciţiu. Temele din agendă au fost simple, dar bine structurate şi traduse într-un slogan mobilizator: schimbarea. Ofertele care au reflectat aspiraţiile la moment au fost – creşterea economică şi reducerea vârstei de pensionare la 60 de ani.

Preşedintele în exerciţiu, Sarkozy, după venirea sa la putere în 2007, a dorit să încarneze un stil nou de guvernare, dar s-a lovit de efectul bumerangului. La Elysée a fost instalat un preşedinte superactiv, inclusiv „în plan amoros”. În campanie, respectiv, Sarkozy a cules fructele pe care le-a semănat.

După publicarea primelor sondaje de opinie, favorit al cărora era candidatul socialiştilor, Sarkozy a decis să-şi accelereze intrarea în campanie şi să schimbe opiniile francezilor despre Sarkozy din 2007: lăudăros, fulminant, separator (” hableur, tonitruent, clivent”). El s-a dorit a fi „candidatul poporului”, dar n-a reuşit să se debarasese de imaginea de „peşedinte al bogaţilor”( president des riches)/.²

Un mic eşec în timpul unei „băi de mulţime”, amplu mediatizat, le-a arătat din nou francezilor un preşedinte iubitor de „lux”. În timpul unei întâlniri cu electoratul, pe Place de Concorde, camerele de luat vederi l-au surprins pe Preşedintele Sarkozy în momentul când şi-a scos de pe mână ceasul şi l-a pus grijuliu în buzunar, în timp ce strângea mâinile simpatizanţilor.

Presa scria că ceasul de marka Patek Philippe, de aur alb, în valoare de 55.000 de euro, era un cadou de la soţia sa, Carla Bruni.³

Din punct de vedere al marketingului electoral, cazul dat prezintă un interes deosebit, deoarece reprezintă o modalitate de a canaliza PR –ul „negru” pe un făgaş dacă nu pozitiv, cel puţin, neutru. Filmuleţul în cauză a fost difuzat chiar de echipa de PR-işti din stafful de campanie a lui Sarkozy. Argumentul plauzibil pe care se mai putea miza a fost: „un cadou de la soţie”. Deci nu slăbiciunea „preşedintelui bogaţilor” pentru obiecte de preţ, ci dragostea şi respectul pentru soţie. Astfel, consilierii de imagine au încercat să „ajusteze” la normal situaţia anostă în care s-a pomenit preşedintele francez.

Electoratul francez nu mai are nevoie de carismatici?

La începutul secolului XX, prin Max Weber, sociologia a redescoperit valenţa

carismatică a personalităţilor excepţionale. Psihologul politic francez, Alexandre Dorna, precizează în volumul ”Liderul carismatic”:„Carisma este percepută în lumina unor atribute superlative, uneori absolut contradictorii, precum: prestanţa, prezenţa, aura, farmecul, siguranţa, inteligenţa, afectivitatea, energia, magnetismul, forţa persuasivă, talentul oratoric, simpatia, puterea, atracţia, seducţia”.⁴

Alexandre Dorna merge mai departe şi descoperă o nuanţă aparent frivolă a liderului carismatic, în special în zona politică, o anumită „obsesie de a plăcea”. Un

adevărat seducător, liderul poate deveni un „Don Juan politic”. „Omul a cărui popularitate şi notorietate se sprijină pe „har”, stabileşte o uimitoare relaţie de seducţie cu aproapele său. E ca un fel de Don Juan politic: nu-i scapă nimeni. În mod curios, liderul carismatic posedă luciditatea şi pragmatismul urmăririi mizelor. Chiar dacă afectivitatea în relaţii reprezintă principalul său atu, el nu se lasă orbit de narcisism. „Liderul carismatic posedă capacitatea de a face bogatul ori săracul să se simtă bine pe acelaşi temei. Stabileşte cu toţi un contact liniştitor într-un timp foarte scurt”⁵. Acesta, spune Dorna, este „efectul fermecător” al liderului, care constă, dincolo de jocul actoricesc, în „spontaneitatea unei fiinţe orientate spre ceilalţi”.

Care a fost carismaticul care a sedus electoratul francez în 2012?

Campania candidatului socialist, Francois Hollande, „domnul Normal”

Sloganul de campanie: „O franţă a echităţii, cu un nou preşedinte.”

Priorităţile mandatului: „Educaţie” şi „integrare”.

În varsta de 57 de ani, Francois Hollande este un personaj lipsit de carismă. Dar socialiştii francezi nu au găsit în rândurile lor ceva mai „vandabil” la urne. În timp ce Sarkozi era tratat ca amator al luxului, candidatul socialist era văzut drept „domn normal”. Membru de 30 de ani şi lider al Partidului Socialist timp de 11 ani - între 1997 şi 2008, Hollande a anunţat că va candida din partea Partidului Socialist în martie 2011. În ajunul campaniei, acesta era un actor relativ puţin cunoscut în afara Franţei şi nu avea experienţă ministerială. El a promis că va fi un preşedinte „normal”, în contrast cu stilul sclipitor şi impulsiv atribuit cu timpul lui Sarkozy, „Preşedintele Bling Bling”.⁶

François Hollande a fost acuzat de dreapta politică, că este „iresponsabil”, deoarece vrea să renunţe la politica de reducere a numărului funcţionarilor şi să revină la reforma pensiilor, adoptată în 2010. Printre priorităţile mandatului – crearea a 60.000 locuri de muncă în domeniul educaţiei şi creşterea impozitelor pe venit pentru cei bogaţi. Francois Hollande a promis reducerea vârstei de pensionare de la 62 la 60 de ani.

