Europa

Agenda-setting și poziționarea candidatului Vladimir Putin
în alegerile prezidențiale din 4 martie 2012, Rusia

AURELIA PERU-BALAN
[Academy of Sciences of Moldova]

Abstract:
In this article author intends to identify positioning strategies of Vladimir Putin in presidential elections March 4, 2012. What is new for this election is that for the first time were installed Web cameras at 90.000 polling stations, were installed transparent ballot boxes and, not least, for the first time Russian voters have chosen a president for a term of six years. Putin did not had the traditional campaign slogan, he gave up to the electoral debates, and his electoral program was presented to voters in the 7 electoral articles appeared in various Russian publications. The final score was predictable and Putin won the election with 63.6% while exit poll shows - 59.3%.

Keywords: Putin; image; election campaign; protest demonstrations; support meetings; social policy; national problem; military reform; international security

Stafful Putin: strategia de campanie

Alegerile prezidenţiale din Rusia din 2012 s-au desfăşurat pe fondalul unui puternic val de nemulţimire a societăţii civile faţă de modalitatea de desfăşurare a alegerilor parlamentare din decembrie 2011, considerându-le „furate” de partidul puterii „Rusia Unită”. Un alt motiv de protest al simpatizanţilor opoziţiei a fost rocada tandemului Putin-Medvedev, care le permite acestora să se succeadă la putere. Profesorul american, Nouriel Roubini, afirmă că „această rocadă Medvedev-Putin, fără ca dânşii să se consulte cu nimeni, este unul dintre motivele nemulţumirii oamenilor, plus alegerile din decembrie. Împreună, cele două momente au schimbat situaţia politică. Nu numai muncitorii din întreprinderile industriale, dar şi clasa de mijloc a cerut adevărul, reforme economice, dar şi politice: corectitudine în justitie, mai multa democratie, mai multe posibilitati economice pentru sectorul privat. In Rusia, puterea nu mai este atât de nelimitată cum a fost cu câţiva ani in urma.  Mişcarea democratică a devenit destul de puternică pentru că lucrurile să rămână neschimbate.”¹

În acest context, candidatul la principala funcţie în stat, premierul Vladimir Putin, el fiind şi candidatul Partidului „Rusia Unită”, a recurs la câteva tehnici de comunicare electorală, care puteau să-i permită extinderea bazei sale electorale şi să contribuie la consolidarea credibilităţii faţă de „omul de fier” al Rusiei.

Primo, în mai 2011, Putin, fiind convins de faptul că partidul „ Rusia Unită” (Edinnaia Rossia /RU/)are nevoie de „feţe noi”, lansează crearea Frontului Popular din Rusia. Această acţiune a fost tratată ca o coalizare a partidului cu mai multe organizaţii nonguvernamentale.²

Astfel, conform strategiei elaborate, principalul agitator pentru Putin trebuie să devină nu partidul, ci Frontul. În urma scrutinului din decembrie, Partidul „Rusia Unită” a obţinut mai puţin de 50% în 8 din cele 12 regiuni ale ţării. Întrucât Putin avea o bază electorală mai extinsă decît cea a partidului, campania a fost promovată activ de FPR, alte organizaţii social-politice. Au fost create structuri primare în baza întreprinderilor gigante, organizaţiilor bugetare şi au fost atraşi lideri de opinie regionali. Sarcina crucială a lui Putin, consideră politologul rus Gleb Pavlovcki, preşedintele Fondaţiei Politicii Efectiente /Фонда эффективной политики/ a fost de a nu permite extinderea dubiilor faţă de legitimitatea alegerii sale atît în Rusia, cît şi în comunitatea internaţională.³

Secondo, deşi sunt neglijate dezbaterile televizate, totuşi, factorul mediatic – în acest caz presa scrisă, devine primordial în strategia de campanie. Cele 7 articole semnate de Vladimir Putin, în care acesta îşi expune platforma electorală, reprezintă, la această oră, o strategie originală de poziţionare pe piaţa electorală rusă, dar şi internaţională.

Incontestabil, mass-media oferă un spaţiu extins pentru realizarea unui concept de publicitate politică. Stafful Puitin a renuţat la publicitatea clasică în favoarea aşa-numitei „publicităţi electorale”. Experţii în domeniu au identificat câteva particularităţi ale perceperii informaţiei, transmise prin diferite canale de comunicare: omul memorizează aproximativ 10% din textul lecturat, 20% din ceea ce a auzit, 30 % din ceea ce a văzut, 50% din ceea cea a auzit şi a văzut, 70% din ceea ce singur a povestit şi 90% din experienţa personală.⁴ Apelând la presa scrisă, Putin a reuşit să creeze efectul aşa-numitei agenda-setting cu mediatizare extinsă a articolelor electorale, în special, în mediul audiovizual şi deturnarea atenţiei de la oponenţi către sine. Prin urmare, alegătorii au putut sa citească, să audă şi să vadă (graţie televiziunilor) textele electorale ale candidatului Putin. În expresie sociologică, gradul de memorare a retoricii electotale putiniste a fost de cel puţin 50%.

