|
Recenzie
Destinul unui lider comunist
Giuseppe Vacca, Vita e pensieri di Antonio
Gramsci (1926-1937)
Torino, Giulio Einaudi editore, 2012.
În anul 2012, editura de prestigiu Giulio Einaudi a publicat cartea profesorului Giuseppe Vacca, intitulată Vita e pensieri di Antonio Gramsci (1926-1937). Apariţia acestei cărţi a reprezentat pentru editură şi pentru specialiştii în Gramsci un moment important deoarece, Vacca este unul dintre cei mai importanţi cercetători asupra vieţii şi operei lui Antonio Gramsci. În acelaşi timp, Vacca este preşedintele fundaţiei Institutului Gramsci din Roma şi a Comisiei ştiinţifice al ediţiei naţionale a scrierilor lui Antonio Gramsci. Activitatea intelectuală de mai bine de jumătate de secol a lui Giuseppe Vacca, în calitate de istoric al gândirii politice, a fost închinată studiilor gramsciene. Dintre ultimele lucrări pe această temă amintim: Giuseppe Vacca, Togliatti editore di Gramsci, Carocci 2005; Giuseppe Vacca, Gramsci a Roma, Togliatti a Mosca, Einaudi, 1999; Giuseppe Vacca, Appuntamenti con Gramsci, Carocci 1999; Giuseppe Vacca, Gramsci e Togliatti, Editori Riuniti, 1991.
Antonio Gramsci, obiectul de studiu a unei şcoli de gândire în Italia intitulată „şcoala gramsciană”, s-a născut în Sardenia în anul 1891. A studiat la universitatea din Torino, la Facultatea de Litere şi filozofie, fără să îşi dea însă licenţa. În anul 1910 s-a înscris în Partidul Socialist, iar în august 1917 a devenit secretarul regional al secţiei din Torino. La 1 mai 1919 a înfiinţat ziarul Ordine Nuovo iar în 1921 a fost unul dintre creatorii Partidului Comunist Italian, care s-a născut ca urmare a unei sciziuni ce a avut loc în interiorul Partidului Socialist. A fost arestat la ordinele guvernului fascist, în noiembrie 1926, fiind condamnat în 1928 la douăzeci de ani de închisoare, pedeapsă care a fost redusă ulterior la zece ani. A murit pe 27 aprilie 1937, la zece zile după ce şi-a ispăşit pedeapsa. Scrierile pe care teoreticianul marxist le-a scris în închisoare între anii 1929-1935 au fost publicate imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial cu titlul „Quaderni del Carcere”, iar textele sale care au privit tema risorgimentală au fost publicate separate sub titlul „Il Risorgimento”, de către editura Einaudi, în anul 1949, ediţie care a fost republicată în ultimii 50 de ani de mai multe ori.
Volumul intitulat Vita e pensieri di Antonio Gramsci (1926-1937), este împărţit în 18 capitole. Titlurile acestora sunt: „Prima dell’arresto”; „Tania Schutht”; „Il ruolo di Piero Sraffa e i primi tentativi di Liberazione”; „Il giudice Macis”; „Il silenzio di Giulia e l’isolamento politico”; „La vita politica come lotta pe l’egemonia. Intermezzo sulla Costituente”; „Fili strappati”; „Psicoanalisi e razionalizzazione”; „La questione ebraica in Europa e in Italia”; „Se la vita di Gramsci è in pericolo”; „Il codice Croce”; „Il ritorno della strana lettera”; „L’enigma del tentativo grande”; „Un obiettivo raggiunto: la liberta condizionata”; „L’espatrio negato”; „Il destino dei Quaderni”.
Pe parcursul acestui volum este prezentată perioada de unsprezece ani care a semnat destinul intelectual, politic şi uman al lui Gramsci, secretarul politic al Partidului Comunist Italian de la acea dată. Este arcul de timp care cuprinde anii 1926 (noiembrie) şi cel al morţii 1937 (aprilie). Doar în primul capitol intitulat „Prima dell’arresto” Vacca ne dezvăluie perioada parcursă de Gramsci între anii 1922-1923 în Rusia şi întâlnirea cu viitoarea sa soţie Giulia Schucht. În toate celelalte capitole Vacca reconstruieşte în minime detalii, bazându-se pe documente edite şi inedite, multe dintre momentele mai puţin cunoscute din viaţa lui Gramsci.
Autorul volumului explică pas cu pas experienţa din închisorile fasciste a lui Gamsci, perioadă care a fost străbătută de teama de a fi „uitat” din punct de vedere politic de către „tovarăşii de drum” din PCI, teroarea de a fi părăsit de soţia Giulia şi bănuiala că Palmiro Togliatti, secretarul general al PCI i-ar sabota eliberarea. Şi asta deoarece, odată cu arestarea lui Gramsci, conducerea partidului a trecut în mâna lui Togliatti. Acesta va deveni liderul de necontestat al partidului până la momentul morţii sale, în anul 1964. În paginile volumului lui Vacca străbate foarte clar destinul lui Gramsci din închisoare odată cu „părăsirea” acestuia de către PCI în momentul în care acesta începe să critice evoluţia mişcării revoluţionare din Uniunea Sovietică şi a pus la îndoială rolul şi politica impusă de Stalin mişcării comuniste internaţionale. Ei bine, tocmai în această perioadă, Togliatti începe să deţină un rol de prim rang la conducerea Kominternului. De aceea, Vacca consideră că o eliberare a lui Gramsci ar fi fost inoportună pentru Togliatti şi pentru mişcare comunistă italiană. Din alt punct de vedere, în perioada petrecută în închisoare, teoreticianul sard elaborează o istorie al „Risorgimento italiano”, văzută pe diferite paliere, care aduce o reviziune profundă a elementelor fundamentale ale bolşevismului, cum ar fi: concepţia asupra „politicii” şi a „statului”, analiza „situaţiei mondiale”, „teoria crizei” şi „doctrina războiului”. Notiţele sale reunite în „Quaderni del carcere” aduc un nou tip de gândire, un nou tip de abordare a rolului „revoluţiei” în societate. Pe baza acestei abordări îşi propunea, imediat ce ar fi fost eliberat, să ducă o luptă în interiorul mişcării comuniste europene pentru a schimba „drumul” impus de Komintern. Din „Quaderni” răzbate clar diferenţa ideologică dintre Gramsci şi Togliatti, diferenţe care începuseră să se manifeste înainte de arestare şi să se sedimenteze şi să se articuleze pe parcursul perioadei petrecute în închisoare. În lucrarea lui Vacca răzbate cu tărie dorinţa lui Gramsci de a nu face niciun fel de concesie ideologică regimului fascist, de a menţine o atitudinea rigidă faţă de statul condus de Mussolini, manifestată prin refuzul acestuia de a cere graţierea unor instituţii considerate ilegitime, cu „actele de revoltă” manifestate împotriva tuturor celor care pun la îndoială ideile sale politice şi asprele acuzaţii aduse elitei partidului comunist şi mai ales lui Togliatti că nu au făcut nimic pentru ca acesta să fie eliberat din închisoare.
Ioana Cristea Drăgulin
[The University of Bucharest]
IOANA CRISTEA DRĂGULIN – Drd., Facultatea de Ştiințe Politice, Universitatea din Bucureşti, masterat Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea Hyperion din Bucureşti, licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti.
sus
|