Referitor la problematica europeană şi criza economică din zona euro, Hollande consideră că pentru asigurarea creşterii economice cea mai potrivită măsură ar fi eurobondurile, iniţiativă respinsă, însă, de cancelarul german Angela Merkel. El nu consideră necesar trecerea unui plafon al datoriei în Constituţia franceză. Mai mult, socialistul a criticat deschis Pactul fiscal al UE, susţinut de cancelarul german şi preşedintele francez în exerciţiu. ⁷Candidatul socialist şi-a anunţat, în caz de victorie, intenţiile de a renegocia Pactul Fiscal, subliniind că Franţa nu va ratifica în formă actuală tratatul fiscal, prin care Germania vrea să înăsprească disciplina bugetară în Uniunea Europeană.

Retorica lui Hollande în această campanie a fost simplă şi optimistă: o nouă Europă, unde să fie garantate solidaritatea, progresul şi protecţia. Hollande a capitalizat masiv pe o nemulţumire generală din societatea franceză, dată de faptul că Sarkozy a promis o Franţă mai dinamică, mai deschisă şi nu a reuşit acest lucru.

Într-o scrisoare deschisă, publicată de ziarul francez Liberation, Hollande l-a acuzat pe Sarkozy că nu a ştiut cum să cârmuiască efectele crizei economice, care afectează Franţa şi vecinii sai şi că nu a făcut deajuns pentru a-şi ajuta concetăţenii pe timpul mandatului său: „Francezii suferă. Suferă în vieţile lor de zi cu zi. Rata şomajului este la cel mai înalt nivel, în timp ce creşterea economică la cel mai jos….Recesiunea economică este aici, anxietatea la nivelul societăţii este omniprezentă, iar încrederea este la pământ. Cu siguranţă, din 2008 suntem în criză”.⁸

De fapt, Francois Hollande s-a lansat în campanie într-o manieră originală de identificare a duşmanului, care ameninţă francezii.⁹ Astfel, în primul său discurs de amploare, pe care Hollande l-a ţinut în campania electorală, candidatul socialiştilor a declarat că adversarul său nu este actualul şef de stat, ci sistemul financiar: „Principalul meu adversar nu are nume, nu are faţă şi nu aparţine niciunui partid politic. Nu şi-a prezentat niciodată candidatura şi nu a fost niciodată ales, cu toate acestea, este încă la guvernare. Acest adversar este lumea finanţelor”. Hollande a promis să taie din salariul preşedintelui şi al guvernului cu 30% şi să creeze o taxă pe tranzacţiile financiare.¹⁰ De asemenea, o altă promisiune electorală atractivă pentru simpatizanţii săi a fost cea de majorare a impozitelor pentru cei bogaţi.

În timpul mitingului de la Paris, din ultima duminică de campanie, Francois Hollande le-a spus susţinătorilor săi că prima victorie a unui socialist în alegerile prezidentiale, dupa 24 de ani, este în mâinile acestora.

Hollande este primul preşedinte de stânga care va conduce Franţa, de la Francois Mitterand, care a părăsit acest post în 1995.

Campania candidatului Uniunii pentru Mişcare Populară, Nicolas Sarkozy

La 24 ianuarie, duminică noaptea, Sarkozy a intervenit instantaneu în direct, pe cel puţin 8 canale franceze - TF1, Franţa 2, BFM TV, ICFM, Itélé, LCP/Public Sénat, Franţa 24, TV5 -chiar dacă aşa şi nu şi-a anunţat candidatura la prezidenţiale. Analiştii au remarcat, prin această acţiune mediatică, strategia creării de agenda setting înainte de lansarea oficială în campanie.

În ziua de 16 februarie 2012, Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat la alegerile prezidenţiale, pe postul de televiziune TF1, în timpul jurnalului de la ora locală 20.00. Cu 10 săptămâni înainte de primul tur al scrutinului din 22 aprilie, liderul de la Elysée se confrunta cu o scădere dramatică a popularităţii şi cu probleme provocate de criza economică. Echipa de campanie a lui Sarkozy a fost convinsă însă că, prin lansarea oficială a candidaturii, preşedintele în exerciţiu va reuşi să câştige teren în faţa lui Hollande.