Fenomenul agenda-setting reprezintă una din teoriile fundamentale ale comunicării politic în societatea informaţională. Pentru a da o definiţie funcţională pentru media-setting, voi reaminti efectele mass-media după A. Lowery şi M. DeFleur:
1. media atrag atenţia publicului cu privire la un subiect, la temă (sensibilizare);
2. media pun la dispoziţie un volum de informaţii despre acesta;
3. informaţia oferită de mass-media duce la formarea şi schimbarea atitudinilor;
4. atitudinile formate în acest fel influenţează comportamentul.⁵

Teoria agenda-setting propune o focalizare pe primele două etape ale influenţei mass media: atrage atenţia şi oferă informaţie.

În 1977, D.L. Shaw, M. McCombs, ajung la concluzia că, agenda-setting configurează o teorie globală, a carei idee de baza este aceea ca „presa, în chip voit sau nu, structurează temele de interes şi dezbatere publică. Modelul «agendei» arată felul în care presa şi în mod special ştirile au puterea de a focaliza atenţia publicului asupra unei liste limitate de teme, ignorând, în schimb, altele.  Drept rezultat, unele teme sunt insistent dezbătute în spaţiul public, iar altele sunt ignorate.⁶ Sau, într-o formulare aproape aforis­tică: „Poate că presa nu are succes în a le spune oamenilor ce să gândească, dar ea reuşeşte splendid în a le spune oamenilor despre ce să gândeasca”. În realitate este vorba despre un mecanism de persuadare a opiniei publice, fără de care nu ne putem imagina o campanie electorală.

J.P. Wunter si C.H. Eyal (1980) au cercetat perioada de timp („time span”) necesară trecerii unei teme din agenda presei în agenda publică. Ei au ajuns la constatarea că cea mai strânsa corelaţie între cele două „agende” a fost de 4-6 saptamâni, numind acest interval „perioada de efect optim”, care poate fi diferit de la o dezbatere la alta.⁷ Chestiunea „perioadei de efect optim” este deosebit de importantă pentru impunerea unei „agende” în conştiinţa publică, dar şi pentru specialiştii în relaţii publice, care trebuie să ştie cât timp le trebuie pentru a promova o tema expusă în presă în poziţia de subiect de prioritate a opiniei publice. De acest lucru au ţinut cont şi consilierii lui Putin. Pe durata campaniei, publicaţiile premierului au reuşit să devină prioritate a opinie publice naţionale şi internaţionale.

La 23 ianuarie 2012, duminică seara, preşedintele francez Nikolas Sarkozy a intervenit instantaneu în direct, chiar dacă încă nu- şi anunţase candidatura la prezidenţiale, pe cel puţin 8 canale franceze – TF1, Franţa 2, BFM TV, ICFM, Itélé, LCP/Public Sénat, Franţa 24, TV5. Blogerii francezi au constatat imediat. Motivul este „agenda –setting”, adică focalizarea opiniei publice, deturnate de la principalii rivali politici.

Acelaşi lucru l-a făcut, la Moscova, Putin. Prin alegerea acestui format de comunicare electorală – formula publicistică – Putin s-a identificat cu purtătorul de putere şi, practic s-a poziţionat „deasupra jocului politic”. Factorul puterii a fost decisiv în această strategie.⁸

În competiţia prezidenţială au participat 5 candidaţi – comunistul Ghenadii Ziuganov, liberal-democratul Vladimir Jorinovskii, candidatul independent Mihail Prohorov, liderul partidului „Spravedlivaia Rossia” Sergei Mironov şi Vladimir Putin, care a fost marele favorit la scrutinul din martie 2012. Premierul rus a candidat pentru al treilea mandat la preşedinţie. Anterior a mai deţinut această funcţie în perioada 2000-2008. 

Întrucât, opoziţia politică a declarat alegerile din decembrie ca fiind incorecte şi falsificate, premierul Vladimir Putin a insistat ca la alegerile prezidenţiale să fie utilizate camere web. Pentru prima dată, ca noutate electorală absolută pe plan internaţional, 180.000 de camere web au fost instalate în 90.000 de secţii de votare. Ceea ce a permis supravegherea scrutinului în fiecare birou de vot. Site-ul official http://webvbory2012.ru, o altă noutate a scrutinului prezidenţial din 4 martie 2012 este şi faptul că pentru prima dată în istoria Federaţiei Ruse, de la declararea suvernatăţii, preşedintele republicii va avea un mandat de 6 ani.