Sloganul de campanie: „O Franţă puternică”

În această cursă Sarkozy a intrat ca fiind cel mai nepopular preşedinte francez. După victoria din martie 2007, Sarkozy a promis că va pune capăt şomajului cronic şi va reda sentimentul de mândrie Franţei. La doar un an de la alegerea sa, Sarkozy reuşise, deja, să dezguste două-treimi din respondenţii la sondaje. Intelectualii de stânga considerau că opulentul Sarkozy a „pulverizat” instituţia prezidenţială. Pe lângă consecinţele crizei economice, principala barieră în calea realegerii lui Sarkozy ca preşedinte era stilul său personal, factor principal a ratei de dezaprobare de 68%.¹¹

Chiar dacă carisma din 2007 era demult pierdută, strategia lui Sarkozya fost de a se prezenta drept singurul capabil să scoată ţara din criză. Preşedintele în exerciţiu Nicolas Sarkozy şi-a jucat viitorul mandat de cinci ani pe salvarea zonei euro, intrând în campanie ca semnatar al Tratatului Fiscal, semnat de 25 dintre cele 27 de state membre ale UE.

Temele de campanie ale lui Sarkozy

Sarkozy a încercat să se identifice cu imaginea de apărător al valorilor tradiţionale. El a mizat pe o agendă conservatoare, promiţând că se va opune mariajelor gay şi eutanasiei şi că va restricţiona imigraţia. Campania de comunicare a candidatului Sarkozy s-a axat, în principal, pe subiectul construcţiei europene şi a securităţii francezilor.

Securitate, imigraţie, un nou regim comercial european - acestea au fost temele principale de campanie expuse în timpul mitingurilor electorale. Referitor la subiectul securităţii şi controlului de frontiere, Sarkozy a adoptat chiar o campanie agresivă, cu o poziţie foarte dură cu privire la imigraţie. În timpul mitingului de la Nantes acesta declara:„Cum să integrezi, cum să asimilezi, dacă un val migratoriu necontrolat tinde să reducă pe termen nedefinit eforturile Republicii la neant?”.¹²Liderul conservator a declarat că ar putea retrage Franţa din Schengen, în cazul în care controalele de la graniţele exterioare nu vor fi înăsprite: „Exista 120 de kilometri între Grecia şi Turcia care nu sunt păziţi. Ofer un răgaz de un an pentru ca acest lucru să se schimbe. Altfel, ne vom suspenda participarea la Acordul Schengen”.¹³

Sarkozy a promis francezilor că va transforma Europa într-o fortăreaţă în care nici bunurile, nici indivizii de pe alte continente nu vor mai avea uşor acces.”Buy European”¹⁴ şi retragerea din Schengen au fost soluţiile candidatului dreptei de combatere a şomajului în UE şi de stimulare a creşterii economice. El a spus ca ar putea adopta o pozitie extrem de fermă în această chestiune, asemanătoare cu politica „scaunului gol” din 1965, când Franţa era condusă de generalul Charles de Gaulle.¹⁵ Când generalul de Gaulle a recurs la „politica scaunului gol’” în 1965, el a reuşit să obţină Politica Agricolă Comună, iar Europa a progresat”, a continuat acesta.¹⁶

Referitor la politica comercială, Srakozy afirmă ca Europa are o politică comercială „deosebit de naivă”. Este nevoie de o nouă politică comercială europeană. Ţările cu care suntem în concurenţă, îşi protejează economia ţi locurile de muncă. Ele abordează politica liberului schimb într-o manieră mai puţin angelică decât Uniunea Europeană. Este intolerabilă situaţia când Europa îşi deschide pieţele pentru toate ţările lumii, în timp ce acestea nu ne deschid niciuna. „Toate pieţele publice de pe continentul nostru au fost deschise începând din 1994. În Japonia, singura piaţă deschisă este marea. În China, nu există nicio piaţă publică deschisă”. …Astfel, contractele publice franceze vor fi acordate numai companiilor care produc în Europa. Este o naivitate culpabilă. /Voilà une naïveté coupable. / Atunci când nu există reciprocitate, Europa va trebui să-şi rezerveze pieţele publice pentru întreprinderile producătoare din Europa. Dacă Europa nu va aproba acest set de măsuri în decurs de un an, noi le vom adopta unilateral pentru Franţa.

Tot în contextul ofertelor electorale, Preşedintele Nicolas Sarkozy a anunţat, că intenţionează să promoveze o creştere a cotei TVA cu 1,6 puncte în vederea compensării unei atenuări a costurilor sociale suportate de întreprinderi. Scopul reformei este să restabilească competitivitatea economiei franceze şi să stopeze o adevărată hemoragie de locuri de muncă în sectorul industrial. În ultimii zece ani Franţa a pierdut 500.000 de locuri de muncă în sectorul industrial. ¹⁷ Sarkozy a mai anunţat că doreşte să implementeze aşa-numita taxa Toby sau Robin Good. Taxa a fost introdusă în anii 70 şi presupune plata unui impozit de 0,05 la sută din orice tranzacţie financiară. ¹⁸

Mitingurile de campanie – un element de PR politic omniprezent în prezidenţialele din Franţa.

Fiecare miting electoral al preşedintelui în exerciţiu a fost deschis cu o muzică specială de campanie. Piesa, de aproape trei minute, are influenţe hollywoodiene clare. Muzica de campanie a lui Nicolas Sarkozy¹⁹ a fost compusă de Laurent Ferlet, şi a fost înregistrată la Sofia, Bulgaria, de o orchestră formată din 50 de persoane.

La 19 februarie, după ce la 16 februarie s-a lansat oficial în campanie, în Marsilia (Marseille), al doilea cel mai mare oraş din Franţa, a avut loc primul miting electoral în susţinerea lui Nicolas Sarkozy. Aici preşedintele în exerciţiu şi-a amplificat atacurile împotriva rivalului său socialist. La primul miting de campanie al lui Nicolas Sarkozy au participat peste douăzeci mii de simpatizanţi şi circa 300 jurnalişti. Franţa şi francezii au fost temele centrale ale mitingului marseiez: « Am venit să vă vorbesc despre Franţa, ţară pe care o iubesc încă de când eram tânăr, cu toate că mulţi din familia mea veneau de departe ». Cu aceste cuvinte şi-a început Nicolas Sarkozy primul mare discurs de campanie rostit în faţa miilor de simpatizanţi. Sarkozy a dorit să se prezinte drept salvatorul ţării. În discursul său rostit pe Place de la Concorde, Sarkozy s-a autotîntitulat singurul „căpitan” care poate sa treacă cu bine prin criza economica. ²⁰

„Dragi prieteni, am înfruntat patru ani de crize istorice. Am luptat şi Franţa a rezistat. Lumea rămâne în continuare instabilă şi nu avem dreptul să dăm greş. Ştiu de ce are nevoie Franţa pentru a rezista în furtună”. ²¹ Este un fragment din ultimul mesaj postat pe pagina sa oficială în ultima seară de campanie electorală.

În ultima săptămână de campanie, duminică, principalii candidaţi la alegerile prezidenţiale din Franţa, preşedintele Nicolas Sarkozy şi socialistul Francois Hollande, au participat la mitingurile susţinute la Paris. Nicolas Sarkozy a ales Place de la Concorde, în timp ce Francois Hollande a mers la Chateau de Vincennes.

La mitingul de pe Chateau de Vincennes au fost prezenţi circa 100.000 de oameni.

La cel de pe Place de la Concorde - în jur de 70.000 de oameni.

Situaţii conjuncturale în campanie

După asasinatele din Tuoluoze, pentru prima dată pe durata campaniei, la finele lui martie Nicolas Sarkozy, l-a depăşit în sondaje pe Hollande, marcând o răsturnare de situaţie începută din februarie, cu trei săptămâni înainte de primul tur.

Atacurile teroriste săvârşite de criminalul din Touluze,²²”s-au înscris” în agenda de campanie. Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy şi candidatul socialist, Francois Hollande, şi-au suspendat practic campania în legătură cu crimele din Toulouse (11 martie).

Sarkozy a numit incidentul „tragedie naţională”: „Astăzi e o zi de tragedie naţională. Vreau sa le spun tuturor liderilor comunităţii evreiesti cât de apropiaţi ne simţim de ei. Toată Franţa e de partea lor”.²³

Decizii electorale

Parlamentul francez a adoptat, în 24 ianuarie 2012, proiectul de lege care incriminează penal negarea genocidului armean din 1915, amplificând criza dintre Paris şi Ankara, un partener economic şi strategic major. Sarcozy a susţinut această lege.  Senatul a ratificat cu 127 de voturi la 86 acest text, adoptat de Adunarea Naţională pe 22 decembrie 2011. Proiectul prevedea pedepsirea cu un an de închisoare şi o amendă în valoare de 45.000 de euro a negării genocidelor recunoscute de către legea franceză, inclusiv genocidul armean. ²⁴

Imediat după votul Senatului, autorităţile turce l-au acuzat pe şeful statului francez că încearcă să îşi asigure voturile comunităţii armene din Franţa, de aproximativ 600.000 de persoane, cu mai puţin de trei luni înainte de alegerile prezidenţiale, în care este prezentat de către sondaje ca perdant. Relaţiile dintre cele două ţări s-au răcit de la venirea la putere, în 2007, a lui Nicolas Sarkozy.

Factorul extern sau resursa administrativă?

Strategia staffului Sarkozy a fost să-l prezinte pe Sarkozy ca un egal al lui Merkel, un lider puternic şi un artizan al eforturilor de a salva eurozona. În campania electorală Sarkozy s-a bucurat de susţinerea făţişă a cancelarului german Angela Merkel. Sub insemnul electoral, la 6 februarie, a avut loc şi cea de-a 14-a reuniune a cabinetelor german şi francez. Pe agendă s-au aflat, printre altele, situaţia din zona euro şi politica fiscală şi economică. În aceeiaşi zi, Merkel şi Sarkozy au acordat un interviu comun televizat din Palatul Elysée, care a fost transmis de posturile ZDF şi France 2.²⁵ În timpul interviului comun cu Angela Merkel, Sarkozy a declarant, că „ o admiră pe doamna Merkel, pentru că este o femeie care poate să conducă 80 de milioane de germani pe timp de criză economică. O admir şi suntem prieteni”.²⁶

Merkel şi-a exprimat deschis aprecierea pentru partenerul francez după aprobarea Pactului fiscal, propus de Germania şi susţinut de Franţa. Apropo,în timpul campaniei prezidenţiale din 2008 a lui Obama, Merkel pare să fi uitat de neutralitate. Astfel, când acesta a vrut să ţină un discurs în faţa Porţii Brandenburg, la vremea respectivă, cancelarul german i-a indicat o altă locaţie, pentru că aceasta era rezervată doar şefilor de stat aleşi.