Spre deosebire de campania de comunicare electorală a lui Putin din 2000, structurată pe fondalul conflictului cecen şi crearea imaginii de lider capabil să redea senzaţia de supraputere a Rusiei de altă dată, actuala s-a axat pe probleme concrete şi nu pe crearea imaginii. După două mandate prezidenţiale şi unul de premier consecutive – 12 ani de situare în vârful piramidei puterii – Putin nu mai avea nevoie de exerciţii speciale de creare a imaginii publice prin seducerea electoratului. În această campanie premierul nu a pilotat mig-uri, nu a plonjat în adâncurile oceanului pentru a descoperi comori, nu a făcut judo, etc. Consilierii de campanie au identificat o altă modalitate de poziţionare a candidatului – crearea agenda-setting prin publicarea celor 7 articole lansate în presa ascrisă la debutul, practic, fiecărei săptămâni de campanie, care mai apoi au constituit subiect de discuţii pentru toate instituţiile mediatice, în special, cele audiovizuale. Astfel, candidatul Putin a dat de înţeles electoratului că îl tratează ca pe un interlocutor deştept, bine pregătit, invitându-l la dezbateri publice asupra celor mai actuale probleme ale Rusiei, ale poporului rus. Această strategie aminteşte de unele principii de gestionare a campaniilor electorale, expuse de americanul Dick Morris în lucrarea sa „Noul principe. Machiavelii al secolului XXI”.⁹

Evoluţia în sondaje şi pregătirea opiniei publice

În noiembrie 2011, Putin se bucura de susţinerea a 60 la sută dintre potenţialii votanţi. În decembrie popularitatea acestuia a scăzut cu 15 la sută. Conform sondajului realizat de Centrul Naţional de Cercetare a Opiniei Publice din Federaţia Rusă /ВЦИОМ/, Putin era susţinut de 45% din respondenţi. Tot în decembrie, premierul rus, s-a confruntat cu cele mai mari proteste antiguvernamentale din ultimii 12 ani. La finele lui ianuarie 2012, conform unui sondaj de opinie realizat de /ВЦИОМ/, pentru Vladimir Putin ar vota peste 50% din respondenţi. În decurs de trei săptămâni ratengul lui Putin a crescut cu 5 %. (18 ianuarie).

Programul electoral – în 7 articole

Articolele au oferit alegătorilor informaţii complexe despre programul electoral al candidatului Vladimir Putin. Ele au fost scrise şi plasate în media după principiul targhetării segmentelor electorale, astfel toate grupurile sociale şi-au găsit promisiuni electorale în articolele semnate de Putin şi care reflectă politicile de guvernare pentru toate sferele vieţii – socială, economică, ideologico-politică, militară, relaţii internaţionale. Articolele au fost plasate în diferite publicaţii, ceea ce a constituit de asemenea, o strategie de comunicare electorală şi o extindere a bazei de consumatori de informaţie electorală. Bunăoară, publicaţia Moskovskie novosti, în care Putin publică ultimul articol din gama celor electorale, apare în limbile rusă şi engleză în 54 ţări. (vezi tab.1)

Din perspectiva impactului persuasiv, candidatul Vladimir Putin a utilizat în campania din 2012 aşa-numita strategie a succesiunii mesajelor, după Denton şi Woodvard.¹⁰Aceasta se referă la ordinea în care trebuie lansate diferitele mesaje de campanie – mesaje despre probleme de interes, despre sine, despre adversari, despre convingerile personale etc. Strategia succesiunii mesajelor presupune ignorarea adversarului. Ceea ce de fapt s-a produs între Putin şi ceilalţi 4 concurenţi. Putin şi-a desfăşurat campania, neglijându-şi parcă, oponenţii săi politici. Mai mult, referindu-se la simbolurile mişcării de protest anti-Putin – panglicile albe, acesta a declarat că la văzul acestora, iniţial, a crezut că este o campanie de promovarea a sexului protejat, adică le-a asociat cu prezervativele.