După primul tur de scrutin, 22 aprilie 2012, candidatul socialist Francois Holland a obţinut 28,6%, Nicolas Sarkozy –27.²⁷ Pentru o eventuală victorie, Sarkozy a avut nevoie de votul combinat al electoratului de centru-dreapta şi al celui de (extremă) dreapta, însă Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional Francez (FNF), a cerut după turul I votanţilor săi să nu voteze pentru nici unul dintre candidaţi. Le Pen şi-a construit campania pe o singură idee-forte: restaurarea suveranităţii Republicii Franceze, prin revenirea la moneda naţională şi ieşirea din spaţiul Schengen.

La 6 mai a a vut loc tutul II de scrutin. În seara zilei de 2 mai 2012 cei doi contracandidaţi s-au confruntat într-o amplă dezbatere televizată.

Primele dezbateri televizate în Franţa au avut loc în 1974. Se consideră cu anume odată cu desfăşurarea acestora, în Franţa, se poate de vorbit despre utilizarea marketingului politic.²⁸

Sarkozy a propus să fie organizate trei dezbateri, Hollande a replicat însă că este suficientă o singură dezbatere ca să covingă francezii că el este preşedintele de care are nevoie Franţa. Ambii candidaţi au avut o prestaţie excelentă. Candidaţii s-au întrecut la oratorie. Şi ambii au ieşit învingători.

Alegerile prezidenţiale pe reţelele sociale

Astăzi reţele sociale au un impact tot mai puternic asupra publicităţii în campaniile electorale. Franţa nu este o excepţie în acest sens. Astfel, înainte de a-şi lansa oficial candidatura la televiziune, Nicolas Sarkozy şi-a lansat-o pe Twitter. Două ore mai târziu, avea deja 20.000 de „adepţi”. ²⁹

Sarkozy, în speranţa că va deveni cel mai conectat la internet dintre candidaţii la prezidenţiale, a avut şi un consilier pentru internet – Nicolas Princen. Cu o săptămână înainte de campanie, Nicolas Sarkozy şi-a lansat profilul de Facebook: http://www.facebook.com/nicolassarkozy.fr: „Bienvenue sur ma page, mise au service de notre campagne pour la France forte. J’ai souhaité ici rappeler certains grands évènements qui ont fait la France forte”.³⁰

Toate întrunirile electorale, mitingurile de campanie erau anunţate de Sarkozy pe pagina sa pe Facebook: „ Chers amis, je vous donne rendez-vous cet après-midi à partir de 15h pour le grand meeting de Marseille, que vous pourrez suivre en direct sur cette page http://www.facebook.com/nicolassarkozy.”³¹

Cei doi candidaţi pentru Palatul Elysée s-au luptat şi pentru adepţi şi lik-uri pe reţelele sociale. Lupta pe like-uri şi followeri pe internet a fost intensă în ultimele două săptămâni de campanie. Sarkozy a avut mai mulţi fani pe Facebook, iar Hollande - pe Twitter. În ultimele lor mesaje postate, fiecare dintre cei doi candidaţi la preşedinţia Franţei le-au transmis alegătorilor: „Contez pe voi.”

Spre deosebire de campania lui Putin, în Rusia, echipa de campanie a lui Sarkozy a apreciat la maximum impactul reţelelor de socializare în campania electorală. Pe parcursul campaniei, Sarkozy a lansat 4.088 de tweets.³² Preşedintele în exerciţiu s-a adresat, zilnic, cu diverse mesaje către alegători, pe Facebook. În seara ultimei zile da campanie electorală, în turul II, 4 mai, Nicolas Sarkozy avea 603. 134 de like-uri pe pagina sa oficială, cu 25.496 mai multe decât în seara zilei de 22 aprilie, după primul tur.

În ultima săptămână, după marea întâlnire pe Piaţa Concorde, înainte de scrutin, Sarkozy sa adresează cu un mesaj de 34 de pagini pe Facebook, în care se conţin toate temele de campanie:

„Vreau să mă adresez către D-voastră fără de intermediari. Câteva zile au mai rămas până la alegeri şi aş vrea să mă adresez fiecăruia dintre D-voastră. Vreau s-o fac cât mai direct posibil, fără de intermediari.³³

La ora de dominaţie a imaginii, de suprainformaţie permanentă, de comunicare instantanee, eu am dorit să-mi rezervez timp pentru a scrie această scrisoare cu speranţa că veţi găsi timp pentru a o citi. Vreau să vă vorbesc despre convingeri şi valori. Vreau să vă vorbesc despre aportul meu pentru Franţa, pentru Europa şi pentru lume în cei cinci ani de mare intensitate şi de aflare în fruntea ţării noastre. Vreau să indic direcţia spre care voi depune toată energia pentru a conduce, dacă imi veţi acorda încrederea. Vreau să împărtăşesc cu voi o viziune despre Franţa şi viitorul ei.³⁴

Mesajul este construit, în principal, pe ideea dragostei de ţara, de valori şi de continuitate a tradiţiilor gaulliste: Mes chers compatriots! Il n’est rien de plus beau en démocratie que l’amour de son pays…” ³⁵

În final, Sarkozy apelează din nou la noţiuni simbolice:

„Franţa este o ţară mare, o naţiune mare. Francezii sunt un popor mare. Amintiţi-vă de cuvintele generalului de Gaulle:”Dacă noi nu eram poporul francez, noi puteam sta cu capul plecat sub presiunea sarcinilor. Dar noi suntem poporul francez .(«Si nous n’étions pas le peuple français, nous pourrions reculer devant la tâche. Mais nous sommes le peuple français.) Francezi, toţi cei care iubesc Franţa, care gravează în inimile voastre. Ţara are nevoie de voi. Eu am nevoie de voi. Ajutaţi-mă să construiesc o Franţă puterncă”.³⁶

Securitatea în condiţiile globalizării a fost unul din pilonii retoricii electorale sarkoziste.

„Vivre en sécurité dans un monde ouvert”, scrie Sarkozy pe Facebook.

„Franţa a fost atacată. Copii noştri au fost atacaţi pe pâmântul francez, bărbaţi şi copii au fost omorâţi pentru că sunt evrei….Franţa nu poate să cedeze terorii. Ea nu poate plia în faţa intimidărilor. Sarkozy vorbeşte despre găsirea unui echilibru: „ Nu trebuie să fim naivi. Există o ideologie extremistă care lucrează la distructivitatea valorilor occidentale. Există filiere criminale care profită de deschiderea noastră şi libertăţile recunoscute în ţara noastră, pentru a face trafic de toate genurile - arme, droguri etc.”

Candidatul dreptei a atacat, în acest context, Partidul Socilaist şi, implicit, candidatul acestuia, declarând că din 2002 guvernul vorbeşte despre reducerea insecurităţii în Franţa. Partidul Socialist nu a votat nici una din legile adoptate pentru combaterea delicvenţei. Mai mult, PS a pretins că măsurile anunţate de preşedintele în exerciţiu ca urmare a dramei de la Toulouse şi de la Montauban sunt inutile, deoarece legislaţia anti-teroristă a fost deja fortificată în ultimii ani şi aceasta este suficient. „Dar ei n-au votat niciuna din aceste iniţiative nici în 2006, nici în 2011”, - a replicat Sarkozy.

„L’Europe est un continent ouvert. Elle ne doit pas être un continent passoire.”

Ideea centrală este că Europa nu poate fi un amalgam insipid de culturi. Europa este o identitate. Cultura popoarelor europene şi revendicările lor de identitate trebuie respectate.

„…O ţară fără frontieră este o ţară fără identitate. Un continent fără frontieră este un continent care sfârşeşte prin ridicarea de ziduri de protecţie. Frontierele externe ale Europei trebuie protejate. Europa trebuie să adopte o legislaţie comună în materie de azil şi migraţie. Dacă acest lucru nu se va produce în decurs de un an, Franţa pentru a-şi controla frontierele ar putea să-şi suspendeze participarea la zona Schengen. Nu putem susţine o imigraţie socială nelimitată.”

„Seuls peuvent s’installer en France ceux qui partagent les valeurs de la République.” Toate persoanele care vin să se instaleze cu traiul în Franţa trebuie să ştie că aici există reguli obligatorii pentru toţi: laicitatea, interdicţia vălului în locurile publice, şcoală obligatorie, egalitate gender, dreptul femeii la muncă, interidicţia poligamiei. Nimeni nu este obligat să vină să trăiască în Franţa. Dar cei care doresc să se instaleze cu traiul aici trebuie să ştie care sunt valorile şi convingerile noastre.

„Nous réussirons parce que nous le ferons ensemble”. Convingerea mea este că Franţa poate face mai mult, mult mai mult. Eu vă propun o Franţă puternică. Iar atunci vor exista situaţii de blocaj, vă voi oferi cuvântul prin referendum. Aşa cum am procedat în cazul Constituţiei, legile adoptate prin referendum sunt superioare altor norme. „Cetăţenii doresc să deţină puterea. Eu vreau să transmit puterea poporului.”

Nu mai puţin eficientă a fost şi comunicarea pe internet a staff-ului stângii. Echipa lui Francois Hollande lansează în campanie primul radio pe internet /Twitter. RadioHollande este o premieră pentru alegerile prezidenţiale din Franţa.

Hollande câştigă cursa pe Twitter cu 285.457 de follower, abonaţii înscrişi, inclusiv pe contul său oficial. Candidatul şi echipa sa au lansat 4.253 de mesaje de pe acest cont. Ultimul mesaj, postat pe 5 mai, spune: „Nimic nu s-a jucat, nimic nu s-a câştigat: duminică contez pe voi!”

Unii au acuzat Facebook că i-a dat o mână de ajutor preşedintelui în exerciţiu pentru a-şi prezenta mai „apetisant” informaţiile. Oricum, reţelele de socializare ajung astfel în centrul campaniei electorale: atât Sarkozy, cât şi rivalul său socialist, François Hollande, au sperat să-şi propage astfel mesajele pentru a convinge cât mai mulţi tineri.