Tab. 1. Lista articolelor electorale semnate de Vladimir Putin:

În primul articol apărut în ziarul „Izvestia” – „Rusia se concentrează- provocările la care trebuie să răspundem”- Putin face o trecere în revistă a actualei stări de lucruri în Rusia şi promite că îsi va dezvolta programul electoral într-o serie de articole în presa centrală. “Sarcina noastră în următorii ani este să îndepărtăm tot ce ne împiedică să avansăm pe calea dezvoltării naţionale”, a scris Putin în Izvestia. Rusia trebuie să scape de sărăcie până la sfârşitul deceniului. În manifestul său, Vladimir Putin a invitat poporul la dialog cu puterea, acordând o atenţie deosebită implicării clasei de mijloc în politică.

Patriotismul – a devenit un alt subiect electoral abordat de Putin. În articolul „Problema naţională” candidatul la funcţia de preşedinte combate naţionalismul şi pledează pentru cultivarea patriotismului. Candidatul vorbeşte despre necesitatea elaborării unei strategii de politică naţională, bazată pe patriotism civic.  Fiecare om care trăieste în Rusia, – scrie Putin, – nu trebuie sa uite de credinţa şi de apartenenţa sa etnică. Dar el trebuie sa fie mai întâi de toate cetăţean al Rusiei şi să fie mândru de aceasta. În continuare semnatarul devine dur şi chiar violent în expunerea poziţiei sale. „Rusia a apărut şi s-a dezvoltat de veacuri ca un stat multinaţional. (...) Sute de etnii traiesc pe pamântul lor alături de ruşi....Este suficient să amintim că etnici ucraineni traiesc pe un spaţiu de la Carpaţi la Kamciatka. La fel şi etnici tătari, evrei...”. La baza acestei civilizaţii unice este poporul rus. Diferiţi provocatori şi inamici ai noştri vor încerca să smulgă din Rusia anume această rădacină, sub pretextul unor false discuţii despre dreptul ruşilor la autodeterminare, despre „puritatea rasei’, despre necesitatea de „a încheia treaba începută în 1991 şi de a distruge definitiv imperiul ce împovărează poporul rus. Putin spune ca, „măreaţa misiune a ruşilor” este de a unifica şi consolida un „stat-civilizaţie”, în care nu există minorităţi naţionale, ci „ruşi armeni, ruşi azeri, ruşi nemţi, ruşi tătari”.¹¹

Un subiect tradiţional de campanie – economia şi investiţiile – dezvăluit în al treilea articol electoral. Însă pentru a atrage investiţiile particulare, trebuie să ameliorăm climatul de afaceri. Toate acestea trebuie să ducă la îmbunătăţirea nivelului de trai al fiecărui cetăţean rus”. Putin scrie că deocamdată climatul de investiţii este „nesatisfăcător” în principal din cauza „corupţiei sistemice”.

Corupţia – un alt subiect electoral, elucidat în „Democraţia şi calitatea statului – al patrulea articol electoral. Putin scrie despre necesitatea creării unei liste a funcţiilor „pasibile de corupţie” din executiv şi corporaţiile de stat: „Aceşti oficiali ar trebui să primească salarii uriaşe, însă să fie de acord cu transparenţa absolută, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile familiilor lor”. Revenind la problema msurilor pro-democratie, Putin a propus acordarea cetăţenilor şi internauţilor unui rol mai important în politică, inclusiv şansa de a influenţa agenda legislativului. Premierul propune instituirea regulii analizării obligatorii a iniţiativelor publice care vor aduna 100.000 sau mai multe semnături pe Internet”.¹²

Putin dedică cel de-al V-lea articol electoral al său – „Construirea echităţii. Politica socială pentru Rusia” – situaţiei sociale, recunoscând că diferenţa între venituri este provocator de mare: „Între 10% şi 11% dintre cetăţenii noştri trăiesc sub pragul sărăciei, din cele mai diverse motive. Trebuie să rezolvăm această problemă până la sfârşitul deceniului. „ Putin promite majorarea salariilor, pensiilor, burselor aşa încât acestea să constituie 1,5% din PIB. Asta ar însemna aproximativ 30 miliarde USD. Autorul mai spune că „în Rusia trebuie refăcută „aristocraţia muncitorească”, care să cuprindă, până în 2020, o treime din angajaţii calificaţi – aproximativ 10 milioane de persoane.¹³

Putin: imaginea internaţională

În primele 5 articole candidatul şi-a expus mesajul social: asanarea economiei, majorarea salariilor, pensiilor, indemnizaţiilor, echitatea socială şi desigur lupta împotriva corupţiei. Ultimele 2 articole din gama publicisticii sale electorale i-au consolidat imaginea de lider forte, omul care va continua lupta pentru accederea Rusiei la statutul de supraputere. Mesajul agresiv împotriva politicilor americane de „exportare a democraţiei”, împotriva acţiunilor NATO a amintit de retorica rezboiului rece, lansată de Kremlin.