Evoluţia mesajelor electorale în campaniile prezidenţiale din Franţa

Candidaţii la diferitele alegeri prezidenţialele din Franţa au făcut tot felul de promisiuni. Iată câteva din principalele angajamente ale acestora, începând cu alegerile din 1981, până la cele din 2012.

În 1981, Valéry Giscard d’Estaing a publicat în aprilie cartea „Starea Franţei”. Preşedintele republicii îşi prezenta în mod favorabil bilanţul celor şapte ani de mandat. Participă la mai multe mitinguri. Prezintă zece teme esenţiale pe care se vor axa discursurile sale. François Mitterrand îşi prezintă cele „110 Propuneri pentru Franţa”, principalele referindu-se la suprimarea pedepsei cu moartea, la introducerea unui impozit pe marile averi, acordarea celei de-a cincea săptămâni de concediu plătit.

În 1988, François Mitterrand adresează în aprilie, în cadrul campaniei prezidenţiale, o „Scrisoare către toţi francezii”, în care îşi prezintă toate propunerile, grupate în opt mari teme. Jacques Chirac îşi expune programul electoral „Deceniul reînnoirii” la Paris, la 6 februarie. Premierul îşi rezumă într-o intervenţie documentul de 48 de pagini. Se editează şi se difuzează şi o mică broşură. Jacques Chirac dorea să-i adune pe francezi în jurul a şase idei importante. Propunerile se referă mai ales la securitate, descentralizare, consolidarea statului şi a coeziunii sociale.

În 1995, 17 februarie, Jacques Chirac ţine un discurs, intitulat „Franţa pentru toţi”, în faţa Palatului Versaille. Peste 20.000 de militanţi şi simpatizanţi îl ascultă pe candidatul partidului Adunarea pentru Republică (RPR), care a pronunţat un discurs-program axat pe cinci mari teme. Lionel Jospin îşi anunţă, în martie, programul din cinci părţi „Propuneri pentru Franţa”, care are 86 de pagini. Candidatul Partidului Socialist (PS) enunţă teme precum democratizarea instituţiilor (consolidarea rolului guvernului şi a Parlamentului), reducerea timpului de muncă, adoptarea monedei unice.

În 2002, Jacques Chirac îşi publică programul”Angajamentul meu pentru Franţa”, o broşură de 24 de pagini, distribuită de activiştii Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP). Lionel Jospin publică într-o broşură de 40 de pagini proiectul „Mă angajez”, în care prezintă cele 10 angajamente pentru Franţa. Broşura este editată în 8 milioane de exemplare.

În 2007, Nicolas Sarkozy îşi publică programul prezidenţial la nivel economic şi social. Candidatul UMP abordează teme precum puterea de cumpărare. Se angajează să nu pună în discuţie durata legală de 35 de ore aplicată de legislatura socialistă a lui Lionel Jospin. Ségolene Royal prezintă cele „100 de propuneri” sau „Pactul prezidenţial” la 11 februarie în faţa membrilor şi simpatizanţilor Partidului Socialist. Pactul se bazează pe dezbateri organizate la nivel naţional şi cuprinde principalele propuneri ale proiectului său de guvernare.

În 2012, François Hollande, candidatul PS, prezintă „60 de angajamente pentru Franţa”, o broşură de 41 de pagini.³⁷ Sarkozy vine cu un Mesaj către francezi pe 34 de foi pe Fasebook.

Tabelul nr. 1 

Formule de comunicare electorală în alegerile prezidenţiale din Franţa: 1981-2012

Sursa: după ziarul Le Nouvel Observateur din 27.01.2012

În loc de concluzii

Rezultatul alegerilor prezidenţiale din Franţa a fost influenţat desigur de construcţia scenei politice europene. Modelul european e în sine mult mai social decât cel american. Are şi mai mult stat decât cel american. Campania electorală prezidenţială a lui Hollande a fost formulată anume în aceşti termeni: vom avea grijă de tineri, vom avea grijă de bătrânii noştri, de cei care nu au un loc de muncă, vom impozita bogaţii. Statul francez este tipul clasic de stat paternalist european. Referindu-ne la conţinutul sloganelor de campanie şi a retoricii electorale, putem constata un „circuit închis” de sintagme. Astfel, după cum au remarcate şi analiştii francezi, sloganele politice rareori sunt originale. De regulă, ele răspund la unele codificări, iar printre cuvintele clişeie sunt: schimbare, linişte, modernizare, unitate, viitor. Unii blogeri au văzut chiar o inspiraţie a sloganului „Franţa puternică”din 2012 şi cel lansat de Mitterand, în 1981, „Forţă liniştitiă” (vezi anexele 1 şi 2). Aşa sau altfel, comunicarea electorală în campaniile prezidenţiale din Franţa este una distincă şi se caracterizează prin multă afecţiune şi patriotism. 

Socialistul Francois Hollande a îvins cu 51,6% din voturi şi a devenit al şaptelea preşedinte al celei de-a V-a Republici Franceze.

Alegerile parlamentare din iunie 2012 vin să consolideze poziţia lui Francois Hollande. După turul II de scrutin, Partidul Socialist şi aliaţii săi (radicali de stânga şi diverşi stânga, fără Verzi) au obţinut o majoritate absolută de 314 locuri din cele 577 ale Adunării Naţionale. Odată cu obţinerea majorităţii în Adunarea Naţională, influenţa mandatului lui Hovllande sa va simţi şi la nivelul Uniunii Europene, iar Angela Merkel va vi mai marginalizată la nivelul deciziilor cu impact economic la nivel european, inclusiv în domeniul politicii fiscale. Revenirea stângii politice franceze la putere ar putea schimba evoluţia de lucruri nu numai în Franţa, dar şi în sânul Uniunii Europene, fapt despre care vorbea în campania prezidenţială Hollande.

Bibliografie
BONGRAND,Michel, Le marketing politique, Paris, PUF, 1986.
DOBROVIE, Matei, Preşedintele francez Nicolas Sarkozy mizează pe sprijinul Angelei Merkel în curse pentru Elysee. www.adevarul.ro, 6 februarie 2012.
DORNA, Alexandre, Liderul carismatic, Bucureşti, ed. Corint, 2004.
El BEKRI, Nora, 1981 - 2012 : ce qu’ont promis les candidats, Le Nouvel Observateur - Documentation, 27.01, 2012, http://tempsreel.nouvelobs.com/election-presidentielle-2012/20120126.OBS9898/1981-2012-ce-qu-ont-promis-les-candidats.html
LUCA, Laurenţiu, Schimbarea de imagine a lui Sarkozy: mult prea pătat pentru 2012. www.adevarul.ro 14 februarie 2012.
MOSCOVICI, Serge, Epoca maselor, Iaşi, Institutul European, 2001.
PERU-BALAN, Aurelia, PR –ul politic şi comunicarea de criză în Republica Moldova (2009-2010), Chişinău, „Imona Grup SRL”, 2010.
PERU-BALAN, Aurelia, Imaginea politică – o paradigmă comunicativă modernă în ştiinţa politică: comunicarea imagologică a PLDM în Electorala -2009, în Provocări ale globalizării la începutul mileniului al III-lea, Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice, Sibiu, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”, 2009.
VIERU, Ana-Maria, Muzica de campanie a lui Sarkozy, înregistrată la Sofia, în „Adevărul Internaţional”, 20 februarie 2012.

Referinţe internet:
Efectul-bush-sarkozy-si-a-pus-ceasul-de-55-000-de-euro-in-buzunar-inainte-sa-faca-o-baie-de-multime/ http://stirileprotv.ro/video/ 60567283, accesat 3 mai 2012.
Mercier, Arnaud, en-direct-Descriptage des staretgies de communication de F. Holllande et N. Sarkozy. http://www.webullition.info/index.php?option=com_content&view=article&id=685:decryptage-des-strategies-de-communication-de-f-h, accesat 1 mai 2012.
Alegeri in Franta: Cine este Francois Hollande, rivalul lui Nicolas Sarkozy? pe http://www.ziare.com/articole/alegeri+prezidentiale+franta, accesat 27 februarie 2012.
http://www.ziare.com/articole/alegeri+prezidentiale+franta, 4 ianuarie 2012.
www.Marketwatch, 24 ianuarie 2012
Sarkozy ameninta din nou ca va scoate Franta din Schengen, http://www.ziare.com/nicolas-sarkozy/presedinte-franta/sarkozy-ameninta-din-nou-ca-va-scoate-franta-din-schengen-1160683
Nicolas Sarkozy vrea să crească TVA-ul şi să introducă o taxă pe tranzacţiile finnciare, pe www.Mediafax.ro, accesat 30 ianuarie 2012.
Popescu, Alina, Datoria Franţei, miza principală a alegerilor prezidenţiale din 2012 http://www.ghimpele.ro/2011/08/datoria-frantei-miza-principala-a-alegerilor-prezidentiale-din-2012/, accesat 2 fevruarie, 2012
http://www.ziare.com/international/alageri-franta/alegeri-in-franta-saptamana-decisiva-pentru-alegerea-presedintelui-1161963
Alegeri-franţa-nicolas-sarkozy-pe –primul –loc-în-sondaje, www.realitatea.net      
Alegerile-pe–reţelele-sociale-, www.digi24.ro, accesat 6 mai 2012.
Crimele din Franta: Sarkozy isi suspenda campania si jura sa vaneze criminalul, 20 martie 2012
Cum a ajuns Merkel sa-l sustina pe Sarkozy in campania electorala?, 11 februarie 2012.
Les-resultats-du-1er-tour-de-l-ele, http://elections.lefigaro.fr/presidentielle-2012/2012/04/22/01039-20120422LIVWWW00130-.
http://www.facebook.com/nicolassarkozy.fr
Alegerile-pe-retelele-sociale-Hollande-castiga-pe-Twiter, pe www.digi24.ro/stire/~13209, accesat 8 mai 2012.
www.fasebooksarkozy

ANEXE

Anexa 1

În imagine: afişul electoral al lui Nicolas Sarkozy, 2007.

Anexa 2

În imagine: afişul de campanie al lui Fr. Mitterand, 1981.³⁸

AURELIA PERU-BĂLAN – Doctor în științe politice, cercetător științific coordonator, Institutul Integrare Europeană și Științe Politice, AȘM, Republica Moldova.

 sus