Aşadar, al 6 –lea articol electoral este dedicat securităii naţionale şi reformei armatei, întitulat „Să fim puternici: garanţia securităţii naţionale pentru Rusia.” Ca şi în 2000, Putin promite din nou o „Rusie puternică”, de data aceasta însă, prin intermediul unor investiţii de miliarde în complexul militar-industrial al ţării. Premierul promite cea mai mare de după războiul rece întărire a forţelor militare:„În următorul deceniu, forţele armate vor primi peste 400 de rachete balistice intercontinentale moderne, amplasate la sol şi pe mare, opt submarine cu rachete balistice, aproximativ 20 de submarine de atac, circa 100 de aeronave militare” etc. Premierul a mai apreciat că investiţiile substanţiale în sectorul apărării din Rusia, în special în programe de armament, vor fi benefice pentru economia ţării.¹⁴

La 27 februarie, ultima săptămână de campanie, în ziarul „Moskovskie novosti” apare ultimul articol – al VII –lea – din seria textelor electorale semnate de Putin şi este dedicat securităţii globale. În acest articol Putin critică comportamentul Statelor Unite pe scena internaţională: „Americanii sunt „obsedaţi” de ideea unei „invulnerabilităţi absolute”, care împiedică între altele negocierile cu Rusia pe tema armelor strategice. Securitatea globală poate fi asigurată doar împreună cu Rusia, şi nu slăbind poziţiile geopolitice ale acestei ţări,- scrie Putin. Iar comportamentului SUA şi NATO nu se înscriu în logica dezvoltării contemporane, ci se bazează pe stereotipuri ale gândirii în bloc. În opinia sa, NATO încearcă să-şi asume funcţii improprii pentru o”alianţă defensivă”. Ne amintim cum în zadar au făcut apel la respectarea normelor legale (...) state care au devenit victime ale operaţiunilor „umanitare” şi ale exportului „democraţiei bombelor şi rachetelor”. Acestea nu au fost auzite şi nici nu s-a dorit să fie auzite”.

„Putin, Rusia şi Occidentul”. În schimb, mesajul occidentului despre Putin a fost unul tolerant şi obiectiv. În acest context, canalul de televiziune NTV a mimat şi el o campanie prezidenţială în mass-media audiovizuale echidistantă şi pluralistă. În week-end, cu o săptămână înainte de scrutin, acesta a prezentat un film documentar, filmat la comanda BBC „Putin, Rusia şi Occidentul” („Putin, Russia and the West”). Filmul este împărţit în patru părţi. Prima serie – „Venirea la putere”, relatează despre apariţia lui Vladimir Putin pe arena politică. Paralel, se relatează despre înăsprirea politicii interne. Fostul premier al Rusiei, Mihail Kasianov, a vorbit despre relaţiile lui Putin cu oamenii de afaceri ruşi influenţi şi arestarea miliardarului Mihail Hodorkovski. A doua serie a filmului intitulată „Ameninţare din partea democraţiei” se referă la rolul Rusiei în politica regională, la influenţa Moscovei asupra alegerilor din Ucraina. Cea mai dramatică este partea a treia „Războiul”, consacrată conflictului dintre Rusia şi Georgia din august 2008. În sfârşit, a patra serie „Început de la zero” este consacrată relaţiilor dintre Dmitri Medvedev şi Barack Obama, tandemului Putin – Medvedev şi ultimelor evenimente din Rusia. Spre deosebire de alte filme similare, create în Rusia, acest film conţine destul de multă critică la adresa premierul rus Vladimir Putin. Documentarul pentru televiziune „Putin, Rusia şi Occidentul” relatează istoria lui Vladimir Putin la putere, din numele jucătorilor cheie din politica mondială din ultimii 12 ani. Este vorba de fostul Secretar de Stat American Condoleezza Rice, fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima, şeful administraţiei prezidenţiale Serghei Ivanov, ministrul de Externe Serghei Lavrov. De asemenea, echipa de filmare a reuşit să-i intervieveze pe preşedintele rus Dmitri Medvedev şi pe liderul georgian Mihail Saakaşvili.

Spectacolul PR-istic

Orice campanie de comunicare în mass-media trebuie să fie complementată şi consolidată prin contacte directe cu alegătorii, – consideră cercetătorul rus Serghei Lisovskii. „De văzut văd mulţi, dar nu tuturor le este dat să atingă cu mâna”,- scria Makiavelli în tratatul său „Principele”. Şi iată anume oferirea acestei posibilităţi – „de atingere cu mâna” – determină ultimul impuls în luara deciziei de către alegător.¹⁵

În această ordine de idei, ziua de 23 februarie a constituit un bun prilej pentru stafful electoral al lui Vladimir Putin, pentru organizarea marei întâlniri a electoratului cu premierul. Aproximativ 130.000 de simpatizanţi ai candidatului Putin au venit pe stadionul „Lujniki” din Moscova pentru susţinerea candidatului la funcţia de preşedinte, care nu a ratat ocazia de a recurge la tehnici oratorice de manipulare a maselor. „Iubiţi Rusia?”- i-a întrebat Putin pe susţinători, care i-au răspuns cu determinare: „Da!” Nu vom permite nimănui să se amestece în afacerile noastre interne şi să ne impună voinţa lor, pentru că şi noi avem propria noastră voinţă. Suntem o naţiune de nvingători”, – a continuat Vladimir Putin. „Vom câştiga, dar victoria în alegeri nu este suficientă. Trebuie să depăşim o mulţime de probleme, precum injustiţia, sărăcia şi inegalitatea”. „Visez la vremea în care orice cetăţean din ţara noastră, mari oameni de afaceri sau simpli cetăţeni, va trăi într-un mod onest şi drept. Asta ne va face mai puternici” –, a spus Vladimir Putin.¹⁶ Aşadar, a fost identificat duşmanul, stabilite problemele şi apoteoza discursului – desemnat tabloul din viitor.

Mobilizare şi proteste

Protestele pro şi anti-Putin – o caracteristică a campaniei prezidenţiale. Rocada Putin-Medvedev-Putin şi utilizarea sursei administrative, implicit, a trezit nemulţumirea unui segment important de alegători, ceea ce a dus la organizarea numeroaselor acţiuni de protest cu caracter electoral. Pe parcursul campaniei prezidenţiale Moscova a devenit oraşul mitingurilor. Mitingurile susţinătorilor lui Putin alternau, practic, cu cele ale opoziţiei politice. Bulevardul Saharov a devenit simbolul unităţii opoziţiei. La unul din astfel de mitinguri, desfăşurat în 5 februarie, cu genericul „Pentru alegeri cinstite” au participat circa 120.000 de oameni. Participanţii au scandat lozincile:”Putin, Pleacă!” şi „Rusia fără Putin!” În aceeiaşi zi, de cealaltă parte, s-au întrunit organizatorii mitingului în susţinerea lui Vladimir Putin cu genericul „Pentru viitorul Rusiei”, – circa 140.000, convinşi de faptul că „alternativa lui Putin nu există”. 

Mitingurile au fost o componenă simptomatică a acestui scrutin. Sâmbătă, 18 februarie, cu două săptămâni înainte de scrutin, sute de maşini au circulat prin Moscova cu placarde pro-Putin. Străzile albe” –a deveit o tehnică de mobilizare anti-Putin. La 19 februarie a fost organizat un autocros împotriva lui Putin – au participat aproximativ 2000 de vehicule. Animatorul coloanei de autovehicule, decorate cu baloane şi funde albe, a fost Boris Nemţov, liderul Partidului Poporului Liber.¹⁷

Concomitent, opoziţia a organizat aşa-numitele „lanţuri vii”, în timpul cărora participanţii fluturau baloane albe, iar la piept purtau panglci albe, care au devenit simbolul mişcării ample de protest faţă de regimul de 12 ani al lui Putin. Politologul american Gene Sharp, autorul teoriei revoluţiilor paşnice şi a lucrării „De la dictatură la democraţie”(2005) declară într-un interviu acordat pentru postul de televiziune RTR, /Novosti nedeli,/ că el este autorul acestei tehnologii, dar aceasta nu a avut efectul scontat în Rusia. „Lanţul viu”, la sugestia lui Sharp, a fost aplicată pentru prima dată în „89 în statele Baltice.¹⁸ La acţiune au participat peste 700.000 de persoane, iar „lanţul viu” se întindea pe o lungime de circa 600 kilometri. /10 martie 2012 RTR/ De asemenea, profesorul american este de părerea că opoziţia „s-a grăbit să organizeze marşuri de protest, în care blamau fraudarea scrutinului”, afirmând că acestea se organizează după scrutin. Acesta este de părerea că cel mai reuşit tehnologiile sale referitoare la revoluţiile fără violenţe sau color au fost implimentate în Serbia. Politologul american Gene Sharp este cunoscut în plan international pentru teoria de rezistenţă nonviolentă ce a inspirat unele dintre personalităţile aflate în spatele „primăverii arabe”, preşedintele tunisian, adus la putere în urma revoluţiei din 2011, şi televiziunea Al Jazeera.

Campanie electorală pe Internet

Stafful Putin a acordat un rol primordial Internetului şi organizării agitaţiei electorale în reţea. Site-ul de campanie electorală al premierului rus: www.putin2012.ru. Vizavi de acest site a fost legat şi un scandal mediatic. Asta pentru că numeroasele mesaje ale cetăţenilor, care au cerut demisia lui Vladimir Putin, postate pe site-ul de campanie electorală al premierului rus, au fost şterse de către administratorul paginii web la scurt timp după ce au fost postate pe site-ul www.putin2012.ru. Deşi responsabilul de comunicarea electorală a premierului Putin, Dmitri Peskov, a declarat că, de fapt, site-ul a fost atacat de hackeri. ¹⁹

Un videoclip electoral de 4 minute a –”Rusia fără Putin”- fost lansat pe Youtube. Acesta prognozeză cum ar arăta Rusia fără actualul premier Vladimir Putin. Secvenţele video descriu un peisaj apocaliptic dacă prim-ministrul rus ar ieşi din peisajul politic al Federaţiei Ruse.  „Acte de huliganism, războaie, controlul SUA asupra FR, Duma de Stat demisă, 200 de partide formate în ţară, naţionalişti, guvern provizoriu, acte de terorism, un nou val al crizei economice, închiderea uzinei AUTO VAZ, fiecare al doilea locuitor al Rusiei devine şomer, destrămarea Rusiei, ciocniri etnice, război civil, iunie 2013 – NATO intră în Rusia pentru a introduce ordinea, catastrofă umanitară, anarhie în toată Rusia” – acestea sunt doar câteva dintre scenele descrise în imaginile video. „Rusia fără Putin – you are welcome!”, este mesaju cu care se încheie filmul.²⁰

Moment de culminaţie în campanie; 27 februarie 2012

TV Pervii Kanal, anunţă că Serviciile secrete ruse şi cele ucrainene au reţinut un grup de „criminali care erau aflaţi în urmărire internaţională” şi  care pregăteau un atac terorist asupra premierului rus. Grupul de „bandiţi” a fost reţinut la Odessa, Ucraina. Aceştia urmau să realizeze planul de asasinare a premierului rus Vladimir Putin, la Moscova, chiar după alegerile prezidenţiale din 4 martie. Atentatul a fost dejucat la finele lunii ianuarie. Această informaţie a constituit apogeul campaniei de comunicare electorală a premierului Putin. Opoziţia şi presa favorabilă acesteea a comentat acest caz ca fiind un truc electoral, un gen de propaganda electorală.

„Ţarul” se întoarce la Kremlin pentru al treilea mandat

Vladimir Putin a câştigat alegerile cu 63,6% din voturile exprimate. În anul 2000, Putin a obţinut 52,9%. În anul 2004, Putin a obţinut 71,3%. În anul 2008 Medvedev a obţinut – 70,3%. Putin s-a autosubclasat comparativ cu scrutinul diin 2000, dar a pierdut 7% din alegători comparativ cu cel din 2004. La alegeri au participat 63% alegători, în jur de 70 milioane din peste 109 milioane cu drept de vot. (vezi tab.2)

Tab. 2. Rezultatele obţinute de Vladimir Putin în alegerile prezidenţiale:

Seara, în ziua scrutinului, premierul Vladimir Putin a ieşit în faţa celor 100.000 de susţinători şi pentru prima dată în 12 ani de guvernare, le-a vorbit susţinătorilor reuniţi în apropiere de Kremlin, cu lacrimi în ochi. Un gest ce contrastează puternic cu imaginea sa de „om de fier” al Rusiei. Mesajul a scos în vileag spiritul militant, aproape agresiv al lui Putin: „V-am întrebat mai demult: vom învinge? Şi am învins! Glorie Rusiei!”²¹

În cadrul celor două mitinguri de susţinere cu partciparea lui Putin- cel din 23 februarie şi cel din 4 martie- se prodece o mistificare a puterii prin contrapunerea dintre „forţele bune şi cele rele”.²² Iată, bunăoară ce spune Putin în seara zilei de scutin: „ Acestea nu au fost doar alegeri prezidenţiale, acesta a fost un test serios pentru tot poporul: test la maturitatea politică, la independenţă, suvernaitate. Noi am demonstart că nimeni nu ne poate impune ceva, că oamenii noştri pot deosebi dorinţa de prosperare, inovare de provocările politice, care au un singur scop – să prăbuşească statalitatea rusă.”Astfel, opoziţia politică, manipulată – în opinia premierului de ideologii revoluţiilor cromatice, – se identifică cu imaginea Duşmanului din interior.

Tab.3. Rezultatele oficiale ale alegerilor din Rusia:

Sursa: Rossia RTR Vesti, 8 martie

Rezultatele foarte strânse între datele oficiale şi cele oferite de exit-poll sunt în defavoarea celor care au acuzat autorităţile de fraudarea alegerilor. (vezi tab. 4,5).

Tab.4. Ratingul lui Putin în sondajul a trei agenţii:

Tab.5. Rezultatele exit-poll-ului. Putin obţine:

Sursa:RTR Vesti nedeli, 10 martie 2012.

Cea mai costisitoare campanie a fost cea a candidatului Vladimir Putin. (vezi tab.6)

Tab.6. Bugete electorale ²³

Concluzii

Actuala strategie de campanie elaborată de stafful Putin se deosebeşte radical de cele două campanii anterioare, în cadrul cărora s-a pus accent pe imagine, iar acum- pe probleme. De data aceasta Putn nu a avut nici tradiţionalul slogan de campanie, spoturi electorale, publicitate electroală propriu-zisă, cu excepţia pancardelor şi lozincilor purtate şi scandate la mitingurile de susţinere. Prin aceasta se manifestă caracterul original al campaniei de ceare a imaginii candiatului Putin. Campanie care se deosebeşte radical de campania purtată aproximativ în acelaşi timp de preşedintele francez, Nicolas Sarkozy. Întreg programul electoral a fost expus alegătorilor în cadrul celor 7 articole publicate în diferite ziare centrale pe durata desfăşurării campaniei electorale. Strartegie ce i-a permis staffului Putin să creeze aşa-numita agenda –setting şi să ţină în maximă alertă presa rusă şi internatională. Putin, astfel, a ieşit învingător în lupta pentru controlul asupra spaţiului informaţional.

Categoria de spaţiu este fundamentală în orice competiţie. În lupta electorală este vorba despre spaţiul/câmpul social sau, altfel spus, câmpul electoral. În practica electorală contemporană accesul la câmpul electoral se produce prin câmpul informaţional, de aceea posedarea câmpului informaţional constituie nu doar un instrument în drumul spre putere. Aceasta reprezintă acea realitate simbolică, arena principală, pe care se desfăşoară lupta. În timpul campaniei electorale lupta pentru spaţiul social este substituită prin lupta pentru spaţiul informaţional. Adjudecându-şi spaţiul informaţional, Putin a intrat victorios în lupta pentru putere.

Premierul nu a degrevat din funcţie pe durata campaniei electorale, ceea ce i-a permis să utilizeze la maximum resursa administrativă, care asigură un surplus de aproximativ 10%-15 %, după cum arată cecetările de marketing electoral. Premierul şi-a luat o singură zi de concediu pentru a se întâlni cu membrii Ligii observatorilor, create cu prilejul scrutinului prezidenţial.

Bibliografie
DOBRESCU, Paul, Mass media şi societatea, Editura SNSPA, Bucureşti, 2001.
LARSON, Charles, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Polirom, Iaşi, 2003.
КOШЕЛЮК, М.Е. Технологии политичесих выборов, Изд. Дом «Питер», Питер, 2004.
ЛИСОВСКИЙ, С. Ф. Политическая реклама, ИВЦ «Маркетинг», Москва, 2000.
MORRIS, Dick, Noul principe. Machiavelli în secolul al XXI-lea, Editura „Ziua”, Bucureşti, 2003.
POPESCU, Olga. Nouriel Roubini despre protestele din Rusia, http://www.hotnews.ro/stiri-international-11412108-nouriel-roubini-despre-protestele-din-rusia-vedem-cat-dispus-este-putin-auda-asculte.htm, accesat 12 februarie 2012.
PURICE, Ciprian, Vladimir Putin: Armata va primi 400 de rachete balistice intercontinental, http://www.enational.ro/online-live/vladimir-putin-armata-va-primi-400-de-rachete-balistice-intercontinentale-130167.html/#ixzz1mzzU179g , acesat la 20 februarie.
SHAW, D. L. & McCombs, M., The Emergence of American Political Issues:The Agenda-Setting Function of the Press. St. Paul: West, 1977.
ШАРП, Джин, От диктатуры до демократии, „Новое Издательство”, Москва, 2005.
VINOCUROVA, Ecaterina, Второе открытие «фронта», http://www.gazeta.ru/politics/elections2011/2012/01/10_a_3958545.shtml, accesat 20 decembrie 2011.

AURELIA PERU-BALAN – Doctor în științe politice, cercetător științific coordonator, Institutul Integrare Europeană și Științe Politice, AȘM, Republica Moldova.

 sus